1.

Operatorii cu activitate in domeniul alimentar trebuie sa se asigure ca, in fapt,

constructia, configuratia si echipamentele abatoarelor in care sunt taiate ongulate
domestice intrunesc urmatoarele cerinte:

a) abatoarele trebuie sa aiba facilitati de cazare adecvate si igienice sau, daca

clima permite, tarcuri de asteptare ce sunt usor de curatat si dezinfectat. Aceste
facilitati trebuie sa fie dotate cu echipamente pentru adaparea animalelor si, daca
este necesar, pentru furajarea acestora. Evacuarea apelor reziduale nu trebuie sa
compromita siguranta alimentelor;

b) acestea trebuie sa aiba facilitati sau, daca clima permite, tarcuri, ce se pot
inchide separat pentru animalele bolnave sau suspecte, cu dispozitive de evacuare a
dejectiilor separate si construite astfel incat sa se evite contaminarea altor animale,
cu exceptia cazului in care autoritatea sanitara veterinara si pentru siguranta
alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, considera ca nu sunt
necesare astfel de amenajari;

c) marimea facilitatilor de cazare trebuie sa asigure respectarea bunastarii

animalelor. Proiectarea acestora trebuie sa faciliteze inspectiile ante-mortem,
incluzand identificarea animalelor sau a grupurilor de animale.

2. Pentru a se evita contaminarea carnii, abatoarele trebuie:

a) sa aiba un numar suficient de spatii corespunzatoare operatiunilor efectuate;

b) sa aiba o incapere separata pentru golirea si curatarea stomacurilor si

intestinelor, cu exceptia cazului in care autoritatea sanitara veterinara si pentru
siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, autorizeaza
separarea in t 14514x237o imp a acestor operatiuni dintr-un anumit abator, de la
caz la caz;

c) sa asigure separarea in spatiu sau timp a urmatoarelor operatiuni:

(i) asomarea si sangerarea;

 (ii) in cazul animalelor din specia porcine: oparirea, depilarea, curatarea si
flambarea;

(iii) eviscerarea si toaletarea ulterioara;

(iv) manipularea intestinelor si a burtilor curate;

(v) prepararea si curatarea altor organe, in special manipularea capetelor jupuite,

daca aceste operatiuni nu au loc pe linia de taiere;

(vi) ambalarea organelor;

(vii) livrarea carnii;

d) sa aiba instalatii ce previn contactul intre carne si pardoseli, pereti si

dispozitive de fixare;

e) sa aiba linii de taiere, atunci cand sunt utilizate, ce sunt proiectate sa permita
inaintarea continua a procesului de taiere si sa evite contaminarea incrucisata intre
diferitele parti ale liniei de taiere. Atunci cand functioneaza mai mult de o linie de
taiere in aceeasi cladire, trebuie sa existe o separare adecvata a liniilor pentru a se
preveni contaminarea incrucisata.

3. Abatoarele trebuie sa aiba facilitati pentru dezinfectarea ustensilelor cu apa

calda furnizata la o temperatura minima de 82øC sau un sistem alternativ ce are un
efect echivalent.

4. Echipamentele utilizate pentru spalarea mainilor de catre personalul angajat in

manipularea carnii neprotejate trebuie sa aiba robinete proiectate astfel incat sa se
previna raspandirea contaminarii.

5. Este necesar sa existe facilitati ce se pot incuia pentru depozitarea la frig a

carnii suspecte si facilitati separate ce se pot incuia pentru depozitarea carnii
declarate improprii pentru consum uman.

6. Este necesar sa existe un loc separat cu amenajari corespunzatoare pentru

curatarea, spalarea si dezinfectarea mijloacelor de transport al animalelor vii.
Totusi, abatoarele nu trebuie sa aiba aceste spatii si amenajari daca autoritatea
sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a
municipiului Bucuresti, permite aceasta si daca exista in apropiere spatii si
amenajari autorizate oficial.

7. Abatoarele trebuie sa aiba facilitati ce se pot incuia, destinate taierii

animalelor bolnave si suspecte. Acest lucru nu este esential daca aceasta taiere are
loc in alte intreprinderi autorizate pentru acest scop de autoritatea sanitara
veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului
Bucuresti, sau la sfarsitul perioadei normale de taiere.

8. Daca balegarul sau continutul tractusului digestiv este depozitat in abator,

trebuie sa existe o zona speciala ori un loc pentru acest scop.

9. Abatoarele trebuie sa aiba o facilitate cu posibilitate de inchidere, echipata

adecvat, sau, atunci cand este nec}esar, o camera pentru utilizare exclusiva de catre
serviciul veterinar.

Conditiile generale pentru autorizarea unitatilor

Unitatile trebuie sa asigure cel putin:

1. în spatiile în care carnea proaspata este produsa, prelucrata sau depozitata si în

zonele si coridoarele prin care carnea proaspata este transportata:

a) pavimente impermeabile si necorodabile, usor de curatat si de dezinfectat, cu

panta de înclinare care sa permita scurgerea apei spre gurile de canalizare
prevazute cu gratar necorodabil si sifon de pardoseala cu clopot, pentru a preveni
difuzarea mirosurilor neplacute si refularea apelor uzate. Totusi:

1. în cazul spatiilor la care se refera cap. II pct. 14 lit. d) si f), cap. III pct. 15 lit. a)
si cap. IV pct. 16 lit. a), colectarea apei în canalele prevazute cu gratare si sifoane
nu este necesara, iar în cazul spatiilor la care se refera cap. IV pct. 16 lit. a), este
suficient un dispozitiv cu care apa poate fi usor îndepartata;
2. în cazul spatiilor la care se refera cap. IV pct. 17 lit. a), precum si în zonele si
coridoarele prin care carnea proaspata este manipulata si transportata, este suficient
un paviment impermeabil si neputrescibil;

b) pereti durabili, netezi, impermeabili, acoperiti cu materiale usor lavabile si de

culoare deschisa pâna la înaltimea de cel putin 2 metri si de cel putin 3 metri în
spatiile de taiere. În spatiile de refrigerare si congelare, precum si în depozite
peretii trebuie sa fie acoperiti cu materiale usor lavabile de culoare deschisa cel
putin pâna la înaltimea de depozitare. Îmbinarea dintre perete si podea trebuie sa
fie rotunjita sau finisata similar, cu exceptia spatiilor la care se refera cap. IV pct.
17 lit. a);

c) usi construite din sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil,

neted si impermeabil;

d) izolatii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile si inodore;

e) ventilatie eficienta si, acolo unde este cazul, o buna exhaustare a aburilor;

f) iluminare corespunzatoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;

g) tavan curat si usor de curatat sau un acoperis prevazut cu izolatie care

îndeplineste aceste conditii;

2. a) cât mai aproape de punctele de lucru, un numar suficient de facilitati pentru

curatarea si dezinfectarea mâinilor si pentru curatarea ustensilelor cu apa calda.
Robinetele nu trebuie sa fie actionate manual. Pentru spalarea mâinilor aceste
facilitati trebuie sa aiba apa curenta calda si rece sau premixata la temperatura
adecvata, precum si substante pentru spalare, dezinfectie si mijloace igienice de
uscare a mâinilor;

b) facilitati pentru sterilizarea ustensilelor de lucru, prevazute cu apa calda la

temperatura minima de +820C;

3. dispozitive contra daunatorilor, montate la toate comunicarile cu exteriorul;

4. a) instrumente si utilaje de lucru cum ar fi: mese de transare, mese cu suprafete
de transare detasabile, containere, benzi transportoare si ferastraie confectionate
din materiale rezistente la coroziune care sa nu modifice aspectul si calitatile
carnii, usor de curatat si de dezinfectat. Suprafetele care intra în contact cu carnea
sau care pot intra în contact cu carnea, inclusiv îmbinarile si sudurile acestora,
trebuie sa fie mentinute netede. Utilizarea carnii proaspete ambalate igienic;

b) utilaje si accesorii rezistente la coroziune care întrunesc cerintele de igiena

pentru:

1. manipularea carnii;

2. containerele de depozitare a carnii astfel încât nici carnea si nici containerele sa

nu vina în contact cu pavimentele sau peretii;

c) facilitati, inclusiv rampe special amenajate si echipate pentru receptia si

expedierea carnii, pentru manipularea igienica si protectia carnii în timpul
încarcarii si descarcarii;

d) containere speciale etanse si necorodabile, cu capac si sistem de închidere,

pentru colectarea carnii confiscate, care sa nu permita persoanelor neautorizate sa
extraga continutul, sau spatiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci
când cantitatea de carne impune acest lucru sau când aceasta carne nu este
evacuata la terminarea fiecarei zile de lucru. Atunci când o astfel de carne este
îndepartata prin sistem pneumatic, acesta trebuie sa fie astfel construit si instalat
pentru a se evita orice risc de contaminare a carnii proaspete;

e) spatii separate pentru depozitarea în conditii de igiena a materialelor pentru

preambalare si ambalare, atunci când astfel de activitati sunt efectuate în unitate;

5. instalatii de refrigerare pentru a mentine temperatura interna a carnii la nivelul

stabilit de prezenta norma sanitara veterinara. Aceste instalatii trebuie sa fie
prevazute cu sisteme de colectare si drenare a apei de condensare, fara vreo
posibilitate de contaminare a carnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune presurizata, numai în sensul
Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman.
Totusi utilizarea apei nepotabile este autorizata în cazuri exceptionale pentru
producerea de vapori, stingerea incendiilor si racirea instalatiilor de refrigerare, cu
conditia ca instalarea conductelor în acest scop sa nu permita utilizarea acestei ape
în alte scopuri si sa nu prezinte nici un risc de contaminare a carnii proaspete.
Conductele de apa nepotabila trebuie sa se distinga clar de cele utilizate pentru apa
potabila;

7. sistem de asigurare cu apa potabila calda, în sensul Normei sanitare veterinare

referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;

8. sisteme de evacuare a dejectiilor lichide si solide, cu respectarea conditiilor de

igiena;

9. spatiu special amenajat, echipat corespunzator pentru utilizarea exclusiva de

catre serviciul veterinar, sau, în cazul depozitelor la care se refera cap. IV pct. 17,
facilitati corespunzatoare;

10. facilitati ce permit desfasurarea în mod eficient, în orice moment a inspectiei

veterinare prevazute în norma sanitara veterinara;

11. un numar suficient de vestiare cu pereti si pavimente netede, impermeabile,

usor lavabile, dotate cu spalatoare de mâini, dusuri si toalete cu jet de apa,
amenajate si echipate astfel încât sa protejeze partea curata a cladirii de
contaminare. Toaletele nu trebuie sa se deschida direct catre spatiile de lucru.
Dusurile nu sunt necesare în depozitele frigorifice care primesc si expediaza numai
carne proaspata ambalata igienic. Spalatoarele de mâini trebuie sa aiba apa curenta
calda si rece sau apa premixata la temperatura necesara, materiale pentru spalarea
si dezinfectarea mâinilor si mijloace igienice pentru uscarea mâinilor. Robinetele
spalatoarelor nu vor fi actionate cu mâna sau cu bratul. Trebuie sa existe un numar
suficient de astfel de spalatoare lânga toalete;
12. loc si facilitati adecvate pentru curatarea si dezinfectarea mijloacelor de
transport pentru carne, cu exceptia depozitelor frigorifice ce primesc si depoziteaza
numai carnea proaspata ambalata igienic. Abatoarele trebuie sa posede
amplasament si amenajari distincte pentru mijloacele de transport folosite pentru
animale. Totusi aceste locuri si facilitati nu sunt obligatorii, daca exista prevederi
care solicita ca mijloacele de transport sa fie curatate si dezinfectate în facilitatile
autorizate oficial;

13. spatii sau un loc sigur pentru depozitarea detergentilor, dezinfectantelor si a

substantelor similare.

2.1. Amplasarea abatoarelor

Alegerea locului pentru constructia unei unitati de taiere a animalelor trebuie sa fie
rezultatul unui studiu tehnico-economic, care însa trebuie sa tina seama de
cerintele sanitare veterinare cât si de cele privind protectia mediului.

Din punct de vedere sanitar veterinar, un prim principiu este acela ca abatorul sa nu
constituie o sursa de poluare pentru mediul înconjurator, dar, la rândul sau, prin
amplasare, sa fie protejat de riscul contaminarii din surse externe. Pentru
realizarea acestui obiectiv se cer respectate unele cerinte, prevazute în partea a IV-
a, art. 11 din Norme si masuri sanitare veterinare aprobate prin Legea 60 din 1974
si care nu au fost abrogate de alte normative ulterioare :

·          Terenul pe care urmeaza a fi amplasat abatorul trebuie sa fie uscat, plan,
ferit de vânturi puternice, orientat astfel ca vânturile dominante sa bata dinspre
localitate spre obiectiv;

·          Constructia se va executa în afara localitatilor, la o distanta minima de 300

m fata de cladirile de locuit;

·          Terenul sa nu fie inundabil, mlastinos sau supus alunecarilor;

·          Nivelul apelor freatice sa fie la cel putin 1,5 m fata de nivelul maxim al
fundatiei, iar în cazul cladirilor cu subsoluri, la minimum 0,5 m sub ultimul
planseu;

·          Sa fie amplasate în zone lipsite de mirosuri neplacute, fum, gaze toxice,
praf, produse de rafinarii de petrol., unitati ale industriei chimice, unitati de
industrializare a cadavrelor si confiscatelor de origine animala, locuri de depozitare
a gunoiului menajer.

·          Sa aiba cai de acces adecvate pentru transportul animalelor si separat pentru
transportul carnii si al produselor de abator; caile de acces vor fi pietruite sau
asfaltate, iar daca este necesar se va amenaja si o linie de garaj pentru vagoane de
cale ferata, cu rampe;

·          Se va avea în vedere la proiectare un spatiu de rezerva pentru a permite

extinderea sectiilor de frig tehnologic si de prelucrare a carnii;

·          Sectiile de prelucrare a produselor necomestibile si confiscate si a bazinelor

de colectare a grasimilor se vor amplasa obligatoriu în spatele salilor de taiere si
separat de rampele de livrare a carnii si produselor din carne.

·          Pe teritoriul abatorului, nivelul limita al zgomotului admisibil în timpul zilei

este de 80 dB iar noaptea de max. 10 dB.

Amplasarea utilitatilor construite în incinta abatorului

O a doua conditie sanitara veterinara esentiala, menita sa previna riscul de

contaminare a carnii si a celorlalte produse si subproduse comestibile rezultate în
urma taierii animalelor , este aceea ca, prin amplasarea utilitatilor construite în
incinta abatorului, sa se asigure un circuit tehnologic cu un sens de înaintare unic,
fara întoarceri si fara intersectari de flux. Aceasta presupune separarea functionala
distincta si completa a spatiilor tehnologice, considerate zona curata, de celelalte
cladiri, considerate insalubre.
"Repartizarea încaperilor si spatiilor tehnologice trebuie sa asigure fluxul continuu
al productiei, evitându-se transporturile încrucisate de produse comestibile cu cele
necomestibile sau confiscate.

Se vor evita comunicatiile directe între încaperile cu produse comestibile si cele cu

produse necomestibile sau cu sectiile care prelucreaza produse care degaja
mirosuri dezagreabile.

Circulatia materiilor prime, semifabricatelor si produselor finite între sectiile de

productie ale aceleiasi unitati, se va realiza cu ajutorul liniilor aeriene, a rastelelor
metalice a carucioarelor sau a grandurilor". (Legea san.vet. nr.60/1974)

Într-un plan de constructie a unui abator, tinând seama de cele aratate mai sus,
amplasarea cladirilor si a lator utilitati trebuie facuta pe doua zone distincte
prezentate în continuare.

I.                     Zona administrativa, cuprinde:

-          birouri administrative

-          spalatoria si uscatoria pentru echipamentul de protectie

-          filtru sanitar cu grup sanitar si garderoba pentru personal

II.                   Zona de procesare

Este alcatuita din toate constructiile si utilitatile în care se desfasoara procesarea

materiei prime (animalul destinat taierii) pâna la obtinere de produse finite de
abator (carcase, subproduse comestibile si necomestibile, deseuri). Constituie
obiectivul principal de supraveghere sanitara veterinara. Functional, zona se
subdivide în trei secoare.

a. Sectorul de receptie al animalelor

Se amplaseza la o distanta minima de 50 m fata de salile de taiere si include:

-          rampa de descarcare din autocamioane sau vagoane;

-          zona de receptie si triere;

-          padocuri si grajduri pentru animale (5,5 m2pentru o bovina,1,5 m2pentru un
porc si 0,7 m2pentru o oaie);

-          rampa pentru spalarea mijloacelor de transport;

-          grup social pentru îngrijitorii de animale.

b. Sectorul de industrializare

Cuprinde toate spatiile în care se face abatorizarea propriu zisa a animalelor:

-          punct de control sanitar veterinar înainte de taiere;

-          sali de taiere pe specii;

-          topitorie pentru grasimi comestibile, cu depozite de grasimi crude si topite;

-          triperie,

-          matarie cu depozite de mate;

-          spatii pentru curatirea si conservarea pieilor;

-          spatii pentru prelucrarea si depozitarea parului, coarnelor si copitelor;

-          spatii pentru prelucrarea si depozitarea confiscatelor, deseurilor furajere si

grasimilor necomestibile;

-          încapere pentru prelucrarea produselor destinate industriei farmaceutice;

-          laborator pentru examenul trichineloscopic;

-          încapere pentru spalarea si gresarea utilajelor mobile;

-          tunele de refrigerare-congelare;

-          depozite frigorifice pentru produsele congelate;

-          sala de transare a carnii;

-          sali de expediere a carnii si subproduselor de abator.

La abatoarele de pasari, în afara salii de taiere, se prevad si spatii pentru uscarea

penelor si pentru refrigerarea-congelarea carnii, transare, ambalare si expediere.

c. Sectorul sanitar veterinar

Este necesar pentru sacrificarea restrictionata a unor animale cu diverse afectiuni,

cât si pentru conditionarea si depozitarea temporara a produselor rezultate. Poate
avea în compunere:

-          abatorul sanitar si grajdul de carantina, plasate la o distanta minima de 30 m

de grajdurile de animale si 50 m de salile pentru taieri normale, împrejmuit cu gard
compact de 2 m înaltime;

-          sala sau containerul pentru confiscate;

-          instalatii pentru sterilizarea carnii admisa conditionat în consum;

-          instalatii pentru valorificarea deseurilor si confiscatelor;

-          laborator pentru examen trichineloscopic, bacteriologic si chimic.

III.                 Zona utilitatilor tehnice

Cuprinde constructii si instalatii care furnizeaza unitatii diverse utilitati, cum sunt:

-          curent electric;

-          apa rece si calda;

-          agent termic;

-          agent frigorific;

-          epurarea apelor uzate, etc.

2.2. Constructia si dotarea cu utilaje

O unitate destinata taierii animalelor trebuie sa fie în asa fel construita încât sa fie
rezistenta la conditiile climatice ale zonei, sa dispuna de spatiu suficient pentru
desfasurarea proceselor de productie si sa îndeplineasca toti parametrii necesari
pentru aplicarea lucrarilor de igienizare .În acest scop, materialele de constructie
trebuie sa fie rezistente la actiunea factorilor fizici si chimici, impermeabile, netede
si sa se poata curata usor. Nu este permisa folosirea unor materiale toxice, sau a
unora rugoase, poroase care sunt greu de curatat ( lemn, piele, placi din aglomerate
lemnoase).

Peretii sa fie durabili, netezi, impermeabili, acoperiti la interior cu materiale usor

lavabile si de culoare deschisa, pâna la înaltimea de 3 m . Sunt recomandate în
acest scop tencuielile din ciment alb sclivisit, placile de gresie antiacida, placile din
faianta alba si placile din material plastic. Rosturile dintre placile de gresie sau
faianta trebuie netezite cu materiale impermeabile, care sa permita o igienizare
usoara. Scafele de îmbinare dintre perete si podea trebuie sa fie rotunjite sau
finisate similar, pentru a usura igienizarea.

Suprafetele interioare vopsite se vor reduce la minimum posibil. Acolo unde nu se

poate evita vopsirea anumitor portiuni de pereti, tavane, usi, se vor folosi vopsele
pe baza de uleiuri neutre, netoxice, sau rasini epoxidice.

Tavanul se cere sa fie usor de curatat, netede si plane sau sala de taiere sa fie
prevazuta cu un acoperis cu izolatie care întruneste aceste conditii.

Tavanele din spatiile tehnologice vor fi situate la o înaltime minima de 3 m fata de

paviment, nu se vor vopsi si nu se vor varui.

Corpurile de iluminat montate pe tavan vor fi protejate în partea lor inferioara,

pentru a preveni caderea prafului sau a condensului de pe acestea pe carcase.

Este interzisa montarea unor tavane false, cu structura poroasa sau cu goluri.
Pavimentele trebuie construite din materiale netoxice, rezistente, impermeabile,
netede. Rezistente la acizi si baze, neputrezibile. Se folosesc obisnuit betonul,
gresia, mozaicul, toate cu finisaj antiderapant. Trebuie sa fie usor de spalat si
dezinfectat si sa permita circulatia în conditii de siguranta a mijloacelor de
transport.

Peretii exteriori din zona de receptie si expeditie trebuie sa fie construiti din
materiale usor lavabile (caramida, ceramica, vopsele impermeabile), si rezistente la
factorii exteriori de mediu. La constructia peretilor se va încastra, la jonctiunea
dintre pereti si pardosea, plasa de sârma cu ochiuri de 1 cm, pentru a preveni
patrunderea rozatoarelor (EC).

Usile, în majoritatea cazurilor trebuie sa aiba o deschidere de minimum 1,5 m,

prevazute cu sisteme de autoînchidere, pentru a permite circulatia cu usurinta atrât
a carucioarelor si grandurilor la sol, cât si a carcaselor pe liniile de transport
aeriene. Se construiesc din metal inoxidabil ambutisat sau se placheaza cu
asemenea materiale.

Protectia contra insectelor si a rozatoarelor se asigura prin montarea de plase de

sârma cu ochiuri mici la toate deschiderile spre exterior, sau prin adoptarea altor
solutii tehnice.

Iluminatul se asigura de preferinta natural, doar pentru completare recurgându-se

la iluminatul artificial. În acest scop, suprafata ferestrelor se cere sa fie în raport de
¼ din suprafata pardoselii, cu sticla incolora si perfect transparenta, iar tocurile sa
fie metalice.

Geamurile se monteaza la o înaltime de cel mult 1,5 m de la pardosea, iar

pervazurile interioare sa aiba o înclinatie de 45 grade declivitate, pentru a produce
o zona de umbra interioara cât mai redusa.

Pentru iluminatul artificial e bine sa se recurga la surse care sa dea o lumina cât
mai apropiata de cea naturala. De obicei se folosesc tuburile cu gaze rare.
Iluminatul cu o intensitate de minimum 220 lucsi/m2 se impune în spatiile
tehnologice. În mod particular, în unele puncte de lucru din abator iluminatul
trebuie sa asigure 550 lucsi/m2:

-          în sala de taiere pentru porci, oi si bovine;

-          în zonele de eviscerare si decapitare;

-          în punctele de control sanitar veterinar al carcaselor, capetelor, organelor ti

a masei gastrointestinale;

-          la reconstituirea si recontrolul sanitar veterinar al carcasei, capului,

organelor si masei gastrointestinale;

-          în zona de despicare a capatânilor si controlul sanitar veterinar al creierului;

-          la fasonarea carcasei si controlul final al organelor.

Ventilatia se asigura atât pe cale naturala, cât si prin montarea de ventilatoare.

Ventilatoarele sunt obligatorii pentru toate spatiile tehnologice închise, lipsite de
ferestre. Toate deschiderile de montare a ventilatoarelor se protejeaza contra
insectelor, rozatoarelor si pasarilor. Capacitatea acestora se va calcula în asa fel
încât sa asigure schimbarea completa a aerului din încapere de cel putin sase ori pe
ora.

Dotarea cu utilaje

Sub denumirea de utilaje trebuie sa se înteleaga toate masinile, aparatele,

ustensilele, instrumentele etc., care servesc pentru procesarea primara a animalelor
în abator si care vin în contact direct cu carnea si cu celelalte produse rezultate,
putând sa devina din acest motiv puncte critice pentru o posibila contaminare
chimica si/sau microbiana. Pentru a preveni asemenea riscuri utilajele se
igienizeaza dupa fiecare schimb de lucru, recurgându-se la diverse substante pentru
curatenie si/sau dezinfectie. Din acest motivele trebuie sa întruneasca mai multe
caracteristici:
-          sa fie construite din materiale rezistente la coroziune, usor de curatat si
controlat, sa fie detasabile, sa se încadreze în standardele de igiena ti sa nu prezinte
pericol de accidentare a personalului; sunt admise otelul inoxidabil, metalul
galvanizat, aluminiul, masele plastice; nu sunt permise cadmiul, antimoniul,
plumbul, cuprul, emailul si portelanul, alama ti bronzul; vopselele nu sunt
acceptate în zona de productie;

-          sa nu prezinte denivelari, adâncituri, în general zone inaccesibile care sa

îngreuneze sau sa faca imposibila igienizarea corecta;

-          sa poata fi demontate usor si sa fie accesibile pentru control;

-          Locurile de gresare ale utilajelor vor fi prevazute cu tavite de colectare sau
vor fi închise cu carcase, pentru a se preveni murdarirea carnii cu scurgeri de
lubrifianti;

2.3. Aprovizionarea cu apa

Apa care se consuma în abator, atât pentru necesitatile fluxurilor tehnologice cât si
pentru igienizare, este apa potabila. Numai în mod exceptional este permisa si apa
nepotabila, pentru urmatoarele scopuri bine definite:

-          la condensatorii de amoniac;

-          pentru obtinerea aburului destinat topitoriilor de seu sau instalatiilor de

producere a fainii furajere:

-          pentru spalarea retelelor de canalizare;

-          ca sursa de apa pentru reteaua P.S.I.

Apa potabila poate sa provina din reteaua de apa a localitatii sau din surse proprii
(puturi de mica sau de mare adâncime).

Pentru a putea fi considerata potabila, apa trebuie sa îndeplineasca cerintele fizico-

chimice, microbiologice si biologice cuprinse în STAS 1342 - 91.

Controlul calitatii apei se face în laboratoare autorizate, saptamânal pentru cea din
sursa proprie si lunar în cazul apei din reteaua localitatii.

Probele destinate examenului de laborator se recolteaza atât de la sursa, din reteaua

de distributie cât si de la diversele puncte (robinete) de consum din spatiile
tehnologice si din grupurile sanitare.

Daca abatorul are statie proprie de clorinare, se recolteaza si se examineaza probe

de apa înainte si dupa clorinare, pentru a se putea aprecia eficienta clorinarii.

Buletinele de analiza se pastreaza timp de doi ani la serviciul veteriar oficial care
supravegheaza unitatea.

Apa potabila trebuie asigurata neîntrerupt, la o presiune adecvata si în cantitate

suficienta pentru a satisface toate nevoile de consum, atât cele tehnologice cât si
cele ocazionate de igiena personalului.

Referitor la necesarul de apa în functie de capacitatea de taiere, Banateanu I. si

Ţeveloiu I.(1987) aptreciaza ca, orientativ acesta ar fi de:

-          abator sub 10 tone/zi........................................10 m3/tona

-          abator între 10 - 20 tone/zi...............................20 m3/tona

-          abator între 20 - 50 tone/zi...............................22 m3/tona

-          abator peste 50 tone/zi......................................24 m3/tona

-         

Eladi A. si Craita M (1986), redau un consum de apa, exprimat în m3/to de carne

înregistrat în tabelul ce urmeaza.
Consumul zilnic de apa în m3/to de carne

Specificare Pâna la 10 to/zi 30 - 50 to/zi Peste 50 to/zi

Apa potabila rece 16 14 16
Apa potabila calda 2 4 4
Apa industrial 8 17 20
Total 26 35 40
Se apreciaza ca:

-          pentru taierea unui animal mare se consuma cca 300 l apa;

-          pentru un animal mic 100 l;

-          pentru spalatul pardoselii 3l/m2

-          pentru spalatul aleilor 2-3 l/m2;

-          pentru spatiile verzi 2 l/m2.

Este obligatoriu ca apa, indiferent de solutia tehnica, sa fie furnizata la trei

temperaturi:

-          apa rece;

-          apa la 370C, pentru igiena personalului;

-          apa la 830C pentru decontaminarea instrumentarului.

Apa de 370C se poate obtine din amestecul de apa rece cu apa de 830C sau sa fie
furnizata, pe conducte separate, la aceasta temperatura , direct de la centrala
termica.

2.4. Canalizarea

Canalizarea, este destinata sa preia întreaga cantitate de apa uzata dar si pe cea
pluviala din abator, motiv pentru care trebuie sa fie corect dimensionata, astfel
încât sa se evite riscul de stagnare sau de refulare. Diametrul minim recomandat
pentru conductele de canalizare este de 10 cm (4 toli). Cele care sunt racordate la
utilajele de golire a prestomacelor de bovine trebuie sa aiba minimum 20 cm (8
toli). Conductele racordate la utilajele de golire a stomcelor de porc si a
prestomacelor de ovine sau de vitei sa aiba minimum 15 cm (6 toli).

Este obligatoriu ca în cadrul aceluiasi abator sa existe doua sisteme de canalizare,

distincte si separate:

-          canalizarea sanitara, care preia apele uzate de la WC-uri, vestiare, sali de
odihna si cantine;

-          canalizarea industriala care colecteaza apa, impuritatile si deseurile din

spatiile tehnologice si cele rezultate din igienizarea acestor spatii.

Cele doua sisteme se vor putea reuni numai în exteriorul unitatii, dupa decantorul
de grasimi, pentru a se preveni refularea continutului din canalizarea sanitara în
spatiile tehnologice. Dupa reunire apele din ambele sisteme pot sa fie deversate în
reteaua de canalizare a localitatii, sau într-un sistem propriu de evacuare (canale,
râuri sau puturi absorbante). Daca se recurge la un sistem propriu de evacuare,
atunci este oligatorie existenta si a unei statii proprii de epurare a apelor uzate.

Daca în incinta abatorului functioneaza si o sala sanitara, aceasta va avea un sistem

propriu de colectare si evacuare a apelor uzate, distinct si separat de primele doua.

Pentru colectarea apelor si a deseurilor din spatiile tehnologice se cere ca

pardoseala sa aiba o panta de scurgere spre gurile de canal de 2 cm/metru liniar.

Gurile de canal, 1/40 m2 de paviment, vor fi prevazute cu sifon de pardosea cu

clopot acoperite cu un grilaj metalic cu ochiuri de 2 cm.

Se recomanda ca în salile de taiere de taiere cu flux, sub linia de lucru sa existe,

încastrat în pardosea, un canal colector racordat la reteaua de canalizare, cu latime
minima de 60 cm si adânc de 10 cm, acoperit cu gratare metalice mobile.