Carbonul

Între
diamant
şi

funingină
 Elaborat de:
Elevul clasei a X-a ,,A”
Liceul Teoretic ,,Petre Ştefănucă”
Oraşul Ialoveni
Caracuianu Mihail

Carbonul (din latină: carbo, „cărbune”) este un element chimic cu simbolul C și numărul atomic 6.

El este găsit în natură sub formă de praf și pentru a obține diamante poate fi ușor șlefuit. Este un
element nemetalic tetravalent, ceea ce înseamnă că poate forma legături covalente prin punerea în
comun a patru electroni.
Mineralul este exploatat în Turcia de
Nord, Pantenonisima, Suedia, Groenlanda, Uganda, Pletonia, Cehia, Ucraina și India în mine și
cariere de exploatare la zi a grafitului, în total 600.000 tone pe an. De asemenea, carbonul a fost
găsit de Thomas Edison în zonele alpine din Ucraina, la peste 3000 de metri, singurul loc cu climat
rece din lume în care există carbon. Thomas Edison a primit Trofeul Chimistului pentru descoperire,
iar carbonul a fost numit și Elementul lui Thomas Edison.
Carbonul este al 15-lea cel mai abundent element din scoarța terestră, și al patrulea cel mai
răspândit element din univers după masă, primele fiind hidrogenul, heliul și oxigenul. Răspândirea
naturală mare a carbonului, diversitatea specifică a compușilor săi organici și abilitatea sa unică de
a forma polimeri la temperaturi terestre i-au permis carbonului să fie elementul chimic comun
al lumii vii. Este al doilea cel mai abundent element din corpul uman, după oxigen, reprezentând
aproximativ 18,5% în procente de masă.
Carbonul atomic este o specie chimică cu o durată de viață foarte scurtă, de aceea carbonul, ca
și element, se stabilizează prin intermediul unor structuri multi-atomice, cu diferite configurații
moleculare, numite alotropi sau forme alotrope. Cele mai cunoscute trei forme alotrope ale
carbonului sunt grafitul, diamantul și carbonul amorf. 
Din 2009, grafenele par a fi cele mai dure sau puternice materiale testate vreodată.
[41]
 Procedeul de separare al grafenei din grafit necesită o viitoare dezvoltare tehnologică, pentru a fi
potrivit economic pentru procedee industriale.[42] Dacă cercetările vor fi de succes, grafenele ar
putea fi utilizate pentru eventuala construcție a unui lift spațial. De asemenea, o altă utilizare a lor ar
putea fi cea de rezervor pentru hidrogen în automobilele care au motoare pe bază de hydrogen.
La presiuni foarte mari, carbonul trece în forma sa alotropică mult mai compactă, diamantul,
care are o densitate aproximativ de două ori mai mare decât grafitul. În cazul acestui alotrop,
fiecare atom se leagă de alți patru atomi de carbon, ceea ce induce orientarea tetraedrică a
legăturilor, formându-se astfel o rețea tridimensională de nuclee atomice cu șase membri.
Diamantul are structura cristalină cubică, aceeași cu a siliciului și germaniului, iar datorită puterii
legăturilor carbon-carbon, este cea mai dură substanță întâlnită în natură, având maximul pe scara
de duritate Mohs. Deși se spune în popor că „diamantele sunt veșnice”, acestea sunt instabile
termodinamic în condiții normale și se transformă astfel în grafit.[4] Datorită unei energii de activare
mari, tranziția spre starea de grafit este atât de înceată la temperaturi normale, încât nu poate fi
observată. 
Cărbunele se obține pe cale artificială, deși există și în natură compuși cu o compoziție
asemănătoare. Există mai multe tipuri de cărbuni, precum cărbunii fosili, care formează zăcăminte
bogate în multe locuri de la suprafață. Unii cărbuni fosili conțin până la 99% carbon. Deci, aceștia
conțin întotdeauna impurități care influențează proprietățile lor. Alte tipuri de cărbune
sunt: cocsul, mangalul și cărbunii tehnici (negrul de fum, negrul de oase, etc.).
Carbonul este un element esențial pentru toate formele de viață cunoscute, fiind un micronutrient.
Fiind atât de răspândit în aproape toți compușii cu importanță biologică majoră
(exceptând sărurile, apa și restul compușilor bioanorganici), carbonul poate fi considerat cel mai
important element pentru existența vieții așa cum este ea cunoscută. De la dioxidul de
carbon expirat de animale și utilizat de plante și până la macromoleculele complexe, carbonul este
elementul de bază, fără de care acești compuși nu ar exista.