Fizică materie

Clasa a VI-a
Lecţii

1
Cuprins :
1.Mărimi fizice ……………………………………………………….. pag.4
2.Fenomen fizic ………………………………………………...…….. pag.5
3.Unităţi de măsură ……………………………………………….….. pag.6 – 7
4.Măsurarea directă a luminii ……………………………………..….. pag.8 – 9
5.Determinarea ariei ………………………………………..……..….. pag.10 – 11
6.Măsurarea directă şi indirectă a volumului ……………………..….. pag.12
7.Determinarea directă a timpului …………………………......….….. pag.13 – 14
Capitol : Fenomene mecanice ……………………….…...…..….….. pag.15
8.Mişcare şi repaus ………………………………………...……....….. pag.16
9.Distanţa parcursă. Durata mişcării ……….……………...……....….. pag.17 – 18
10.Viteza medie …………………....……………………...……...….. pag.19
11.Mişcarea rectilinie uniformă ………...…...…....…..…...……...….. pag.20
12.Reprezentarea grafică a mişcării ………...…....…....…..……..….. pag.21 – 22
13.Acceleraţia medie ………...…...…....…..…...………..………..…... pag.23
14.Mişcarea rectilinie uniformă variată .…..…...………..………..….. pag.24
15.Inerţia. Masa corpului. Densitatea corpului .…..…...…………..….. pag.25
16.Interacţiunea. Efectele interacţiunii .…..…...……..…..………..….. pag.26 – 27
17.Greutatea corpului ………...…...…....…..…...………..…..…..….... pag.28
18.Forţa de frecare ………...…...…....…..…...………..…………..…... pag.29
19.Forţa elastică ………...…..............…....…..…...………..……..….... pag.30 – 31
Capitol : Fenomene termice ……………………….…......…..….….. pag.32

2
20.Starea termică. Temperatura ……………………….…......…..….…. pag.33
21.Dilatarea şi contracţia ……………………….…......………...….…. pag.34
22.Transformări de stări de agregare ……………….....………...….…. pag.35
Capitol : Fenomene magnetice şi electrice …………………...….….. pag.36
23.Magneţi ……………………………………....…......……….......…. pag.37
24.Magnetismul terestru. Busola ………………...…......……….......…. pag.38
25.Fenomenul de electrizare ………………...…............……….......…. pag.39
26.Interacţiunea sarcinilor electrice ………………...….....................…. pag.40
27.Fulgerul. Curentul electric ………………...…............……….......…. pag.41
28.Circuitul electric …………………………………......……….......…. pag.42 – 43
29.Gruparea serie și paralelă a becurilor ……………......……….......…. pag.44
Capitol : Fenomene optice ……………………………..……...….….. pag.45
30.Lumina. Surse de lumină. Propagarea rectilinie a luminii ………….. pag.46 – 47
31.Viteza luminii ……………………………...…............……….......…. pag.48
32.Umbra ……………………………………...…...........……….......…. pag.49
33.Reflexia luminii …………………………………........……….......…. pag.50
34.Imaginea unui punct într-o oglindă plană …………………….......…. pag.51

3
 Mărimi fizice

Proprietăţile fizice ale corpurilor = însuşiri ale obiectelor din natură sau din jurul nostru.
Observaţie :
Obiectele din natură ( exemple : copac, carte, penar, … ), în fizică se numesc corpuri.
Proprietăţile fizice pot fi : -generale
-particulare
Observaţie :
Proprietăţile particulare sunt cele care deosebesc corpurile unele de altele exemple : gustul, mirosul, culoarea, … .
Observaţie :
Mirosul şi gustul sunt proprietăţi pe care nu le putem măsura.
Observaţie :
Proprietăţile generale sunt cele pe care le regăsim la toate corpurile.
Exemple :
1.Corpurile sunt alcătuite din substanţă.
2.Corpurile au volum.
3.Corpurile nu se pot afla într-una din stările de agregare.
Stări de agregare :
-Solidă ( exemple : cartea, banca, … )
-Lichidă ( exemple : apa, laptele, … )
-Gazoasă ( exemple : gaz metan, aer, … )
Definiţie :
Orice proprietate fizică pentru care se pot face măsurători se numeşte proprietate măsurabilă şi determină o mărime.
fizică.
Mărimile fizice se notează prin simboluri.
Exemple :
-Lungimea se notează cu L
-Aria se notează cu A
-Volumul se notează cu V

4
 Fenomen fizic

Definiţie :
Un fenomen fizic sau proces fizic se produce atunci când una dintre mărimile fizice ce caracterizează un corp se
modifică în timp.
Observaţie :
Fenomenele fizice pot fi : observabile, măsurabile şi reproductibile.
Exemple :
-Topirea gheţii
-Fierberea apei
-Aprinderea unui bec

5
 Unităţi de măsură

Exemple :
Măsura, lungimea băncii cu ajutorul unui pix.

“ Lungimea băncii este de 13 ori lungimea pixului ”

Mărimea fizică Valoarea unitatea de

numerică măsură

Observaţie :
A măsura o mărime fizică înseamnă a o compara cu altă mărime de aceaşi mărime aleasă ca unitate de măsură.
Stabilirea unităţilor de măsură se face la nivel internaţional.
S.I. = sistem internaţional al unităţilor de măsură.
Exemplu :
L = 30 m

Mărimea Valoarea Unitatea de

fizică numerică măsură

[L]S.I. = m
Observaţie :
Pentru măsurarea mărimilor fizice trebuie să precizăm :
-Unitatea de măsură
-Instrumentul de măsură
-Procedeul de măsurare
Exemplu :
[L]S.I. = m
Instrumentul de măsură : rigla, ruleta, … .
Procedeul de măsurare : -direct
-indirect
Observaţie :

6
 Multiplul este o unitate de măsură mai mare decât unitatea de măsură stabilită în S.I.
Observaţie :
Submultiplul este o unitate de măsură mai mică decât unitatea de măsură stabilită în S.I.

km
hm multiplii
dm
m
dam
cm submultiplii
mm

km2
hm2 multiplii
dm2
m2
dam2
cm2 submultiplii
mm2

km3
hm3 multiplii
dm3
m3
dam3
cm3 submultiplii
mm3

7
 Măsurarea direcă a luminii

Lungimea este o mărime fizică

[L]S.I. = m
Observaţie :
Procedeul de măsurare directă este compararea.
Instrumente de măsură : -Ruleta
-Rigla
-Metrul de tâmplărie
-Metrul de croitorie
-Şublerul
-Micro metrul
Experiment : Determinarea lungimii cărţii de fizică
Tabel cu date experimentale :

Nr. determinări L ( cm ) L medie ( cm ) Δ L ( cm ) Δ L medie ( cm )

1 25,9 0
2 25,8 0,1
3 26 25,9 0,1 0,6

Sursa de erori : -Nu a citit bine

-A alunecat rigla
Δ – “delta” = diferenţă
Observaţii : -ΔL se numeşte eroare absolută
-ΔL medie se numeşte eroare absolută medie
-L medie se calculează utilizând media aritmetică
L1+ L 2+ L3
L medie înseamnă
3
25,9+25,8+29
L medie = = 25,9
3
ΔL = L medie – L sau
ΔL = L – L medie
ΔL1 = L1 – L medie
= 25,9 – 25,9
=0

8
 ΔL2 = L medie – L2
= 25,9 – 25,8
= 0.1
ΔL3 = L3 –L medie
= 26 – 25,9
= 0.1
ΔL 1+ ΔL 2+ ΔL 3 0+0,1+0,1
ΔL medie = = = 0,6
3 3

9
 Determinarea ariei

Determinarea ariei -Directă

-Indirectă
Observaţie :
Aria unei suprafeţe ne arată cât de întinsă este acea suprafaţă. Se notează cu A sau S
[A]S.I. = m2
L

Adreptunghiului = L ۰ l

Apătratului = l2
Triunghi :
-Oarecare :

l
l۰h
Atriunghiului oarecare =
2
-Dreptunghic :

l2

10
 -Paralelogramul :

L
Atriunghiului = L ۰ h

11
 Măsurarea directă şi indirectă a volumului

a)indirectă
V=L۰l۰h
[V]S.I. = m3
1 dm = 1l
l = litru
V=A۰h
b)directă
Lucrare de laborator
1.Turnăm apă în cilindru gradat şi citim volumul iniţial ( Vi )
2.Introducem corpul în apă şi citim volumul final ( Vf )
3.Calculăm volumul corpului prin formula : Vc = Vf - Vi
Tabel cu date experimentale

Nr. determinări Vi ( cm3 ) Vf ( cm3 ) Vc medie ΔV ΔV medie

1 36 39
2 36 38
3 36 39

Rezultatul măsurătorilor : Vc = Vc medie + ΔL medie

Observaţie :
Aria exprimă măsura unei suprafeţe ( întinderea ).
Observaţie :
Volumul măsoară întinderea unui corp în spaţiu.

Determinarea directă a timpului

12
 [t]S.I. = s ( secunda )
Alte unităţi de măsură :
1h = 60 min
1min = 60 s
1h = 3600 s
Instrumente de măsură :
-Ceas
-Cronometru
-Clepsidră
Δt = interval de timp
Δt = tf – ti

ti Δt tf

i f
( iniţial ) ( final )

Exemplu :
t1 = 13h Δt = tf – ti Δt = 14 - 13
t2 = 14h Δt = 1 h
Δt = ?

Sau

t1 = 13h Δt = tf – ti
t2 = 14h Δt = 14 - 13
Δt = ? Δt = 1 h

Pendulul

13
 fir

corp
Poziţia de echilibru
Pendulul oscilează
t
T=
n
t = timp
n = nr. de oscilaţii
T = perioada
Definiţie :
Perioada reprezintă timpul în care corpul efectuează o oscilaţie completă.

Capitol : Fenomene mecanice

14
 Mişcare şi repaus
15
 Cum stabilim poziţia unui corp ?
locul unde se află acesta
Definiţie :
Un reper ( se mai numeşte şi un corp de referinţă ) reprezintă un corp în raport cu care se descrie mişcarea.
Observaţie :
Un sistem de referinţă este fomată dintr-un reper căruia i se asociază instrumente de măsură pentru distanţă şi timp.
-un corp este în mişcare atunci când el îşi schimbă poziţia faţă de un sistem de referinţă
-un corp este în repaus atunci când el nu îşi schimbă poziţia faţă de un sistem de referinţă
Observaţie :
Un corp cu dimensiunea neglijabilă faţă de mărimea deplasării sau faţă de distanţa la care se află alte corpuri se
numeşte punct material.
Observaţie :
Un punct material aflat în mişcare se numeşte mobil.
Observaţie :
Mişcarea este relativă, depinde de sistemul de referinţă ales.

Traiectorie

A B
X X
Drum ( traiectorie )

Definiţie :
Traiectoria reprezintă ceva descrisă de un mobil în mişcare faţă de un sistem de referinţă.

Rectilinie – linie dreaptă

Curbilinie – linie curbată

Distanţa parcursă. Durata mişcării

16
1)Distanţa parcursă
d sau X
[X]S.I. = m

A ΔX B

Origine finală
Iniţială X2
X1 8 Km
2 Km
ΔX = X2 – X1
Observaţie :
Punctul faţă de care se măsoară toate distanţele se numeşte originea distanţelor.
Pentru şosele :

0 Km 2 Km 4 Km

( bornă kilometrică )
Origine ( O )
Exemplu :
X1 = 60
X2 = 85
ΔX = 85 Km – 60 Km = 25 Km

Observaţie:
Poziţia unui mobil pe traiectorie reprezintă distanţa de la origine la modul măsurat pe traiectorie.

17
 M

Definiţie :
Distanţa parcursă de mobil reprezintă lungimea drumului străbătut de acesta ( ΔX ).
2)Durata mişcării ( Δt )
Δt = t2 – t1
Observaţie :
Originea timpului este momentul faţă de care măsurăm toate duratele.
Observaţie :
Momentul la care se petrece un eveniment reprezintă intervalul de timp de la originea timpului la evenimentul
considerat.
Exerciţiu :
t1 = 9h 5min ( momentul plecării )
t2 = 9h 15min ( momentul sosirii )
Δt = ?
Δt = t2 – t1
Δt = 9h 15 min – 9h 5 min
Δt = 10min

Viteza medie

18
 ΔX d
Vm = sau Vm =
Δt Δt
ΔX = distanţa parcursă
Δt = intervalul de timp
[ ΔX ] S . I . m
Vm = = sau m/s
[ Δt ] S . I . s
Definiţie :
Viteza medie reprezintă mărimea fizică egală cu raportul dintre distanţa parcursă de un mobil şi durata mişcării.
Observaţie :
Un metru pe secundă reprezintă viteza medie a unui mobil care parcurge distanţa de un metru în timp de o secundă.
ΔX = Vm ۰ Δt
ΔX
Δt =
Vm

Linie de fracţie
ΔX

V Δt

Ori

Caracteristicile vitezei
Obsevaţie :
Viteza unui mobil se caracterizează prin :
-Mărime
-Direcţie
-Sens
-Punct de aplicaţie

Mişcarea rectilinie uniformă

19
Rectilinie = linie dreaptă
Uniformă = viteză constant

∆X
V=
∆t
ΔX = V ۰ Δt
∆X
∆t =
V
Definiţie :
Mişcarea rectilinie uniformă reprezintă mişcarea unui corp a cărui traiectorie este o linie dreaptă iar valoarea
numerică a vitezei este constantă.
Observaţie :
În mişcarea rectilinie uniformă corpul parcurge spaţii egale în intervale de timp egale iar viteza mobilului este egală
în orice moment cu viteza medie.
Vm = V
Legea mişcării :
ΔX = V ۰ Δt

20
 Reprezentarea grafică a mişcării

10 15 20
Km Km Km

A B C

1.Tabel cu valori :
Punctele de pe traiectorie A B C
Δt ( min. ) 10 1010 1020
ΔX 10 15 20

2.Se trasează un sistem de două axe de coordonate perpendiculare :

-orizontală
-verticală
3.Se calibrează axele şi se reprezintă punctele.
4.Se unesc punctele şi se obţine graficul :

ΔX ( Km )

C
20

B
15

A
10

0 Δt ( min. )
10 1010 1020

Observaţie:

21
 În mişcarea rectilinie uniformă graficul este o linie dreaptă.
Observaţie :
Dacă mobilul este în repaus graficul este o linie orizontală paralelă cu axa timpului.
Observaţie :
Graficul este mai înclinat cu cât viteza este mai mare.

Acceleraţia medie
22
 ∆V variaţia vitezei
amedie = =
∆t intervalul de timp
ΔV = V2 – V1 sau ΔV = V – V0
V = viteza finală
V0 = viteza iniţială
[ ∆ V ] S . I . m/s m
[am]S.I. = = =
[∆t ] S.I . s s la puterea 2
Definiţie :
Acceleraţia medie reprezintă mărimea fizică egală cu raportul dintre variaţia vitezei şi intervalul de timp.
Repaus :
-La pornire
V0 = 0
-La oprire
V=0
Observaţie :
Un m/s2 reprezintă acceleraţia unui mobil cu viteza de m/s într-o secundă.

23
 Mişcarea rectilinie uniform variată

-Accelerată
-Viteza creşte
ΔV
-Incetinită
-Viteza scade
∆V a Δt
a=
∆X
ΔV = a ۰ Δt
∆V
Δt =
a
Definiţie :
În mișcarea rectilinie uniformă variată mobilul se deplasează pe o traiectorie rectilinie cu aceaşi constantă.

24
 Inerţia. Masa corpului. Densitatea corpului

1.Inerţia
Definiţie :
Inerţia reprezintă o proprietate generală a corpurilor şi aceasta se opune schimbării stării de repaus sau de mişcare
rectilinie uniformă.
2.Masa copului
Masa : m = măsură a inerţiei
[m]S.I. = Kg
Instrumente de măsură :
-Cântarul
-Balanţa m

1t = 1000 Kg
3.Densitatea
V
= “ro”
m
=
V
m = masă
V = volum
[m]S . I . Kg
[ ]S.I. = =
[ V ] S . I . mla puterea 3
Definiţie :
Densitatea corpulului reprezintă mărimea fizică egală cu raportul dintre masa unui corp şi volumul său.

25
 Interacţiunea.Efectele interacţiunii

Interacţiunea reprezintă acţiunea reciprocă dintre două corpuri.

Interacţiunea
-Prin contact ( racheta de tenis şi mingea )
-De la distanţă ( paraşutistul şi pământul )
Efectele interacţiunii
-Efecte statice
-Deformări
-Elastice
-Plastice
-Dinamice
-Schimbarea stării de mişcare ( accelerare, frânare, pornire, oprire )
Exemple :
Deformare plastică – tăierea unui măr, plastilina.
Deformare elastic – squishi-ul
Deformare de mişcare – aruncarea mingii, bicicleta mergând
Diagrama obiect – interacţiune :

Contact
Fir Om

Contact de la distanţă
Contact

Cărucior

Contact

Pământ ( sol ) Planeta Pământ

26
 Forţa este o măsură a interacţiunii
[F]S.I. = N ( Newton )
Instrumentul de măsurare : dinamometrul
F = -Punct de aplicaţie ( O )
-Direcţie -Orizontală
-Verticală
-Oblică
-Sens ( este dat de săgeată )
-Mărime ( modul )

Direcţie orizontală

27
 Greutatea corpului

Definiţie :
Greutatea corpului reprezintă forţa de atracţie de pământ asupra unui corp.
[G]S.I. = N ( Newton )
Instrumentul de măsurare : dinamometrul
G=m۰g
g = acceleraţia gravitaţională
g = 9,8 m/s2 ~ 10 m/s2
m = masa corpului
Diferenţa dintre greutate şi masă
Greutate Masă
Fortă = măsură a interacţiunii Masura a inerţiei
[G]S.I. = N [m]S.I. = Kg
dinamometrul balanţa
Observaţie :
Un corp are aceeaşi masă pe suprafaţa diferitor planete dar greutatea lui diferă de la o planetă la alta.
Reprezentarea greutăţii

G
m = 0,5 Kg
G=m۰ g
G = 0,5 Kg ۰ 10 m/s2
=5N

28
 Forţa de frecare

Sens de deplasare

Ff

Definiţie :
Atunci când un corp alunecă pe suprafaţa altui corp la suprafaţa de contact dintre cele două corpuri apare o forţă
numită forţă de frecare care se opune mişcării unui corp faţă de celălalt.
Caracteristici :
-Punct de aplicaţie
-Direcţie
-Sens – se opune deplasării
-Mărime – aceaşi direcţie cu deplasarea
[Ff]S.I. = N ( Newton )
Instrumentul de măsurare : dinamometrul
Observaţie :
Forţa de frecarea apare din cauza asperităților suprafeţelor aflate în contact. Forţa de frecare depinde de natura
suprafeţelor care vin în contact şi gradul de şlefuire al acestora.
Exemple :
-Când mergem : talpă şi sol
-Când scriem : pasta pixului şi hârtia
-Sania şi zăpada
-Lama patinei şi gheaţa

29
 Forţa elastică

Definiţie :
Forţa elastic este forţa care apare în interiorul unui corp deformat şi care readuce corpul la forma iniţială.
[Fe]S.I. = N ( Newton )

Fe

L0
K ΔL

L0 = lungimea iniţială ( inainte de deformare )

L = după deformare
ΔL = L – L0
ΔL = alungire
Fe = K ۰ ΔL
K = constanta elastică
Fe
ΔL =
K
Fe
K=
∆L

30
 [ Fe ] S . I .
[K]S.I. =
[ ∆ L] S . I .
N
[K]S.I. =
m
Arcul ( resortul ) poate fi comprimat

L0
L

ΔL = L0 – L ( comprimare )
Caracteristici :
-Punct de aplicare
-Direcţie ( verticală )
-Sens ( săgeată )
-Mărime

Fe

31
 Capitol : Fenomene termice

32
 Starea termică. Temperatura

Apă cu Apă la temperatura Apă caldă

gheaţă camerei
Observaţie :
Simţul tactil este cel care ne ajută să stabilim dacă un corp este cald sau rece. Senzaţiile pe care le avem când
atingem un corp cald sau rece pot fi relative, subiective în funcţie de gradul de îcălzire diferit pe care-l au corpurile.
Definiţie :
Temperatura reprezintă mărimea fizică ce măsoară starea de încălzire a unui corp.
[T]S.I. = K ( Kelwin )
Corpul cald cedează căldură şi se răceşte
Corpul rece primeşte căldură şi se încălzeşte
Contact termic = atinge între corpul cald şi corpul rece ( aceeaşi temperatură )
Echilibru termic = aceaşi temperatură
Exemplu de echilibru termic :

Cana cu ceai fierbinte

Vas cu apă rece

-Cana cedează căldură

-Apa primeşte căldură
-Până când se ajunge la aceaşi temperatură => echilibru termic
T( K ) = t ( ℃ ) + 273,15
9
tf = ۰ t ( ℃ ) + 32
5
33
 Dilatarea şi contracţia

Definiţie :
Dilatarea respectiv contractarea reprezintă fenomenul de variaţie a dimensiunilor unui corp cu temperatură. Dacă
dimensiunile corpului cresc spunem că s-a dilatat iar dacă dimensiunile corpului scad spunem că s-a contractat.
Obsevaţie :
Dilatarea apare la gaze, lichide şi solide.
Dilatarea – mărimea volumului -Lungime ( 1 dimensiuni )
-Suprafaţă ( 2 dimensiuni )
l0
ΔL

l
ΔL = l – l0
l = l0 ۰ ( 1 + α ۰ Δt )
α = coeficient de dilatare termică.

0℃
1℃ Gheaţă
2℃
3℃
4℃ Lac

34
 Transformări de stări de agregare

Definiţie :
Starea de agregare reprezintă organizarea materiei omogene din punct de vedere al proprietăţilor fizice şi chimice.
Stări de agregare :
-Gazoasă (G)
-Lichidă (L)
-Solidă (S)
Observaţii :
1.Gazoasele nu au nici volum şi nici formă proprie.
2.Lichidele au volum propriu şi iau forma vasului în care se află.
3.Solidele au volum şi formă proprie

Sublimare ( primeşte căldură )

Topire Vaporizare
S L G
Solidificare Condensare

Desublimare ( cedează căldură )

Vaporizarea :
-Evaporare
-Fierbere
Evapolarea = vaporizarea la suprafaţa lichidului.
Fierberea = vaporizarea în toată masa lichidului.
Temperatura de topire a gheţii pure este 0℃
Temperatura fierberii apei impure este la 100℃

35
 Capitol : Fenomene magnetice şi electrice

36
 Magneţii

Observaţie :
Magneţii au fost descoperiţi acum 2500 ani într-o provincie numită “ Magnesia ” ( din vestul Turciei ).
Definiţie :
Magnetul este un corp care atrage obiecte din fier sau care conţin fier.
Definiţie :
Polimagneticii reprezintă zonele magnetului unde se manifestă cel mai intens proprietăţile magnetice.
Clasificare:
1)După formă :
-Potcoavă
-Disc
-Cilindru
-Bară
2)După modul de obţinere :
-Naturală
-Artificială
3)După timpul cât se manifestă proprietăţile magnetice :
-Permanenţi
-Temporali
Magneţi au doi poli :
-Polul Nord – indică polul Nordul geografic
-Polul Sud – indică polul Sud geografic
Interacţiunea magneţilor :

N N

Se resping

N S

Se atrag

37
 N S
Magnetismul terestru. Busola

Linii de câmp magnetic

N S

Totalitatea liniilor de câmp magnetic formează spectrul câmpului magnetic.

Câmpul magnetic reprezintă o formă de existenţă care ia naştere în apropierea unui magnet.
Magnetul terestru
-Pământul este considerat un magnet uriaş.

Polul N geografic

Pol magnetic al pământului

Pol magnetic al pământului

Polul S geografic
Observaţie :
Busola ne ajută să ne orientăm în natură aceasta este format dintr-un ac magnetic suspendat într-un ax sub care se
află un cadran pe care sunt fixate punctele cardinale.

38
 Fenomenul de electrizare

Observaţie :
Corpurile din jurul nostru sunt alcătuite din substanţe care la rândul lor sunt alcătuite din particule foarte mici numite
atomi.
Atom -Nucleu -Protoni (+)
-Neutroni
-Înveliş de electroni
-Electroni (-)
Electroni :

Nucleu
Neutroni
Protoni

Electroni care se mişcă în jurul neutronului

Observaţie :
Electronii şi protonii au pe langă masă şi o altă proprietate numită sarcina electrică.
Sarcina electrică se notează cu q şi poate fi :
-pozitivă (+)
-negativă (-)

39
 Interacţiunea sarcinilor electrice

……… se atrag
-q +q

…………………………… se resping
-q +q
Definiţie :
Electrizarea reprezintă fenomenul prin care un corp se încarcă cu sarcini electrice.
Electrizarea poate fi prin :
-Frecare
-Contact
-Influenţă
1)Frecare – corpurile se încarcă cu sarcini de semene contrare.
2)La contact – corpurile se încarcă cu sarcini de acelaşi semn.
3)Influenţă – o separare a sarcinilor electrice.

Obsevaţie :
Un corp la care numărul sarcinilor negative este mai mare decât numărul sarcinilor pozitive se numeşte corp
electrizat negativ.
Observaţie :
Un corp la care numărul sarcinilor pozitive este mai mare dacât numărul sarcinilor negative se numeşte corp
electrizat pozitiv.

40
 Fulgerul.Curentul electric

Definţie :
Trăsnetul reprezintă o descărcare electrică prin aer între nor şi pământ sau între nor şi un corp înalt de pe sol însoţit
de fenomene luminoase, zgomotoase care apar în urma observării fenomenelor luminoase se numeşte tunet.

Nor

Definiţie :
Fulgerul reprezintă scânteia electrică format între doi nori.
Observaţie :
Scânteia electrică apare atunci când sarcinile pozitive se întâlnesc cu sarcinile negative.
Definiţie :
Curentul electric reprezintă deplasarea direct a sarcinilor electrice.
Observaţie :
Paratrăznetul reprezintă corp metalic care aflat în legătură cu pământul şi aşezat pe cea mai înaltă clădire dintr-o
zonă protejază clădirile din zonă împotriva trăznetului.
Corpurile pot fi -Conducătoare - permit trecerea curentului electric exemplu : metalele
-Izolatoare - nu permit trecerea curentului exemple : lemn, plastic, sticla, ceramică

41
 Circuitul electric

Simboluri :

bec :

baterie :

generator :

conductor ( fire de legătură ) :

întrerupător deschis :

întrerupător închis :

Cel mai simplu circuit electric : baterie, fire de legătură, bec, întrerupător :

Schemă de circuit :

Circuit electric închis ( trece curent electric prin circuit => bebul se aprinde )

Semnul convențional al circuitului electric :

Într-un circuit electric curentul electric circulă de la borna pozitivă ( + ) la borna negativă ( - ).

Circuit electric deschis ( becul nu se aprinde ) :

Observații :

42
 Drumul parcurs de sarcinile electrice care formează un curent electric se numește circuit electric.

Un dispozitiv cu ajutorul căruia putem pune în mișcare sarcinile electrice printr-un conductor se numește generator
electric.

Generatorul electric este cuplat la circuitul electric prin 2 borne numite poli (o bornă pozitivă care se numește anod și
cealaltă negativă care se numește catod ).

Un dispozitiv prin care trece un curent electric pentru a putea funcționa se numește consumator.

43
 Gruparea serie și pararelă a becurilor

1) Serie – becurile sunt așezate unul după altul și sunt parcurse de același curent.

B1 B2

Observație : În circuitul serie dacă se arde un bec celelalte nu mai funcționează.

2) Gruparea pararelă – becurile sunt așezate între aceleași puncte ale circuitului și nu mai sunt parcurse de același
curent.

3) Circuit mixt - și serie și pararel.

44
 Capitol : Fenomene optice

45
 Lumina. Surse de lumină. Propagarea rectilinie a luminii

Sursele de lumină sunt corpuri care emit lumină :

-Naturale exemple :soarele, licuricii, lava, focul
-Artificiale exemple : bec, lanternă, lampă
Obsevaţie :
Corpurile luminate sunt corpuri care primesc lumină de la o sursă şi o împrăştie.
Exemple :
Carte, penar, caiet, luna
Din punct de vedere al trecerii luminii prin corpuri acestea se clasifică astfel :
-Transparente -Trece lumina şi se vede prin el, exemplu : sticla
-Opace -Nu trece lumina şi nu se vede prin el, exemplu : perete
-Translucide -trece lumina dar nu se vede prin el, exemplu : sticla mată
Principiul propagării rectilinie a luminii :
-“ Se propagă ” = lumina parcurge din aproape în aproape mici distanţe
-Lumina se propagă sub formă de fascicule de lumină

Fascicul :

Raza de lumină :
Observaţie :
Mediu omogen înseamnă un mediu care are aceleaşi proprietăţi în toate punctele lui.

Fascicule paralele :

46
Fascicul convergent :

Fascicul divergent :

47
 Viteza luminii

Distanţa într-un interval de timp

Soare Pământ

Vid interplanetar

d
c¿
t
c = 3 ۰ 108
= 300000 Km / s (vid)
Observaţie :
Fiecare mediu transparent este caracterizat de un indice de refracţie
c
n=
v
n = indice de refracţie
c = viteza luminii în vid
v = Viteza luminii prin mediu transparent ( aer, sticlă )
Exemple :
naer = 1
naer = 1,33
naer = 1,5
Observaţie :
” n „ nu are unitate de măsură din acest motiv spunem că este o mărime fizică adimensională.
Adimensională = nu are unitate de măsură.
Observaţie :
Un an-lumină reprezintă distanţa pe care o străbate lumina într-un an.

48
 Umbra

Definiţie :
Pata întunecată care se formează în spatele unui obiect opac luminat se numeşte umbră.
Definiţie :
Partea mai deschisă la culoare din jurul umbrei se numeşte penumbră.
Observaţie :
Umbra şi penumbra explică formarea eclipselor.
Eclipsa se formează când se aliniază soarele, luna şi pământul
Eclipse :
-De soare
-De lună
Eclipsa de soare
-Se aliniază : Soare – Lună – Pământ
Eclipsa de lună
-Se aliniază : Soare – Pământ – Lună
Luna se află în umbra pământului.

49
 Reflexia luminii

Rază Rază
Incidentă i r reflectată
Faţa oglinzii
Oglindă
I Spatele oglinzii

i=r
I = punct de incidenţă
i = unghi de incidenţă
r = unghi de reflexie
Definiţie :
Reflexia luminii reprezintă fenomenul prin care o rază de lumină îşi schimbă direcţia de propagare atunci când
întâlneşte o oglindă întorcându-se în mediul din care a venit.
Legile reflexiei:
1.Raza incidentă, normala şi raza reflectată se găsesc în acelaş plan.
2.Unghiul de incidenţă este congruent cu unghiul de reflexie ( i = r )

50
 Imaginea unui punct într-o oglindă plană

d1 d2
P P’

P = punct în faţa oglinzii

P’ = imaginea punctului
Observaţie :
Într-o oglindă plană imaginea se formează la aceeaşi distanţă faţă de oglindă în spatele oglinzii.

51
52