Întrebări pentru examen cursul „Bazele antreprenoriatului”,

lector universitar Efros Stela, dr. în științe economice

1. Noțiunea de antreprenoriat din Legea nr 845-XII din 03.01.1992 cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi.
Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie
iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi
asigura o sursă permanentă de venituri.
2. Factorii de influență asupra organizării activității de antreprenoriat.
fiind de natură legislativ-normativă, politici, globali, financiari, tehnologici şi sociali
3. Importanța activității antreprenoriale în viața economică și socială a țării.
a) Dezvoltă inovarea
b) Creează locuri de muncă
c) Contribuie la creșterea Veniturilor în bugetul de stat
d) Contribuie la o economie Națională și Globală dinamică
4.Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, principalele
servicii oferite în susținerea și dezvoltarea afacerilor.
Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) este
promotorul antreprenoriatului în Republica Moldova.
 Elaborarea și implementarea programelor și proiectelor de dezvoltare a sectorului IMM;
 Administrarea Fondului de Stat de Garantare a Creditelor(FGC);
 Acordarea serviciilor de consultanță și instruire a managerilor și angajaților IMM;
 Crearea și dezvoltarea unei rețele de Incubatoare de Afaceri în Moldova;
 Susținerea formării de clustere și rețele inovative;
 Susținerea dezvoltării asociaților și instituțiilor de suport în afaceri;
 Cooperarea cu organizații naționale și internaționale similare.
ODIMM Cele mai importante 5 Tipuri de Servicii de Dezvoltare a Afacerilor
1.Acces la surse şi servicii de informare
2. Servicii de consultanţă şi instruire în afaceri
3. Servicii de promovare în afaceri
4. Servicii de dezvoltare a infrastructurii de suport în afaceri
5. Servicii de acces la finanţarea afacerilor
 5.Noțiunea de antreprenor. Cine poate fi antreprenor conform legislației Republicii
Moldova. Noțiunea de intraprenor și antreprenor social.
Notiunea de antreprenor:
Cuvîntul „antreprenor” provine din limba franceză, de la cuvîntul „entrepreneur”, şi semnifică
posesorul unei întreprinderi, conducătorul şi promotorul unei afaceri.
1.Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit  în drepturi,
în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative; orice cetăţean străin sau apatrid, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din
care se constituie antreprenorul colectiv;orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu
scopurile sale principale şi cu legislaţia.
a)Intraprenor – persoana care iniţiază şi/sau realizează activitatea antreprenorială într-o afacere
existentă.
b)Antreprenor social – persoana antrenată într-o anumită formă de activitate antreprenorială cu
caracter social.
6.Caracteristicile antreprenorului de succes.
a)Nevoia de realizare;
b) Spiritul de inovator;
c) Sesizarea opotunităţilor;
d) Perseverenţa;
e) Încrederea în sine;
f) Capacitatea de asumare a riscului;
g) Potenţialul energetic ridicat;
h) Responsabilitatea;
i) Asertivitatea;
k) Obiectivitatea;
7.Rolul antreprenorului în societate.
a)Rolul antreprenorului este atât acela de a lua iniţiativa producţiei şi de a antrena resursele
materiale, umane și financiare spre acele ramuri ale economiei care asigură, la un moment dat,
cea mai bună remunerare a factorilor de producţie, cât şi de a asigura pe parcursul execuţiei cea
mai bună combinare a resurselor, astfel încât să se obţină un profit maxim posibil. In acest
context, o problemă deosebit de importantă, care condiţionează în mod hotărâtor funcţionarea
eficientă a întreprinderii într-un mediu concurenţial este cea a modalităţilor de desfăşurare a
relaţiilor dintre antreprenorii - proprietari şi manageri, dintre aceştia şi salariaţii din subordine.

b)De regulă, antreprenorului îi revine un rol determinant în procesul de inovare, atât în marea,
cât şi în mica întreprindere. Cu toate acestea, succesul unor inovaţii majore este condiţionat de
combinarea eforturilor antreprenorilor, a personalului tehnic şi de administraţie.
c)Funcţia tehnică, constă în organizarea şi reorganizarea permanentă a procesului de producţie
și/sau prestare servicii - stabilirea şi alegerea amplasamentului maşinilor şi utilajelor; optarea
pentru o anumită tehnologie de fabricaţie; angajarea şi formarea salariaţilor; repartizarea
sarcinilor de muncă; asigurarea materiilor prime şi materialelor; găsirea debuşeelor pentru
desfacerea produselor și serviciilor etc. în cazul întreprinderilor mari, această funcţie este
delegată, de regulă, managerilor (administratori, directori etc).
d)Funcţia economică, constă în alegerea strategiei, adaptarea producţiei de bunuri şi servicii la
nevoile consumatorilor cu luarea în considerare a evoluţiei cererii, a nivelului preţurilor
factorilor de producţie şi ale produselor - problemă fundamentală a oricărei întreprinderi.
8.Modalitățile de lansare în afaceri.
Modul de reglementare a înființării și înregistrării afacerii proprii se stabilește conform
următoarelor acte juridice:
- Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
- Legea nr.1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor.
- Legea nr. 220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali.
9.Înființarea și înregistrarea afacerii proprii. Instituția responsabilă de înregistrarea
întreprinderii.
Instituția responsabilă de înregistrarea întreprinderii-Agentia Servicii Punlice
10.Documentele de constituire ale întreprinderii. Ce date trebuie să conțină documentele de
constituire.
1.decizia privind  înfiinţarea întreprinderii
2.contractul de constituire (de societate)
3.contractul de constituire (de societate) şi statutul În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni
sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană,  în loc de contract de
constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia
trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele
înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
4.statutul
5.contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului)
6.statutul şi decizia fondatorului
7.statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale
Principalele date:
 firma, 
 sediul, 
 data constituirii, 
  genurile de activitate din CAEM – Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei
(statistica.md), 
 răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, 
 condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi
sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor,
 precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia  în
vigoare.
11.Formele organizatorico-juridice ale activității de antreprenoriat. Tipul de statut în
raporturile de drept (răspunderea patrimonială): persoană fizică / persoană juridică.
a) intreprindere individuala- persoana fizica.
b) societate in nume colectiv- persoana fizica.
c) societate in comandita-persoana fizica.
d) societate pe actiuni- persoana juridica
e) societate cu raspundere limitata- persoan juridica.
f) cooperativa de productie- persoana juridica.
g) intreprindere de arenda- persoana juridica.
h) intreprindere de stat si intreprindere municipal- persoana juridica.
12.Noțiunea de firmă conform legislației. Principii și restricții în alegerea firmei unei
întreprinderi. Ce date trebuie să conțină firma unei întreprinderi.
Firma-numele sau denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului și
sub care semnează.
Restricţiile privind folosirea unor firme:
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei
întreprinderi, care este deja înregistrată; 
b) conține denumirea oficială sau istorică a statului ori abrevieri sau derivate ale denumirii
oficiale sau istorice a statului, ori denumirea oficială sau istorică a unității administrativ-
teritoriale;
c) nu include toate datele conform Legii;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.

Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei
personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor
personalităţii în cauză.

Firma trebuie să conțină

a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte
întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în
comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al
comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a
întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
    În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare.
13.Principiile înregistrării unei întreprinderi. Procedura de înregistrare.
Principiile înregistrării unei întreprinderi:
 Antreprenorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele
(denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii
Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice.
!!! Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre
judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.
 Întreprinderea se înregistrează de structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice la
locul unde se află sediul întreprinderii.
 Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.

Procedura înregistrării:
 Antreprenorul în procesul de înregistrare a întreprinderii urmează etapele reglementate
conform Legii, care pot fi vizualizate și realizate cu strictețe accesând pagina oficială a
Agenției Servicii Publice, rubrica Persoane Juridice (www.asp.gov.md)

14.Proceduri post-înregistrare a unei întreprinderi. Tipuri de autorizații. Licența.

Proceduri post înregistrare:
 Înregistrarea întreprinderii la Agenția Servicii Publice și obținerea actelor de constituire,
cu numărul de identificare (IDNO) atribuit și inclus în baza de date a Registrului de Stat
al Republicii Moldova nu este suficientă pentru începerea propriu-zisă a afacerii,
deoarece antreprenorul trebuie să obțină și alte acte permisive, precum:
 autorizații stipulate prin Legea nr. 160-XV din 22.07.2011 privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător 
 licențe, dacă genurile de activitate practicate sunt stipulate conform Legii nr. 451-XV din
30.07.2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător. 
 Tipuri de autorizații:
 Notificare de funcționare, obținută de la Administrația Publică Locală, în a cărei rază își
desfășoară activitatea antreprenorul.
 Autorizație sanitară de funcționare – din partea Agenției Naționale pentru Sănătate
Publică (www.ansp.md) 
 Autorizație privind protecția mediului (ecologie) – din partea Agenției de Mediu
(www.mediu.gov.md)
 Decizia de funcționare din punct de vedere a respectării normelor antiincendiu și situații
excepționale – din partea Direcției Servicii Excepționale, prin intermediul Ghișeului unic
în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI (www.dse.md)
 Alte autorizații specifice activității antreprenoriale.
Licența:
Licenţă – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul
de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a
desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial,
cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
La genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere se atribuie genurile de activitate
care corespund unuia sau ambelor criterii indicate : 
 a) implicarea utilizării resurselor limitate ale statului; 
 b) necesitatea stabilirii condiţiilor şi cerinţelor speciale de activitate, precum şi verificării
respectării acestora pe parcursul activităţii, pentru excluderea prejudicierii drepturilor,
intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului; 

15.Procurarea unei afaceri existente, avantaje / dezavantaje.

Avantaje
1. Obținerea veniturilor imediate, deoarece produsele/serviciile sunt cunoscute pe piață
2. Durata de lansare e mai mică, deoarece există deja întreprinderea care dispune de
resursele necesare activității
3. Riscuri mai mici
4. Amplasare favorabilă
5. Sunt stabilite relațiile cu clienții și furnizorii
Dezavantaje
1. Existența resurselor umane necalificate
2. Posibilitatea procurării unei întreprinderi neprofitabile
3. Dificultăți în efectuarea schimbărilor, ca urmare a costurilor ridicate
4. Moștenirea unei reputații îndoielnice
 5. Utilaj uzat, spații care necesită cheltuieli impunătoare de reparații.
16.Etapele procurării unei afaceri.
1. CAUTAREA AFACERII CARE SE VINDE

2. DETERMINAREA MOTIVULUI VANZARII.

3. DIAGNOSTICAREA AFACERII

4. EVALUAREA COSTULUI AFACERII

5. NEGOCIEREA COSTULUI SI INCHEIEREA CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE.

17.Tipurile diagnozelor necesare de efectuat în momentul procurării unei afaceri.

 Diagnoza comercială
 Diagnoza tehnică
 Diagnoza resurselor umane
 Diagnoza financiară
 Diagnoza juridică
18.Metodele de evaluare a unei afaceri în procesul procurării.
1. Metoda bazata pe comparatie.
2. Metoda patrimoniala
3. Metoda veniturilor viitoare.
4. Metoda mixta.
19.Franchising-ul – noțiunea. Cum se numesc participanții la contractul de franchising.
Franchising-ul reprezintă un contract prin care vânzătorul (franchiser sau francizor) permite
cumpărătorului (franchisee sau francizat) să folosească drepturile sale.
20.Tipuri de franchising după criterii.
Tipuri de frinchising în funcţie de obiectul oferit în franchising
1.Franchisingul numelui
2.Franchisingul comercial sau 
3.Franchisingul distribuţiei produselor
4.Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii
În funcţie de profilul participanţilor, există mai multe tipuri de franchising.
1. Tipul franchiser-producător şi franchisee- producator
2. Relaţia franchiser-producător şi franchisee-vânzător cu ridicata sau vânzător cu
amănuntul
După nivelul de intermediere
1.Franchisingul direct
2.Master franchising.

21.Patenta de întreprinzător – noțiune. Elementele componente ale patentei.

Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura
genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.
a)seria şi numărul patentei;
b)prenumele şi numele titularului patentei;
c)fotografia titularului patentei;
d)codul fiscal al titularului patentei;
e)genul de activitate de întreprinzător;
f)domiciliul stabil al titularului patentei;
g)locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia respectivă se
reglementează;
h)tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a acestuia în
activitatea de întreprinzător potrivit patentei;
i)durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei;
j)denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta;
k)cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patenta. 
22.Cine poate fi titular (deţinător) al patentei de întreprinzător.
orice cetățean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu (care a împlinit vîrsta de 18 ani),
orice cetăţean străin sau apatrid (persoana care nu are nici cetăţenia Republicii Moldova şi nici
cetăţenia unui alt stat), care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul sa
desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patenta şi
corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate.
23.Cine eliberează patenta de întreprinzător, în ce termen și pe ce perioadă minimum și
maximum poate fi eliberată patenta.
Patenta de întreprinzător se eliberează şi se prelungește de către subdiviziunile Serviciului
Fiscal de Stat în a cărui rază solicitantul/titularul îşi are domiciliul sau preconizează să îşi
desfăşoare activitatea.
Patenta de întreprinzător se eliberează şi se prelungește de către Serviciul Fiscal de Stat în
decurs de 3 zile de la data depunerii cererii, a documentelor perfectate în modul respectiv şi
după achitarea taxei stabilite pentru patentă 
Patenta de întreprinzator se elibereaza pe o durata de o luna sau, la dorinta personei care
solicita eliberarea patentei, pe o durata mai mare, maximum 12 luni.
24.Impozitarea deținătorului de patentă de întreprinzător. Ce impozite și taxe se includ în
taxa pentru aceasta.
Impozitarea detinatorului de patenta are loc prin achitarea de catre acesta a taxei pentru patenta
de întreprinzator. 
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) al Legii nr. 93-XIV din 15.07.1998 cu privire la
patenta de întreprinzător, taxa pentru patenta de întreprinzător include: impozitul pe venit, taxele
pentru resursele naturale, taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii, taxa
pentru amenajarea teritoriului.
25.Sursele interne și externe de finanțare a activității de antreprenoriat.
Surse interne:
1.economiile personale
2.surse de finantare din partea rudelor, prietenilor, client potentiali, furnizori
3. reserve interne ale intreprinderii.
Surse externe:
1.finantarea bancara
2.leasingul
3.surse din partea institutiilor financiare nebancare
4.donatiile
5.programe nationale si international de asistenta financiara
26.Finanțarea bancară. Criterii în selectarea băncii potrivite.
Banca Comercială „COMERŢBANK” S.A.
Banca Comercială „ENERGBANK” S.A.
Banca Comercială „EuroCreditBank” S.A.
Banca Comercială „EXIMBANK” S.A.
Banca Comercială „Moldindconbank” S.A.
Banca comercială „MOLDOVA - AGROINDBANK” S.A.
Banca Comercială „ProCredit Bank” S.A.
Banca Comercială Română Chişinău S.A.
Banca Comercială „VICTORIABANK” S.A.
„Banca de Finanţe şi Comerţ” S.A.
Mobiasbanca - OTP Group S.A.
Criterii:
1.atitudinea personalului.
2.produsele creditare.
3.necesitatiile proprii.
4.reteaua de filiale si reprezentante
5.servicii suplimentare.
27.Tipuri de credite.
I. În dependență de destinația creditului:
 Credite investiționale sunt acordate antreprenorilor pentru procurarea mijloacelor fixe:
imobil, utilaje, echipamente, mijloace de transport, ș.a.
 Credite pentru mijloace circulante destinate pentru bunurile necesare în activitatea
curentă.
 Credite de consum se oferă pentru procurarea unor bunuri de utilizare personală.
II. După modalitatea de garantare:
 Credite fără gaj împrumutul va fi asigurat de fidejusiunea fondatorilor întreprinderii, soților,
soțiilor acestora și a persoanelor terțe fizice și juridice.
 Credite cu gaj
III. După modul de rambursare a surselor creditare se disting:
 Credite rambursabile prin anuități constante,
 Credite rambursabile prin rate constante,
 Credit rambursabil integral la scadență,
 Credit rambursabil cu grafic flexibil
IV. După perioada de creditare, se deosebesc:
 Credite pe termen scurt,  
 Credite pe termen mediu,  
 Credite pe termen lung (investiționale
28.Etapele principale la obținerea creditului bancar.
1.Selectarea institutiei financiare si vizarea ei.
2.Pregatirea setului de documente
3.Prezentarea documentelor si informatiilor necesare.
4.Semnarea contractului de credit.
29.Factorii care pot influența termenul de obținere a unui credit.
1.Perfectarea actelor.
2.Situatii imprevizibile
3.Responsabilitatea antreprenorului.
4.Procedurile interne.
5. Calificarea consilierului.

30.Documente solicitate de bănci în procesul de creditare a activității antreprenoriale.

Cerințele și criteriile înaintate de către bancă referitor la documentele prezentate.

Cerințele și criteriile înaintate de către 

bancă referitor la documentele prezentate
 Documentele trebuie să corespundă cadrului legal, este inadmisibilă orice încercare de
falsificare intenționată a actelor.
 Actele trebuie să fie întocmite corect, semnăturile trebuie să coincidă cu cele din actele
de identitate.
 Actele trebuie să fie valabile, îndeosebi se referă la licențe și autorizații.
 Dosarul de creditare trebuie să fie complet, antreprenorul fiind obligat să prezinte băncii
toate documentele solicitate.
 Totodată, actele prezentate trebuie să fie relevante. Este greșit de a crede că prezentarea
unui pachet cât mai voluminos de documente va asigura decizia pozitivă a băncii de a
oferi creditul solicitat.
 Actele solicitate deobicei se prezintă în original, iar specialiștii de la bancă pregătesc
copiile lor necesare pentru completarea dosarului
31.Leasingul – noțiune. Tipuri de leasing.
 Leasingul presupune transmiterea de către finanțator (compania de leasing) utilizatorului
(antreprenorului) dreptului de folosință al unui bun pentru o anumită perioadă de timp
contra unei plăți periodice.
In funcție de componența subiecților (participanților) tranzacției: 
 Leasing direct
 Leasing indirect
Leasing pe tip de proprietate: 
 leasing imobiliar (structuri, clădiri etc.); 
 leasing mobil (utilaje, mașini, echipamente etc.), inclusiv second-hand și noi. 
Leasing cu rambursare: 
 leasing cu rambursare incompletă
 leasing cu rambursare integrală
Leasing în conformitate cu rambursare (condiții de depreciere): 
 leasing operațional (de serviciu).
 leasing financiar (de capital
În funcție de participanții la tranzacție, leasingul se împarte în 2 sectoare: 
 Interne
 Extern
În funcție de durata închirierii: 
 Leasing pe termen scurt
 Leasingul pe termen mediu
 Leasingul pe termen lung.
32.Planul de afaceri – noțiune.
Planul de afacere este un document confidential, in care sunt scrise obiectivele si scopurile
intreprinderii , demonstrindu-se in detaliu modalitatile de realizare a acestora.
33.Scopurile elaborării planului de afaceri.
1.incheierea contractelor.
2.obtinerea creditelor.
3.initierea afacerii.
 4.compararea unei afaceri existente.
5.atragerea investitorilor.
6.determinarea strategiei.
34.Structura planului de afaceri (părți componente).
1.Descrierea afacerii si obiectivele.
2.Produsul
3.Planul de marketing.
4.Concurenta.
5. Amplasarea.
6. Managementul si personalul.
7.Planul operational.
8.Evaluarea riscurilor.
9.Planul financiar.
35.Clasificarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii.
Marimea intreprinderii Nr. de salariati Cifra anuala de afaceri
sau valoarea activelor
totale(milioane lei)
Micro Pana la 9 Pana la 9
Mici De la 10 pana la 49 Pana la 25
Mijlocii De la 50 pana la 249 Pana la 50
36.Activitățile managementului resurselor umane la nivelul IMM.
1. Planificarea necesarului de resurse umane.
2. Recrutarea si selectare.
3. Formarea si perfectionarea.
4. Evaluarea performantelor
5. Recompensa
37.Planificarea necesarului de personal. Procesul de planificare.
Planificarea necesarului de resurse umane presupune determinarea numărului indispensabil de
persoane pe categorii (profesii, calificări, competențe, etc.) într-o anumită perioadă de timp în
funcție de obiectivele întreprinderii.
Procesul de planificare.
1.Determinarea scopurilor generale ale intreprinderii pe perioada planificata.
2.Analiza situatii existente privind posturile de lucru.
3. Se determina nr necesar de personal
4.Se compara necesarul de resurse cu personalul existent la intreprindere
5.Elaborarea de programe de perfectionare si de recrutare a angajatilor noi.
38.Metode pentru determinarea necesarului de personal.
1.Metoda de regresie- stabilirea numărului de angajați sub aspect cantitativ și calitativ, conform
indicatorilor de dezvoltare a întreprinderii (volumul producției, volumul vânzărilor).
2.Metoda coeficientilor-se bazează pe anumite normative aplicate în domeniul muncii, pe
compartimente și /sau subdiviziuni componente ale întreprinderii (exemplu 1 specialist servicii la
10 clienți/zi).
3.Analiza tendintelor-se stabilește tendința numărului viitor al resurselor umane necesare, în
funcție de evoluțiile înregistrate anterior privind efectivele de angajați, structura personalului. 
39.Fișa postului.
Fișa postului, care este alcătuită din două părți:
 Prezentarea postului – include denumirea postului și a compartimentului, în cadrul căruia
se află postul dat, sarcinile ce trebuie să le îndeplinească angajatul, competențele, relațiile
de subordonare și conducere, condițiile de muncă.
 Cerințele față de post – studiile, experiența, aptitudinile, comportamentul, etc.
40.Recrutarea resurselor umane. Recrutarea dein interiorul și din exteriorul
întreprinderii.
Recrutarea reprezintă procesul de selectare a persoanelor care posedă caracteristici solicitate de
posturile vacante și atragerea acestora în cadrul întreprinderii.

În cazul aplicării recrutării din exterior antreprenorul IMM-urilor poate utiliza:

Publicitatea – prin lansarea anunțurilor de angajare la radio, posturi TV, publicare în ziare,
reviste, Internet. Este necesar de ales corect mijlocul de publicitate, indicând informații depline
privind denumirea postului vacant, cerințele față de candidați și oferta întreprinderii.
Recomandațiile cunoștințelor – pentru a angaja antreprenorul se bazează pe informațiile rudelor,
prietenilor, foștilor colegi, angajaților actuali, despre competențele potențialilor angajați.
41.Selecția resurselor umane. Procesul de selecție.
Selecția resurselor umane necesare reprezintă procesul de alegere a unei persoane din mai mulți
candidați pentru a ocupa postul vacant.
Procesul de selectare:
1)Primirea CV-urilor și a scrisorilor de recomandare prezentate de candidați la posturile vacante
de angajare.
2)Oferirea de către antreprenor spre completare din partea candidaților a „Formularului de
angajare”
3)Analiza și monitorizarea preliminară a candidaților în baza CV și a formularului de angajare,
verificându-se corespunderea calificării cu cerințele postului.
4)Interviul are scopul de cunoaștere mai detaliată a potențialului angajat, a performanțelor
acestuia, a aspectului fizic, cunoștințelor, caracterului, atitudinei și motivației. La fel are loc
informarea potențialului angajat despre întreprindere, postul vacant și cerințele acestuia.
5)Testele, organizarea acestora oferă antreprenorului informație suplimentară despre candidați.
42.Formarea profesională a resurselor umane. Formele de perfecționare.
Formarea profesională reprezintă procesul de instruire a resurselor umane, pe parcursul căruia
participanții obțin cunuștințe practice și teoretice necesare desfășurării procesului activității
antreprenoriale.
Dintre formele de perfecționare utilizate în mod frecvent se pot menționa:
o Reciclarea – prevede îmbogățirea sistematică a cunoștințelor profesionale, aprofundarea
într-un anumit domeniu al specialității.
o Policalificarea – presupune dobândirea unei calificări suplimentare pe lângă o profesie
de bază.
o Recalificarea – prevede schimbarea calificării în cazul în care profesia de bază nu mai
corespunde cerințelor actuale.
o Perfecționarea – presupune menținerea pasului în concordanță cu conceptele, metodele
și tehnicile noi, inovaționale.
43.Evaluarea performanțelor resurselor umane. Metode de evaluare a performanțelor.
Evaluarea performanțelor constituie un proces de apreciere a corespunderii angajaților cu criteriile
stabilite pentru postul ocupat, comparându-se performanțele actuale ale resurselor umane cu
performanțele standard sau în raport cu realizările altora.
Metode de evaluare aplicate la IMM:
 Metoda incidentelor critice – antreprenorul înregistrează acțiunile negative ale angajatului, de
exemplu, întârzierile sau absențele nemotivate.
 Metoda eseului – antreprenorul solicită angajaților să fie prezentate în scris laconic performanțele
obținute în perioada de evaluare.
 Metoda indicilor cantitativi – poate fi aplicată în cazul în care rezultatele muncii sunt măsurabile,
de exemplu, volumul producției realizate, calitatea producției, serviciilor, numărul reclamațiilor
clienților.
  Grila de evaluare – se întocmește o listă de calități și cunoștințe pe care trebuie să le posede
angajatul pentru a îndeplini calitativ lucrul. Acestea fiind evaluate pe o scară cu calificative,
excelent, bine, satisfăcător, rău.

44.Salariul. Alte forme de recompense a resurselor umane.

Salariul reprezintă suma primită pentru munca efectuată sau pentru rezultatele obținute de un
angajat într-o anumită perioadă de timp.
Alte forme de recompense:
 Sporuri la salariu acordate pentru condiții nocive de muncă, munca în afara programului
normal, supraefort, stagiu etc.
 Prime sunt acordate angajatului în mod diferențial, pentru realizări deosebite.
 Comisioane sume calculate în procente din vânzări sau încasări
 Participarea la profit sumele obținute de către angajați ca procente din profit în funcție
de contribuția la rezultatele întreprinderii
45.Instituția responsabilă de monitorizarea activităților legate de resursele umane
disponibile, ce activează în cadrul întreprinderii.
46.Impozite și taxe – noțiuni, caracteristici, deosebiri, rolul. Cum se numesc antreprenorii
care au obligația de a achita taxe și impozite.
Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului și cea mai veche, în ordinea
apariției veniturilor publice – ce reprezintă prelevarea unei părți din veniturile sau averea
persoanelor la dispoziția statului în vederea constituirii resurselor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice.
Taxele sunt plăți efectuate de persoane fizice și juridice, de regulă, pentru serviciile prestate
acestora de către stat, de către un agent economic sau o instituție. De exemplu: taxele vamale se
percep pentru vămuirea mărfurilor.
Deosebiri dintre impozite și taxe
Din punct de vedere a cuantumului:
Impozitul depinde de volumul veniturilor impozabile, pe cînd taxa depinde de natura și costul
serviciului prestat.
Din punct de vedere a termenului de plata:
Impozitele sunt periodice, pe cănd taxele sunt plătite în momentul solicitării sau efectuării
prestației respective.
Caracteristicile impozitelor și taxelor:
a) au caracter obligatoriu ceea ce presupune ca toate persoanele fizice sau juridice care realizează
venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin impozite la
constituirea fondurilor generale ale statului;
b) sunt plăți către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în sensul că o dată făcute, ele sunt
utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare membrilor societății;
c)sunt supuse urmăririi în caz de neplată
Rolul impozitelor și taxelor:
 Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul
acumulează venituri în buget și distribuie cheltuielile către clase și grupe sociale.
 Utilizarea impozitelor în plan social urmărește asigurarea bunăstării, securității și justiției
sociale.
Antreprenorii care au obligația de a achita taxe și impozite se numesc contribuabili.
47.Tipuri de plăți obligatorii.
Se deosebesc trei tipuri de plăți obligatorii:
1.Impozite și taxe.
2.Contribuții de asigurări sociale obligatorii.
3.Primele de asigurări medicale obligatorii.

48.Clasificarea impozitelor și taxelor. Impozite și taxe generale de stat (tipuri). Impozite și

taxe locale (tipuri).
Clasificarea impozitelor și taxelor:
1)Impozite și taxe generale de stat.
2)Impozite și taxe locale
Impozite și taxe generale de stat:
1) Impozitul pe venit
2) Taxa pe valoare adăugată
3) Accizele
4) Taxa vamală
5) Taxe rutiere
6) Alte impozite și taxe generale de stat
49.Impozitul pe venit, cotele acestuia pentru anul 2020.
Cotele Impozitului pe venit anul 2020
a) pentru persoane fizice, întreprinzători individuali şi medicii de familie titulari ai practicii, care
exercită activitate profesională independentă – în mărime de 12% din venitul anual impozabil;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil.
50.Taxa pe Valoare Adăugată, cotele acesteia. Autoritatea responsabilă de înregistrarea și
eliberarea certificatului de plătitor TVA. Condițiile de înregistrare a antreprenorului în
calitate de plătitor TVA.
Autoritatea responsabilă de înregistrarea și eliberarea certificatului de plătitor TVA este
Serviciul Fiscal de Stat .

Cotele T.VA. (art. 96 al CF) se stabilesc în următoarele mărimi:

Cota-standard în mărime de 20% din valoarea livrărilor impozabile efectuate în Republica
Moldova şi la import, cu excepția livrărilor impozabile la cote reduse
Cotă redusă în mărime de 15% din valoarea livrărilor impozabile pentru:
• – la serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort, în hotel, hotel-apartament,
motel, vilă turistică, bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de
vacanţă sau tabără de vacanţă, care se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului activităţilor
din economia Moldovei;
• – la produsele alimentare şi/sau băuturi, cu excepţia producţiei alcoolice, preparate sau
nepreparate, pentru consumul uman, însoţite de servicii conexe care să permită consumul
imediat al acestora, realizate în cadrul activităţilor care se atribuie la secţiunea I a
Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei.
cotă redusă în mărime de 8% din valoarea livrărilor impozabile pentru:
• - pîine şi produsele de panificaţie de primă necesitate livrate pe teritoriul tarii,
• - lapte şi produsele lactate de primă necesitate livrate pe teritoriul tarii,
• - medicamente livrate pe teritoriul tarii si importate,
• - zahăr din sfeclă de zahăr livrat pe teritoriul țării și importat,la producţia de fitotehnie si
horticultura în formă naturală și producţia de zootehnie in forma naturala, masa vie sau
sacrificată, produsă și livrată pe teritoriul țării (conform pozițiilor tarifare din Codul
fiscal, art.96);
• - la gazele naturale şi gazele lichefiate;
• - la biocombustibilul solid destinat producerii energiei electrice, energiei termice şi apei
calde livrat pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv la materia primă livrată în scopul
producerii biocombustibilului solid, sub formă de produse din activitatea agricolă şi
silvică, reziduuri vegetale agricole şi forestiere, reziduuri vegetale provenite din industria
alimentară, reziduuri de lemn, precum şi la energia termică produsă din biocombustibil
solid, livrată instituţiilor publice.
51.Accizele – noțiune, exemple de mărfuri supuse accizelor.
Acciz - reprezintă un impozit general de stat pentru limitarea producţiei, importului şi
consumului unor produse (din alcool, tutun, a unor obiecte de lux).
În categoria mărfurilor supuse accizelor intră următoarele exemple de mărfuri: cafeaua, icrele,
alcoolul, ţigările, benzina, îmbrăcămintea din blană, aparatele video, articolele din metale
preţioase, de giuvaiergerie, autoturismele.
52.Taxa vamală – noțiune.
Taxa vamală este o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea sau
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
 Legea privind tariful vamal stabileşte mecanismul calculării şi mărimile taxei vamale
pentru fiecare tip de bunuri importate pentru fiecare an în parte.
 Plătitori ai taxei vamale sunt persoanele fizice şi juridice care importă bunuri materiale.
 Taxa vamală se calculează şi se percepe în baza valorii în vamă a mărfii, în mărime
procentuală pînă la sau la momentul prezentării declaraţiei vamale, dacă legislaţia nu
prevede altfel. Taxa vamală încasată se varsă la bugetul de stat.

53.Taxa pentru amenajarea teritoriului.

Plătitori sunt subiecţii activităţii de întreprinzător înregistraţi în calitate de întreprinzător, care
dispun de bază impozabilă.
Baza impozabilă a taxei pentru amenajarea teritoriului:
 numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau fondatorilor întreprinderilor în
cazul în care aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sunt incluşi în efectivul
trimestrial de salariaţi.
 Cota taxei se stabilește de către autoritățile publice locale.
54.Asigurarea socială obligatorie. Contribuțiile de asigurări sociale obligatorii pentru anul
2020.
Sistemul asigurărilor sociale de stat obligatorii sunt reglementate de Legea privind sistemul
public asigurări sociale şi Legea bugetului asigurării sociale de stat
 Plătitori ai asigurării de stat obligatorii sunt persoanele juridice şi fizice care au obligaţia
de a plăti contribuţii de asigurări sociale.
 Obiect al asigurării de stat obligatorii este fondul de retribuire a muncii şi alte
recompense prevăzute de legislaţie. Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii se
calculează din suma salariului calculat şi din alte recompense, fără reducerea impozitelor
şi altor plăţi.
 Tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii se stabilesc pentru fiecare an
în parte în Legea bugetului asigurărilor sociale.
Contribuţiile de asigurări sociale obligatorii pentru anul 2020 sunt stabilite în mărime de
29% la fondul de salarizare şi alte recompense şi include:
 contribuţiile de asigurare socială datorată de patron (angajator) în mărime de 23% sau
18%.
 contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de salariat, angajat în mărime de 6%;
 întreprinzători individuali, persoane fizice ce desfăşoară activitatea pe cont propriu,
precum și deținătorii de patentă se asigură în mod individual prin contract - 10740
lei/anual.
55.Asigurarea obligatorie de asistență în medicină. Primele de asigurare obligatorie de
asistență în medicină.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală - constituie un sistem garantat de stat de apărare
a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii. Din contul primelor de asigurare, în baza
căror se formează unele fonduri băneşti, se va asigura acoperirea cheltuielilor de tratarea bolilor
sau maladiilor, etc. prevăzute de poliţa de asigurare.
1)Între asigurat şi asigurător se încheie un contract de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Asiguratul se obligă să plătească asigurătorului primele de asigurare, iar asigurătorul - să
organizeze şi să finalizeze asistenţa medicală necesară pentru persoanele asigurate în volumul şi
calitatea prevăzută de Programul unic.