Prof.

Constantin Oiță

Cinematograful – artă și industrie

Filmul a devenit cel mai important mediu de

comunicare al secolului al XX-lea, ajungând să
influențeze lumea așa cum nu a mai facut-o nicio
artă până la apariția sa. Ziua de 28 decembrie 1895
este considerată a fi data nașterii cinematografiei, când Antoine Lumiére a găzduit la Paris,
un show cu imagini în mișcare.
Fii acestuia, Louis și August Lumiére, au fost cei care au proiectat atât camerele, cât și
proiectoarele prin intermediul cărora imaginile au fost prezentate. La început filmele aveau
mai puțin de un minut și prezentau, de regulă, o scenă din viața de zi cu zi. Astfel a început
era filmelor mute.
Spre deosebire de frații Lumiére, care prezentau doar scene cotidiene, Georges
Méliès, operator de teatru, a realizat filme în care
decorurile erau realizate din fundaluri prefabricate.
Primul film de lung metraj a fost realizat în
anul 1902, pelicula Călătorie pe lună având
aproximativ 15 minute. Deși inițial cinematograful
era văzut ca o curiozitate sau un capriciu, în scurt
timp a devenit o atracție pentru clasele de mijloc,
fiind recunoscut ca o adevărată formă de artă. Cei bogați au continuat să meargă la
teatru, considerând că filmul este doar pentru cei needucați. Cu toate acestea, în anul
1908 existau peste 10000 de cinematografe pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.
În ciuda faptului că filmele erau mute, ofereau avantajul de a fi foarte ușor de
înțeles. Periodic apăreau totuși explicații, pentru detalierea poveștii. Uneori în săli erau
aduse orchestre sau se cânta la pian, un exemplu concret fiind cel al filmului românesc
Războiul Independenței, turnat în anul 1912, care era acompaniat de o fanfară, pentru a
imita bubuiturile de tun.
Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea cinematografiei în Europa, dând
astfel șansa Hollyood-ului să devină centrul cinematografiei mondiale. În anii 1920 aici
erau produse aproximativ 800 de filme în fiecare an, reprezentând 82% din industria
globală. Astfel au luat naștere o multitudine de genuri precum: comedii cu Charlie
Chaplin, filme de aventuri cu Douglas Fairbanks, sau melodrame cu Greta Garbo.
Prof. Constantin Oiță

Germania era considerată principalul concurent al

americanilor, în timp ce în această perioadă abia lua
naștere filmul indian.
Introducerea tehnologiei sunetului în anul 1927 a
schimbat fundamental industria filmului. Noutatea
sunetului a fost foarte atractivă pentru public, salvând
cinematografia de efectele crizei din anii ʹ30.
Impactul cinematografiei la nivel mondial a fost
atât de mare încât, în anul 1929, au luat naștere Premiile
Oscar (numele oficial este Academy Award of Merit),
decernate de Academia Americană de Film. Premiul
Oscar este considerat cel mai prestigios premiu în cinematografie, urmat de Globul de
Aur (decernat începând cu anul 1944). Ulterior au luat naștere și alte premii în diferite
domenii, după modelul acestuia, precum: Emmy în televiziune, Tony în teatru și Grammy
în muzică.
În această perioadă își fac apariția și filmele color. După diferite încercări eșuate
de colorizare manuală a peliculei alb-negru, în anul 1929 compania Technicolor pune la
punct un proces de imprimare a peliculei fotografice color.
Primul film de acest gen a fost Pe aripile vântului, care a înregistrat un succes
răsunător (1939).

În anii ʹ40 industria cinematografică americană era dominată de 5 mari studiouri:

Warner, Paramount, MGM, 20th Century Fox și RKO.
Prof. Constantin Oiță

Casablanca a reprezentat un alt exemplu de producție

care s-a bucurat de recenzii pozitive din parte criticilor de
film încă de la premiera sa, care a avut loc în anul 1941.
După cel de-al Doilea Război Mondial,
cinematograful a devenit din ce în ce mai popular în lumea
întreagă, în ciuda faptului că televiziunea a devenit o
amenințare tot mai mare. Festivalurile de film de la Cannes
(1947) și Berlin (1951) au premiat numeroase producții
cinematografice, încurajând astfel dezvoltarea acestei industrii și la nivel european.

În perioada de timp cuprinsă între anii ʹ40 și ʹ60 au apărut numeroase pelicule de
succes, considerate chiar și astăzi cele mai bune din toate timpurile, actrițele de atunci fiind
privite ca exemple ale rafinamentului și eleganței.
Grace Kelly (1929-1982) a fost una dintre cele mai cunoscute vedete ale Epocii de
Aur hollywoodiene, însă cariera sa a fost una de scurtă durată. A devenit faimoasă în 1953
pentru rolul din Mogambo, apoi a jucat în The Country Girl (1954) și alte câteva producții
regizate de Alfred Hitchcock. S-a retras însă din profesie la vârsta de 26 de ani, atunci când s-
a căsătorit cu Prințul Rainier de Monaco.
Prof. Constantin Oiță

Audrey Hepburn (1929-1993), considerată una dintre cele mai frumoase femei din
istorie, a schimbat standardele de frumusețe de la Hollywood. Actrița a devenit faimoasă în
anii '50, când a câștigat Oscarul (dar și Globul de Aur și premiul Bafta) pentru rolul jucat în
filmul Vacanță la Roma, apoi a jucat în pelicule care i-au consolidat cariera: Sabrina (1954),
Breakfast at Tiffany's (1961) și My Fair Lady (1964). După ce s-a retras din activitate,
Audrey Hepburn s-a dedicat muncii în folosul UNICEF.

În anii ʹ70, în S.U.A. s-au afirmat realizatori precum: Francis Ford Coppola, Steven
Spielberg, George Lucas și Brian de Palma, care au contribuit la creșterea diversității
genurilor (filme de acțiune, dramatice, animații, de comedie, de groază etc.).
În prezent cinematografia joacă un rol important în divertismentul virtual, alături de
internet, televiziune și jocurile video, contribuind la cunoașterea lumii înconjurătoare, motiv
pentru care a fost denumită și ,,cea de-a șaptea artă”.