Pentru a intra în posesia bunurilor și a serviciilor de care au nevoie, oamenii plătesc
diferite sume de bani. La începutul istoriei, oamenii făceau schimb de bunuri, care purta denumirea de troc. Cu timpul, aceștia au constatat că trebuie să găsească compensații, în cazul în care unele bunuri erau mai scumpe decât altele. Astfel, bucățile de metal prețios au ajuns să intermedieze aceste schimburi. Deoarece erau diferite atât din punct de vedere al greutății cât și al purității, acestea trebuiau evaluate de fiecare dată. În cele din urmă au apărut banii, schimburile fiind realizate mai ușor, datorită faptului că valoarea banilor era recunoscută de toată lumea. Primele monede au fost create în Grecia, în secolele VII-VI î.Hr., conform unor mărturii ale lui Herodot. Inițial moneda era o piesă rotundă de aur sau de argint. Autoritatea care emitea moneda stabilea denumirea, greutatea, valoarea, precum și alte simboluri care erau inscripționate pe monede (însemnele statului sau chipul conducătorului). Deși monedele au reprezentat un mod de plată acceptabil, apărea totuși o problemă în momentul în care bunul avea o valoare ridicată. În această situație era nevoie de o cantitate mare de monede, ceea ce le făcea greu de transportat. Această problemă a fost rezolvată de către chinezi, care au creat banii de hârtie. Astăzi, pentru plăți și tranzacții se folosesc și alte instrumente, care au forme și denumiri specifice fiecărei țări. Banii din conturile bancare, sunt fie cei depuși de oameni într- un anumit cont, fie banii alocați de bancă sub formă de împrumut unei persoane. De cele mai multe ori, pentru acești bani se emite un card care face legătura între persoana care deține contul și banii din bancă. Valoarea banilor depinde de puterea de cumpărare, atât de piața internă, cât și de raportarea monedei naționale la alte valute existente pe piață.