UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

SOCIOLOGIE ŞI ASISTENTA SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE

ARON MIHAELA

INFLUENȚA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ASUPRA

PERFORMANȚEI ÎN MUNCĂ LA LUCRĂTORII MEDICALI

CIFRUL ŞI DENUMIREA SPECIALITĂŢII

(0313.1– Psihologie)

Teză de licenţă

Șef Departament ______________

(semnătura)
Conducător ştiinţific: _____________ Numele, prenumele, gradul ştiinţific
(semnătura)
Autorul: ______________
(semnătura)

CHIŞINĂU, 2020
 CUPRINS

Adnotare (în limbile română şi engleză)...................................................................................

Introducere..................................................................................................................................
1. Aspecte teoretice de abordare a inteligenței emoționale în raport cu performanța în
muncă
1.1 Performanța în muncă la lucrătorii medicali
1.2 Tipuri şi clasificări ai crizei educaţionale.................................................................
1.3 Etapele evoluţiei unei crize educaţionale...................................................................
1.4 Forme de manifestare a crizei educaţionale...............................................................
1.5 Factorii de influenţă a dezvoltării crizei educaţionale...............................................
1.6 Concluzii la capitolul 1..............................................................................................

2. Managementul comunicării în cadrul situaţiilor de criză educaţională....................

2.1 Caracteristici generale ale comunicării manageriale..................................................
2.2 Etapele comunicării în situaţii de criză......................................................................
2.3 Strategii de comunicare în situaţii de criză................................................................
2.4 Modalităţi practice pentru gestionarea situaţiilor de criză.........................................
2.5 Concluzii la capitolul 2.............................................................................................

3. Demers experimental de remediere a crizei educaţionale la cadrele didactice din

instituţiile preuniversitare de învăţământ.
3.1 Particularităţile crizei educaţionale la cadrelor didactice din instituţiile
preuniversitare de învăţământ..................................................................................
3.2 Strategii de remediere a situaţiilor de criză educaţională la cadrelor didactice din
instituţiile preuniversitare de învăţământ.................................................................
3.3 Validarea experimentală a strategiilor de remediere în situaţii de criză
educaţională la cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar..........................
3.4 Concluzii la capitolul 3........................................................................................

Concluzii generale şi recomandări...............................................................

Bibliografie.......................................................................................................................
Anexe ...............................................................................................................................

2
 CUPRINS (ÎNCĂ UN MODEL)

CUPRINS

ADNOTARE (în limbile română şi engleză).......................................................................................

INTRODUCERE........................................................................................................................

1. ABORDĂRI TEORETICE ALE PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – FAMILIE.....................

1.1 Cadrul conceptual al abordării parteneriatului şcoală – familie...................................
1.2 Rolul părinţilor în parteneriatul şcoală – familie........................................................
1.3 Probleme cu care se confruntă părinţii în parteneriatul şcoală - familie ...................
1.4 Concluzii capitolul 1...................................................................................................

2. DEMERS EXPERIMENTAL AL DETERMINĂRII INFLUENŢEI PARTENERIATULUI

ŞCOALĂ – FAMILIE ASUPRA DEZVOLTĂRII MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢARE
LA COPIII CU CES.....................................................................................................................
2.1 Particularităţi de dezvoltare a copiilor cu CES.........................................................
2.2 Manifestări şi caracteristici ale motivaţiei pentru învăţare la copiii cu CES...............
2.3 Parteneriatul şcoală – familie – condiţie de dezvoltare a motivaţiei pentru învăţare
la copiii cu CES...........................................................................................................

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI............................................................................

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................
ANEXE.....................................................................................................................................

3
ABSTRACT

Problema inteligenței emoționale este una importantă în sfera resurselor umane,

management, educație, psihologie, medicină etc. Inteligența emoțională este capacitatea
indivizilor de a recunoaște emoțiile proprii și ale celorlalți, de a diferenția diferite sentimente și
etichete astfel încât să le folosească în mod adecvat și să folosească informațiile emoționale
pentru a ghida gândirea și comportamentul. Chiar dacă o persoană are cunoștințe suficiente și
idei inteligente, dacă nu știe și nu își poate gestiona emoțiile și sentimentele, poate întâmpina
dificultăți în încercarea de a construi relații cu ceilalți sau cariera de succes. Oamenii cu un nivel
ridicat de cunoaștere de sine realizează modul în care sentimentele lor îi afectează pe ei și pe cei
din jurul lor. Dezvoltarea inteligenței emoționale ne permite să punem în valoare abilitățile
intelectuale, creativitatea; ajută la asigurarea succesului în viața personală și profesională.
Lucrarea dată prezintă un studiu teoretic și experimental a relației dintre nivelul de inteligență
emoțională și performanța în muncă a lucrătorilor medicali.

Conform lui Daniel Goleman (2001), ,,Inteligența Emoțională este aptitudinea de a

persevera și a regla motivația pentru a face față frustrărilor.” Dacă aplicăm această definiție
angajaților medicali, ne-am putea aștepta la un randament mai eficient în domeniul medicinei, iar
pentru a observa mai multe lucruri cu privire la această relație, contextul este un mediator
suficient. Scopul este să raspundem la întrebările următoare. Cum influențează inteligența
emoțională criteriul de performanță în domeniul medical? Cum influențează contextul locului de
muncă asupra peformanței medicilor? Dar contextul la locul de muncă cum influențează
inteligența emoțională? Variabila cheie este performanța, fiind cea dependentă în acest studiu.
Participanții sunt formați dintr-un număr de 100 subiecți, cu toții lucrând pe piața muncii din
Moldova, cu vârste între 20 și 56 de ani, și sunt într-un număr aproape egal, 45 de sex masculin,
55 de sex feminin. Inteligența emoțională a fost măsurată cu MSCEIT, cu 7 itemi care vizează
responsabilitatea și seriozitatea respondentului. Performanța a fost măsurată cu testul „Job
satisfaction and organizational commitment as predictors of organizational citizenship and in-
role behaviors”. Testul are 15 itemi și acesta măsoară simțurile si emoțiile. Efectul de moderare
al contextului în relația Inteligența emoțională și Performanța la locul de muncă a fost măsurat
prin testul „Measuring Job-Related Situational Strength and Assessing Its Interactive Effects
With Personality on Work Behavior”. Testul include un număr de 21 itemi, fiecare 7 fiind într-o
categorie reprezentativă.

4
 Implicațiile practice sunt desemnate de predictibilitatea pe care testele au dat-o în acest
studiu empiric. Testul „Measuring Job-Related Situational Strength and Assessing Its Interactive
Effects With Personality on Voluntary Work Behavior” a avut cele mai bune implicații
moderând inteligența emoțională și performanța prin context. Asta înseamnă că exisă o
predictibilitate mai mare.

The issue of emotional intelligence is an important one in the sphere of human resources,
management, education, psychology, medicine, etc. Emotional intelligence is the capability of
individuals to recognize their own, and other people’s emotions, to discriminate between
different feelings and label them appropriately, and to use emotional information to guide
thinking and behaviour. The present research is focused on emotional intelligence at medical
workers. In this paper work the problem of emotional intelligence is discussed. Even if a person
has sufficient knowledge and intelligent ideas, if he does not know and can’t manage his
emotions and feelings, he can meet difficulties in trying to build relationships with others or
successful career. People with a high level of self knowledge realize how their feelings affect
them, and those around them. Developing emotional intelligence allows us to put in value
intellectual skills, creativity; helps ensure success in personal and professional life. Given paper
work presents a theoretical and experimental study between the relation of emotional intelligence
level and work performances at medical workers.

According to Daniel Goleman (2001), Emotional Intelligence is the ability to persevere

and to adjust motivation to deal with frustrations. If we apply this definition to our employees,
we could expect a better performance in organizational environment. To observe more things
about this relationship, the context is a mediator enough to be able to see more well the
correlation between them. The aim is to answer the following questions. How emotional
intelligence affects the performance of medical workers? How does the context influence the
performance in medical environment? And how the context influence the performance in work
of medical workers. The variable key is the performance, being the one that is dependent in this
study. The study involved 100 subjects, all working in the labor market in Moldova, aged
between 20 and 56 years, and are in almost equal numbers, 45 males, 55 females. Emotional
intelligence was measured with MSCEIT, with 7 items targeting the accountability and
seriousness of the respondent. The questions are universal in terms of personal data of the
participant. Performance was measured with the „Job satisfaction and organizational
commitment test as predictors of organizational citizenship and in-role behaviors” test. The test
has 15 items and it measures the participant's senses and. The context was measured by the

5
Measuring Job-Related Situational Strength and its Interactive Effects with Personality on Work
Behavior Test. The test includes 21 items, each 7 being in a representative category.

Practical implications are determined by the predictability that tests have given in this
empirical study. The Measuring Job-Related Situational Strength and its Interactive Effects with
Personality on Work Behavior Test had the best implications by moderating emotional
intelligence and performance through context. This means that there is greater predictability.

INTRODUCERE

În condiţiile în care lumea noastră devine tot mai complexă, mai complicată şi mai greu
de controlat, competenţele emoţionale devin din ce în ce mai importante, întrucât manifestarea
unor emoţii necontrolate, negative, afirmate fără tact, generează blocaje şi disconfort; controlul
pozitiv al emoţiilor şi al stărilor afective, intrarea în rezonanţă afectivă cu stările altora şi
comunicarea acestor trăiri induc, indiscutabil, creşterea fluxului comunicării şi a motivaţiei
şcolare şi sociale, dezvăluind, astfel, strânsele legături între cultura emoţională şi performanţa
individuală în adaptarea la schimbări sociale.
Termenul de inteligență emoțională a devenit cunoscut pe scară largă odată cu publicarea
cărții lui Daniel Goleman: „Inteligența emoțională - De ce poate conta mai mult decât IQ” 
(1995). Termenul poate atribui popularitatea sa statutul de best-seller al acestei cărți.  Goleman a
urmat câteva alte publicații populare cu o temă similară care consolidează utilizarea
termenului.  Până în prezent, testele care măsoară EI nu au înlocuit testele IQ ca metrică standard
de inteligență. Inteligența emoțională a primit, de asemenea, critici cu privire la rolul său în
leadership și succes în afaceri. 

Motivația alegerii acestei teme este nevoia actuală de a studia emoțiile lucrătorilor din
demniul medical pentru a înțelege funcționarea lor în performanța la locul de muncă, de care
depinde nu doar nivelul profesional al fiecărui specialist, dar și rezultatele obținute cu pacienții
în urma tratamentelor efectuate. Înțelegerea clară a emoțiilor și rolurilor lor în activitățile
cotidiene a lucrătorilor medicali sunt lucruri care permit o predicție mai clară a rezultatelor
obținute cu pacienții.
Un lucru care trebuie înțeles și clarificat este că inteligența emoțională este un subiect
existent de cel puțin 20 de ani și încă se află în terenul de pseudoștiință, cu multe studii de
cercetare în prezent. Asta înseamnă că există o viziune practică care merită atenționată și

6
încercată pentru ca să existe un randament mai puternic din partea lucrătorilor medicali dar și din
pacienților.
Pentru psihologie, este un domeniu foarte important deoarece inteligența emoțională
este un domeniu criticat de comunitatea științifică, la adresa lui Daniel Goleman.
Importanța acestui domeniu este măsurat în modele și cercetări punând accent pe emoții ca
având un rol cheie în viața omului. În 1964, apare prima oară acest termen într-o lucrare
redacatată de Michael Beldoch, iar în 1995, Daniel Goleman obține popularitatea, printr-o carte
redactată cu același titlu.
Lucrătorul medical va înțelege mai clar cum va putea performa mai bine în activitatea sa
și cum să-și creeze un randament general, prin intermediul cunoașterii funcționării emoțiilor
care-i aparțin, pentru că emoțiile funcționează încă de când ne naștem și au o influență deosebită
asupra activităților noastre.
Un alt motiv pentru alegerea temei respective este faptul că studiile elaborate până în
prezent nu au stabilit care sunt relațiile cauzale ce determină performanța în muncă mai ridicată
la muncitorii medicali cu inteligență emoțională mai mare. Inteligenţa emoţională este un
predictor mai sigur al succesului în viaţă decât IQ-ul. Nu trebuie însă uitat că acestea nu
reprezintă competenţe opuse, ci mai degrabă separate, niciuna dintre ele neputând funcţiona la
capacitate maximă. Astfel, argumentele evocate în cercetările lui Steven J. Stein şi Howard E.
confirmă afirmaţia precum că, pentru a beneficia cât mai mult de inteligenţa cognitivă şi pentru a
o flexibiliza, avem, în primul rând, nevoie de o inteligenţă emoţională bună. De ce? „Pentru că
indiferent cât am fi de deştepţi, dacă îi îndepărtăm pe ceilalţi printr-un comportament agresiv,
dacă suntem neatenţi la felul în care ne prezentăm şi nu avem suficientă rezistenţă la stres,
nimeni nu va sta în preajma noastră pentru a vedea ce IQ ridicat avem.”

În Republica Moldova suntem la etapa de familiarizare cu acest concept şi se găsesc foarte

puţini specialişti care susţin programele de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, precum şi
mai puţini care conştientizează impactul pe care îl are inteligenţa emoţională în creşterea
performanţelor personale şi profesionale. Munca emoţională este parte integrantă a
prestaţiei medicale, ceea ce explică prezenţa în cadrul standardelor de calitate ale
profesiunii medicale a competenţelor emoţionale ca exigenţe normative la care medicii
trebuie să se raporteze şi în funcţie de care să fie evaluată şi recompensată activitatea lor
profesională.

În literatura există trimiteri la necesitatea formării inteligenţei emoţionale la lucrătorii

medicali şi rolul ei major în constituirea competenţelor profesionale. Dar până în prezent
7
nu s-a identificat valoarea inteligenței emoționale prin studii şi experienţă directă, astfel nu
s-a efectuat o analiză profundă a importanţei inteligenţei emoţionale în ceea ce priveşte
pregătirea cadrelor medicale. Relevanţa studierii inteligenţei emoţionale la lucr. medicali
este fundamentală şi are ca obiectiv detectarea „punctelor forte” şi a „punctelor
vulnerabile” caracteristice procesului de formare a specialiştilor. Cunoaşterea acestora ne
va oferi posibilitatea unei imagini mai clare a profilului de inteligenţă emoţională a lucr.
Medicali, proiectarea şi modernizarea regulamentului de formare profesională, sporirea
randamentului competenţelor necesare activităţii medicale. Totodată ne va ajuta să trasăm
perspectivele exploatării potenţialului şi aplicării strategiilor de dezvoltare a inteligenţei
emoţionale ca element important în asigurarea eficienţei activităţii medicale, ajustându-le
la standardele de formare profesională a cadrelor medicale.

Ipoteze :
H1. Influența semnificativă a inteligenței emoționale asupra performanței la locul de
muncă.
H2. Influența semnificativă a contextului locului de muncă asupra performanței la
locul de muncă.
H3.Influența semnificativă a contextului locului de muncă asupra inteligenței
emoționale.

8
 Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de
cercetare. ????????

Obiectul cercetării ????????

Scopul cercetării ????????

Ipoteza cercetării ????????

Obiectivele cercetării
1.
2.
3.
4.
5.

Metodele de cercetare:
- teoretice: analiza literaturii de specialitate, sinteza, sistematizarea, generalizarea;
- empirice: testarea (Testul ?), experimentul psihopedagogic;
- metode de prelucrare statistico-matematică a rezultatelor cercetării
Cuvinte-cheie: ????????

9
 Sumarul compartimentelor tezei
(aproximativ 2-3 pag.)

În Introducere este argumentată actualitatea şi importanţa temei de cercetare, este descris

gradul ce cercetare a problemei, sunt specificate obiectul, scopul, ipoteza şi obiectivele cercetării,
specificate metodele de cercetare.
Capitolul 1, „????????” are un caracter descriptiv şi sintetic. Scopul urmărit rezidă în
abordarea teoretico-conceptuală a problemei cercetate......................
Capitolul 2, „????????” este orientat spre formarea experimentală a fenomenului
investigat, conţine designul cercetării şi descrierea metodelor de cercetare. În cercetarea
experimentală este identificat nivelul iniţial al formării fenomenului investigat. La etapa de
constatare a experimentului realizat au fost evidenţiaţi factorii de formare a fenomenului
investigat; cunoaşterea esenţei fenomenului prin aplicarea testului ???????? (a se vedea Anexa
1). Rezultatele experimentului de constatare au scos în evidenţă lacunele şi au creat temeiul
elaborării demersului formativ, în cadrul căruia au fost valorificate premisele teoretice, create în
cadrul conceptual al cercetării. Eşantionul experimental constituit din XX subiecţi este
reprezentativ statistic pentru abordarea problemei investigate. Aspectele realizate în cadrul etapei
formative vizează: activităţi didactice (de ex.), ????????.
La etapa de control au fost aplicate aceleaşi metode de evaluare a variabilei investigate ca
şi la etapa de constatare (a se vedea Anexa 1).

10
 BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

11
ANEXE
Anexa 1.

12