Asemănări

*Ambele metabolisme sunt de o deosebită

importanță.
*Reprezintă totalitatea transformărilor
biochimice și energetice care au loc în
țesăturile organismului viu.
*Procese complexe ce implică schmburi
de materii și energii.
Asemănări
*Reprezintă reacția unui ormanism printr-
o acțiune automată involunară
neuromusculară declanșată printr-o
anumită excitație.
*Reflexe pot fi sub forma unui simplu arc
reflex sau cu forme mult mai complexe.
*În ambele situații condiția formării unui
reflex este deterninată de starea
organismului care este capabil de a
recepționa excitantul, reflexul fiind realizat
prin cooperarea organelor de simț,
nervilor și mușchilor.
Asemănări
*Reprezintă funcția biologică a
organismelor vii de asigurare a
continuității veții, prin producerea de
urmași asemănările cu genitorii lor.
*Sunt o caracteristică a organismelor vii
care se manifestă prin nașterea din părinți.
*Din punct de vedere biologic reprezintă
sensul exestenței organismelor vii.
*În reproducere prin intermediul
materialului genetic, caracterele părinților
sunt transmise mai departe urmașilor,
fiind moștenite.
Metamorfoză completă și incompletă
Asemanari:
*dimensiuni reduse.
*asigura continuarea vietii.
*pot fi vazute doar cu ajutorul
microscopului.
*ambele au citoplasma si nucleu.
Asemănări:
* ambele au membrana celulara.
*ambele posedă aparat de sinteza a
proteinelor.
*ambele conțin ribozomi
ASEMANARI:
* Ambele sunt substante
macromoleculare alcatuite din unitati
mai simple numite nucleotide;
*Au ca baze azotate purinice Adenina
si Guanina

 
Caractere generale:
- Angiospermele sunt predominant ierburi, dar si arbusti si arbori.
- Organele vegetative si de reproducere au morfologii si structuri variate, in functie de
mediul de viata. - Vasele conducatoare lemnoase sunt compuse din trahei (vase
perfecte)
- Frunzele (late, cu limb mare) prezinta stomate prevazute cu mecanisme rapide si
eficiente de reglare a transpiratiei.
- Reproducerea este sexuata.
-embrion cu un cotiledon,cu acelasi rol
-cilindru central din tulpina cu fascicule librolemnoase dispuse neregulat
-frunze intregi cu nervatiune paralela
-radacini adventive,fasciculare
-flori de cele mai multe ori tinere;invelis floral nedefirentiat in calciu si corola.

Viermi inelați (Annelida)[modificare | modificare sursă]

Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric, segmentat în inele
numite metamere. Numărul segmentelor în funcție de specie ajunge
până la 800. Pe fiecare metamer se află niște perișori mici și elastici,
numiți cheți, care servesc la fixarea corpului de substrat.Corpul viermilor
inelați este cilindric, slab sau turtit dorso-ventral, cu lungimea între 0,2
mm și 3 m. Culoarea corpului variază de la alb sau brun întunecat pînă la
verde sau roșu.Organele interne ale viermilor inelați se află în cavitatea
corpului propriu-zisă, care este împărțită în camere prin pereți
transversali (septe). Fiecare cameră internă corespunde unui metamer.
Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma).
Râma are corpul acoperit cu o piele subtire, umeda, si bogat
vascularizata, masurand 15-25 centimetri lungime. Orificiul bucal se afla
la capatul anterior, iar cel anal se afla la capatul posterior. Corpul este
format din inele, de aici si numele de inelati. Inelelor circulare le
corespund pereti despartitori.Ea se poate regenera. Ventral,rama are
cate 4 perechi de peri scurti si aspri,numiti cheti. Râma se hraneste cu
substante organice din sol, eliminandu-le prin orificiul anal. Nu are aparat
respirator. Respira prin piele. Vasele de sange sunt reprezentate de
vasul dorsal si cel ventral, cate unul pentru fiecare inel, sangele este
rosu, dar nu prezinta inima. Sistemul nervos este ganglionar, ventral si
scalariform. Ganglionii dintr-un inel sunt legati cu ganglionii din celelalte
inele. Rama este hermafrodita.Organele de inmultire se afla in treimea
anterioara a corpului. Indivizii pot face schimb de organe sexuale. Ouale
sunt depuse intr-un cocon. Din oua ies rame mici.
Lipitorile sunt viermi inelați, majoritatea paraziți, care se hrănec cu
sângele animalelor superioare, dar există și lipitori libere care se hrănesc
cu larve și râme. Majoritatea speciilor trăiesc în lacuri și ape curgătoare.
Lipitorile parazite au câte o ventuză cu care se fixează de corpul victimei.
Cavitatea bucala prezinta o ventuza bucala cu 3 falci chitinoase care au
forma literei Y. O lipitoare poate suge până la 32 grame de sânge, ce nu
e coagulează un timp îndelungat, deoarece glandele intestinale ale
acestei animale secretă o substanță anticoagulantă, numită hirudină. Ea
este utilizată în medicină (în pecial specia Hirudo medicinalis).

Moluștele
Corpul moluștelor nu este segmentat, dar la majoritatea se disting trei
regiuni: cap, picior și masă viscerală.
Capul este bine dezvoltat și distinct la gasteropode și cefalopode, și
redus la amfineurieni și scafopode. În cazul lameli branhiatelor, capul a
regresat până la dispariție. Melcii, limacșii, caracatița, sepia și nautilul au
capul bine diferențiat, iar la scoici acesta este practic inexistent.
Piciorul este un organ muscular situat în partea ventrală a corpului. La
cefalopode, picioarele sunt aranjate în regiunea capului.
Masa viscerală are forma unui sac, în care sunt localizate organele
interne ce realizează funcții de relație, de nutriție și de reproducere.
În afară de cap, picior și de masa viscerală, majoritatea moluștelor mai
au manta și cochilie. Mantaua și cochilia sunt organe caracteristice
moluștelor. Aspectul mantalei este de membrană. Ea mai poartă și
denumirea de pallium și este formată din unul sau două pliuri care provin
din peretele corpului. Funcțiile mantalei sunt diferite. Astfel, ea
protejează corpul (în special masa viscerală), secretă cochilia, iar la
unele moluște servește ca organ respirator. Între manta și peretele
corpului se găsește un spațiu numit cavitate paleală. Această cavitate
mai poartă și denumirea de cavitatea mantalei. În cavitatea paleală sunt
adăpostite branhiile și alte organe.
Cochilia (numită popular și scoică) este caracteristică moluștelor,
asemenea cavității paleale. Ea este o formațiune dură, calcaroasă, cu rol
principal de protecție a masei viscerale și a întregului animal. Mai are și
rol de schelet extern, pe cochilie fiind fixat o parte din musculatura
corpului. Forma cochiliei diferă de la un grup de moluște la altul. De
asemenea, diferă și gradul ei de dezvoltare. Ea poate fi formată din una,
două sau mai multe bucăți. La unele moluște, cochilia a regresat până la
dispariție.