INSTAURAREA REGIMUL NAZIST
Naşterea mişcării naţional-socialiste şi apariţia NSDAPM
işcarea nazistă a fost una din multiplele mişcări anti-democratice detip fascist active
înEuropa în perioada interbelică, dintre care cele maimulte au inclus antisemitismul ca pe unuldintre
punctele centrale aleprogramului lor politic.În Germania, criza politică acută a anilor 1920-1930 avea
să ducăla colapsul treptat aldemocraţiei, facilitând totodată ascensiunea laputere a NSDAP. Numirea lui
Hitler în funcţiade Cancelar alGermaniei în ianuarie 1933 a fost urmată de trecerea rapidă, într-
operioada denumai câteva luni, de la democraţia parlamentară laregimul totalitar. Nefiind multumiţi
doar cu acapararea puteriipolitice, juridice şi cu deţinerea controlului asupra multoradintreinstituţiile
statului, naziştii au vrut să schimbe integral structurasocială în conformitatecu propria lor viziune.
Această viziune a fostimplementată prin preluarea organizaţiilor detineret, a sindicatelor şia diferitelor
asociaţii profesionale. In plus, naziştii au folositteroareaorganizată cu scopul de a-şi intimida adversarii
politici şi ideologici.Toate acestea auculminat cu stabilirea şi punerea în funcţiune a uneireţele de lagăre
de concentrare pentru prizonieri politici şi altecategorii de persoane considerate indezirabile. Naziştii s-
aufolositfoarte mult de propagandă pentru a inocula germanilor propria lorviziune asupra lumii.Au
preluat instituţiile culturale şi au reorganizatsistemul educaţional. Realizările politice şieconomice ale
naziştilordin primii ani cât şi efortul de a-şi plasa activităţile într-un cadrulegalau condus la o largă
susţinere a regimului, uneori chiar şi din parteaacelora care nu seconsiderau nazişti.

Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană și antisemitismul. Ura profundă
față de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama
motivelor, dar nimeni nu a putut găsi un răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicație o oferă
Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”:

Etapele politicii antisemite

Ø  Aprilie 1933 primul val de boicoturi al magazinelor evreiesti, fara a le inchide totusi, pentru ca erau
constienti ca evreii detin o putere economica ce trebuie preluata treptat. In localitatile mici, chiar si
nazistii incalcau bicotul.
Tot acum a inceput indepartarea evreilor din serviciul administrativ si sistemul educational, chiar daca
aici s-a asteptat sfarsitul anului scolar pentru aplicare definitiva.
 
Ø  Vara 1933-s-au manifestat primele initiative individuale de vandalizare a evreilor si chiar asasinate
locale.
 
 
Ø  15 septembrie 1935 – au fost adoptate Legile de la Nürnberg sau Legile
rasiale de la Nürnberg , cu ocazia celui de-al șaptelea congres al
partidului NSDAP. Prin aceste legi a fost conferită o bază juridică pentru ideologia
rasistă și antisemită a statului germanCele trei legi adoptate în pachetul legislativ
de la Nürnberg au fost:
·         "Legea pentru protecția sângelui" (în germană Blutschutzgesetz), care
interzicea căsătoriile și raporturile sexuale între evrei și neevrei,
·         "Legea cetățeniei Reichului" (în germ. Reichsbürgergesetz) și
·         "Legea stindardului Reichului" (în germ. Reichsflaggengesetz).
Ø  Septembrie 1935 a marcat un punct crucial dupa Legile de la Nurnberg. Incepand de acum si pana in
1939, evreii au fost sistematic 'extirpati' din societatea germana, nu fizic ci legal, inchisi in 'ghetouri
spirituale'. Totusi au ramas 350.000 care vor fi supusi violentelor.
 
Ø  'Kristallnacht'-dupa ce un tanar evreu a omorat un diplomat german de la ambasada Germaniei din
Paris, la 11 noiembrie 1938 au fost devastate sinagogile, magazinele, casele evreilor, dirijarea
antievreiasca a violentei fiind facuta de catre esaloanele superioare naziste.
1942-1945 – Punerea în aplicare a Holocaustului
Războiul împotriva Uniunii Sovietice nu a avut succesul așteptat. Armata Roșie a opus o rezistență
acerbă, împiedicând astfel avansul germanilor. Planul de a expulza grupuri mari de evrei, în zonele
îndepărtate ale zonei asiatice a Uniunii Sovietice, nu a funcționat. Mai mult, uciderile în masă au
afectat sănătatea mintală a soldaților responsabili. Astfel că, liderii naziști au stabilit noi modalități de a
“scăpa” de evrei.
Clădirea lagărului de exterminare de la Belzecin, din Polonia, a fost construită, de asemenea, înainte de
reuniunea de la Wannsee. Alte două lagăre, cel din Sobibor și din Treblinka, au fost construite în
primăvara anului 1942.
În ianuarie 1942 a avut loc reuniunea de la Wannsee, în afara Berlinului, unde, naziști de rang înalt și
autorități ale statului, s-au pus de acord cu privire la modul în care să pună în aplicare ceea ce naziștii
au numit “soluția finală a problemei evreiești”. Planul, stabilit probabil cândva în toamna anului 1941,
era acela de a lua la puricat Europa, de la vest la est, pentru a găsi toți evreii. Îmbarcați în trenuri,
urmau apoi să fie transportați spre est. S-a decis, de asemenea, ca anumite departamente din
administrația germană să coopereze sub patronajul poliției și a agențiilor de securitate.

Înainte chiar de convocarea conferinței de la Wannsee, crimele împotriva evreilor și romilor începuseră
deja prin acțiuni de ucidere în masă. Au fost făcute experimente în vehicule special construite pentru
asta. Gaze de eșapament au fost introduse într-un spațiu închis, construit în partea din spate a unui
camion, gazul ucigând astfel persoanele aflate în acel compartiment. Înainte de a fi utilizate pe o scară
mai largă, în primul lagăr de exterminare din Chelmno, la nord de Lodz, aceste furgonete cu gaz au fost
testate în Ucraina și în alte locuri.
Toate au fost construite cu un singur scop: exterminarea a cât mai mulți oameni posibil, în timpul cel
mai scurt posibil. Atunci când sosea un transport, erau selectați câțiva prizonieri care lucrau sub
supravegherea SS, pentru a se asigura că procedura funcționează bine. Restul de prizonieri erau uciși în
camerele de gazare, imediat după sosire.
Sute de mii de evrei au fost transportați cu trenul în lagărele de exterminare din Polonia, aduși din țările
ocupate de Germania. În aceste patru lagăre, aproape două milioane de persoane au fost ucise.

27 ianuarie 1945 este data la care lagărul de concentrare Auschwitz-

Birkenau a fost eliberat de Armata Roşie.