E.

Neaga

Unele aspecte teoretice şi practice cu privire la acceptarea

şi renunŃarea la succesiune
(Comentariu la noul Cod civil al Republicii M oldova)

"Revista NaŃională de Drept", 2005, nr.5, pag.15

***

RenunŃarea la moştenire este actul juridic unilateral, expres şi solemn, prin

care succesorul declară, în cadrul termenului de prescripŃie a dreptului de opŃiune
succesorală, că nu îşi însuşeşte (renunŃă la) titlul de moştenitor, desfiinŃând cu
efect retroactiv vocaŃia sa succesorală, devenind străin de moştenire 1.
RenunŃarea la succesiune, spre deosebire de acceptarea la succesiune, nu
poate fi tacită, dar numai expresă şi este valabilă dacă se manifestă printr-o
declaraŃie depusă la notar şi înscrisă într-un Registru Ńinut de acesta la locul unde
s-a deschis moştenirea. Dacă renunŃarea la succesiune s-a făcut la un alt notar,
decât acela de la locul deschiderii succesiunii, renunŃarea nu este valabilă decât
dacă ea se înregistrează şi la notarul de la locul unde s-a deschis moştenirea.
Respectarea acestei reguli este determinată de norma stipulată în art.47 al
Legii cu privire la notariat din 08.11.20022.
După părerea noastră, o nereuşită a prevederilor art.1526 din noul Cod civil al
Republicii Moldova constă în faptul că, spre deosebire de prevederile art.585 din
Codul civil vechi, acestea nu stipulează expres obligaŃiile succesorului de a depune
la notar o cerere de renunŃare la succesiune. În schimb, în noul Cod civil al
FederaŃiei Ruse această prevedere se conŃine în art.1159, unde direct se
menŃionează că renunŃarea la succesiune poate avea loc prin depunerea cererii
respective la notar sau la o altă persoană împuternicită, la locul de deschidere a
succesiunii.
Poate în viitor această problemă va fi soluŃionată prin modificarea respectivă a
art.1526 Ń.civ. RM.
Dar, indiferent de acest fapt, în practica judiciară problema în cauză nu
există, dat fiind că în alin.(2) art.57 al Legii cu privire la notariat este expres
stipulat că declaraŃia de acceptare a succesiunii sau de renunŃare la ea se prezintă
în scris.
Problema (după părerea noastră, cea mai importantă) în ce priveşte acceptarea
şi renunŃarea la succesiune constă în valoarea juridică a faptului renunŃării la
succesiune în cazul când acceptarea acesteia a avut loc prin depunerea la notar a
cererii de acceptare a succesiunii şi în cazul acceptării succesiunii prin intrarea de
fapt în posesiunea bunurilor succesorale. Potrivit alin.(1) art.1526 Ń.civ. RM,
moştenitorului îi este rezervat dreptul de a renunŃa la succesiune chiar dacă a
acceptat succesiunea prin intrare de fapt în posesiune. În schimb, potrivit art.1535
Ń.civ. RM, nu se admite renunŃarea la succesiune după ce moştenitorul a depus la
notarul de la locul deschiderii succesiunii declaraŃia de acceptare a moştenirii.
Prin urmare, cele două modalităŃi de acceptare a succesiunii au diferite valori

1
şi efecte juridice. Confirmând, în parte, cele expuse anterior de noi asupra acestei
probleme 3, considerăm necesar de a face o analiză comparativă a prevederilor ce
vizează acceptarea succesiunii şi renunŃarea la ea cuprinse în legislaŃia noastră
civilă cu cele din legislaŃia respectivă a altor Ńări. Astfel, Codul civil al României
prevede o soluŃie foarte originală cu privire la valoarea juridică şi consecinŃele
renunŃării la succesiune. Astfel, potrivit art.701 Ń.civ. Rom., renunŃătorul poate să
revină asupra renunŃării tacite, adică să-şi retracteze renunŃarea, dacă sunt
îndeplinite două condiŃii:
a) să nu fi expirat termenul de prescripŃie a dreptului de opŃiune succesorală -
de 6 luni de zile de la data deschiderii succesiunii (art.700 Ń.civ. Rom.);
b) succesiunea să nu fi fost acceptată între timp de un alt moştenitor, chemat
la succesiune ca urmare a renunŃării făcute de moştenitor.
Revocarea renunŃării are ca efect desfiinŃarea retroactivă a actului renunŃării,
iar moştenitorul va fi considerat că a acceptat pur şi simplu succesiunea4.
În legătură cu această prevedere legală, în doctrina română se mai
menŃionează că renunŃarea la succesiune, ca şi la acceptare, fiind în principiu, un
act retroactiv, legea permite - în mod excepŃional - retractarea (revocarea)
renunŃării, dar numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două condiŃii prevăzute
de art.701 al Codului civil român. Mai mult ca atât, se argumentează raŃiunea
aplicării acestei reglementări legale pentru a evita vacanŃa succesorală5.
Din prevederile legale române rezultă că revocarea renunŃării la succesiune
este o regulă de ordin general, şi anume: ea poate avea loc în toate modalităŃile de
renunŃare la succesiune. În legislaŃia şi doctrina română modalităŃile de acceptare
a succesiunii sunt următoarele: acceptare pură şi simplă voluntară (expresă şi
tacită), acceptare pură şi simplă forŃată6. Considerăm că legiuitorul român a
rezolvat mai reuşit problema consecinŃelor acceptării şi renunŃării la succesiune.
Prin urmare, dacă e să facem o abstracŃie şi să admitem că în noul Cod civil al
Republicii Moldova au fost deja operate modificările respective, revocarea
renunŃării la succesiune ar putea avea loc şi în cazul renunŃării la succesiune
după acceptarea ei prin depunerea cererii la notar, precum şi prin acceptarea
succesiunii prin intrare de fapt în posesiune.
O asemenea soluŃie a problemei abordate, dar cu careva particularităŃi, o
putem găsi în noul Cod civil al FederaŃiei Ruse. Astfel, potrivit alin.(2) art.1157
Ń.civ. FR, moştenitorul este în drept să renunŃe la succesiune în termenul stabilit
pentru acceptarea succesiunii, inclusiv în cazul când el a acceptat succesiunea.
Mai mult, în acelaşi articol este stipulată o normă care admite încă o
posibilitate legală cu privire la acceptarea şi renunŃarea ulterioară la succesiune.
Potrivit acestei reguli, dacă moştenitorul a acceptat succesiunea prin intrarea de
fapt în posesiune, apoi instanŃa judiciară, şi numai ea, la cererea acestui
moştenitor îl poate recunoaşte pe acesta că a renunŃat la succesiune şi după
expirarea termenului stabilit de lege, dar numai cu condiŃia că va fi stabilit un
motiv întemeiat de omisiune a termenului respectiv.
După renunŃarea la succesiune careva alte acŃiuni nu mai pot avea loc,
deoarece, potrivit alin.(3) art.1157 Ń.civ. FR, ulterior această renunŃare nu poate fi
modificată sau revocată.

2
 Prin urmare, legislaŃia rusă admite revocarea acceptării succesiunii indiferent
de faptul prin ce modalităŃi a fost acceptată succesiunea şi dacă a expirat sau nu
termenul de 6 luni de acceptare sau renunŃare la succesiune. O asemenea
rezolvare a problemei ar fi binevenită, după părerea noastră, şi pentru legislaŃia
Republicii Moldova.
LegislaŃia Ucrainei de asemenea admite posibilitatea revocării acceptării
succesiunii, fără careva condiŃii şi restricŃii. Astfel, în alin.(6) art.1273 Ń.civ. Ucr.
este stipulat că renunŃarea la succesiune poate fi revocată în termenul stabilit
pentru acceptarea succesiunii. În literatura juridică ucraineană se menŃionează că,
dacă în perioada de 6 luni de la deschiderea succesiunii la un moştenitor a apărut
dorinŃa de a primi moştenirea, apoi el însuşi sau reprezentantul lui pot revoca
cererea de renunŃare la succesiune în termenul stabilit de lege pentru depunerea
cererii de acceptare a succesiunii7.
După cum vedem, legislaŃia civilă a Ńărilor vecine rezolvă sub un alt aspect
problema renunŃării ulterioare la succesiune după acceptarea ei, indiferent de
modalităŃile de acceptare a succesiunii.
Putem deci concluziona că colizia dintre articolele 1526 şi 1535 C.civ. RM
poate fi soluŃionată prin acceptarea de către legiuitorul naŃional a normelor
stipulate în codurile civile ale Ńărilor vecine - României, Ucrainei şi Rusiei. Practic,
problema poate fi rezolvată foarte simplu: prin excluderea din alin.(1) art.1526
Ń.civ. RM a sintagmei: "chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în
posesiune".

3
Note:
1A se vedea: Francisc Deak. Tratat de drept succesoral. - Bucureşti: Actami,
1999, p.479.
2 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.154-157.
3 A se vedea: Elena Neaga. Acceptarea şi renunŃarea la succesiune (comentariu
la noul Cod civil) II Revista NaŃională de Drept, 2002, nr.12, p.38-39.
4 A se vedea: Julieta Manoliu. Drept civil. Succesiuni. - Iaşi: Chemarea, 1995,
p.198-199.
5 A se vedea: Francisc Deak. Op. cit., p.486-487; Dan Chirică. Drept civil.
Succesiuni. - Bucureşti: Lumina Lex, 1996, p.238-239; Mihai Eliescu.
Transmisiunea şi împărŃeala moştenirii în dreptul R.S.R. - Bucureşti: Editura
Academiei, 1966, p.136-137.
6 Mai detaliat, a se vedea: Francisc Deak. Op. cit., p.456-479.
7A se vedea: Ăñŕćäŕíńęčé ęîäĺęń Óęñŕčíő: ęîěěĺíňŕñčé. Ňîě II. Čçäŕíčĺ âňîñîĺ. -
İŕñüęîâ: ÎÎÎ "Îäčńńĺé", 2004, p.976.