Universitatea Constantin Brancusi Profesor: Catalin Peptan

Stiinte Medicale si Comportamentale Student: Gheorghe Elena

Specializare : AF , anul I , grupa 511F
Referat
Tema 7: DEFICITUL DE EDUCAŢIE - PROBLEMĂ MAJORĂ A
SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI
SEMINARE: 13-14

Traversăm o perioadă în care ne confruntăm cu creşterea costurilor serviciilor

medicale şicreşterea impactului bolilor asupra întregii populaţii a ţării. Deşi
sloganul „este mai ieftin să previi decât să tratezi” poate părea demodat, noi
credem că este mai adevărat decât oricând. Este necesar săfacemeducaţie pentru
sănătate şi să promovăm sănătatea în România în concordanţă cu standardele
internaţionale, în special ale Uniunii Europene. Până în 1990, promovarea
sănătăţiişieducaţia pentru sănătate erau asimilate cu „educaţia sanitară”. Intre
aceşti doi termeni există câteva similarităţi, care fac subiectul unei confuzii
supărătoare. În acelaşi timp, în majoritatea ţărilor ne-comuniste, populaţia nu
permitea nimănui să impună reguli privind sănătatea individului. În România,
educaţia sanitară a fost iniţial un instrument de lucru numai pentru specialiştii în
igienă, nu şi pentru formatorii de sănătate, dar experţii în sănătate publicăşi-au
dat curând seama că doar prelegerile şi materialele audio-vizuale nu erau destul.
În consecinţă, ca rezultat al cooperării între specialiştii din diferite domenii
(experţi medicali, sociologi, psihologi şi filologi) a apărut o formă nouă de
educaţie. Aceasta este cunoscută în toatălumea ca educaţie pentru sănătate. După
1990, noile abordări în domeniul promovării sănătăţii, stabilite prin Charta de la
Ottawa pentru Promovarea Sănătăţii din 1986 au devenit cunoscute în România.
Charta stabilea cinci strategii fundamentale pentru succesul promovării sănătăţii:
elaborarea politicilor de sănătate publică, crearea unui mediu favorabil,
intensificarea acţiunii comunitare, dezvoltarea deprinderilor individuale şi
reorientarea serviciilor de sănătate. De fapt, educarea cetăţenilor, ca mijloc de
dezvoltare a cunoştinţelorşi schimbarea comportamentului într-un stil de viaţă
nou, favorabil sănătăţii este unul dintre scopurile principale ale programului
naţional de educaţie pentru sănătate. În abordarea acestui domeniu, România ia
Universitatea Constantin Brancusi Profesor: Catalin Peptan
Stiinte Medicale si Comportamentale Student: Gheorghe Elena
Specializare : AF , anul I , grupa 511F
în considerare legislaţia EU, conform căreia „scopul promovării sănătăţii este de
a îmbunătăţi stan-dardele generale de sănătate în comunitate prin
îmbunătăţireacunoştinţelor despre factorii de risc şi încurajarea populaţiei să
adopte comportamente şi stiluri de viaţă sănătoase. Acestea se vor face prin
măsuri de informare, educaţieşi pregătire profesională, în domeniile: nutriţie,
consumul de alcool, tutun şi droguri, exerciţiul fizic, sănătate mintală,
comportamentul sexual şi folosirea medicamentelor. Termenul folosit în
România este, încă, cel de educaţie sanitară, noţiune consacrată pentru
transmiterea unor informaţii legate în special de deprin-deri igienice. Astăzi se
încearcă trecerea la un concept mai cuprinzător şi anume, educaţia pentru
sănătate. În multe ţări, investiţia care se face în sănătate este inadecvatăşi
frecvent ineficientă. Creştereainvestiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de sănătate
necesită o abordare într-adevăr multisectorială, inclusiv alocarea suplimentară
de resurse pentru educaţie, locuinţeşi sectorul de sănătate. O mai mare investiţie
pentru sănătate şi reorientarea serviciilor existente - atât în cadrul, cât şi între
diferite ţări - au potenţialul de a favoriza evoluţia pozitivă a dezvoltării umane, a
sănătăţiişi a calităţiivieţii. •protejează mediul şi asigură folosirea raţională a
resurselor; •restricţioneazăproducţiaşicomerţul produselor şi bunurilor dăună-
toare cum ar fi tutunul şi armamentul, ca şi practicile nesănătoase de marketing;
•protejează atât cetăţeanul din piaţă, cât şi individul de la locul de muncă;
•includ evaluări ale impactului legat de echitatea în sănătate ca o parte integrantă
a elaborării de politici. Creştereainvestiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de
sănătate În multe ţări, investiţia care se face în sănătate este inadecvatăşi
frecvent ineficientă. Creştereainvestiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de sănătate
necesită o abordare într-adevăr multisectorială, inclusiv alocarea suplimentară
de resurse pentru educaţie, locuinţeşi sectorul de sănătate. O mai mare investiţie
pentru sănătate şi reorientarea serviciilor existente - atât în cadrul, cât şi între
diferite ţări - au potenţialul de a favoriza evoluţia pozitivă a dezvoltării umane, a
sănătăţiişi a calităţiivieţii. Investiţiile în sănătate ar trebui să reflecte nevoile
Universitatea Constantin Brancusi Profesor: Catalin Peptan
Stiinte Medicale si Comportamentale Student: Gheorghe Elena
Specializare : AF , anul I , grupa 511F
anumitor grupuri cum ar fi: femeile, copiii, persoanele în vârstă, populaţiile
sărace şimargi-nalizate. Consolidarea şi extinderea parteneriatelor pentru
sănătate Promovarea sănătăţii presupune realizarea unor parteneriate pentru
dezvoltarea socialăşi a sănătăţii între diferite sectoare la toate nivelele de
conducere în societate. Parteneriatele existente trebuie să fie întărite şi trebuie
explorate posibilităţi pentru noi parteneriate.

Ca reflectare perfectă în practică a principiilor democraţiei participative,

autorităţi, instituţii media şi ale sectorului non-guvernamental, persoane şi
diferite instituţii promovează, implementează, dezvoltăşisusţin împreună
programe, proiecte sau intervenţii la nivel macro- şi micro-social, legitimate de
aceleaşi valori; toleranţă, pluralism valoric, egalitate, partici-pare publică,
sănătate publică, civism. Comunităţile se nasc sau se definesc, se regăsesc sau se
dezvoltăcontinuu într-un spaţiu unde criteriile identitare se ancorează în spaţii
istorice, realităţisocio-economice, structuri culturale şi idealuri în schimbare. Un
astfel de context complex conduce la structuri comunitare deri-vate, în care
variaţia mare a unui pattern general valabil determinăintervenţii sociale
fundamentate pe o cunoaştere temeinică a grupului ţintăşi ajustate continuu pe
parcursul intervenţiilor. De aceea, instituţiile care acţionează la nivel comunitar
prin proiecte şi programe ar trebui să cunoască elementele constitutive ale
teoriei progra-melor sociale şi să-şi deruleze activităţileconştiente de impactul
progra-mului, pe termen mediu şi lung, la nivelul întregii comunităţi.
Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui program de
fiecare zi care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderent şi
exclusiv asupra indivizilor la risc, care au legături cu serviciile medicale. Acesta
înseamnă, de fapt, folosirea strategiilor preventive populaţionale ecologice, care
încearcă să scadă incidenţa bo-lilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc
în populaţie. Avan-tajul principal este că potenţialul metodei este mare, iar
dezavantajul major al acestei metode este că oferă beneficii mari pentru
Universitatea Constantin Brancusi Profesor: Catalin Peptan
Stiinte Medicale si Comportamentale Student: Gheorghe Elena
Specializare : AF , anul I , grupa 511F
populaţia generală dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt, aşa numitul
“paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor două tipuri de
strategii preventive - cea ecologicăşi cea a indivizilor la risc înalt poate asigura
impactul cel mai bun