Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul “Mihai Eminescu” din Soroca

Referat
La unitatea de curs :
Acte de procedură civilă
cu tema: “Dezbaterile judiciare ale
pricinii”

Specialitatea 42110 Jurisprudență

Grupa 44
Anul de învățământ 2020-2021

Elev : Vizitiu Iurie

Profesoară : Iliuhin Tatiana
 Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de
determinare a termenului rezonabil sunt:
 complexitatea pricinii

 comportamentul participanţilor la proces

 conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante

 importanţa procesului pentru cel interesat.

Conform C. P. C., judecarea procesului civil are loc în şedinţă de judecată, participanţii la
proces fiind înştiinţaţi despre aceasta în mod obligatoriu.
La ora fixată pentru judecarea pricinii, preşedintele deschide şedinţa de judecată şi anunţă ce
proces urmează să fie examinat. Grefierul raportează instanţei, cine din cei citaţi nu s-au
prezentat la şedinţă şi ce se ştie despre motivele neprezentării lor. Dacă instanţei judecătoreşti nu
i s-a comunicat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces citat legal
sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în lipsa
acestuia.
Părăsirea şedinţei de judecată de către o parte sau de un alt participant la proces înainte
de încheierea dezbaterilor precum şi prezenţa în sala de şedinţă fără a lua parte la dezbateri,
echivalează cu neprezentarea neîntemeiată în şedinţa de judecată.
Martorul, interpretul, expertul, specialistul, citaţi legal care nu s-au prezentat în instanţă din
motive neîntemeiate, pot fi supuşi unei amenzi de pînă la 10 unităţi convenţionale. În cazul
neprezentării repetate a martorului din motive neîntemeiate, instanţa poate ordona aducerea lui
forţată şi, la cererea părţii interesate îl poate obliga la reparaţia prejudiciului cauzat prin amînarea
şedinţei de judecată. Cînd expertul citat legal nu se prezintă nejustificat, pe seama lui se vor pune
cheltuielile suportate de persoanele interesate, cu posibila aplicare concomitentă a unei amenzi
de 15 u. c.

În caz de neprezentare a reclamantului înştiinţat legal, dacă el nu a adus la cunoştinţă instanţei

motivele neprezentării sale sau dacă aceste motive sunt considerate de instanţă neîntemeiate sau
dacă el nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, iar pîrîtul nu cere examinarea cauzei, instanţa
va scoate cererea de pe rol, dacă nu se încalcă drepturile altor participanţi,regulă care se aplică şi
în cazul intervenientului principal sau coreclamantului facultativ.
Iar în caz de neprezentare a pîrîtului (sau copîrîtului) înştiinţat în modul cuvenit despre şedinţa
de judecată, dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei motivele neprezentării sale sau dacă aceste
motive  sunt considerate neîntemeiate sau dacă nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa,
instanţa va dispune examinarea cauzei în lipsa pîrîtului.
Dacă ambele părţi nu s-au prezentat în judecată din motive neîntemeiate şi dacă nici una din părţi
nu a cerut examinarea pricinii în absenţa sa, instanţa amînă  procesul. Neprezentarea repetată
duce la scoaterea cererii de pe rol.

Neprezentarea în şedinţă de judecată a procurorului, împuternicitului autorităţii publice,

organizaţiei şi persoanei fizice care acţionează în interesul reclamantului, precum şi a
reprezentantului nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a
participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza
neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.
Ulterior preşedintele şedinţei constată identitatea celor ce s-au prezentat şi verifică
împuternicirile persoanelor oficiale. Participanţii la proces, celelalte persoane prezente în
sala de şedinţe au obligaţia de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea pricinii.
Depoziţiile se fac cu adresarea „Onorată instanţă”, stînd în picioare (excepţiile le poate
încuviinţa doar preşedintele şedinţei).
Persoana care încalcă ordinea în şedinţă de judecată este avertizată de preşedintele
şedinţei în numele instanţei. Dacă încalcă repetat ordinea, participantul avertizat poate fi
îndepărtat din sală pentru tot timpul dezbaterilor sau a unei părţi din şedinţă. După
reîntoarcerea lui în sală comunicîndu-i-se toate actele procedurale efectuate în lipsa lui.
Instanţa este în drept să aplice acestora o amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale sau
să transmită materialele respective procurorului cînd în acţiunile persoanei se conţin
elemente constitutive ale infracţiunii.
Dacă procurorul sau avocatul încalcă ordinea, instanţa comunică acest fapt procurorului
ierarhic superior  sau organului de conducere al avocaţilor.
Persoanele care nu posedă limba desfăşurării procesului au dreptul de a lua cunoştinţă de
materialele dosarului şi de a vorbi în instanţă prin interpret, preşedintele explicîndu-i
obligaţia acestuia de a traduce actele procesuale ale instanţei şi participanţilor la proces,
avertizîndu-l de răspunderea penală ce o va purta în caz de traducere intenţionat falsă. În
caz de refuz de a se prezenta în instanţă şi de a-şi îndeplini obligaţiile sale i se poate aplica
o amendă pînă la 10 unităţi convenţionale.

În cazurile cînd este necesară dovada cu martori şi aceştia sau prezentat, preşedintele şedinţei îi
va îndepărta din sala de şedinţe pînă la începerea audierii lor, luînd măsuri ca martorii audiaţi de
către instanţă să nu comunice cu cei neaudiaţi. După soluţionarea cererilor de recuzare,
participanţilor la proces li se explică drepturile şi obligaţiile lor procedurale, iar părţilor dreptul
de a deduce soluţionarea litigiului judecăţii arbitrilor aleşi şi efectele acestui act.
Partea care, din motive întemeiate nu a prezentat în termenul stabilit de judecător în cadrul
pregătirii pricinii pentru dezbateri probele necesare, poate cere judecătorului acceptarea de a le
prezenta în prima şedinţă de judecată.
În cazul în care costată că una din părţi a depus în şedinţă probe nejustificative sau false în
scopul tergiversării procesului, instanţa este obligată, la cererea părţii interesate, să soluţioneze
problema reparaţiei prejudiciului cauzat prin tergiversare. După soluţionarea cererilor,
preşedintele anunţă că partea pregătitoare a şedinţei de judecată a luat sfîrşit şi se trece la
examinarea cauzei în fond.

Examinarea cauzei în fond

 Examinarea cauzei în fond începe cu un raport asupra cauzei, în baza cererii de
chemare în judecată, prezentat către preşedintele şedinţei sau judecător, după care
preşedintele îl întreabă pe reclamant dacă îşi susţine pretenţiile sau dacă nu vrea să
renunţe la ele, întreabă pîrîtul dacă recunoaşte pretenţiile reclamantului şi ambele
părţi dacă nu vor să încheie o tranzacţie de împăcare, explicîndu-le efectele acestor
acte de dispoziţie. Instanţa ascultă mai întîi explicaţiile reclamantului şi ale
intervenientului care participă de partea lui, apoi ale pîrîtului şi ale intervenientului
care participă de partea lui şi ale celorlalţi participanţi.

Procurorul şi organele autorităţii publice, organizaţiile şi persoanele fizice care au

intentat procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane dau explicaţii
primii. După ce o parte dă explicaţii ceilalţi participanţi au dreptul să-i pună întrebări
de concretizare, constatare. Judecătorul are dreptul să pună întrebări în orişice
moment.

Procurorul şi organele autorităţii publice, organizaţiile şi persoanele fizice care au intentat

procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane dau explicaţii primii. După ce o
parte dă explicaţii ceilalţi participanţi au dreptul să-i pună întrebări de concretizare, constatare.
Judecătorul are dreptul să pună întrebări în orişice moment.

1. Audierea martorilor. Fiecare martor se audiază separat. Preşedintele, înainte de a lua

depoziţia va cere martorului să arate numele, domiciliul, vîrsta, profesia, dacă se află în
serviciul uneia din părţi şi dacă este în judecată în duşmănie sau în legături de interes cu
vreuna din părţi, iar apoi îi va explica obligaţia de a spune sincer tot ce ştie cu privire la
pricină şi-l previne sub semnătură că va purta răspundere penală pentru refuzul de a depune
mărturii şi pentru depunerea intenţionată de mărturii false. Partea care a solicitat citarea
martorului, poate renunţa la audierea lui, însă partea adversă poate cere audierea martorului
prezent.

Mărturia se face oral, dar ea se consemnează în scris de către grefier şi va fi semnată pe fiecare
pagină şi la sfîrşitul ei de judecător, grefier şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de
cuprins. Dacă martorul nu doreşte sau nu poate să semneze, se face despre aceasta o menţiune.
Orice adăugiri, modificări şi ştersături în cuprinsul declaraţiei trebuie acceptate şi semnate de
preşedintele şedinţei, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu se ţine cont de ele.

1. Cercetarea înscrisurilor. Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată, se

citesc în şedinţa de judecată, apoi ele se prezintă participanţilor la proces, iar în cazurile
necesare – de asemenea martorilor, experţilor şi specialiştilor.
Autenticitatea unui act sau altui înscris poate fi demonstrată prin confruntare. Persoana interesată
trebuie să prezinte instanţei alte acte utile pentru compararea scrisului şi semnăturii ori să solicite
obţinerea lor prin concursul instanţei.
Dacă persoana care a semnat actul, contestă autenticitatea acestuia, instanţa poate să-i solicite un
model pentru cercetare comparativă, iar refuzul de a prezenta modelul poate fi calificat ca
recunoaşterea scrisului sau semnăturii. În caz de necesitate, la verificarea veridicităţii înscrisului
de către instanţă poate participa un specialist sau expert.

1. Dovezile materiale se examinează de instanţă şi se prezintă spre examinare

participanţilor la proces, iar în cazurile necesare – de asemenea experţilor, specialiştilor şi
martorilor.

În cazurile cînd înscrisurile sau dovezile materiale nu pot fi aduse în sala de şedinţă, ele se
examinează la faţa locului. Examinarea la faţa locului se face de întreg completul instanţei. Locul
şi data examinării se comunică participanţilor la proces, dar neprezentarea acestora nu împiedică
efectuarea examinării. În cazurile necesare sunt citaţi de asemenea experţii, specialiştii şi
martorii.
Probele perisabile, supuse alterării rapide, deteriorării sau distrugerii sunt examinate de urgenţă
la locul de aflare, iar specialiştii pot efectua măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări audio-
video, pot elabora planuri şi alte acte necesare.
Rezultatele examinării se consemnează în procesul – verbal al şedinţei de judecată, la care se pot
anexa planurile, desenele tehnice, fotografiile înregistrările audio – video, copiile de pe
documente făcute în timpul examinării, precum şi raportul de expertiză şi explicaţiile scrise ale
specialistului.

1. Reproducerea înregistrărilor audio–video are loc în sala de şedinţe sau într-o altă

încăpere special amenajată, consemnîndu-se în procesul – verbal al şedinţei de judecată
semnele distinctive ale surselor de probă reproductivă şi data reproducerii. Reproducerea
înregistrărilor audio – video ce conţin date personale se face în şedinţă închisă.

Înregistrările care nu pot fi prezentate în judecată se cercetează la locul aflării lor şi se

consemnează în procesul verbal încheiat la faţa locului, notificîndu-se semnele distinctive ale
sursei şi data reproducerii, după care suporturile sunt sigilate. Cercetarea la faţa locului se face
cu înştiinţarea participanţilor la proces, în prezenţa martorilor, experţilor şi a specialiştilor, în caz
de necesitate. Procesul verbal se anexează la dosar. Suporturile electronice, magnetice sau de alt
tip conţinînd înregistrări audio-video se păstrează în instanţă sau la locul aflării lor, după
cercetare fiind sigilate.

1. Concluziile expertului. Concluziile expertului se citesc în şedinţa de judecată.

Expertului i se pot pune întrebări în scopul clarificării sau completării concluziilor. Mai
întîi pune întrebări persoana la cererea căreia a fost numită expertiza şi reprezentantul ei,
iar după aceasta – ceilalţi participanţi la proces. Judecătorii au dreptul să pună întrebări
expertului în orice moment al audierii lui.

Raportul de expertiză se apreciază de instanţă deopotrivă cu celelalte probe şi nu are pentru

aceasta forţă probantă prestabilită. Respingerea raportului de expertiză trebuie să fie motivată.

1. Concluziile specialistului. La cercetarea înscrisurilor sau a probelor materiale, la

audierea şi vizionarea înregistrărilor audio – video, la dispunerea unei expertize, la audierea
martorilor, la adoptarea de măsuri privind asigurarea probelor, precum şi în probleme de
drept litigios, instanţa judecătorească poate atrage printr-o încheiere adoptată din oficiul
sau la cererea oricărui participant la proces, specialişti în domeniul respectiv pentru
consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic (la fotografieri, la elaborare de planuri şi scheme,
etc.). Specialistul dă în judecată explicaţii scrise sau orale în funcţie de cunoştinţele
profesionale şi de genul activităţii sale, pentru a efectua investigaţii speciale, care se
anexează la dosar sau se consemnează în procesul verbal al şedinţei. Specialistului i se pot
adresa întrebări pentru clarificarea şi completarea consultaţiei.

După examinarea tuturor dovezilor în legătură cu pricina, preşedintele şedinţei întreabă pe

participanţii la proces dacă doresc să completeze materialele privitoare la pricină. Dacă nu se fac
asemenea cereri, preşedintele şedinţei declară că examinarea cauzei în fond a luat sfîrşit şi trece
la ascultarea susţinerilor orale.
Susţinerile orale. Replicile
Susţinerile orale constau din cuvîntările participanţilor la proces care vor cuprinde pe scurt
numai rezultatele cercetării probelor, referindu-se la faptele şi împrejurările care au importanţă
pentru soluţionarea pricinii. Se vor indica şi dovezile pe care părţile şi-au întemeiat cererea, care
confirmă sau infirmă circumstanţele de fapt. Şi în final fiecare participant expune soluţia care ar
trebui să fie dată de instanţă în hotărîre.
Mai întîi au cuvîntul reclamantul şi reprezentantul lui. Intervenientul principal are cuvîntul după
ce au vorbit părţile, iar intervenienţii accesorii au cuvîntul după ce au vorbit reclamantul sau
pîrîtul de partea căruia au intervenit în proces. Procurorul şi reprezentanţii autorităţilor publice,
organizaţiilor şi persoanele fizice care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor
altor persoane au primii cuvîntul.
Împuterniciţii organelor autorităţilor publice care participă în proces pentru a depune concluzii,
au cuvîntul după ce au vorbit părţile şi intervenienţii. Dacă este necesar să se prezinte noi dovezi,
participanţii la proces pot cere reluarea examinării cauzei în fond după care iarăşi vor urma
susţinerile orale.
După ce au vorbit toţi participanţii la dezbateri, fiecare din ei poate lua cuvîntul a doua oară
avînd dreptul la replică în legătură cu cele expuse în susţinerile orale, dreptul la ultima replică
revenindu-i totdeauna pîrîtului şi reprezentantului lui. În replică, participantul la proces poate
face scurte concluzii sau poate expune contraargumente dacă acestea au fost omise din propriile
susţineri orale.

Procesul    verbal al şedinţei de judecată

Procesul verbal al şedinţei de judecată reprezintă unul dintre cele mai importante documente
procesuale, care oglindeşte desfăşurarea şedinţei pas cu pas. Lipsa procesului verbal duce la
casarea hotărîrii.
Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi instanţa de apel, precum şi pentru fiecare
act procedural săvîrşit în afara şedinţei se întocmeşte în mod obligatoriu un proces verbal, care
trebuie să cuprindă momentele esenţiale ale dezbaterilor judiciare sau ale efectuării actului de
procedură. Cerinţe de conţinut a procesul verbal:
 anul, luna, ziua şi locul desfăşurării şedinţei;

 ora începerii şi terminării şedinţei;

 denumirea instanţei şi componenţa completului de judecată şi numele grefierului de

şedinţă;

 cauza ce se examinează;

 menţiunea referitoare la participanţii şi persoanele auxiliare ale procesului care s-au

prezentat la şedinţă;

 orişice act procesual săvîrşit de către instanţă şi participanţii la proces în legătură cu

examinarea cauzei;

 data întocmirii definitive a procesului verbal.

Participanţii la proces au dreptul să ceară consemnarea în procesul verbal a împrejurărilor

considerate de ei ca esenţiale pentru soluşionarea pricinii, pot solicita instanţei să dea citire unor
părţi din procesul  verbal.
Procesul verbal se întocmeşte de către grefier în variantă electronică şi trebuie să fie semnat în
cel mult 5 zile după terminarea şedinţei de judecată sau a doua zi de către grefier şi de
preşedintele şedinţei, care–i obligat să verifice corectitudinea întocmirii procesului verbal. Toate
modificările, rectificările şi completările trebuie să fie menţionate în procesul verbal şi certificate
sub semnătura preşedintelui şi grefierului.
Preşedintele şedinţei de judecată în decursul a 5 zile lucrătoare de la data semnării fixată expres
în procesul verbal, înştiinţează în scris participanţii la proces şi reprezentanţii lor despre
întocmirea şi semnarea procesului verbal şi asigură acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de
procesul verbal al şedinţei de judecată şi de a primi copii de pe acesta şi de pe înregistrările
audio/video ale şedinţei de judecată. În cazul şedinţelor închise, participanţii la proces au doar
dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi de înregistrările audio/video fără însă a li se elibera
copii.
Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi în curs de 5 zile după
semnarea lui să prezinte în scris observaţiile lor asupra procesului verbal, indicînd inexactităţile
şi motivele pentru care îl consideră incomplet.
Observaţiile trebuie să fie examinate în curs de 5 zile din momentul prezentării lor, în urma
căreia instanţa dă o încheiere prin care confirmă justeţea lor sau le respinge total sau parţial.
Încheierea cît şi observaţiile depuse se anexează la dosar.