Curs 1 05.10.

2007

Defectologia reprezintă o ramură a psihologie care se ocupă cu psihologia şi pedagogia

persoanelor cu handicap. Dată fiind varietatea handicapurilor au fost identificate mai multe
ramuri:
a. Psihopedagogia persoanelor cu handicap de intelect(oligofrenia)
b. Surdologia
c. Tiflologia (handicap de vedere)
d. Somatopedia (h. somatic)
e. Logopedia (h. de limbaj)
f. Handicap de comportament
Deficienţa reprezintă o pierdere structurală sau funcţională pe care o are persoana, adesea
deficienţa se consideră sinonimă cu dizabilitatea. Alţii consideră deficienţa pierderea structurală
iar dizabilitatea o pierdere în plan funcţional. Handicapul reprezintă consecinţa socială a
dizabilităţii sau deficienţei. Normalizarea se referă la integrarea persoanelor cu handicap în
colectivităţile de normali.
Argumente pro pentru normalizare:
- cu cât integrezi o persoană cu handicap într-o colectivitate de normali cu atât cresc
şansele lui de normalizare
- persoana cu handicap dobândeşte deprinderi pe bază de imitaţie şi are şanse de a învăţa de
la persoane normale
- se evită fenomenul de izolare
- se modifică atitudinea clasei şi a comunităţii
- se evită deprofesionalizarea cadrelor didactice
Argumente contra:
- cadrul didactic nu are suficient timp la dispoziţie pentru a lucra atât cu clase de normali
cât şi cu persoane cu dizabilităţi
- apare tendinţa izolării persoanei cu handicap
- cadrele didactice nu au metodologii adaptate la cazurile din clasă
- persoana cu handicap nu poate realiza performanţele copiilor normali iar desele insuccese
generează anxietate şi retragere socială
- există o afinitate a persoanei cu handicap dar şi a copilului normal faţă de
comportamentele indezirabile
Normalitatea unui copil cu handicap variază în funcţie de:
- caracteristicile handicapului: tipul, gravitatea, momentul apariţiei
- structura de personalitate
- caracteristicile şcolii
- suportul familiei
- atitudinea comunităţii
- nivelul de dezvoltare al ţării

Handicapul de intelect
Pseudo-debilitatea mintală , PMD-ul se află la graniţa dintre intelectul normal şi handicapul de
intelect propriu-zis. PMD-ul este asociat cu medii socio-culturale nefavorabile şi /sau un potenţial
ereditar redus. Aceste persoane au simptome dar includerea într-un demers de recuperare arată că
e vorba de PMD. Eficienţa recuperării este mare cu cât recuperarea este mai timpurie, dacă
recuperarea este amânată după vârsta de 7-8 ani PMD-ul devine un handicap mare.

1
Intelectul de limită, este confundat cu PMD deoarece ambele se află la graniţa dintre normal şi
patologic, diferenţa se face astfel:
 în cazul celui de limită există caracteristici anatomo-fiziologice care îţi pun amprenta
pe dezvoltarea ulterioară
 intelectul liminal apare în condiţii de mediu natural normal
 în urma demersului de recuperare achiziţiile sunt discrete sau nesemnificative
Handicapul de intelect, se deosebeşte de cel liminal prin următoarele elemente:
 caracterul de autenticitate al simptomelor
 procesele psihice, spre deosebire de persona normală, tind să fie stagnate sau să
prezinte fenomene de involuţie chiar atunci când persoana beneficiază de un demers
de recuperare
 dezvoltarea psihică a acestei persoane, în ciuda celor mai bune strategii de recuperare
nu poate depăşi anumite limite în plan intelectual dar poate depăşi limitele acestui
stadiu în plan aplicativ
Cauze ale handicapului de intelect, nu există o relaţie directă între o anumită cauză şi apariţia
unui handicap de intelect, aceste cauze au fost clasificate în 3 categorii:
a. prenatale
a.1. ereditatea: majoritatea studiilor ce abordează relaţia dintre ereditate şi riscul apariţiei
handicapului de intelect sunt extrem de contradictorii. Ponderea jucată de ereditate variază
între 10-90% în funcţie de caracterul handicapului şi sexul persoanei. În cazul handicapurilor
grave pondera eredităţii creşte.
a.2. acţiunea unor boli: rubeolă, hepatită, sifilis, pojar, oreion, infecţii grave,
toxoplasmoză
a.3. incompatibilitatea R.H: Problema apare când mama are RH negativ
a.4. incompatibilitate în sistemul AOB
a.5. alcoolismul
a.6. utilizarea de anticoncepţionale în timpul sarcinii
a.7.avorturile nereuşite
a.8. subalimentarea gravidei
a.9.vârsta părinţilor
a.10. expunerea la radiaţii
a.11. traumele psihice din timpul sarcinii
b. perinatale
b.1 naşteri premature
b.2. naşteri postmature
b.3 naşterile precipitate sau prelungite
b.4 hemoragiile cerebrale la naştere
b.5 traumatisme craniene
b.6 asfixia prelungită
c. postnatale
c.1 traume mecanice
c.2 infecţii virale şi microbiene ce afectează sistemul nervos central
c.3 după vaccinuri administrate greşite
c.4 traume afective
c.5 epilepsie
c.6 stări febrile

2
 Clasificarea handicapurilor de intelect
1. După Emil Verzea
a. Intelect liminal,(IQ=80-90), sunt persoane recuperabile şi au dificultăţi de generalizare şi
de gândire critică
b. Debilitate mintală (IQ= 50-80), dezvoltarea intelectuală corespunzător vârstei de 7-12 ani,
sunt recuperabili şi şcolarizaţi în învăţământul special.
c. Handicapul de intelect sever (IQ= 25-50), dezvoltarea intelectuală corespunzător vârstei
de 3-7 ani, sunt semi-recuperabili şi şcolarizaţi în cămine şcoală.
d. Handicapul de intelect sever (IQ= 0-25), dezvoltarea intelectuală corespunzător vârstei de
0-3 ani, irecuperabili, asistaţi regulat în cămine spital
2. După Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
a. Întârziere mintală uşoară sau debilitate mintală (IQ=50-70), OMS consideră că din
populaţia cu deficienţă intelectuală debilitatea reprezintă cam 80%
b. Întârziere mintală medie (IQ= 35-49), 10 % din populaţi cu deficienţă intelectuală
c. Întârziere mintală gravă (IQ= 20-34), 3,4% din populaţi cu deficienţă intelectuală
d. Întârziere mintală profundă (IQ= sub 20), 1,2% din populaţia cu deficienţă intelectuală
e. Înapoierea mintală cu nivel neprecizat, întâlnită când se presupune existenţa unui deficit
intelectual dar inteligenţa unei persoane nu poate fi validată prin probe standard. Persoane
necooperante, autiştii, copiii foarte mici, persoane cu deficienţe senzoriale grave.
3. După DSM IV
a. Retardare mintală uşoară (IQ=50/55-70)
b. Retardare mintală moderată (IQ= 35/40-50-55)
c. Retardare mintală severă (IQ= 20/25-35/40)
d. Retardare mintală profundă(IQ= sub 20/25)
Trăsături de specificitate
- rigiditatea, a fost propusă de KOUNIN, la persoana normală există un nr. mare de regiuni
psihologice iar odată cu vârsta graniţele sunt tot mai rigide, la persona acu handicap de intelect
funcţiile psihice dau impresia de desfăşurare izolată în insulă, graniţele fiind rigide de la început
şi nepermiţând transferul informaţiei dintr-o zonă în alta. În ciuda unei funcţionări unitare
persoana cu handicap de intelect se dezvoltă într-o manieră dizarmonică.
- Heterocronia, propusă de ZAZZO, persoana normală are o dezvoltare non-liniară, cu
etape de acumulări cantitative urmate de salturi calitative, antrenarea unei funcţii psihice
determină şi stimularea celorlalte funcţii psihice, la persoana cu handicap se pot înregistra
episoade în care persoana ajunge într-un stadiu de dezvoltare mult anterior celui prezent.
Dezvoltarea unei funcţii psihice se face în duna celorlalte.
- Vâscozitatea genetică, propusă de INHELDER, a pornit de la teoria lui Piaget referitoare
la operaţii mintale. În cazul persoanei cu handicap de intelect dezvoltarea intelectuală se opreşte
la stadiul operaţiilor formale. În strcutura internă a persoanei experienţele noi nu sunt integrate în
experienţele vechi şi ele coexistă într-o manieră disparată. Totuşi, deşi sunt limitaţi intelectual în
plan practic persoana îşi poate devansa nivelul intelectual.
- Fragilitatea construcţiei de personalitate, disociată (constă în comportamente dure,
impulsive, cu acte de cruzime faţă de animale şi oameni) şi mascată (apare în contextul unui
mediu de viaţă securizant la persoanele cu handicap de intelect care s-au bucurat de un confort
psihologic şi un demers educaţional corespunzător)
- Gheorghe Radu spune că persoanele cu handicap de intelect cu capacităţi limitate de
discernământ între bine şi rău. RUTTER afirmă că fragilitatea construcţiei de
personalitate este legată de nedezvoltarea gândirii morale, dată fiind relaţia dintre

3
 gândirea morală şi abstractă, din moment ce gândirea persoanei cu handicap de intelect se
opreşte la gândirea abstractă, persoana nu va avea nicio gândire morală. Păunescu afirmă
că persoana cu handicap de intelect acţionează hazardat urmând satisfacţia imediată de
aceea persoanele au un comportament haotic şi incoerent , în cazul în care au acces la
modele de comportament violent le învaţă cu uşurinţă şi le reproduc.
Trăsături de specificitate ale handicapului de intelect – fragilitatea conduitei
verbale
- persoana cu handicap de intelect are o perioadă de comportament verbal bun ce alternează
cu perioade de puerilism verbal accentuat, aici persoana poate avea:
 alterarea limbajului impresiv şi expresiv
 înţelegerea adecvată sau fluctuantă
 apariţia unor tulburări de limbaj caracterizate prin instabilitate
- labilitatea conduitei verbale îşi pune amprenta şi pe alte comportamente cele ludice,
cognitive
1. Sindroame ale handicapului de intelect
1.1. Sindromul DOWN (trisomia 21)
- majoritatea prezintă imbecilitate şi mai rara idioţie sau debilitate mintală
- au înfăţişare tipică, mongoliană, cu craniu mic, cu o protuberanţă occipitală slab
conturată, limbă fisurată, buze groase şi fisurate, ochi oblici, fără lobi ai urechilor, degete scurte
şi frecvente sindactilii, o boltă palatină înaltă
- au o gândire concretă, limbaj greu de înţeles din cauza tulburărilor de vorbire, memoria
este bună sau excelentă, sunt foarte afectuoşi
- au motricitate slabă, le place muzica, să danseze, nu au iniţiativă, sunt ascultători
1.2 Sindromul LEJEUNE (cri du chat)
- plânsetul lor seamănă cu un plânset de pisică
- o anomalie la nivelul cromozomului B5
- întârziere statuară ponderală
- Au dismorfism particular dar care nu este tipic
- are retard intelectual profund
1.3 Sindromul EDWARDS (trisomia 18)
- o modificare la nivelul cromozomului E 13
- distrofie prenatală însoţită de o musculatură hipertonică (copilul este mic la naştere)
- degetele suprapuse şi prezenţa a 6 sau mai multe arcuri de degete
- sunt prezente anomalii oculare externe şi malformaţii ale feţei
- întârziere la nivel psihomotor şi neuromotor şi deficienţă mintală gravă
1.4. Sindromul PATAU (trisomia 13)
- o anomalie la nivelul cromozomului D13
- microcefalie cu malformaţii ale creierului anterior
- prezenţa buzii de iepure cu sau fără PALATOSCHIZIS
- grave afecţiuni oculare care pot merge până la orbire
- urechi jos inserate şi surditate
- malformaţii viscerale multiple
- au deficit mintal grav
1.5. Sindromul KLINEFELTER (xxy)
- hipertrofie statuară
- pilozitate redusă

4
- musculatură slabă
- hipergenitalism
- au debilitate mintală cu grade variabile
1.6. Sindromul TURNER
- monosomia totală sau parţială a unui cromozom
- nanism cu dismorfie specifică, retard psihomotor cu edeme limfatice ale membrelor care dispar
după primii 2 ani de viaţă, malformaţii cardiace asociate, infantilism genital, retard intelectual de
gravitate variabilă
1.7. Sindromul X FRAGIL (martin-bell)
- este vorba de o moştenire genetică anormală pe care mama purtătoare o transmite fiilor săi
- au simptome din categoria celor autiste
- probleme cu tulburările de comportament
- retard în dezvoltarea vorbirii
- o serie de caracteristici fizice, o faţă prelungită, urechi mari, strabism, boltă palatină înaltă,
muşchi scăzuţi
1.8. Sindromul TRIPLU X
- 2/3 din cazuri, afectări ale performanţelor intelectuale, are o dezvoltare fizică normală dar poate
prezenta malformaţii viscerale
1.9. Sindromul PRADER-WILLI
- este vorba de afectarea cromozomului 15 patern, copilul primind ambii cromozomi 15 de la
mamă
- copilul are un aspect facial specific, frunte îngustă şi ochi migdalaţi foarte apropiaţi, prezintă
apatie şi creşte în greutate, hipermetropie, disfuncţii în dezvoltarea fizică şi motrică, salivaţie
vâscoasă, modificarea sensibilităţii la durere, tulburări de vorbire, dificultăţi de învăţare, afectarea
proceselor cognitive
1.10 Sindromul ochi de pisică
- modificări la nivelul cromozomului G 22
- copiii se nasc foarte rar, fie se produce moarte intrauterină fie ajung la momentul naşterii şi mor
- ochi de pisică, cu microcefalie şi întârziere mentală gravă
- atrezie anală
2. Tulburări ale metabolismul transmise genetic care determină handicapul de
intelect
2.1 FOLLING
- este vorba de o tulburare metabolică a aminoacidului aromatic
- determină apariţia unei encefalopatii metabolice 1 la 50.000 copii
- la naştere şi apoi copilul este normal, treptat deficitul de metabolizare determină întârzieri
semnificative în dezvoltarea motorie, a psihomotricităţii şi a limbajului
- au un IQ < 50, au tulburări motorii evidente
- subdezvoltare statuară ponderală
- au crize epileptice
2.2. Tulburări în metabolizarea METIONINEI
- înapoiere mintală moderată, convulsii generalizate, anomalii la nivelul aparatului ,locomotor
2.3. Tulburări de metabolizare a TIROZINEI
- complicaţii hepatice şi digestive
- deficienţă mintală uşoară până la moderată
- convulsii şi tulburări ale locomoţiei
2.4. HURLER

5
- tulburarea de metabolizare a mucopolizaharidelor
- facies caracteristic, frunte bombată, nări lăţite, buze groase, deficienţe auditive şi vizuale,
nanism dizarmonic, degradare fizică şi progresivă
2.5 IDIOŢIA AMAUROTICĂ
- metabolizarea lipidedlor, la naştere copilul pare normal, dar la 3 – luni devine apatic, nu poate
să apuce obiectele, paralizii, apar convulsii, se adaugă fotofobia cu sensibilitate crescută la
zgomote, apare orbirea progresivă şi forme grave de deficienţe mintale, ei mor.
2.6 OLIGOPFRENIA FENIL-PIRUVICĂ
- absenţa enzimei care metabolizează acidul PIRUVIC, în absenţa ei creşte concentraţia de
FENIL-ALANINĂ
- este un sindrom grav , copiii sunt blonzi, cu piele sensibilă şi ochi albaştrii
2.7. EREDOPATII de metabolizare a glucidelor – GALACTOSEMIA (galactoza),
FRUCTOZURIA (fructoza) SUPROZURIA (suproza)
- copilul nu posedă enzimele pentru metabolizarea acestor substanţe
- pe măsură ce îi sunt administrate alimente cu substanţa pentru care el nun are enzime copilul se
alterează mergând până la handicap de intelect

Particularităţi ale activităţii psihice la persoanele cu handicap de intelect

- similar persoanei cu intelect normal şi la persoana cu handicap de intelect există toate
procesele psihice dar funcţionarea lor se desfăşoară la un nivel scăzut în strânsă legătură cu
următoarele variabile:
 caracteristici anatomo-funcţionale ale creierului
 experienţa persoanei
 unele particularităţi psihice pot fi evidenţiate în timp ce altele sunt foarte reduse şi par
absente
- activitatea psihică se desfăşoară izolat vorbindu-se despre insule de activitate, foarte
multe persoane cu handicap de intelect au şi alte handicapuri, auditive, vizuale, la care se adaugă
handicapuri secundare (limbaj, comportament, psihomotricitate)
- o caracteristică importantă a handicapului de intelect este vidul mintal, evidenţiat în
activităţile în care se cer elemente de gândire abstractă în care se cer scheme logice
- majoritatea autorilor afirmă că în momentul în care se compară persoana cu handicap de
intelect cu persoana fără se constată că această comparaţie este activă la vârstele copilăriei, după
care apar episoade de stagnare şi chiar involuţia. Elementele de stagnare vizează componentele
verbale-auditive şi verbal-kinestezice
Senzorialitatea
- nu s-au raportat modificări senzoriale masive la persoanele cu handicap de intelect cu
excepţia senzaţiilor de durere, aici apar mai multe situaţii
- senzaţiile de durere sunt reduse, de cele mai multe ori idioţii nu au senzaţii de durere,
alteori apar senzaţii de durere ecou (exemplu: la 3 zile după ce s-a lovit simte durerea)
- intensitatea percepută a senzaţiei este influenţată de structura persoanei
- intensitatea senzaţiei de durere depinde de dispoziţia afectivă, dacă e vesel nu îl doare,
dacă e trist durerea creşte în intensitate
- senzaţii gustative atenuate (simte gustul mai greu)
Percepţiile
- sunt deficitare deoarece nu pot analiza şi nu pot integra într-un gestalt elementele
senzoriale

6
 - nu au capacitatea de a desprinde elementele esenţiale dintr-o imagine, se recomandă
utilizarea machetelor, fotografiilor
- utilizarea obiectelor reale pentru formarea percepţiilor asigură o mai bună calitate
perceptivă şi se constituie ca regulă metodologică
Reprezentări
- sunt grevate de percepţiile deficitare şi de dinamismul scăzut al persoanei cu handicap de
intelect
- tind să fie simple, lacunare, rigide, se recomandă alternarea obiectului cu imaginea
obiectului cu introducerea de elemente diferenţiatoare
- probele care sugerează iluzii pot constitui teste de inteligenţă, fie fenomenul iluzoriu nu e
perceput, fie fenomenul este exacerbat şi se afirmă că atunci acel element reprezintă un element
de prognostic mai bun decât dacă nu ar exista.
Gândirea
- nu fac operaţii de analiză, compară obiectele prin deosebirea izolată a acestora, la
compararea a 2 obiecte ia în considerare elementele esenţiale şi non-esenţiale, stabilirea
asemănării dintre obiecte este mai dificilă şi chiar în sarcini expres formulate de identificare a
asemănărilor persoana începe cu deosebiri şi întâmplător ajunge la asemănări.
- În formarea noţiunilor indică funcţia apoi eticheta lingvistică (exemplu dacă i se cere
creta nu ştie, dacă i se cere obiectul cu care scrie el la tablă aduce creta)
- Persoana are o gândire de tip şablonist şi nu poate deprinde relaţiile cauzale, capacitatea
de generalizare s scăzută, are dificultăţi în a face analogii şi are capacitatea scăzută de anticipare
Verbal
- alternarea perioadelor de capacitate verbală bună cu perioade de infantilism verbal
- primele cuvinte le spune la 1 an şi jum. 2 ani, are tulburări de limbaj (dislalii, dizartrii)
- se remarcă utilizarea lacunară a frazelor şi propoziţiilor cu devierea sensului cuvintelor
sau propoziţii în cazuri grave, inventarea de cuvinte care nu sunt durabile, pot fi ecolalici.
Interese
- sunt slab conturate şi instabile, persoana este centrată pe prezent, satisfacţie imediată, nu
spuneţi niciodată „dacă faci asta îţi dau ceva”, nu face distincţia între prezent şi viitor
- sunt infantili afectiv, merg pe afecte primare (furie, bucurie, tristeţe, groază), dispoziţii
fluctuante, rareori sentimente stabile, comportamentul lui este o reflectare a stabilităţii atitudinale
a celor din jur.

Handicapul de vedere
- problematica handicapului de vedere este studiată de către TIFLOLOGIE (tiflopedagogia,
tiflopsihologia)
- Tiflologia vizează următoarele elemente:
 particularităţile psihice ale handicapului de vedere
 evoluţia activităţii psihice
 constituirea structurilor de personalitate în contextului handicapului de vedere
 organizarea activităţii instructiv educative pentru persoanele cu handicap de vedere
 dezvoltarea unor abilităţi socio-profesionale integratoare
 modalităţi comportamentale de adoptare la mediu şi integrare socială
- atitudinea socială faţă de persoana nevăzătoare a variat în timp, în funcţie de societate,
societăţile primitive îi sacrificau, pe orbii din naştere îi considerau întruchipări ale spiritelor rele.
- Culturile bazate pe reincarnare considerau că orice persoană cu handicap ispăşeşte

7
păcatele dintr-o viaţă anterioară şi de aceea atitudinea faţă de ei era negativă
- Spartanii nu aveau astfel de convingeri religioase, îi sacrificau pe orbi deoarece erau
inutili pentru instrucţia militară
- În mitologia greacă zeii din Olimp îi pedepseau cu orbirea pe muritori care comiteau
trădări în dragoste
- În ciuda acestor atitudini unii nevăzătorii erau apreciaţi pentru înţelepciunea lor, Homer
era orb, mai târziu literatura citează cazul lui Democrit, spre finalul vieţii şi-a provocat orbirea
deoarece avea convingerea să astfel va avea acces mai profund la cunoaştere
- Cu trecere timpului atitudinile au fost de ignorare, orbii erau văzuţi ca fiind persoane mai
înţelepte mai echilibrate, psihopedagogia modernă arată că pierderea sau diminuarea vederii
produce o serie de consecinţe în plan comportamental sau al structurii de personalitate. Orbirea
modifică relaţiile subiectului cu lumea şi are efecte variate în funcţie de momentul orbirii. Dacă
se instalează la naştere sau copilăria timpurie, persoana are dificultăţi în dezvoltarea cognitivă şi
interrelaţionarea cu ceilalţi dar nu dezvoltă tensiuni dramatice la nivelul personalităţii. Dacă
orbirea se produce mai târziu scad dificultăţile de dezvoltare cognitivă dar cresc tensiunile la
nivelul structurii de personalitate.

Etiologie şi clasificare
- cauzele pot fi comune şi o serie de cauze specifice handicapului de vedere
- cauzele trebuie raportate la gravitatea handicapului şi la segmentul afectat
1. Tulburări de refracţie oculară AMETROPII
- constau în imposibilitatea de a-şi forma o imagine retiniană normală
- ochiul care are o refracţie normală EMETROP iar cel cu refracţie anormală se numeşte
AMETROP: Miopia, hipermetropia, Asigmatismul
1.1 Miopiile:
- anomalii morfofuncţionale ce determină formarea imaginii în faţa retinei, imaginea devine
neclară iar miopul percepe corect obiectele din apropiere dar confuz cele îndepărtate
1.1.1 Benigne: aici evoluţia deficienţei este lentă, cu forme minore, până la 20 de
ani, apoi tinde să se emită
1.1.2 Malignă: progresivă, gravă, este acompaniată de degenerescenţă retinianăşi
dezlipiri de retină
1.2 Hipermetropia
- este o afecţiune de refracţie care împiedică percepţia corectă a obiectelor din apropiere,
imaginea se formează în spatele retinei, pentru a ajusta imaginea subiectul îndepărtează obiectele
- ea nu trebuie confundată cu PRESBIŢIA care este o manifestare fiziologică asociată cu
vârsta, care apare după 45-55 de ani şi individul nu vede de aproape.
1.3 Asigmatismul:
- are la bază o structură deficitară a corneei care determină formarea mai multor imagini
retiniene
- are un suport genetic, persoana vede obiectele cu un contur îngroşat
2. Operaţii ale mediilor refringente
- tulburări ale corneei, traumatisme grave, procesele inflamatorii, distrofiile,
degenerescenţă corneană

8
 3. Retinopatiile (tulburări ale retinei)
- congenitale sau dobândite, ca şi consecinţe scade acuitatea vizuale centrală, scade
acuitatea vizuală periferică, scade vederea crepusculară, scade vederea diurnă, se modifică
vederea cromatică
3.1 Atrofia optică:
3.2 Degenerescenţa retiniană ereditară
3.3 Aplazia centrului retinei (albinism, nictolapie)
3.4 Tumori maligne retiniene
3.5 Afecţiuni vasculare retiniene
3.6 Modificări retiniene ca urmare a altor maladii
3.6.1 Retinopatia Hipertensivă
3.6.2 Retinopatia Diabetică
3.6.3 Retinopatia Endocrină (tiroidiană) EXOFTALMIA şi ENOFTALMIA
4. Tulburări ale funcţionalităţii nervului optic şi tulburări ale căilor optice
intracraniene
- sunt determinate de procese inflamatorii, tumori, intoxicaţii, atrofia nervului optic
5 Tulburări ale cecităţii coricale
- disfuncţionalităţi ale centrilor vizuali superioare care determină:
 instalarea unor pete oarbe în câmpul vizual
 fenomen de oscilare optică, pete care apar şi dispar
 orbirea psihică
6. Glaucom
- este determinat de creşterea tensiunii intraoculare ceea ce determină subţierea nervului
optic până la secţionare şi orbire, este ireversibilă orbirea, au fost identificate 2 tipuri: congenital,
apărut la naştere, se asociază cu orbirea, are un aspect tipic de cap de meduză, tardiv, se poate
instala oricând, prognosticul e mai bun, se recomandă tratament
- mai este o varietate indusă de vârsta la 45-50 de ani, persoana nu ştie că are o afectare
oculară şi poate orbi.
7. Traumatisme oculare
- contuzii, plăgi, arsuri
8. Strabism
- dezechilibru în coordonarea celor 2 globi oculari
Elemente etiologice alşe handicapului de vedere pot fi împărţite în 2 categorii:
 etiologie congenitală: ponderea naşterii genetice are o largă variabilitate, ex:
asigmatismul, glaucomul
 etiologia dobândită: se pot regăsi traumatisme, infecţii, inflamări
- aceste cauze pot fi prevenite şi afecţiunile lor minimalizate, atât prin intervenţii medicale
cât şi prin intervenţii psihopedagogice
- intervenţia de recuperare, aici cu fost utilizate mai multe paradigme, dar cea mai larg
folosită e cea care ia în calcul vârsta instalării handicapului şi gravitatea handicapului
- această paradigmă identifică 2 situaţii tipice de recuperare:
 handicapul de vedere sever de tip congenital
 handicapul de vedere instalat progresiv/brusc de tip dobândit
a. Handicapul de tip congenital
- persoanele sunt nevăzătoare, nu au reprezentări vizuale, experienţa lor optică e nulă

9
 - deşi se numeşte congenital în această categorie sunt incluse cazurile de nevăzători apărute
până la 3-4 ani
b. Handicapul de vedere de tip dobândit – survenit
- apare după 4 ani, ei reuşesc să păstreze o serie de reprezentări vizuale care cresc
probabilitatea unui pronostic bun în ceea ce priveşte strategia de recuperare
- strategia de recuperare pune accent pe construirea unor reprezentări ale obiectelor prin
alte sisteme senzoriale; lăsând în plan secund elementele referitoare la echilibru/emoţie
dezvoltare personală.
- când persoanele au reprezentări vizuale conservate, accentul cade pe construirea unor
atitudini de acceptare a handicapului de vedere şi de integrarea şcolară şi profesională
Caracteristici psihologice ale persoanelor cu handicap de vedere
- variază în funcţie de o serie de caracteristici ale:
 gravităţii şi momentul instalării
 ale persoanei, nivelul de dezvoltare intelectual, structura personalităţii
 variaţii contextuale: elemente referitoare la suportul familiei, nivelul de dezvoltare al
învăţăturii speciale, politicile şcolilor care vizează astfel de persoane
Consecinţe în plan somatic
- extrase prin comparaţia văzător şi nevăzător
- dimensiuni reduce/deformarea craniului
- uşoare abateri de al metabolismul apei (edeme la nivelul membrelor superioare)
- dereglări ale metabolismului glucidic
- disfuncţii hipofizare: nediferenţierea ritmului somn-veghe; disfuncţii ale sentimentului
foamei şi al saţietăţii; modificări în activitatea sexuală;
- expresii specifice ale feţei: animie/hipomimie; paramimie/(nepotriviri ale expresiilor cu
contextul)
- o dezvoltare fie întârziată şi mai puţin armonioasă, cu atitudini corporale rigide, aplecări
ale capului şi gâtului spre înainte/lateral; cu deformări ale coloanei vertebrale (scolioze, afază,
lordoze) cu mişcări imprecise cu elemente de asimetrie.
Consecinţe în plan psihologic
Percepţii
- se constată percepţii vizuale sărace, imaginile fiind caracterizate de lipsa de claritate şi
frecventele distorsiuni
- scăderea analizei şi a sintezei optice ce determină în planul gândirii diferite grade de
retard, atât în ceea priveşte formarea conceptelor cât şi în ceea ce priveşte achiziţia operaţiilor
instrumentale;
- deoarece percepţia e distorsionată persoana cu handicap de vedere are dificultăţi în
interpretarea şi conştientizarea imaginii perceptive
- percepţia vizuală poate fi optimizată prin acţiuni cu caracter compensator în care sunt
antrenate alte modalităţi senzitive (tactilo-kinestezice+elemente olfactive, gustative, presionale,
auditive) cei mai mulţi autori recomandă ca ori de câte ori e posibil să fie învăţate experienţe
optice anterioare orbirii.
Reprezentări
- în cazul nevăzătorilor congenitali, imaginile mentale sunt legate de elemente auditive, iar
la nevăzătorii tardivi se iau în considerare şi urmele păstrate, recomandându-se stimularea verbală
a imaginilor mentale existente;
- cantitatea şi calitatea reprezentărilor înregistrează un decalaj în raport cu cunoştinţele

10
vorbite iar acest decalaj se accentuează pe măsură dezvoltării limbajului
- se recomandă sublinierea lipsei de reprezentări prin apelul la experienţe concrete tactil-
kinestezice şi nu se recomandă utilizarea excesivă de verbalizări sau operarea excesivă cu
schemele mentale;
- dacă se utilizează excesiv verbalizarea gândirea se dezvoltă, dar fiind lipsită de
suportul intuitiv apar dificultăţi majore în generalizare şi abstractizare.
Memoria
- se constată dezvoltarea compensatorie a memoriei, ceste persoane având o memorie
remarcabilă, atât în ceea ce priveşte elementele de engramare, stocare şi reactualizare
Limbajul
- faţă de persoanele normale se constată elemente de întârziere din cauza deficienţelor de
asociere dintre imaginea obţinută şi cuvintele care desemnează acele elemente.
Atenţia
- relativ bine dezvoltată, extrem de eficientă în contextul unor situaţii de viaţă deja
cunoscute
Specificul protezării şi compensării
- în ceea ce priveşte protezarea ea se realizează prin folosirea ochelarilor sau a unor
elemente de suport cu aceeaşi semnificaţie funcţională (lentile de contact, cristalin artificial,
celule fotosensibile capabile să transforme lumina în sunete)
- compensarea se poate realiza prin mai multe forme:
 regenerarea organică
 suplinirea, trasnplantul de cornee
 restructurarea funcţională, apare un fenomen de transfer de la nivelul unui ochi lezat
la nivelul celuilalt ochi sănătos şi apar fenomene de transfer de la o zonă cerebrală la
alta
- în recuperarea biologică rolul dominant este al metodelor medicale, în recuperarea socială
şi psihologică rolul este jucat de formarea unor stereotipuri acţionale.
Elemente caracteristice ale educaţiei şi integrări profesionale a persoanelor cu
handicap de vedere:
- strategia educaţională variază în funcţie de mei multe variabile în care cea mai importantă
este momentul instalării
- altă variabilă este prognosticul, dacă este unul rezervat, mai devreme sau mai târziu se
anticipează pierderea vederii se recomandă achiziţia scris-cititului în Braille, dacă prognosticul
este optimist se recomandă achiziţia scris-cititului obişnuit.
- Persoanele cu handicap de vedere care merg pe scris normal trebuie să beneficieze de
elemente didactice specifice:
 săli cu bună iluminare, se recomandă lumina naturală
 o anumită adaptare a mobilierului, unghiul dintre privire şi mobilier să fie de 90º, se
utilizează suporturi didactice tipărite mai mari.
 Cerneluri speciale care permit citirea prin tactilo-kinestezie
 Utilizarea cât mai multor materiale intuitive
- în sistemul Braille alfabetul îşi are originea într-o scriere secretă folosită de francezi
pentru comunicarea pe timp de noapte, el a fost propus de Louie Braille în 1809, anterior acestei
scrieri au mai fost folosite diverse limbaje (noduri pe frânghie); scrierea în relief pe plăcuţe de
lemn sau lut dar ambele au fost considerate limitatoare de comunicare
- Braille a alcătuit un alfabet de 76 de semne, fiecare având [1…6] puncte, au înălţimea de

11
1 mm şi o rază de 2,5 mm, aceste caracteristici corespund pragului maximal al sensibilităţii
tactile.
- Ulterior a perfecţionat sistemul şi a realizat 64 de combinaţii prin combinarea celor 6
puncte
- Sunt implicate analizatorii:
a. Auditiv
- realizează discriminarea fonematică şi învăţarea corectă a sunetului
b. tactil
- realizează descompunerea cuvântului în foneme şi înţelegerea lui ca unitate semantică
c. kinestezic
d. verbo-kinestezic, ambii analizatori sunt implicaţi în transpunerea în scris şi citit
- în plan funcţional Braille oferă acleaşi posibilităţi de exprimare grafică ca şi alfabetul
- există posibilitatea ca imaginea tactilo-grafică să permită o legătură nemijlocită între
cuvânt şi imaginea concretă a obiectului, sistemul de reprezentare este unitar fapt ce facilitează
conceptualizarea
- în sistemul Braille se folosesc căsuţe/celule, fiecare celulă este alcătuită din 6 puncte
dispuse câte 3 în 2 coloane paralele
4 1
5 2
6 3

- este alcătuit pe principiul decadelor şi vom avea:

 Decada I: a,b,c,d,e,f,g,h,i,j, ele se realizează din combinarea punctelor 1,2,4,5, după
cum urmează: a=1; b=1+2; c=1+4; d=1+4+5; e=1+5; f=1+2+4; g=1+2+4+5;
h=1+2+5; i=2+4; j=2+4+5;
 Decada II: k,l,m,n,o,p,q,r,s,t, ele se formează din punctele decadei I la care se adaugă
3; k=a+3…etc
 Decada III: pentru română u,v,x,y,z, ele se obţin din 3+6 la decada I; u=a+3+6…etc
 Decada IV: ă,î,â,ş,ţ,w, se formează cu +6 la semnele din decada 1, ă=a+6
- marcarea majusculelor se face printr-un semn particular din 4+6 care preced litera
- pentru cifre se folosesc semne decdei I la care se adaugă în faţă un semn particular format
de punctele 3,4,5,6
- spre deosebire de scris-cititul normal în scrierea Braille litera scrisă nu este similară cu
litera citită, pentru Braille se foloseşte carton sau hârtie pe care nevăzătorul o înţeapă cu
punctatorul sau cu o maşină de scris, scrierea se face de la dreapta la stânga iar cititul de la stânga
la dreapta, ambele presupun elemente de verticalitate
- rolul principal în scris îl are mâna dominantă în timp de mâna cealaltă urmează mişcările
mâinii dominante şi identifică la întoarcere rândul care urmează
- creşterea vitezei variază în funcţie de exerciţii de sensibilitatea tactil – kinestezică şi
calităţile hârtiei de scris
- există biblioteci în Braille
Orientarea spaţială
- îşi restructurează schemele de cunoaştere bazându-se pe ceilalţi analizatori, auditiv,
kinestezic
- persoana dezvoltă ca mecanism compensator abilitatea de a percepe sunete, mirosuri,

12
curenţi de aer extrem de fini, fapt ce ajută să vizeze apropierea de obstacole, valorizează elemente
de ecolocaţie.
- Îşi construiesc scheme topografice din aproape în aproape luând în considerare însuşiri
spaţiale ale obiectelor şi distanţelor dintre obiecte, aceste scheme domină planul percepţiei al
persoanei, dar are consecinţe semnificative şi în planul reprezentări şi cel al gândirii
- Alterarea schemelor topografice din aproape în aproape dezorientează persoane cu
handicap de vedere şi o pune în problemă imposibilităţii deplasării
- În ciuda acestor mecanisme libertatea de mişcare este redusă şi se creează o relaţie de
dependenţă, iniţial s-a crezut că pot fi înlăturate aceste elemente prin utilizarea câinilor însoţitori
sau prin acompanierea persoanelor nevăzătoare de către o persoană normală pe acelaşi traseu de
mai multe ori, ulterior s-a descoperit că aceste elemente rigidizează schema topografică şi creşte
dependenţa nevăzătorilor, se face stimularea de mişcare
- Dereglările posibile ale orientării spaţiale pot fi explicate prin 2 factori:
 individuali: oboseală, boală, slabe experienţe, teama, anxietate
 extra-individuale: atitudini mult prea protective ale aparţinătorilor, ploaie, ninsoare,
vânt, modificări le nivelul ambianţei, dimensiuni exagerate ale obiectelor, gropi.
Integrarea socio-profesională
- nevăzătorii sunt consideraţi oameni ai ordinii care dezvoltă o capacitate de autocontrol
- profesional aceste persoane pot fi pregătite pentru profesii cum ar fi: masor, asistenţi
medicali, acordări de instrumente muzicale, confecţionării de perii, mături, ambalaje, cartoane,
mături din nuiele, obiecte de artizanat
- ei pot urma cursurile unei facultăţi

13