Diagnosticul radiologic

al Cariei. Complicaţiile
cariei

Catedra de Radiologie și Imagistică

Medicală
asist. univ. Cealan Andrei
■ Caria dentară este o boală cronică, care se
manifestă printr-o distrucţie progresivă a
ţesuturilor minerale ale dintelui, de la suprafaţă
către profunzime
 Metodele de diagnostic
radiologic-imagistic
■ O.P.T. Folosită ca examen de orientare;
■ Metode cu film retroalveolar (tehnica bisectoarei)
■ Metoda cu “con lung” (tehnica de paralela)
■ Metode de contact (Bitewing), care evidenţiază
bine cariile interproximale
■ Incidenţe ocluzale, indicate pentru aprecierea stării
corticalelor şi a extensiei axiale a leziunilor
parodontale
 Examinarea sistematica a radiografilor pentru
depistarea cariilor
 
1.Coroana:
• marginea externa a smaltului
•jonctiunea smalt – dentina
• Identifcarea oricarei intreruperi de contur
• Identificarea oricarei alterari a dentinei: carii proximale,
ocluzale,vestibulare sau orale
•restauratii: camera pulpara: dimensiuni, dentina de reactie, calculi
2. Radacina: conturul,radiotransparenta canalelor radiculare
 Diagnosticul radiologic al Cariei

1. Localizarea
2. Relatia cu camera pulpara
3. Prezenta   reactiei dentinei
4. Complicatii
După localizarea procesului lezional cariile se pot
clasifica în:

●carii interproximale,
●carii ocluzale,
●carii de colet
●carii radiculare,
●carii recurente sau secundare,
●carii pe dinţii incluşi
 După localizarea procesului lezional cariile se
pot clasifica în:
▪Cariile suprafeţelor triturante (ocluzala) – au formă
triunghiulară, cu vîrful spre suprafaţa triturantă şi baza
spre dentină. Detectate clinic mai mult decit
radiografic. Leziunea poate sa se extinda in dentina fara
a exista o bresa in smalt vizibila radiografic.

1. Incipienta: rar vizibila radiologic in stadii incipiente, este

depistata atunci cand este deja penetranta in dentina
Incidente:
• rgr periapicala,
• film bite-wing
RADIOLOGIC:
Imagine radiotransparenta liniara verticala in santul unei
fosete si imagine in banda, orizontala la jonctiunea
smalt-dentina
2. Carie ocluzala profunda
• radiotransparenta ocluzala de dimensiuni
variabile – distructie coronara
• Dentina secundara – tasarea camerei
pulpare
• Carie penetranta in camera pulpara
■ Cariile de pe suprafaţa vestibulară sau
orală (interproximale). Cu ajutorul
radiografiilor cu incidenţă interproximală
se apreciază gradul profunzimii lor, iar
radiografiile axiale pot aduce precizări
■ Cariile de colet - aceste carii sunt uşor accesibile
examenului clinic, dar pot fi greu de depistat radiografic
datorită proiecţiei perpendiculare pe fasciculul de raze a
suprafeţei cariei cu apariţia fenomenului de sumaţie
pozitivă a smalţului şi dentinei care maschează leziunea.
 Fenomenul “burn-out”
➢Reprezintă un artefact, vizibil sub forma unei benzi sau triunghi
radiotransparent. la nivelul coletului dintilor
➢ artefact datorat faptului ca la colet nu este smalt si nici os alveolar ci
numai dentina, strat mai subtire decat la nivelul coroanei sau radacinii
 Radiotransparenta vizibila pe radiografia
bite-wing (sageata) nu mai apare in radiografia
periapicala –fenomen de bur-nout
■ Cariile de rădăcină. Se depistează numai radiografic, apariţia
acestora este condiţionată de prezenţa unor pungi parodontale,
apărute prin dezgolirea iniţială a cementului la nivelul alveolei
respective. La început se produce o leziune localizată în cementul
rădăcinii, care are formă neregulată, zimţată.

■ Carie de dinte inclus. Se întâlneşte rar şi se produce

atunci când se dezgoleşte peretele osos al sacului
folicular sau în prezenţa unor pungi parodontale
marginale.
O altă posibilitate – extracţia a unui dinte vecin, însoţită
de un proces inflamator local.
■ Caria recidivantă şi cariile secundare. Se realizează sub şi
în jurul unei obturaţii, când dentina alterată nu a fost
înlăturată complet. Radiologic – transparenţă cu contur
imprecis, care este în contact cu obturaţia radioopacă,
sau sub obturaţia de bază.
 Forme radio-clinice
După gradul de demineralizare al structurilor
dure dentare putem întâlni:
■ Caria incipientă, de demineralizare
■ Caria amelară (a smalţului)
■ Caria amelo-dentinară (a smalţului şi a dentinei)
■ Caria penetrantă (implicând o leziune pulpară), care
poate fi diagnosticată clinic şi radiologic
 Clasificarea cariilor
■ C-1: carie de smalt incipienta (< jumatate din grosimea smaltului)
■ C-2: cel putin jumatate din grosimea smaltului dar fara a invada
jonctiunea smalt-dentina
■ C-3: cu afectarea joctiunii smalt-dentina dar < jumatatea distantei
pina la pulpa.
■ C-4: afectind dentina dar> jumatatea distantei pina la camera
pulpara.

Fig. 2.37. Reprezentare schematică a aspectului radiografic al cariilor interproximale: 1, 2 –

carii amelare; 3, 4 – carii amelo-dentinare, (după Langland şi Langlais).
 Clasificarea cariilor

I M A
A

I = Incipienta (C1)
M = Moderata (C2)
A = Avansata (C3) S
S = Severa (C4)
  Atritia reprezinta uzura
fiziologica a dintilor prin
pierderea structurii dure
dentare, la nivel incizal si
ocluzal.
• varsta
RADIOLOGIC:
•  plan ocluzal plan, fara cuspizi,
coroana scurtata
• Depunere de dentina secundara -
ingustarea canalelor a camerei
pulpare
• Largirea spatiului periodontal –
mobilitate dentara
 Abrazia
= Fenonomen nefiziologic de uzura prin
contactul cu substante straine
• dieta abraziva, factori salivari, stressul
• periaj, pipa, instrumente de suflat, roaderea
unghiilor

Abrazie – radiotransparenţă orizontală în regiunea rădăcinii dentare.

Liniile opace de contact
 Material
obturativ
transparent
 Zona proximala – diagnostic de
carie imprecis

➢Carii mici – mascate de grosimea

vestibulo-orala a coroanei dentare.
➢Profunzimea reala a cariei este mai mare
clinic fata de radiologic
Cariile sunt mai bine
vizibile pe bite-wing
comparativ cu rgr
peripaicala
Carie interproximală incipientă (rosu)
Carii interproximale (verde, albastru)
Carie recurentă severă – transparenţă largă exstinsă
dintre dentin şi obturaţia opacă.
Carii ocluzale
Carie interproximală incipientă
 Carie ocluzală– albastru
Carie recurentă severă – galben
Carie interproximală severă – galben
Carie interproximală moderată –
albastru
Carie ocluzală profunda
Carie interproximală severă
Carie interproximală incipientă, severa
Carie ocluzala profunda
Carie secundara
Carie interproximală moderata
 Carie interproximală incipientă (rosu)
Carie interproximală moderată, avansata
(albastru, verde)
 Carie interproximală moderată (albastru),
avansată (verde, galben), carie secundară - roşu
Carie interproximală
Incipientă – roşu
Moderată – albastru
Avansată - verde
Carie ocluzală incipienta
 Complicaţiile cariei

■ Locale

■ Regionale

■ La distanţă
 Complicaţiile locale
■ Pulpită şi necroză pulpară
■ Leziuni periapicale. Periodontita apicală acută
şi cronică. Granulomul periapical. Chistul
radiculo-dentar.
■ Modificări radiculare. Rezorbţia.
Hipercementoza. Abcesul dentar şi osteitele.
Osteomielita.
Consecințele posibile în cazul inflamației
periapicale
 Valoarea diagnostica a
examenului radiologic in
parodontopatii
Evidentiaza:
■ dispunerea trabeculelor osoase
■ modificari discrete a densitatii osoase
■ gradul de rezorbtie al osului alveolar
 Analizam

■ Inaltimea septului interdentar si

prezenta laminei dura
■ Structura trabeculara a osului alveolar
■ Ariile de distructie osoasa
■ Pierderea osoasa la nivelul furcatiei
 Analizam
▪ Largimea spatiului
periodontal
▪ Raportul
coroana-radacina
▪ Forma si lungimea
radacinii
▪ Carii, calitatea
restaurarilor, tartru
▪ Dintii lipsa,
supranumerari
 Leziuni inflamatorii periapicale
■ definite ca răspuns local al osului din jurul
rădăcinii unui dinte care apar secundar la necroza
pulpei sau prin distrugerea țesuturilor periapicale
prin boli parodontale extinse.

■ Necroza pulpei poate să apară secundar prin

invazia bacteriilor prin carii sau traume
 Leziuni inflamatorii periapicale
Caracteristici radiografice
■ Extinderea spațiului parodontal
■ Distrugerea locală a lamina dura
■ Distrugerea osoasa adiacentă
■ Localizare - la vîrful dintelui implicat.
■ Periferic - nedefinit.
■ Structura internă – radiotransparență
(distrugerea osoasa ) centrat pe vîrful
dintelui , radioopac
( scleroză osoasă) la periferie .
Peridontita cronică periapicală
Peridontita cronică periapicală
Granulom periapical

Granulom periapical după

extragerea dintelui
Leziuni periapicale:
Chist folicular

Un chist folicular este un chist

odontogen de dezvoltare care se
dezvoltă în jurul unei coroane
complet formate a unui dinte
neerupt. Cele mai multe sunt
descoperite pe radiografiile de
rutină, atunci cînd un dinte nu a
reușit să erupă sau dinte
lipseste.
Sinusită după tratamentul cariei, cu
material de plombă în sinus
Osteomielita odontogenă: osteoliză a
mandibulei în apropierea canalului
mandibular
Osteomielita acută după 48 de ore
după extracţia dintelui
Osteomielita cronică - sechestrare
 Osteomielita cronică a mandibulei cu
osteonecroză şi sechestrare, cu fractură a
mandibulei (semnat cu săgeți)