1.

Par
ticularitățile structurale ale complexului parodontal la diferite etape de
dezvoltare a copilului.
Parodontiul este un complex de tesuturi care inconjoara dintele: gingia,ligamentul circular
,periodontiul, osul alveolar, cementul -unite functional si morfologic.
1.Gingia- este comparativ mai bine vascilarizata, epiteliul are un strat mai subtire de cellule
cheratinizate, de aceea culoarea ei este mai aprinsa;
- are o suprafata mai putin granulara, deoarece papilele epiteliale sunt slab pronuntate;
- tesutul conjuctiv comparativ are o densitate mica;
- santul gingival este mai adinc
- in timpul eruperii dintelui gingia marginala are contururi rotunde, este slab edematiata
si hiperemiata
2.Cementul radicular: este mai subtire, mai putin dens , are tendinta catre hiperplazie in
regiunea inserarii epiteliului
3.Periodontiul -este largit, are fibre subtiri si fine, se deosebeste prin hidratare, datorita
vascularizarii si sistemului limfatic dezvoltat
4.Osul alveolar- are marginea mai plata, lamina corticala este mai subtire, contine mai mult
spatiu medular, este mai putin mineralizat, contine un numar mai mic de trabecule, are o retea
bogata de vase sangvine si limfatice
Gingia in functie de virsta
In dentitia temporara :pina la 3 ani mucoasa gingiei contine mult glicogen. Aparitia
glicogenului la copii peste 3 ani vorbeste despre schimbari patologice cu caracter inflamator.
In dentitia mixta:stratul de epiteliu gingival se mareste, papilele epiteliale devin mai
reliefate, membrana bazala se ingroasa, fibrele de colagen devin mai dense si capata o anumita
orientare.Permeabilitatea vaselor se micsoreaza.
In dentitia permanenta: Stratul superficial este alcatuiut din epitelui cu proprietati de
cheratinizare.
Particularitățile structurale ale osului maxilarelor in func ție de vârstă
In dentația temporară tabloul radiologic al tesutului osos nu este clar exprimat. Se
conturează bine lamina compactă a mugurilor dentari permanenți și a periodonțiului
dinților temporari, tesuturile dure ale dinților mineralizați. Structura osului este slab
diferențiată, septurile sunt slab pronunțate, se observă spații medulare largi. Spațiul
periodontal este mai larg aproximativ de 2 ori ca la adulți.
În dentația mixtă la dinții erupți vârfurile septurilor interdentare sunt secționate
în direcția dintelui în proces de erupere şi se află la nivelul limitei smaltului și
cementului. Se creează impresia că are loc lărgirea spațiului periodontal la coletul
dintelui erupt. Cu terminarea eruperii dinților vârfurile septurilor interdentare pot
avea diferită formă (variante de normă): ascuțite, ovale, plate, duplicate ş.a. Formarea și
mineralizarea vârfurilor septurilor şi a laminei compacte are loc după "închiderea apexurilor
radiculare. Lipsa laminei compacte a septurilor interdentare la dinții cu rădăcini incomplet
formate vorbeşte despre imaturitatea țesutului osos parodontal.
In dentația permanentă țesutul osos este format. Osul spongios are ochiuri mari,
trabecule fine şi zone mari de măduvă roșie. Vârfurile septurilor interdentare se ala
la nivelul smalt-cement şi numai în cazul tremelor poate fi sub acest nivel. Septurile pot avea
diferite forme, însă osul parodontal sănătos se caracterizează prin lamine
articale clare.
Principala particularitate a structurii țesuturilor parodonțiului la copii constă în
permanenta dezvoltare şi restructurare, care constă din dinamica formării
parodonțiului unui dinte, unui grup de dinți și a întregului sistem dento-maxilar.
Componentele parodonțiului format au o structură deosebită, având particularitățile
 sale morfologice şi funcționale. Ele au aceleași rețele sanguină și limfatică, précum
si inervație unică, ceea ce determină uniformitatea proceselor patologice: indiferent
de etiologie și de localizarea excitantului - reacționează tot complexul de tesuturi.
Toate procesele patologice în parodonțiu evoluează în țesuturi morfologic și
funcțional imature, ceea ce duce la o reacție neadecvată la acești excitanți, ce pot
provoca la adulți afecțiuni parodontale.
2. Maladiile parodonţiului la copii de diferite vârste. Clasificarea.

Clasificarea afecțiunilor parodonțiului ASUS (1983)

1. Gingivita-inflamația gingiei generată de acțiunea patologică a factorilor locali
și generali care evoluează fără a afecta ligamentele gingivodentale.
• Forma clinică: catarală, ulceroasă şi hipertrofică,
. Forma de manifestare: uşoară, medie și gravă.
• Forma evoluției: acută, cronică și exacerbată.
• Grad de extindere: localizată și generalizată.
2. Parodontita - inflamația țesuturilor parodonțiului, caracterizată prin distrucția
progresivă a parodonțiului și oaselor alveolare.
Forme de manifestare: uşoară, medie și gravă.
Evoluție: acută, cronică, exacerbată, abces și remisiune.
• Gradul de extindere: localizată și generalizată.
3. Parodontoza - afecțiune distrofică a parodonțiului.
• Forme de manifestare: uşoară, medie şi gravă.
Evoluție: cronică, remisiune.
• Grad de extindere: generalizată.
4. Bolile idiopatice cu distrucția progresivă a tesuturilor parodonțiului
(parodontoliza): sindromul Papillion-Lefevre, neutropenia, agama-globulinemia,
diabetul zaharat decompensat ş.a.
5. Parodontomul-tumefacții și afecțiuni tumefiante (epulis, fibromatoza etc.).

Dintre toate afecțiunile parodonțiului la copii predomină gingivita catarală

(80-85%), apoi gingivita hipertrofică și atrofică (12-15%). Parodontitele marginale
se formează la 3-5% din adolescenții de 15 ani. Afecțiunile idiopatice și parodontomul se
depistează foarte rar la copii.
Frecvența afecțiunilor parodonțiului la copiii din Republica Moldova este
mai înaltă la copiii ce locuiesc în orașe și atingând la vårsta de 15 ani 96,8%.
3.Gingivitele acute la copii. Etiologia. Evolu ția clinică. Diagnosticul. Tratamentul.
Etiologia Poate apărea ca urmare a infecției bacteriene și virotice, a nerespectării igienei cavității
bucale, a reacției alergice locale, a traumelor mecanice (anomalii dento-alveolare, fren scurt al
buzelor și limbii, vestibul mic, caria suprafețelor aproximale, obturații incorecte etc.), a leziunilor
chimice ş.a.
Evolutia clinica Procesul acut se caracterizează prin apariția hiperemiei (gingia are o culoare roșie-
aprinsă), edemului și hemoragiei papilelor și gingiei marginale. Procesul poate fi localizat (1-5
dinți) și generalizat. Forma acuta este provocata mai frecvent de cauze locale sau maladii generale.
Metodele de diagnostic: proba Schiuller-Pisarev pozitivă; indice igienic mai
mare de 1,0; PMA mai mare de 0; timpul de formare a hematomului – < 60-70 s;
CPITN-codul 1-2.
Diagnosticul diferențial: cu alte forme de gingivite şi cu parodontitele.
Tratamentul: 1. Înlăturarea cauzei. 2. Igiena cavității bucale. 3. Terapia
antiinflamatorie: antiseptice, fermenți, remedii vegetale
Salviae, Romazulan ş.a.; preparate cu acțiune antiedematoasă - poliminerol,
maraslavin; cheratoplastice- caratolină, ulei de măceșe sau de cătină ş.a. Sunt
recomandate lavaje şi hidromasaj cu ape minerale; electroforeză (cu heparina,
cu gluconat de calciu, cu sol. romazulan 2-5% ş.a.). În cazul gingivitelor
simptomatice- cel mai important este tratamentul maladiei generale.
ceai de muşețel, sol.
4. Gingivita cronică catarală. Etiologia. Evolu ția clinică. Diagnosticul.
Tratamentul.
Etiologia Poate apărea ca urmare a infecției bacteriene și virotice, a nerespectării igienei cavității
bucale, a reacției alergice locale, a traumelor mecanice (anomalii dento-alveolare, fren scurt al
buzelor și limbii, vestibul mic, caria suprafețelor aproximale, obturații incorecte etc.), a leziunilor
chimice ş.a.
La copii, gingivita catarală se depistează cel mai frecvent. Gingivita catarală
cronică evoluează mai des fără de acuze, se pot atesta însă hemoragia gingiei (la periajul dentar, la
mușcarea alimentelor), senzații neplăcute (usturime, presiune).
La examinare: hiperemie și edem la nivelul papilelor şi gingiei marginale, se
observă depuneri moi sau dure. La sondare apare hemoragie, lipsesc pungile
parodontale.
Metodele de diagnostic: proba Schiuller-Pisarev pozitivă; indice igienic mai
mare de 1,0; PMA mai mare de 0; timpul de formare a hematomului – < 60-70 s;
CPITN-codul 1-2.
Diagnosticul diferențial: cu alte forme de gingivite şi cu parodontitele.
Tratamentul: 1. Înlăturarea cauzei. 2. Igiena cavității bucale. 3. Terapia
antiinflamatorie: antiseptice, fermenți, remedii vegetale
Salviae, Romazulan ş.a.; preparate cu acțiune antiedematoasă - poliminerol,
maraslavin; cheratoplastice- caratolină, ulei de măceșe sau de cătină ş.a. Sunt
recomandate lavaje şi hidromasaj cu ape minerale; electroforeză (cu heparina,
cu gluconat de calciu, cu sol. romazulan 2-5% ş.a.). În cazul gingivitelor
simptomatice- cel mai important este tratamentul maladiei generale.
ceai de muşețel, sol.
5.Gingivita cronică hipertrofică. Etiologia. Evolu ția clinică. Diagnosticul.
Tratamentul.
Etiologia Poate apărea ca urmare a infecției bacteriene și virotice, a nerespectării igienei cavității
bucale, a reacției alergice locale, a traumelor mecanice (anomalii dento-alveolare, fren scurt al
buzelor și limbii, vestibul mic, caria suprafețelor aproximale, obturații incorecte etc.), a leziunilor
chimice ş.a.
Evolutia clinica Se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei si formarea
pungilor false.La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare, obturatiile incorecte, dereglarile si
bolile endoerine, ale singelui, unele medicamente (hidantoina, difenina).
Este precedată de inflamația catarala a gingiei, insa poate fi si primara. Mai
frecvent se intileste la copii de vársta pre- si pubertara. Existá doua forme clinice:
edematoasa si fibroasă. In funcție de gradul de acoperire a coroanei dentare se
delimiteaza:
-forma usoară- când este acoperità 1/3 din coroana dentark;
-medie- mai mult de 1/3;
-gravă-mai mult de 2/3.
Forma edematoaså se caracterizează prin următoarele acuze: hemoragie evidenta
la periajul dentar, In timpul alimentårii, miros neplácut din cavitatea bucala. Gingia
este hipertrofiată, edemațiată, cianotică și are o suprafață netedá. La sondare apare
hemoragie, se depistează depuneri moi și dure, pungi parodontale false.
Metode suplimentare de diagnostic: proba Schiuller-Pisarev pozitivá; indice igienic
>1.0, PMA >0; reducerea timpului de apariție a hematomului (< 60 s).
Tabloul clinic al formei fibroase este slab exprimat şi se caracterizează prin
hipertrofia gingiei; culoarea gingiei nu este schimbată, nu sângerează, are o suprafață mată și
iregulară, pot fi pungi parodontale false.
Metode complementare: proba Schiller-Pisarev negativă; indicele igienic poate
varia; PMA-0.
Diagnosticul diferențial: cu fibromatoza gingivală.
Tratamentul formei edematoase:
1. Inlăturarea cauzei (depuneri dentare, anomalii dento-maxilare etc.).
2. Igiena cavității bucale.
3. Terapia antiinflamatorie și antiedematoasă sub formă de clătituri; lavaje,
aplicații cu soluții, unguente și pelicule; inhalații cu aerosoli, injecții gingivale.
4. Numai după înlăturarea procesului inflamator se folosește terapia de sclerotizare
superficială (maraslavin, fitodont, sol. Sangvinarin, iodură de potasiu etc.) și
profundă (injectarea în papilele gingivale a sol. glucoză 40%, sol. apă oxigenată
10%).
Tratamentul formei fibroase:
1. Igiena cavității bucale.
2.Terapia de sclerotizare: injecții în papilele gingivale sau electroforeză cu
lidaza 0,1-0,2 ml; ronidază; electroforeză cu heparină 5000 Un in I ml, 15 min,
15-20 de vizite.
3. Criodistrucție, folosirea lazerului și gingivotomie.

1. 6.Gingivita cronică ulceroasă. Etiologia. Evoluția clinică. Diagnosticul.

Tratamentul.
Apare in urma unei inflamatii cornice catarale , poate fi si primara. Favorizata
de inrautatirea starii generale a organismului, scaderea imunitatii, pe fond a unui
proces inflamator ( hiperemie, edem, cianoza) apare uleceratia marginala a gingiei,
suprafetele acoperite de depuneri fibrinoase/necrotice. Miros neplacut, dinti usor
mobili, ganglioni limfatici regionali mariti, mobili, dureroi. Copilul este palid, atonic,
febra, refuza sa manince din cauza durerii. Radiologic schimbari la nivel de os nu
sunt.
Diagn. Dif: sindroame parodontale diabet zaharat, x-histocitoze, leucoze
Tratament: complex- terapia maladiei generale si ameliorarea rezistentei
organismului ; general - antihistaminice ( dimidrol, diprazin, tavegil), vit C,P.
Alimente bogate in proteine si vitamine, usor asimilabile, lichide.
Tratament Local: anestezie aplicativa, fermenti proteolitici ( tripsina, himotripsina),
se inlatura depunerile necrotizante. Irigarea si tratarea cu antiseptice ( furacilina,
metronidazol), aplicatii cu antiinflamatorii si cheratoplastice, respectarea igienei cav
buc.
7. Prevenția gingivitelor la copii. Metodele, remediile.
Preventia are ca scop de a depista si a trata cit mai precoce leziunile si colile cav
bucale , e mai usor sa previi decit sa tratezi .
Profilaxia primara: are ca scop evitarea maladiilor si crestera rezistentei tesuturilor
cav buc la actiunea factorilor nocivi, eliminarea factorilor ce favorizeaza declansarea
acestor afectiuni . Educatia sanitara, alimentatie corecta, rationalizarea consumului de
zahar, igiena cav buc, control periodic, profilaxia cu fluor, utilizarea agentilor chimici
de inchibare a placii bacteriene, indepartarea placii bacteriene casnic sau profesional,
eliminarea factorilor majori de risc tutun , suprimarea iritatiilor cronice , detartraj
regulat, irigarea cu dexametazona pentru distrugerea microflorei , dimexid
antimicrobian, igiena profesionala, preparate antihistaminice dimidrol , vitamine C,P,
alimente bogate in proteine ,vitamine, lichide, remedii vegetale ceai de musetel, sol
slavie, preparate cu actiune antiedematoasa, cheratoplastice , ulei de macies catina,
lavaje si hidromasaje cu ape minerale, electroforeza cu heparina, gluconat de Ca,
aplicatii cu solutii, unguente, onhalatii cu aerosoli, injectii gingivale
Profilaxia secundara: depistarea si diagnosticul cit mai precoce al afectiunilor ,
vindecarea cu consum minim de medicamente , materiale, timp redus, metode
curative conservatoare, examinare , depistare, tratament corect precoce, profilaxie
locala caltiri cu gelui , laucri, control periodic, eliminarea factorului iritativ
Profilaxia tertiara: conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, ansamblul
tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor , a locurilor de aplicare si a
personalului, educatia sanitara, depistara supravegherea mijloacelor de profilaxie,
corelatia dintre perceptia informatiei si aplicarea ei
8. Gingivitele generalizate la copii. Etiologia. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.
Tratamentul.

Gingivita generalizată apare la stomatita acută herpetică, la stomatitele infecțioase, la

parodontite, avitaminoze, la dereglările endocrine la copii în perioada pubertară, la
maladiile de sistem ale organismului copilului (bolile SNC, tuberculoza, afecțiunile
sistemului gastrointestinal: gastrite, gastroduodenite, colite, hepatite etc.).Gingivita
reprezintă inflamația gingiilor și poate apărea atât la vârsta adultă, dar și în perioada
copilăriei.
Simptome: sângerarea gingiilor în timpul periajului sau chiar după efectuarea
periajului dentar; gingii cu aspect roșu, mărite în volum, chiar ușor dureroase la
atingere; respirație urât mirositoare care persistă și chiar un gust neplăcut în gură
resimțit de pacient; la palparea cu sonda a zonelor de inflamație gingivală se
decelează o adâncime mai mare decât cea normală; mobilitatea dinților și
sensibilitatea lor la palpare; retracții gingivale – în acele zone rădăcina
dintelui/dinților este „descoperită” și expusă mediului cavității bucale; prin efectuarea
unor radiografii dentare medicul va putea aprecia dacă și osul alveolar (cel care
susține rădăcinile dinților) este afectat.
Diagnostic: Atunci când sunt afectate doar gingiile, diagnosticul este de gingivită
localizată (la nivelul unuia sau mai multor dinți) sau gingivită generalizată (la nivelul
tuturor dinților din cavitatea bucală). În cazul în care inflamația s-a extins deja la
structurile din profunzime, adică la nivelul ligamentelor care susțin dinții sau la
nivelul osului alveolar, atunci diagnosticul este de boală parodontală sau parodontită.
La copii sau la adolescenți cele mai frecvente forme de inflamație gingivală sunt:
• gingivita cronică – este destul de freventă în rândul tinerilor; gingiile sunt de
obicei de culoare roșie, sângerează cu ușurință și sunt mărite în volum; toate aceste
simptome sunt prezente pe o perioadă mai lungă de timp (câteva săptămâni sau chiar
luni) ceea ce demonstrează caracterul cronic al inflamației;
• parodontita agresivă – afectează persoanele tinere în absența unei alte
afecțiuni generale; atunci când este localizată, dinții cel mai frecvent afectați sunt
incisivii (dinții frontali) și primii molari (măselele). Se caracterizează printr-o
pierdere importantă de os alveolar, iar deseori pacienții afectați nu prezintă la acel
nivel depozite de tartru sau de placă bacteriană. Parodontitele agresive generalizate
pot debuta în perioada pubertății și afectează gingiile și osul alveolar din jurul tuturor
dinților din cavitatea bucală. (3)

Tratament: În cazul gingivitelor, tratamentul constă de obicei în eliminarea

depozitelor de tartru și placă bacteriană de către medicul dentist. În general, după
aliminarea cauzei, gingivita se remite, iar aspectul gingiilor revine la normal. După
această etapă este foarte importantă menținerea sănătății gingiilor prin respectarea
metodelor de igienă orală și prin controale regulate la medicul dentist.Dacă gingivita
a evoluat deja în parodontită, atunci tratamentele sunt mai complexe, fiind necesare,
pe lângă detartrajul și igienizarea profesională, anumite manopere chirurgicale
parodontale.
9. Parodontitele la copii. Etiologia. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.
Tratamentul.
Etiologie:Parodontitele acute-consecinta traumarii tesuturilor parodontiului(cu instrumente in
timpul detartrajului, in urma aplicarii aparatelor ortodontice,provocate de medicamente(arsen);
Parodontitele cronice-dereglarile circulatiei sangvine.
Evolutia clinica:
Forma usoara:debuteaza cu inflamatia gingiei,hemoragie neinsemnata, pot fi depuneri sub si
supragingivale,pungi parodontale cu profunzime pina la 3,5 mm. Dintii pot avea mobilitate
neinsemnata. Radiologic-largirea spatiului periodontal in regiunea coletului,focare de
osteoporoze.
Forma medie:procesul inflamator devine mai pronuntat ,hemoragia se mareste, punga
parodontala pina la 5 mm,in punga apar granulatii si exudat purulent, dintii pot avea mobilitate de
gradul 2. Radiologic-rezorbtia osului de la 1/3 pina la ½ din septul interdentar.
Forma grava:pungi parodontale profunde de 5-6 mm, dintii cu mobilitate de gradul 2-3,apare
frecvent ocluzia traumatica. Se depisteaza depuneri supra si subgingivale abundente.Are loc
retractia gingiei si dezgolirea radacinilor. Radiologic-osteoporoza si distructia osului alveolar maim
ult de ½ din radacina dintelui.
Diagnosticul:se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic(proba Schiller-Pisarev pozitiva,
indicile igienic >1, PMA>0, CPITN poate varian1+2+3+4.
Tratamentul:
1)Local conservativ:inlaturarea cauzei,detartraj,igiena , tratamentul simptomatic al gingivitei:
antiseptic(dioxidin,clorhexidina), antibiotice cu spectru larg, antiprotozoice(metronidazol);
antimicotice(nistanina,levorina), fermenti(Tripsina,chimotripsina, lizozim);
2)Tratament fizioterapeutic:electroforeza(cu calciu gluconat, cu florura de sodiu),ultrasunet cu
medicamente, masaj gingival, hidroterapie.
3)Tratament chirurgical:operatii de frenuloplastie vestibuloplastie. Chiuretajul pungilor,
gingivotomia si gingivectomia nu sunt indicate copiilor.
4)Tratamentul ortodontic:slefuirea selective a punctelor de supercontact, imobilizarea dintilor
prin aparate mobile, sine si tehnica fixa.

10. Afecțiunile parodonțiului în perioada pubertară. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.

Tratamentul.
Etiologie: In aceasta perioada se determina un grad inalt al frecventei gingivitelor ca rezultat al
influentei asupra epiteliului gingiei a hormonilor sexuali.In perioada prepubertara are loc frecvent
eliminarea haotica, iregulata a hormonilor sexuali.
Evolutia clinica:Sub influenta progesteronului se produce descuamarea epiteliului si ulterior poate
aparea gingivita descuamativa.In caz de predominare a estrogenului apar procese hiperplastice
,adica gingivita hipertrofica. Cea mai frecventa forma de gingivita in aceasta perioada este cea
hipertrofica. Daca gingivita evolueaza timp indelungat cronic, ea poate trece in parodontita
marginala, cu lezarea ligamentului gingivo-dental si a osului alveolar.La adolescent la gingivita
hipertrogica apar pungi false.Hemoragia la gingivita hipertrofica este provocata de influenta
hormonala dar nu de tesutul granular.
Tratamentul:
Tratamentul gingivitei cronice hipertrofice consta in inlaturarea depunerilor dentare, aplicarea
remediilor antiinflamatorii, terapia sclerozanta. Este indicat tratamentul fizioterapeutic:
electroforeza, vacuum-masajul.
Tratamentul gingivitei erozive: igiena cavitatii bucale, inlaturarea depunerilor dentare,terapie
antiinflamatorie, fermenti proteolitici, cheratoplastice.

11. Sindromul parodontal în diabet zaharat la copii. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.
Tratamentul.

- la copil este mai frecvent tipul I (insulino-dependent), fiind datorat actiunii virale si toxice asupra
insulelor pancreatice la copiii cu predispozitie genetica
- frecventa: 2/1000
- semne clinice:- din anamneza reiese ca face parte dintr-o familie de diabetici (acesti copii sunt de
2 1/2 mai expusi la boala)
- patogomonic: poliurie, polidipsie, polifagie
 - enurezis, infectii recurente, candidoze, glicozurie
- semne orale: - imbolnavire parodontala cu resorbtie osoasa marcata
- inflamatie gingivala clinica (mimeaza o periodontita juvenila)
- xerostomie
- abcese intraorale
- hipoplazii/hipocalcificari ale smaltului + flux salivar scazut, ducand la cresterea
frecventei carioase
- eruptia dintilor este modificata (precoce sau intaziata)
- cresterea candidei albicans, streptococilor hemolitici, stafilococilor
Atitudinea stomatologului:
- sa indice pacientului sa ia masa de dimineata pentru a evita oc riza de hipoglicemie
- daca interventia va fi stresanta, se ia legatura cu internistul pentru a adapta doza de insulina
- in interventiile sangerande (detartraj), se face profilaxie cu antibiotice
- sa existe in cabinet o sursa de glucoza pentru o eventuala criza.

12. Sindromul parodontal în neutropenia ereditară la copii. Particularităţile evoluției clinice.

Diagnosticul. Tratamentul.

- este o boala rara cu transmitere genetica autozomal dominanta

- caracteristic: scaderea treptata pana la disparitie a neutrofilelor intr-un ciclu de 21 de zile. Scad, de
asemenea, trombocitele, reticulocitele, monocitele, dar nu in aceeasi proportie. Dupa 21 de zile de
scadere, apare o refacere in 5-8 zile a celulor distruse fara a se ajunge la numarul normal anterior.
Din acest motiv, pacientul este supus la infectii severe (mai ales in perioadele de varf), manifestate
prin: febra, stare generala alterata, ulceratii mucozale. Infectiile severe pot ameninta viata
bolnavului.
- manifestari bucale: - gingivite severe
- deteriorarea parodontiului cu pierderea osului alveolar si de suport.
Tratamentul: - general, cu antibiotice
- local: periaj profesional, detartraj, netezire radiculara si pastrarea igienei orale.
Un tratament general nou consta in injectii zilnice cu un factor de stimulare a granulocitelor.
Legat de leziunile mucozale: - caracteristicile leziunii ulcerative seamana cu ulceratia aftoasa, dar
se localizeaza in zone unde nu exista afte
- exista o delimitare neta intre gingia afectata si cea neafectata.

Alte boli de sange cu manifestari parodontale:

- anemia cu celule sub forma de secera
- anemia aplastica
- talasemia

13. Sindromul parodontal în hipoimunoglobulinemie la copii. Particularităţile evoluției clinice.

Diagnosticul. Tratamentul.
Provocata de:
- insuficienta unor factori umorali imunitari
- Reactie imunologica scazuta la administrarea antigenului si sensibilitate catre infectiile bacteriene
Tablou clinic:
- dezvoltarea proceselor purulente in diferite organe (abces, Flegmon, pneumonii, etc)
- Gingivita hipertrofica cronica gradul 2-3, hemoragie moderata, papile gingivale cu o consistenta “ de
pîftie”
- La parodontite pungile gingivale sunt profunde fara depuneri dentare
Radiologic:
- nu se disting semne care sa deosebeasca acest sindrom parodontal de parodontita obisnuita
Tratament:
- complex, in colaborare cu pediatrul
- Tratamentul local al parodontitei - simtomatic
14. Sindromul parodontal în sindromul Papillion-Lefevre la copii. Particularităţile evoluției clinice.
Diagnosticul. Tratamentul.

- afectiune rara, cu transmitere genetica

- caracteristici: 1. leziuni hiperkeratozice ale pielii palmo-plantare, genunchi, coate
2. distructii parodontale severe (mai exista o imbolnavire caracterizata prin leziuni
hiperkeratozice dar fara afectare parodontala - boala Meleda): survin devreme, inainte de varsta de
4 ani si se manifesta prin inflamatie, distructie osoasa, mobilitate dentara care duce la exfoliere si
pierderea dintilor la 5-6 ani. Dintii permanenti erup normal dar se pierd si ei prin acelasi proces,
astfel incat la varsta de 15 ani copilul este edentat.
- frecventa: 1-4 cazuri la 1.000.000 de indivizi
- afectare egala pe sexe
- etiologie: - cauza genetica, cu transmitere autozomal recesiva
- in ultimii ani se considera ca in etiologia bolii sunt implicati alti 2 factori:
1. existenta in pungile parodontale a microorganismelor gram-negative: Bacteroides
gingivalis, spirochete, AAC, Capnocitophaga (din acest motiv se utilizeaza antibiotice in tratament)
2. deficienta celulara in functia chemotactica si de fagocitoza a neutrofilelor, deficienta
generata de componenta genetica a bolii
Matode de tratament: a) extractia dintilor temporari la varsta de aproximativ 3 ani,
administrarea pe cale generala de Tetraciclina si proteze mobilizabile. In preajma eruptiei M1 si a
incisivilor permanenti se mai administreaza inca o doza de Tetraciclina pentru a reduce flora
bacteriana si procesele distructive
 b) administrarea pe cale generala de analogi de vit. A = Acitrecin. Rezultatele
clinice sunt bune, dar trebuie vazute eficienta in timp si efectele secundare.
c) Augmentin (Amoxicilina + Acid clavulanic) pe cale generala, 1g/zi timp
de 10 zile, repetat la 6 luni. Se face controlul mecanic si chimic al placii bacteriene prin detartraj si,
respectiv, folosirea apei de gura cu Clorhexidina 2%, ceea ce poate intarzia pierderea dintilor
permanenti.

15. Sindromul parodontal în X-histiocitoze la copii. Particularităţile evoluției clinice. Diagnosticul.

Tratamentul.
- reticuloendotelioza nelipidica ce consta in multiple leziuni ale tesuturilor dure si moi care contin
histiocite si eozinofile
- semnul patognomonic pentru diagnosticul histiologic al bolii este reprezentat de proliferarea
celulelor Langerhans
- exista 3 entitati clinice: 1. Boala Letterer-Siwe
2. Boala Hand-Schuller-Christian
3. Granulomul eozinofil
1. Boala Letterer-Siwe
- este forma de histiocitoza acuta diseminata
- este forma cea mai severa
- are debut la varste foarte mici (in primii 2 ani de viata) cu sfarsit letal
- intereseaza diferite organe (splina, ficatul, plamanii, maduva osoasa, nodulii limfatici), oasele si
pielea.
2. Boala Hand-Schuller-Christian
- este forma cronica progresiva a bolii
- afecteaza copiii mai mari de 3 ani
- se localizeaza in special la nivelul oaselor
- se caracterizeaza prin triada simptomatica: leziuni litice osoase, exoftalmie si diabet insipid
- multi pacienti mai pot prezenta si limfadenite, dermatita, splenohepatomegalie.
3. Granulomul eozinofil
- este forma cronica localizata a bolii
- este forma cea mai benigna
- afecteaza copiii mai mari
- pacientii prezinta leziuni osoase unice sau multiple.
Manifestarile orale care apar in formele clinice de histocitoza X:
- mucoasa gingivala marita de volum, cu ulceratii si necroze
- liza osoasa localizata in special la bifurcatia molarilor, frecvent localizata la mandibula.
- multiple leziuni radiotransparente cu contur clar (aspect de cui scos) la mandibula si craniu
Tratament: - citostatice: Vincristina, Vinblastina
- leziunile mari (granulomul eozinofil) se chiureteaza
- s-au obtinut rezultate bune cu injectii intralezionale cu prednison.
16.Particularitățile structurale ale mucoasei orale în diferite etape de dezvoltare la copii.
Cavitatea bucală este acoperită pe toată suprafața sa de tunica mucoasă, care este alcătuită din trei
țesuturi: epitelial, mucos propriu-zis şi submucos. Epiteliul mucoasei bucale constă dintr-un strat
bazal și unul spinos. Epiteliul mucoasei gingiei și al palatului dur au un caracter pronunțat de
cornificare. Tunica mucoasei propriu-zise este constituită din tesut conjunctiv, bogat in elemente
celulare şi vase sanguine.

Înfuncție de particularitățilemorfo-funcționaleexistă 3 tipuri de tunica mucoasă: de înveliş,

masticatorieșispecializată. Mucoasa de înveliş se află pe buze, în regiunea jugală, pe plica
trecătoare a planşeului cavității bucale ş.a. Cea masticatorie – pe gingie și palatul dur, iar cea
specializată - pe limbă.

Tunica mucoasei de înveliş se caracterizează prin lipsa cornificării și prin existența unui strat
submucos pronunțat.

Tunica mucoasă masticatorie are capacitatea de a se cornifica și adera intim la periost, deoarece
lipsește stratul submucos.

Pe limbă tunica mucoasă specializată conține receptori specifici (gustativi). Pe limbă lipseşte stratul
submucos, de aceea tunica mucoasei este fixată pe muşchi. Mucoasa cavității bucale are o serie de
funcții: de protecție, senzitivă, plasticăși de absorbție.

La copii structura mucoasei cavității bucale (histologică și histochimică) se modifică considerabil

înfuncție de vârstă.

Se determină 3 perioade de vârstă

I -perioada de nou-născut (de la naștere până la 10 zile) şi de sugar (până la un an);

II - de la un an până la 3 ani;

III - de la 4 ani până la 7 ani și de la 8 ani până la 12 ani.

La nou-născut se distinge o structură asemănătoare (analogă) a tunicii mucoase în toate regiunile

cavităţiibucale (uniformitateregională), care este determinată de un grad inferior de diferențiere a
epiteliuluiși a țesutuluiconjunctiv. Epiteliul este subțire, conține mult glicogen, ARN și o cantitate
mare de mucopolizaharide acide. În lamina proprie se determină țesut conjunctiv incomplet
diferențiat. Structurile fibroase (fibrele colagene și argentafine) sunt puțin diferențiate. În stratul
submucos sunt multe elemente celulare: fibroblaşti, histiocite şi limfocite. Numărul de macrofage
este mic şi este prezentat de forme tinere. Aceste particularități determină la nou-născuți o
fragilitate structurală a tunicii mucoasei și posibilități sporite de regenerare.

La sugar, o dată cu mărireavolumului de epiteliu, apar deosebiri regionale înstructura diferitelo

rporțiuni ale mucoaseicavității bucale. În regiunea mucoasei de tip masticator apare treptat
paracheratoza, are loc dispariția glicogenului, condensarea structurilor fibroase în lamina proprie,
micşorarea numărului de vase sanguine și al elementelor celulare. Tesutul conjunctiv este slab
diferențiat. Cu toate acestea, concomitent cu existența unei cantități sporite de glicogen şi ARN, în
toate sectoarele mucoasei la nou-născuți se determină o fuxinofilie pronunțată, care indică la
existența unor structuri proteice mature (care alcătuiesc fibrele colagene și elastice). Fenomenul
poate fi explicat prin transmiterea placentară fătului a unor structuri proteice mature și a
mucopolizaharidelor de la mamă. La sugar fuxinofilia scade, ceea ce denotă că încep să se piardă
proprietățile imune ale țesuturilor, care au fost moştenite de la mamă. Prin aceast fapt se explică
rezistența organismului copilului în primul an de viață la apariția afecțiunilor virotice și bacteriene,
predispunerea către afecțiuni micotice a mucoasei bucale.

În perioada între 1 și 3 ani se formează treptat deosebiri regionale clare. Se micşorează cantitatea
glicogenului în epiteliu. Structurile fibroase sunt fine. În lamina proprie se determină majorarea
cantității elementelor celulare, vaselor sanguine - ceea ce favorizează permeabilitatea pronunțată a
pereților vasculari. În țesutul conjunctiv se determină un număr mare de mastocite. Particularitățile
mucoasei la această vârstă denotă reducerea reacțiilor imunitare și mărirea permeabilității vasculare,
de aceea ea este deseori afectată de afecțiuni virotice acute.

La vårsta de 4-7 ani la copii sunt caracteristice modificări cantitative și calitative ale mucoasei:
majorarea nivelului glicogenului şi ARN, reducerea numărului de vase sanguine și elementecelulare
– ceea ce denotă micşorarea substanțială a proceselor metabolice.

In perioada dintre 8-12 ani are loc reducerea nivelului glicogenului șimărirea cantității structurilor
proteice. În lamina proprie crește considerabil numărul de elemente limfoido-histocitare. În această
perioadă se reduce predispunerea către reacții inflamatorii difuze a mucoasei bucale și se mărește
frecvența reacțiilor alergice.

După vârsta de 12 ani se caracterizează prin schimbări influențate de factori umorali, cu

predominarea gingivitei juvenile sileucoplaziei moale. In general, evoluția acută a procesului
inflamator se caracterizaeză prin aparitia pe primul plan a proceselor alterative și exsudative pe
mucoasa orală.

17.Particularitățile generale ale afecţiunilorşi maladiilor mucoasei bucale. Clasificarea.

Timp îndelungat, modificările mucoasei bucale erau considerate un proces care apare sub acţiunea
factorilor locali (igienă proastă, traume, microbi), însă investigaţiile mai aprofundate şi
direcţionate de ultima oră au stabilit că mucoasa bucală se află într-o conexiune anatomo-
fiziologică foarte strânsă cu diferite organe şi sisteme ale organismului. Deseori modificările
mucoasei bucale pot servi ca prim simptom al bolilor generale. De aceea, după stabilirea
conexiunii patologiei M B cu alte sisteme, tratamentul trebuie să se efectueze în complex local şi
general şi să pornească de la concepţia holistică despre integritatea organismului. Patologia
mucoasei bucale poate fi definită ca un compartiment neodontologic, nechirurgical al cavităţii
orale şi al regiunilor învecinate. Acest complex de afecţiuni se afiă în conexiune strânsă cu
celelalte patologii stomatologice. Astfel, mucoasa cavităţii bucale este infiuenţată direct de
sistemul dento-parodontal, de lichidul bucal nemijlocit şi de alte organe învecinate, pe de o parte,
iar pe de altă parte, indirect este infiuenţată de alte organe şi sisteme interne ale organismului,
 disfuncţionalitatea cărora proiectează diferite patologii pe mucoasa bucală şi invers. Totodată,
diverse leziuni traumatice, infecţioase, alergice ale M B influenţează aceste organe şi sisteme
generând patologia lor (reumatism, nefropatii, gastropatii). Această patologie reprezintă o
problemă mai puţin studiată, comparativ rar întâlnită şi puţin cunoscută de către medicii
practicieni. în acelaşi timp, mucoasa bucală este cea mai afectată zonă a organismului uman.

E necesar de a menţiona că majoritatea modificărilor pe mucoasa bucală se manifestă la fel,

indiferent de boală. Acest fapt se explică prin condiţiile exsistente în cavitatea orală: umiditatea,
temperatura constantă, prezenţa permanentă a florei microbiene, traumei mecanice sau chimice,
comunicarea cavităţii bucale cu mediul extern. Condiţiile enumerate complică diferenţierea
leziunilor elementare pe mucoasa bucală, de aceea şi diagnosticarea acestor patologii devine mai
dificilă

Clasificarea afecțiunilor mucoasei bucale OMS

K12. Stomatitele șia fecțiunile în rudite;

Cu exceptia:

· sanc
rului dur;
· ging
ivo-stomatitelorstreptococice;
· herp
anginei;
· pios
tomatitei;
· aler
giei;
· can
didozei;
· infe
cțieigripale;
· mic
ozelor;
· lich
enuluiroşu;
· aftel
orepizootice;
· sto
matitelormedicamentoase;
· sto
matitelorfuzospirilare;
· sto
matitelormicotice;
· sto
matitelor ulcero-necrotice;
· sto
matitelorveziculare la febrele acute;
 · sto
matitelorvirale
K.12.0. Aftele bucale recidivante

Aftele Miculici;

Leziuniulcero-aftoaserecidivante;

Stomatiteaftoase

K.12.01. Periadenite necrotice recidivante ale mucoasei

Aftele Sutton;

Aftele majore;

Stomatitaaftoasăcicatrizantă.

K.12.02. Stomatita herpetiformă.

K.12.03. Aftoza Bednar.

K.12.04. Ulcerațiile traumatice (se exclud ulcerațiile limbii).

K.12.08. Alte afte bucale recidivante precizate și neprecizate.

K.12.1. Alte forme de stomatite:

K.12.10. Stomatitele nefireşti, neobişnuite.

K.12.11. Stomatite geografice.

18.Stomatita herpetică acută. Etiologia, patogeneza. Tabloul clinic al formei ușoare.

Diagnosticul. Tratamentul.

Etiologia.SHA este provocată de virusul Herpes Simplex. Sursa de infecție o constituie bolnavii și
purtătorii de virus. Mai receptivi sunt copiii de la 6 luni până la 3 ani, deoarece la această vârstă
anticorpii achiziționați intraplacentar de la mamă treptat dispar, iar mecanismele imunologice
personale sunt încă in formare. Virusul pătrunde la contact direct cu bolnavul sau cu purtătorul, prin
obiecte de uz casnic infectate, jucării, biberoane ş.a., pe cale acrogenă. În colectivitățile preșcolare
pot apărea epidemii de stomatită herpetică.

Patogenia.SHA evoluează ca o boală infecțioasă acută, în evoluția căreia se determină 5 perioade:

de incubație, prodromală, de manifestăriclinice (catarală, de cruperi), de vindecare (epitelizare), de
însănătoşireclinică.

Apariția SHA este favorizată de lezarea integrității mucoasei, de eruperea dinților, de

particularitățile morfologice și imunologice ale mucoasei bucale, de reactivitatea copilului etc.
Virusul, nimerind in celuleleepiteliale ale mucoaseibucale, se dezvoltăși se înmulțește, răspândindu-
se pe căile limfatice. De aceea unul din primele semen este limfadenita regională.

Organismul are următoarelemecanisme de apărare: fagocitoza celulelor afectate de virus; formarea

interferonei; reacția de hipertermie; formarea anticorpilor, însă ele la copii sunt imperfecte.

Perioada de incubațiedurează de la 2 până la 17 zile. Dacă forțele de apărare ale organismului

copilului (imunitateatisularălocalășigenerală) nu pot nimici Virusul, apare virusemia primară, iar
apoi virusul afectează celulele ficatului, splinei și altor organe, înmulțindu-se rapid. În consecință
apar focare de necroză în aceste țesuturi şi evoluează virusemia secundară - in perioada prodromală
ș icatarală. După aceasta are loc o afectare generalizată a celulelor epiteliale ale mucoaselor.

Focarele de necroză a țesuturilo rmucoaselor apar ca rezultat al acțiunii directe a virusului asupra
celulelor, precum și in urma formării trombilor capilari. Au loc deci dereglări ale sistemului de
coagulare a sângelui, ceea ce explică predispunere către hemoragii.

Pot fi afectate pielea, mucoasa ochilor, a tractului gastrointestinal, a organelor genitale. Se

intalneşte frecvent asocierea formelor clinice de infecție herpetică. Se distinge urmätoarea evoluție
a elementelor morfologice: macula, vezicula afta (eroziunea), macula.

Virusul Herpes Simplex duce la stării munodepresive ale organismului, ce se manifestă prin
schimbarea stării imunologice în diferite perioade ale bolii (conținutulimunoglobulinelor,
lizozimului, interferonului, funcția de fagocitoză a neutrofilelor- B-lizinelorş.a.).

Tabloul clinic. Predomină simptomele de intoxicație generală și de manifestäri locale pe mucoasa

cavității bucale care și determină gravitatea maladiei.

Forma uşoară se caracterizează prin lipsaunei intoxicații vizibile a organismului. Perioada

prodromală clinic nu se distinge. Bolnavii pot avea febră până la 37,5° C, starea generală de obicei
este satisficătoare. Mucoasa cavității bucale și în special gingia (gingivitacatarală) sunt hiperemiate
și edemațiate. In majoritatea cazurilor asemenea stare evoluează nu mai mult de o zi, după care apar
erupțiile. De obicei, pe mucoase se depisteazărar macule și bule. Se observă mai frecvent aftele.
Afta are o formă rotundă, ovală sau figurată, cu margini pronunțate, cu fundul neted, este acoperită
cu o peliculă gri-albă și inconjurată de un inel de hiperemie, este dureroaså. Numărul aftelor la
forma uşoară nu depăşeşte 3-5. Durata acestei perioade este in medie de 2-3 zile. În perioada de
vindecare, după curățirea elementelor de masele necrotice, începee pitelizarea lor. Gingivita de
obicei se menține 2-3 zile după epitelizare, iar limfadenita 7-10 zile .

In salivă, mai ales la începutul evoluției bolii, se măresc fracțiile IgA și IgG. Devieri mari în
formula sanguină nu se observă: limfocitoză ne însemnată către finalul maladiei.

Diagnosticul.Din metodele de laborator se folosesc cele virusologice, serologice, citologice și de

imunofluorescență (vezi planşa color, fig. 10.4.).

Diagnosticuldiferențial:cu angina herpetică, cu eritemulexsudativpolimorf; cu febraaftoasă, cu

afecțiunilealergice.
Tratamentul.Volumul și caracterul măsurilor curative sunt în funcție de perioada evoluției bolii, de
gravitatea ei, de caracterul evoluției și de infecțiile asociate.

Tratamentul prevede un complex de măsuri curative: locale și generale. Formele uşoare și medii de
obicei se tratează în condiții de ambulator, cele grave necesită internare.

Tratamentul general. Preparatul antivirotic Bonafton câte 0,025 g de 1-4 ori pe zi timp de 3-5-7 zile
în doze corespunzătoare vârstei; Virolex pastile câte 200 mg de 5 ori pe zi; Aciclovir în primele 24
ore câte 0,2 g de 5 ori pe zi - timp de 5 zile. În cazuri grave, ținând cont de intoxicarea
organismului, este indicată terapia de dezintoxicare (intravenos: hemodeză, reopoligluchină,
glucoză de 5%, soluție izotonică ş.a.).

Înfuncție de vârstă sunt indicate preparate antihistaminice:

-Dimedrol – copiilor până la vârsta de 2 ani câte 0,002-0,05 g; la vârsta 2-6 ani câte 0,005-0,015 g;
celor de 6-12 ani câte 0,015-0,05 g:

-Suprastin – copiilor până la vârsta de 1 an câte 0,002-0,05 g; la vârsta 1-5 ani câte 0,005-0,015 g;
celor de 5-12 ani câte 0,015-0,05 g de 2-3 ori pe zi;

-Diprazin – copiilor până la vârsta de 6 ani câte 0,008-0,01 g de 2-3 ori pe zi; algsudupăvârsta de 6
ani câte 0,012-0,015 g de 2-3 ori pe zi; RI- Diazolin - câte 0,02-0,05 g de 1-2 ori pe zi. Preparatele
antihistaminice sunt administrate în combinație cu vitamina C (Ac. ascorbinici).

Tratamentul local.In perioada de incubație, prodromală și de manifestări clinice se aplică local

preparate antivirotice (unguentele: Tebrofen 0,5%; Bonafton 0,5%; cremă 5% Aciclovir; Florenal
1%; Riodoxol 0,25%; liniment Gossipol 3%; Oxolina 0,25%; ş.a. Acțiune antivirotică analogă are
soluția şi unguentul de interferon leucocitar și soluția 0,2% acid dezoxiribonucleic (ADN). Aceste
preparate sunt aplicate pe mucoasa cavității bucale de 5-6 ori Deoarece erupțiile din cavitatea
bucală sunt foarte dureroase se aplică anestezină 5-10% în uleiuri vegetale; soluție sau unguent 1-
2% piromecaină; Anaestho Gel (Voco); soluție 1% trimecaină; plastocaină ş.a. Tratarea antiseptică
a dinților presupune înlăturarea depunerilor moi dentare cu antiseptice slabe (soluție furacilină
1:5000; etoniu 0,5% etc.). Pentru înlăturarea țesuturilor necrotice sunt folosite enzimele proteolitice
(tripsina, chemotripsina, lizozimul, terillitina ş.a.). ре zi.

În perioada de vindecare pentru stimularea proceselor de epitelizare, preparatele antivirotice se

înlocuiesc treptat cu preparate keratoplastice: solute uleioasă 3,44% vitamina A; carotolină; ulei
de măceșe; liniment aloe; aekol; vinilin; unguentul și gelul Solcoseril; preparatele "Livian",
"Vinizol" etc. Metodele fizioterapeutice: razele ultraviolete, laserul cu heliu și neon (numai până la
începerea epitelizării elementelor).

19-20. Stomatita Herpetica acuta. Tabloul Clinic al formei medii- grave.

Diagnostic si tratament.
Este una din cele mai raspindite infectii la om si se intilneste iin 80% de cazuri din toate stomatitele
la copii. Este o forma clinica primara a infectiei herpetice.
Etiologia: este provocata de virusul Herpes Simplex.
Sursa de infectie o constituie bolnavii si purtatorii de virus. Mai receptivi sunt copii de la 6 luni pina
la 3 ani, deoarece la aceasta virsta anticorpii achizitionati interplacentar de la mama treptat dispar,
iar mecanismele imunologice personale sunt inca in formare.
Virusul patrunde la contact direct cu purtatorul , prin obiecte de uz casnic infectate , jucarii,
biberoane,,, pe cale aerogene. In colectivitatile prescolare pot aparea epidemii de stomatita
herpetica.
Perioada de incubare dureaza de la 2 pina la 17 zile.
Tabloul clinic: Predomina simptomele de intoxicatie generala si de manifestari locale pe mucoasa
cavitatii bucale care si determina gravitatea maladiei.

Forma medie: In perioada prodormala starea generala este afectata: slabiciune, inapetenta, copilul
devine capricios. Se atesta frecvent angina catarala sau simptomele unei boli respiratorii acute.
Febra pina la 37,5. Ganglionii limfatici mariti si durerosi la palpare.
Forma grava: Se intilneste mai rar in comparative cu celelalte forme. În perioada prodormala:
adiamie cefalee, artralgii. Uneori se atesta hemoragii nazale, greturi, voma.
Pot fi dereglari ale altor sisteme ale organismului. Se determina limfadenita pronuntata a
ganglionilor submandibulari si a celor cervicali. 39-40 C.
Guturai, tuse, conjunctiva ochiului este hiperemiata si edematiata. Buzele sunt uscate, rosii aprinse.
Analiza singelui: Leucopenie, eozinofilie, forme tinere de neutrofile.
Analiza urinei: urme de proteine
Diagnosticul: din metodele de laborator se folosesc cele virusologice, serologice, citologice, si de
imunofluorescenta.
Diagnosticul diferential: angina herpetica, eritemul exudativ polimorf, febra aftoasa, afectiuni
alergice.
Tratamentul: in functie de peroada evolutiei, gravitatea si caracterul infectiei
Prevede un complex de masuri curative: locale si generale.
Formele usoare si medii de obicei se trateaza in conditii de ambulator, cele grave necesita internare.
Tratamentul general: Preparatul antivirotic Bonofton de 1-4 ori pe zit imp de 3-5-7 zile
Virolex 5 ori pe zi,,, aciclovir in primele 24 ore cite 0,2 g de 5 ori pe zit imp de 5 zile.
In cazuri grave terapia de dezintoxicare (glucoza 5% reupoliglucina, hemodeza i/v)
- Dim
idrol
- Sup
rasstin
- Dia
zolin

21.Stomatita herpetică cronică recidivantă. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.

Tratamentul.
Infectia herpetica are un caracter cronic, caracterizindu-se prin exacerbari periodice.Apare la copii
de diferite virste care au fost infectati primar cu virusul Herpes Simplex si care poseda anticorpi ce
neutralizeaza virusul.
Etiologia: Mecanismele infectiei herpetice sunt complicate. Se presupune ca trecerea intr-o forma
latenta este rezultatul unei influente a virusului herpetic asupra mecanismelor imunologice si a
acomodarii lor.In perioada de remisiune virusul este localizat in ganglionii nervilor care inerveaza
mucoasele si portiunile pielii unde apar elemenetele in caz de recidiva. In cazul cind imunitatea
organismului scade virusul trece intr-o forma activa.Este localizat tipic pe buze,mucoasa cavitatii
bucale,ochilor,organelor genitale.Localizarea recidivelor depinde de localizarea primara a
infectiei.Mai frecvent recidivele apar primavara,vara,toamna.
Tabloul clinic: pacientii acuza dureri permanente in regiunea elementelor pe mucoasa cavitatii
bucale,care se intensifica la mincare si vorbire.Poate fi dereglata starea generale: lipsa poftei de
mincare,copii usor obosesc si sunt iritati.Senzatii de usturime si de dureri.Pe mucoasa apar vezicule
care foarte repede se sparg,formand eroziuni mici(3-5mm),rotunde sau ovale,de culoare rosie,
selocalizeaza grupat, uneori pot sa se contopeasca si sunt acoperite cu depuneri albe-cenusii.
Dupa gravitate se disting 3 forme:
-grava(rar 7%),recidive frecvente de 4 ori pe an,mai des la copii sub 3 ani;
-medie(12%),recidive de 1-2 ori pe an,specifice pentru copii sub 3 ani;
-usoara(81%) recidive rare de 1-2 ori in 3 ani,de obicei apar elemente unitare in aceleasi locuri.
Diagnosticul: cu aftele recidivante ale mucoasei cavitatii bucale; cu eruptiile alergice
Tratamentul: masuri generale pentru majorarea rezistentei organismului copilului,inlaturarea
focarelor de infectie a deprindelor vicioase.
Local nu difera substantial de terapia SHA:preparate antivirotice(unguentele Tebrofen 0,5%
Bonafton 0,5%; Aciclovie5% s.a.),antiseptice slabe enzime proteolitice(pentru inlaturarea
tesuturilor necrotice),keratoplastice.
22.Manifestările infecției enterovirotice (KOXSAKI și ESHO) în cavitatea orală la copii.
Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Etiologia: Mecanismul de transmitere a enterovirusilor este aerogen si fecalo-oral.Sensibilitatea
copiilor catre enterovirusi este inalta.Cel mai frecvent sunt afectati copii de la 3 ani la 10 ani.Este
caracteristica manifestarea sezoniera(vara si toamna).Este contagioasa.Replicarea virusilor are loc
in celulele epiteliale si in sitemul limfatic al cailor respiratorii superioare si in intestin.Apoi pe cale
hematogena virusul patrunde in diferite organe si sisteme.De obicei este afectata mucoasa
nazofaringelui.
Tabloul clinic: manifestarile clinice sunt variate.Dupa sindromul clinic principal exista urmatoarele
forme ale bolii:meningita seroasa,mialgia epidemica,febra enterovirotica,eczema
enterovirotica,angina herpetica etc.
Herpangina se intilneste la copii de diferite virste,mai frecvent in colectivitatile organizate de
copii.Maturii sunt afectati rar.Perioada de incubatie 2012 zile.Debuteza acut,cu ridicarea
temperaturii pina la 39-40 C.Copii acu za cefalee,slabiciune,dereglarea somnului,lipsa poftei de
mincare,mialgii,frecvent voma repetata,hiperemia suprafetei cutanate a jumatatii superioare a
corpului,in special fetei si gitului.
Din primele zile ale bolii pe mucoasa plicelor palatine,pe limba,pe palatul dur si moale apar papule
mici rosii,cu diametrul de 1-2mm,care peste scurt timp se transforma in vezicule fine inconjurate cu
un lizereu inflamator de culoare rosie.Eruptiile pot fi multiple,dar si unitare uneori.Veziculele la 1-2
zile se sparg,formand eroziuni superficiale acoperite cu detritus alb-cenusiu.Febra persista 1-3
zile.Perioada de regenerare e elementelor este indelungata.In singele periferic, in primele 10-15 zile
numarul leucocitelor poate fi putin marit,VSE este normala
Tratamentul: este indicat regim la pat pe parcursul perioadei de manifestari acute, apoi regim
ambulator, dieta. In hipertermie se indica antipiretice,la cefalee si mialgii-analgetice. Se indica
hiposensibilizante.Local se fac irigatii cu solutii sau aerosoli continand antiseptice,fermenti
proteolitici,remedii antivirotice si keratoplastice.Poate fi folosit laserul cu heliu-neon.
23.Manifestările Varicelei și Zona Zoster în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic.
Diagnosticul. Tratamentul.
Etiologie: Zona Zoster este provocat de virusul Varicela Zoster.La copii in perioada neimuna
virusul provoaca o infectie acuta-varicela,iar in perioada imuna(copii care au suortat varicela)-
herpesul Zoster.Infectia se transmite pe cale aerogena si prin contact direct.
Tabloul clinic al Varicelei: Perioada de incubatie este de 7-14 zile.Mai frecvent sunt afectai copii
de 1-3 ani.Perioada prodromala se caracterizeaza prin lipsa poftei de mincare, copilul devine
capricios,are cefalee.Apoi apar frisoane, febra(38-39C),se atesta simptome de intoxicstie,paralel cu
aparitia elementelor eritematoase veziculoase pe piele si pe mucoasa cavitatii bucale.Uneori
elemente asemanatoare pot fi pe mucoasa conjuctivei ochilor si pe organele genitale.
Elementele erup pe mucoasa edematiata si hiperemiata.In cavitatea bucala veziculele de obicei apar
concomitent si in locul lor se formeaza rapid eroziuni de forma ovala cu contururi
clare,asemanatoare cu aftele.Ganglionii limfatici submandibulari sunt mariti,slab durerosi.
Tabloul clinic al zonei Zoster: mai frecvent la adulti,sau la copii mai mari de 7ani.Boala incepe
acut cu ridicarea temperaturii corpului pina la 38-39C.Apare apoi cefalee ,inapetenta,dureri
intensivein locurile unde ulterior vor aparea eruptiile.Dupa 1-3 zile pe piele si pe mucoasa cavitatii
bucale de-a lungul fasciculelor vasculo nervoase apar o multime de vezicule,care se sparg si
formeaza eroziuni.
Diagnostic diferential: stomatita herpetica acuta;afectiunile alergice;pemfigusul
Tratamentul: cuprinde un sir de masuri complexe, se realizeaza in comun cu
pediatrul,infectionistul.
General:antivirotice(Bonafton, DNA-aza),hiposensibilizante,analgetice,vitamine grupa B,C.etc.
Local:unguente antivirotice,anestetice,antiseptice,keratoplastice.
24.Manifestările Rujeolei în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
Rujeola(pojarul)- Maladie infectioasa acuta, caracterizata prin febra,intoxicatie,inflamatie catarala
a cailor respiratorii superioare, a mucoasei ochilor si prin aparitia eruptiilor maculo-papuloase.
Etiologie: Agentul patogen este virus din familia paramixovirusilor,contine ARN.Apare in orice
perioada a anului,insa mai des toamna-iarna.Sursa de infectie este omul bolnav.Contagiozitatea
maxima a bolnavului este in perioada catarala si in prima zi de aparitie a eruptiilor.Contaminarea
are loc pe cale aerogena.Locul de patrunde in organism sunt mucoasa cailor respiratorii
superioare,ulterior nimereste in singe.O importanta mare in patogenie o are proprietatea virusului de
a micsora imunitatea generala si locala.Sub influenta virusului scade asimilarea vitaminelor C si A.
Tabloul clinic: Perioada de incubatie 8-12 zile.Incepe cu febra 38-39C,tuse
uscata,rinita,conjuctivita.Se observa hiperemia conjuctivitei,fotofobie,edem palpebral,care apoi se
asociaza cu secretie purulenta.Starea generala se inrautateste.Cu 1-3 zile inaintea aparitiei eruptiilor
pe piele,pe mucoasa palatului moale si dur se observa enantem sub forma de macule mici de culoare
roz-rosietica.Apoi pe mucoasa obrajilor in regiunea molarilor,uneori pe mucoasa buzelor apar
puncte cenusii-albe de dimensiunile unui grauncior de nisip,incojurate de un lizereu rosu.
Tratamentul: asigurarea unor conditii sanitar-igienice bune.Local tratament
simptomatic:anestetice,antiseptice,unguente antivirotice pentru profilaxia infectiei herpetice.
25.Manifestările Rubeolei în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
Este o maladie infectioasa acuta ce se caracterizeaza prin eruptii asemanatoare cu cele ale
varicelei,dereglari generale neinsemnate si marirea ganglionilor limfatici in regiunile
occipitale,parotidiana si cervicala posterioara.Boala are caracter sezonier .Pot fi epidemii.
Etiologia: se imbolnavesc copii de la 1 an pina la 7 ani.Sursa de infectie este omul bolnav,care este
periculos nu numai in perioada manifestarilor clinice, dar si in perioada de incubatie si de
recovalescenta.Contaminarea are loc pe cale aerogena.Virusul patrunde prin mucoasele cailor
respiratorii superioare,primar se inmulteste in ganglionii limfatici,apoi nimereste in singe.La doua
saptamini apar eruptii.La o saptamina dupa aparitia eruptiilor virusul dispare din singe,apar
anticorpi care neutralizeaza virusii.
Tabloul clinic: Perioada de incubatie este 15-24 de zile.Primul semn sunt eruptiile.Starea generala
este putin dereglata, se atesta temperatura subfebrila,cefalee,slabiciuni.Manifestarile caarale la
nivelul cailor respiratorii superioare sunt sub forma de guturai,tuse,conjuctivita, care apar odata cu
eruptiile.La nivelul cavitatii bucale:hiperemie si laxitatea amigdalelor,enentema pe mucoasa
bucala.Acestea sunt niste macule roz,mici,de dimensiunile unei gamalii de ac,care apar pe mucoasa
palatului moale si a obrajilor.Semnul tipi este marirea ganglionilor limfatici.
Tratamentul: aplicarea unui tratament simptomatic,respectarea igienii cavitatii bucale.

26.Manifestările Mononucleozei infecțioase în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul

clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
MONONUCLEOZA INFECȚIOASĂ
(boala Filatov-Pfeiffer)
Este o boală infecțioasă acută, care se caracterizează prin febră, mărirea tuturor
grupelor de ganglioni limfatici, afectarea orofaringelui, sindromul hepatolienal și
prin prezența mononuclearelor tipice în sânge.
Agentul patogen este virusul Epstein-Barr, care duce nu la citoliză, dar la divizarea
celulelor afectate - limfocitele B. Virusul poate timp îndelungat persista în ele. Se
intâlneşte mai frecvent în lunile de toamnă și primăvară. Pot fi afectate persoane de
orice vârstă, însă mai frecvent copiii și adolescenții. Ca sursă de infecție poate fi
purtătorul și persoana bolnavă. Contaminarea are loc pe cale aerogenă și prin
contact. Virusul pătrunde în mucoasa orofaringelui și a căilor respiratorii superioare.
Tabloul clinic. . Maladia debutează brusc, cu creşterea temperaturii corpului până la 39°-40°C.
Semnele caracteristice patologiei apar către sfarșitul primei săptămâni. Bolnavii
acuză dureri în gât, slăbiciuni, grețuri. Cel mai caracteristic simptom este mărirea
ganglionilor limfatici cervicali, la palpare ei sunt elastici, puțin dureroși, fără a fi
concrescuți între ei. Uneori în jurul ganglionilor limfatici măriți pe gât se observă
edemațierea țesutului adipos. Supurarea ganglionilor limfatici nu are loc. Un simptom
important este poliadenita.
În cavitatea bucală: mucoasa este hiperemiată, se determină mărirea și
edemațierea amigdalelor palatine și a uvulei Pe amigdale apar depuneri galben-surii,
care se înlătură ușor, fără hemoragie. Limba este acoperită cu depuneri. Are loc mărirea
ficatului și a splinei. În sânge apare leucocitoză, mărirea VSE. Semnul determinant
este prezența mononuclearelor tipice.
 Tratamentul local. Tratarea antiseptică a cavității bucale, terapia antivirotică,
keratoplastice.

27.Manifestările Verucilor virotice (papilomele) în cavitatea orală la copii. Etiologia.

Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Boala este provocată de virusul papilomei umane. Sursa de infecție sunt de
obicei animalele, oamenii. La apariția patologiei contribuie traumele, fisurile
mucoasei bucale, obiceiul vicios de a suge degetele, de a mușca mucoasa buzelor și
obrajilor. Perioada de incubație poate dura de la câteva zile până la 2 ani.
Tabloul clinic. Pe mucoasa buzelor, obrajilor apar concrescențe papilomatoase
mici, multiple, sub formă de "conopida". Concrescențele mici pot avea un picioruş
mic. Culoarea verucilor este roz-pală, dar unele pot fi mai întunecate. Copiii, de
regulă, nu acuză dureri în cavitatea bucală.
Tratamentul. Local: aplicarea unguentelor antivirotice. În funcție de localizarea
verucilor, de volumul lor, profunzimea procesului și durata evoluției se recomandă
tratamentul antivirotic și chirurgical (criodestrucția). Terapia antivirotică trebuie să
anticipeze și să urmeze intervenția chirurgicală. Sanarea cavității bucale este
obligatorie. Respectarea igienei cavității bucale.

28.Manifestările SIDA în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.

Tratamentul.
SIDA este o boală infecțioasă contagioasă cu evoluție gravă și consecințe letale,
fiind provocată de virusul imunodeficitar uman T-limfotrop (HIV). Virusul afectează
limfocitele T4, dereglează sistemul imunocelular - ca rezultat organismul pierde
rezistența față de flora convențional patogenă, devine sensibil față de infecția
nespecifică și procesele tumorale. Virusul se transmite de la bolnav sau de la purtător.. Căile de
transmitere:
parenteral (prin sånge - injecții, transfuzii etc., prin organe de la
donatori) și intrauterin (de la mamă la copil). A fost demonstrată posibilitatea infectări
copilului prin laptele mamei. Folosirea instrumentelor nesterile de la bolnav poate duce la
infectarea copilului sanatos în timpul tratamentului stomatologic (de la pacientul bolnav sau
purtător- la alt pacient). La copii SIDA se manifestă și evolucază mai rapid ca la adulți.
Majoritatea copiilor cu semne ale bolii au sub 2 ani, 79% din copiii bolnavi au o vârstă sub
5 ani. Raportul dintre băieți și fetițe este 1,2:1.
Taboul clinic. Primele semne sunt candidozele sau herpesul mucoaselor bucale și pielii,
pneumoniile, enteritele, micşorarea masei corpului. Mai frecvent ca la adulți, maladia
începe cu febră, mărirea rapidă a ganglionilor limfatici. Se observă erupții maculo-
papuloase și hemoragice in legătură cu trombocitopenia. Pneumonia plasmocitară
se întâlnește de regulă în primele luni de viață a copilului. Cazurile letale se produc
în perioade de timp scurte. Semnele clinice caracteristice infecției congenitale HIV sunt: reducerea
masei
corpului, hepatosplenomegalie, trombocitopenie, anemie, oprire în creștere și
dezvoltare, icter, turtirea nasului, strabism, sclere albăstrii, frecvent semne de febră,
enantemă, diaree, limfadenopatie etc.
Copiii sunt mai sensibili față de HIV deoarece sistemul lor imun este în formare.
Diagnosticul:
• determinarea anticorpilor specifici virusului;
analiza imunofermentativă;
vârsta de un an.
imunoblotingul sau imunofluorescența;
determinarea virionilor in ganglionii limfatici.
Tratamentul. Metode specifice lipsesc până iîn prezent. In calitate de preparate
antivirotice se foloseşte azidotimidina, interferonul, virazolul ş.a. Pentru restabilirea
imunității sunt folosite preparatele timizină, timalin, levomizol ş.a. Pentru
neutralizarea infecției secundare se indică preparatele antibacteriene. Local -
tratament simptomatic. La stomatitele micotice se administrează amfotericina B etc.
Măsuri importante sunt înlăturarea depunerilor dentare şi respectarea igienei dentare.

29.Manifestările Scarlatinei în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic.

Diagnosticul. Tratamentul.
SCARLATINA
Afecțiune infecțioasă acută, care se transmite pe cale aerogenă. Se caracterizează
prin febră, intoxicație generală, angină și erupții punctiforme. Mai frecvent sunt
afectați copii de la 2 la 7 ani în lunile de toamnă șşi iarnă.o
Etiopatogenia. Boala e cauzată de streptococul beta-hemolitic toxigen din grupa
A, care afectează mucoasa nazo-faringiană, mai rar pielea, provocând procese
inflamatorii locale (angină, limfadenită regională). Exotoxina produsă de streptococi
provoacă intoxicație generală.
Tabloul clinic. Perioada de incubație durează 2-7 zile. Maladia debutează acut
cu febră, cefalee, dereglări generale, dureri la deglutiție, vomă etc. Semnul tipic și
permanent este angina, care se caracterizează prin hiperemia pronunțată a palatului
moale, mărirea amigdalelor, pe suprafața cărora și în lacune se depistează depuneri.  În cavitatea
bucală, o dată cu mărirea temperaturii corpului și a intoxicației, pe sectoarele hiperemiate apare
enantemul punctiform, care atribuie un aspect iregular mucoasei bucale. Erupțiile se răspândesc
pe mucoasa jugală și a gingiei. Apoi în primele 2-4 zile pe pielea
corpului apar erupții mici, punctiforme, roze aprinse sau roşii. Ganglionii limfatici
regionali sunt măriți și dureroși din primele zile ale maladie. In debutul maladiei limba este
acoperită cu depuneri cenuşii. În debutul maladiei buzele se edemațiază, căpătând culoarea
zmeurei sau vişinei
Diagnosticul diferențial. Cu difteria, rujeola, angina, maladiile sângelui.
Tratamentul. Se efectuează în condiții de domiciliu, cu necesitatea izolării
copilului pentru a evita contactele. In cazuri grave copilul este internat în spital.
Regim la pat timp de 5-6 zile. Sunt indicate antibiotice in doze corespunzătoare
vårstei. În cazuri grave: la forma toxică - terapie de dezintoxicare; la forma septică -
antibioticoterapie intensivă. Din spital copilul este externat în lipsa complicațiilor
după 10 zile de la debutul maladiei. În colectivitățile organizate pentru copii copilul
este admis numai după 23 de zile de carantină. Copiii aflați în contact cu un bolnav,
care înainte n-au fost bolnavi de scarlatină, sunt admişi în colectivitățile organizate
de copii după o izolare de 7 zile la domiciliu. La domiciliu se efectuează dezinfecția
regulată.
 30.Manifestările Difteriei în cavitatea orală la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
Maladie infectioasă acută, care se transmite pe cale aerogenă și se caracterizează
prin afectarea toxică preponderent a sistemelor cardiovascular și nervos. Exotoxinele produse de
agentul patogen se absorb în sânge și provoacă
intoxicație generală a organismului, cu afectarea miocardului, sistemului periferic
și vegetativ nervos, rinichii şi glandele suprarenale
Tabloul clinic.
Mai frecvent sunt
afectați copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani. Sunt afectate frecvent mucoasa
faringelui, laringelui, mai rar mucoasa nazală şi a cavității bucale. Maladia debutează acut,
având un caracter progresiv. Temperatura corpului se
mărește până la 38°-39°C și apar dereglări ale stării generale. Copiii acuză dureri î
regiunea gâtului. La examinare se constată hiperemia și edemațierea mucoasei
amigdalelor, vălurilor palatinale și a uvulei. Depunerile sau peliculele sunt de culoare albă sau
cenușie şi nu se detaşează de la mucoasă.  Sunt alcătuite din fibrină, epiteliu descuamat,
leucocite, iar uneori se poate depista germenul provocator. . Din cavitatea bucală se emană un
miros specific dulciu de putrefacție.
Tabloul clinic se modifică la copiii care au fost vaccinați: difteria evoluează sub
forma anginei catarale sau lacunare, peliculele sunt mai laxe, fără de tendință de
răspândire, ușor se detaşează de la mucoasă etc.
Diagnosticul diferențial. Se va face diferențierea cu angina (foliculară, lacunara,
flegmonoasă), cu scarlatină (angina necrotică), cu mononucleoza infecțioasa, cu
maladiile sângelui (cu procesele necrotice în cavitatea bucală).

Tratamentul. Izolarea copilului cu internare obligatorie în secția maladiilor

infecțioase. Regim la pat. Metoda de bază a tratamentului
intramusculară a serului antidifteric în doze corespunzătoare gradului de intoxicare
și termenelor adresării. Pentru preîntâmpinarea complicațiilor se recomandă proba
intradermică cu ser 1:100. În cazuri grave este indicată terapia de dezintoxicare. In stări grave se
folosește intubația sau traheostomia.
31. Candidoza acută a mucoasei orale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
Mai este numita si margaritarel

Etiologia.

-La copii cel mai frecvent este provocata de fungii genului Candida(C.pseudotropicalis,C.Krusei, c.Tropicalis,
C.albicans)

-se intilneste la sugari si la copii slabiti de boli cronice generale,Diabet zaharat, hipovitaminoze, tratamente
cu antibiotice

Tabloul clinic.

Hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor Depuneri albe sau galbui

Dupa evolutie:

1. Forma usoara
 · Sect
oare limitate de hiperemie(limba,buze,obraji)
· Dep
uneri albe punctiforme ce se detaseaza usor, pe locul lor ramine o suprafata hiperemiata

2. Forma medie

· Dep
uneri sub forma de pelicula (pe suprafatele limii,buzelor,obrajilor)
· Aces
te depuneri se detaseaza mai greu, pe locul lor ramine o suprafata eroziva ,uneori hemoragii

3. Forma grava

· Afec
tare difuza a cavitatii bucale
· Dep
uneri pronuntate de culoare cenusie cu infiltrarea tesuturilor
· Usca
ciune si usturime in cavitatea bucala
· Saliv
a spumoasa

Diagnosticul.

✓ Micr
oscopic
✓ Culti
varea fungilor in dinamica

Tratamentul.

La formele usoare: tratament local

Se folosesc solutii ce modifica mediul acid al lichidului bucal in mediu alcalin : sol bicarbonal de sodiu 1-3%

· Sol.i
odinol 1%
· Sol.L
ugol in glicerina
· Sol.
Kastellani
· Sol.c
lotrimazol1%

La formele medii Unguente antimicotice (nistatina,levorina,miconazol,crotrimazol,decamina)

-in cazuri grave pe linga tratament local se indica si tratament general cu preparate antimicotice per
os(nistatina,amfotericina,ketokonazol,fluconazol)

-comprimatele e mai bine sa fie supte sau maruntite cu dintii

-La sugari se dau in forma se suspensie cu laptele mamei

-comprimatele trebuie sa se afle cit mai mult timp in cavitatea bucala

-cura de tratament cu antimicotice se va continua 7-10 zile dupa disparitia simptomelor clinice
32. Candidoza cronică a mucoasei orale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.
Tratamentul.
Etiologia.

-apare la copii care au maladii cronice

- cel mai frecvent este provocata de fungii genului Candida(C.pseudotropicalis,C.Krusei, c.Tropicalis,

C.albicans)

Tabloul clinic.

· Dep
uneri de culoare galbena, cafeniu-deschis,dense pe fundalul unei mucoase hiperemiate si
edematiate
· Ader
a bine de tesuturile limbii,obrajilor
· Deta
sarea depunerilor duce la hemoragie si durere.
· Gan
glionii limfatici submandibulari mariti,mobili si consistenti.

Diagnosticul.

✓ Micr
oscopic
✓ Culti
varea fungilor in dinamica

Tratamentul.

-caramele de Decamina(0,15mg) cite 1 la 3-4 ore.

-in cazuri grave pe linga tratament local se indica si tratament general cu preparate antimicotice per os
(nistatina,amfotericina,ketokonazol,fluconazol)

-comprimatele e mai bine sa fie supte sau maruntite cu dintii

-La sugari se dau in forma se suspensie cu laptele mamei

-comprimatele trebuie sa se afle cit mai mult timp in cavitatea bucala

-cura de tratament cu antimicotice se va continua 7-10 zile dupa disparitia simptomelor clinice

-deasemenea se indica hiposensibilizante si polivitamine(grupa B,C)

33. Gingivo-stomatita ulcero-necrotică Vincent. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul.

Tratamentul.
Etiologia.

-provocata de saprofitele cavitatii orale:fuzobacterii,spirochete. Care in anumite conditii devin patogene.

-Mai frecvent sunt afectati adolescentii si tinerii

-mai des toamna si iarna, in perioada calamitatilor naturale, la organismele cu rezistanta scazuta din cauza
maladiilor generale, alimentatie insuficienta, nerespactarea igienei orale, dupa extractii dentare.
-hipovitaminoze,boli de singe

Tabloul clinic.

Dupa evolutie:1. Acut 2.Cronic

Dupa gravitatea procesului :Usoara,Medie, Grava

Maladia evolueaza 9-14 zile si se finalizeaza cu epitelizarea ulceratiilor(uneori cu ciatrice)

· Star
e generala grava
· Into
xicatie pronuntata
· Febr
a
· Aste
nie
· Mari
rea ganglionilor limfatici si a salivatiei
· Deb
uteaza la nivelul virfului papilelor gingivale si se extinde spre marginea gingivala
· Muc
oasa este hiperemiata,edematiata,devine laxa
· Ulce
ratii extinse cu depuneri galbene-cenusii pe(buze,obraji,palatul moale,limba)
· Dur
eri insuportabile in cavitatea bucala(in special la vorbire si alimentare)
· Miro
s fetid din cavitatea bucala
· Elim
inari de saliva cu amestec de singe
· In
cazuri grave( ulceratii profunde,iar pe gingie pot duce la necroza si sechestrarea osului alveolar)
· Une
ori se poate complica cu angina Plaut-Vincent

Tratamentul.

Spitalizarea copilui in sectia OMF

General

1. Anti
mirobiene si antitricomonade (metronidazol, oxacilina, rondomicina)
2. Anti
histaminice (dimedrol, clemastin, cloropiramina)
3. Vita
mine (A,B,C,P)
4. Anal
gezice
5. Anti
piretice
 6. In
cazuri grave-terapia de dezintoxicare
7. Diet
a calorica,lichide,sucuri

Local- badijonarea cav. Bucale cu:

1. Ane
stezice (anestezina 5-10% in uleiuri vegetale, UNG PIROMECAINA 1-2%, trimecaina)
2. Anti
septice(sol.Clorhexidina 0.06%,etoniu 0.5%,apa oxigenata 3%, bicarbonat de sodiu)
3. Enzi
me proteolitice (tripsina, chemotripsina, lizozim,terlitina)-p/u inlaturarea tes. Necrotice.
4. Antii
nflamatorii si keratoplastice(vinilina, ulei de macese, liniment aloe, gel solcoseril,sol.alcoolica
sanguinarina 0.2-0,5%, sol.nitrofural 0.02,sol.stomatidina)

Se recomanda:

- periodic bai de gura cu preparate anestezice si antiseptice

-respectarea igienei cav orale

-Dupa lichidarea procesului inflamator acut( asanarea cav.bucale, tratamentul afectiunilor parodontiului si
inlaturarea depunerilor dentare.)

34. Edemul Quinke la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

-este o reactie alergica de tip imediat

-este numit si edem angioneurotic.

-dureaza timp de citeva zeci de minute,insa in unele cazuri se poate mentine ore sau zile dupa care dispare
fara urme sau poate periodic sa recidiveze

Etiologia.

1. Aler
geni alimentari
2. Med
icamente
3. Aler
geni chimici
4. Hipo
termia
5. Ered
itatea
6. Foca
rele de infectie cronica
7. Bolil
e tractului digestiv

Tabloul clinic.

· Apar
e spontan si evolueaza rapid
 · Tim
p de citeva minute dupa administrarea alergenului pe diferite sectoare ale fetei (buza inferioara,
pleoape, obraji,limba) se formeaza un sector efematiat
· !!
Culoarea dermei si mucoasei nu se modifica
· Regi
unea edematiata are constistenta elastica, cu incordarea tesuturilor, la palpatie nu este dureroasa
si nu ramin amprente la presiune
· Ede
mul faringo-larigian si limbii poate provoca-asfixia (obstructie si senzatie de jena respiratorie,
cianoza fetei si limbii,afonie)

Tratamentul.

1. Inlat
urarea contactului cu alergenul
2. Anti
histaminice
3. La
edemul faringo-larigian si limbii -i/v hidrocortizon 50-150ml cu sol.glucoza 5%,prednisolon 1-
2ml/kg,dexametazon 4-20ml
4. Vita
minoterapie
5. La
hipotensiune subcutan sol.adrenalina 0.1% 0,3-0,5ml

35. Manifestările alergiei medicamentoase în regiunea oro-facială la copii. Etiologia. Tabloul clinic.
Diagnosticul. Tratamentul

Etiologia.

Orice preparat medicamentos

Mai frecvent de

· anti
biotice (peniciline, tetraciclina, streptomicina)
· sulfa
mide
· anal
getice
· anes
tezice
· iod

Tabloul clinic.

✓ Toat
e variantele de reactii alergice (dar depinde de reactivitatea organismului, felul de
administrare,doza preparatului, caracterului alergenului medicamentos)
 ✓ Sem
nnele clinice in cavitatea orala cele mai diverse
✓ Sto
matite
✓ Chei
lite
✓ Ging
ivite
✓ Glos
ite

Dupa gradul de propagare: localizate si extinse

Dupa reactia inflamatorie: catarala, cataralo-hemoragica, eroziva,ulceronecrotica

Dupa gravitate:usoare, medii, grave, foarte grave.

Diagnosticul

· Anal
iza urinei
· Anal
ize de sange
· Test
e cutanate

Tratamentul

include antihistaminice orale sau locale, care atenuează simptomele, tratament cortizonic, imunoterapie

36.Eritemul exsudativ polimorf la copii.Etiologia.Tabloul

clinic.Diagnosticul.Tratamentul.
Etiologia: pina in prezent nu este elucidata. Este socotita ca o boala polietiologica. In 1/3 din cazuri
se determina etiologie de origine virotica(Virusul Herpes Simplex,Coxachi,etc.).
Tabloul clinic: debuteaza cu astenie generala,mialgie, dureri. Temperatura corpului creste pina la
38-39 C.In cavitatea bucala se determina o hipermie aprinsa si edemul mucoasei. Apar
macule,apoi vezicule si bule cu continut seros sau hemoragic care se sparg usor formind eroziuni.
Mai frecvent sunt afectate buzele, obrajii,limba. Eruptiile sunt foarte dureroase si de aceea copiii
refuza sa deschida gura si sa manince. Se determina hipersalivatie. Ganglionii limfatici regionali
sunt mariti si durerosi la palpare. Paralel apar eruptii polimorfe pe
piele(miini,antebrate,picioare,fata).
Tratament: In formele cu leziuni limitate,tratamentul nu este necesar, afectiunea se remite in circa
2 saptamini. In formele extinse daca agentul infectios a fost identificat se poate impune tratament
specific(antibiotic, antiviral). Nu exista un tratament clar stabilit pentru aceasta afectiune, cel mai
adesea se incearca grabirea vindecarii si reducerea manifestarilor prin administrare locala si
sistemica a corticoizilor sau antihistaminicelor.

37.Sindromul Stevens-Johnson la copii.Etiologia.Tabloul

clinic.Diagnosticul.Tratamentul.
Etiologie:este o forma specifica, grava al eritemului exsudativ polimorf. In patogenie importanta
deosebita o are alergia bacteriana, mai frecvent provocata de stafilococi si streptococci. In 1/3 din
cazuri se determina etiologie de origine virotica (Virusul Herpes Simplex, Coxachi, etc)
Tabloul clinic: se manifesta printr-o evolutie acuta,cu dereglari grave ale starii generale: febra
bronhopneumonii, miocardita. In cavitatea bucala se determina hiperemie si edemul mucoasei.
Apar macule apoi vezicule si bule cu continut seros sau hemoragic care se sparg formind eroziuni.
Sunt afectate buzele obrajii limba. Gingia de obicei nu este afectata. Paralel apar eruptii polimorfe
si pe miini antebrate,picioare si fata. In afara de afectarea mucoasei bucale si a pielii apare
conjunctivita,rinita afectarea genitaliilor. Copii sunt pasivi, prezinta tahicardie(mai mult de 100) au
respiratie frecventa si superficiala.
Diagnosticul: se pune pe baza examenul clinic si a examenului paraclinic(analiza genarala a
singelui, analiza biochimica a singelui)
Tratamentul: Necesita spitalizare obligatorie si monitorizare medicala de urgenta. Copii cu
simptome grave care ajung chiar la terapie intensive mai primesc urmatoarele ingrijiri medicale:
perfuzii, suplimente alimentare, analgezice, antibiotic pentru infectii.

38.Sindromul Lyell la copii.Etiologia.Tabloul clinic.Diagnosticul.Tratamentul.

Etiologia:pina in prezent nu este definitv elucidata. In patogenie importanta deosebita are alergia
bacteriana, mai frecvent provocata de stafilococi si streptococci.
Tabloul clinic: este o forma foarte grava ce se caracterizeaza printr-o evolutie acuta rapida si
progresiva. Starea generala este grava. Pe piele si pe mucoasa apar macule mari si bule. Ulterior
apar eroziuni pe sectoare extinse ale mucoasei. Sunt afectate mucoasele tractului digestiv ,
ochilor, organelor genitale, cailor respiratorii si organelor interne. In lipsa unui tratament intensiv
sunt frecvente cazuri letale.
Diagnosticul diferential: cu stomatita herpetica acuta, cu stomatitele medicamentoase.
Tratamentul:Copii sunt internati in sectii corespunzatoare unde li se administreaza tratament
complex. Tratamentul general cuprinde preparate:
hiposensibilizante(dimidrol,suprastin,taveghil),terapie de dezintoxicare, preparate
corticosteroide(prednisolon, dexametazon), vitaminele B,C. Tratamentul local este simptomatic:
anestezice,antiseptic slabe, enzime proteolitice,remedii keratoplastice.

39. Sindromul Behcet la copii.Etiologia.Tabloul clinic.Diagnosticul.Tratamentul.

Etiologie: este o maladie autoimuna. In patogeneza un rol decesiv are reactia alergica de tip lent.
Tabloul clinic: Sunt caracteristice 3 semne de baza: afte recidivante pe mucoasa bucala si pe
organele genitale, afectarea ochilor( irit, iridociclita). Pe mucoasa bucala aftele apar concomitent
in numar de 3-5, localizindu-se in sectoarele dorsale ale cavitatii bucale. Se manifesta prin mialgii si
atralgii, febra, intoxicatie, dereglari ale sistemului nervos central.
Tratamentul: In conditii de stationar cu participarea mai multor specialisti: dermatolog, pediatru ,
neuropatolog. Stomatologul efectueaza tratamentul local: anestetice, aplicatii cu
dezoxiribonucleaza, interferon de 4-5 ori pe zi timp de 3-4 zile. Gargare cu solutii de clorhexidina
0,02%. Sol 1% etacridina lactat.

40.Aftele recidivante ale mucoasei bucale la copii. Etiologia.Tabloul

clinic.Diagnosticul.Tratamentul.
Etiologia: virusi, disbalanta vitaminelor(B1,B12,C), dereglari neurodistrofice,predispuneri eriditare
si constitutionale, patologia sistemului imunitar, etc.
Tabloul clinic:1)dereglari ale poftei de mincare( frecvent copii refuza anumite alimenta laptele
carnea etc.)
2)sindromul dolor(dureri periodice in regiunea abdomenului, uneori simulind apendicita);
3)dereglari motorice ale tractului digestiv(Constipatia);
4)dereglari ale fermentarii alimentelor;
5)patologie secundara pe baza sindromului dermato-mucos(disbacterioza, colite, enterite)
Forma usoara: recidivele apar o data in citiva ani. Aftele sunt unitare, slab dureroase. Din
anamneza se stabileste deseori constipatie, dureri periodice in regiunea abdomenului.
Forma medie: recidivele apar anual(1,2,3 ori) Aftele sunt slab dureroase de obicei apar in regiunea
anterioara a cavitatii bucale. Evolutia elementelor este de 7-9 zile. Din anamneza se stabileste
inapetenta, constipatie, dureri in regiunea abdomenului, insuportarea unor alimente.
Forma grava:Recidivele apar mai des de 4 ori pe an. Aftele sunt unitare sau multiple de diferite
dimensiuni, localizate in regiunile anterioare si posterioare ale cavitatii bucale.
Diagnosticul:Pe baza examenului clinic si paraclinic(datele coprologice, endoscopice, etc).
Tratamentul: In conditiii de stationar sau ambulator impreuna cu alti specialist. Sunt individual
indicate dieta necesara si remedii medicamentoase.
Tratamentul local are caracter simptomatic: anestetice, fermenti , keratoplastice, antiseptice
slabe, preparate antiinflamatorii.

41. Leziunile traumatice ale mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Pot fi în urma acțiunii agenților mecanici, termici, electrici, radioactivi.
Cel mai frecvent apar in urma traumei acute mecanice a mucoasei
bucale. Din anamneză se poate stabili că în urma căderii se muşcă
mucoasa, care de asemenea poate fi lezată cu jucării, creioane, diferite
obiecte ascuțite etc. Se manifestă clinic sub formă de hematoame, plăgi
(eroziuni sau ulcerații). Mai frecvent sunt afectate buzele, palatul moale
și dur, mai rar procesul alveolar. Diagnosticul, de obicei, nu prezintă
dificultăți. La copii mici diagnosticul poate fi uneori mai dificil: în cazul
unei anamneze sărace sau dacă din momentul traumei au trecut câteva
zile, atunci în cavitatea bucală apare edem din cauza alăturării
inflamației nespecifice. Copilul refuză să mănânce, se dereglează starea
generală; se observă febră; limfadenită regională, apar dureri la
masticație și vorbire. Tratament. Asistența medicală se acordă în funcție
de dimensiunile și profunzimea afectării. În primul rând trebuie început
cu înlăturarea acțiunii agentului traumatic. În cazul plăgilor profunde,
după anestezie locală și toaleta plăgii, ea se suturează. In cazul
hematoamelor, eroziunilor sau ulcerațiilor mici este suficientă
badijonarea cu antiseptice (furacilină, etoniu, etacridin lactat ş.a.) și cu
preparate keratoplastice. Afecțiunile traumatice acute ale mucoasei
bucale la copii se epitelizează repede.
Traumele mecanice cronice La copii se întâlnesc destul de frecvent
sub formă de eroziuni, ulcere leucoplazie. Sunt cauzate de marginile
ascuțite ale dinților, rădăcinilor şi obturațiilor, de obiceiuri vicioase etc. În
funcție de intensitatea, de durata acțiunii factorului, de localizarea
leziunii, de vârsta copilului, de reactivitatea organismului, de microflora
cavității bucale etc, se vor manifesta simptomele clinice.

42. Aftele Bednar. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Eroziune localizată în regiunea trecerii palatului dur în cel moale, ca
urmare a traumatizării mucoasei de biberon, suzetă, mamelon ş.a. Se
întâlnește la copiii alimentați artificial, hipotrofici, născuți prematur,
slăbiți, bolnăvicioși. De obicei, se depistează la copii din primele zile de
viață. Se manifestă printr-o eroziune de formă ovală cu depuneri
cenuşii-galbene, cu un lizereu inflamator. In unele cazuri pot fi eroziuni
bilaterale, care se localizează pe palatul dur şi moale. Tratamentul.
Inlăturarea cauzei, schimbarea biberonului pe unul mai scurt; antiseptice
slabe; preparate keratoplastice și antiinflamatorii; anestetice etc. Aftele
se epitelizează greu la copiii mici, timp de câteva săptămâni. Obiceiul de
a muşca sau suge buza, obrazul, limba ş.a. se întâlneşte destul de
frecvent la copii, practic la toate vârstele, deoarece aceasta se produce
inconștient sau voluntar. Lezarea cronică a mucoasei poate fi localizată
pe mucoasa jugală, pe linia ocluzală sau sectoarele mucoasei, care pot
fi muşcate.
43. Leucoplazia moale a mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Se întâlnește mai frecvent la şcolari, ca urmare a unui proces inflamator

cronic. Se socoate că la baza afecțiunii stau schimbări neurotrofice ale
mucoasei bucale cauzate de trauma cronică, procese inflamatorii acute,
fumat etc. Se caracterizează prin apariția pe fondul unei edemațieri slab
pronunțate a mucoasei buzelor, a obrajilor – pe linia ocluzală sau în
regiunea angulară – a unei opacități, care apoi capătă la suprafață o
nuanță albuie, care se cornifică (elemente de hipercheratoză). Epiteliul
afectat se detaşează uşor. In funcție de răspândire și de manifestarea
procesului există forma tipică (focală sau difuză) și atipică. Forma atipică
se caracterizează prin lipsa cornificării fiind prezentă numai opacitatea
mucoasei. Exacerbarea la copii are loc în perioada lucrărilor de control,
examenelor, competițiilor etc. – adică în situații de încordare neuro-
psihică. La stabilirea diagnozei ajută faptul că în majoritatea cazurilor se
depistează factorul cauzal-trauma cronică. Se diferențiază cu forma
tipică a lichenului roşu plan cu manifestări în cavitatea bucală; cu nevul
spongios Cannon; cu candidoza. Tratamentul. Se începe cu înlăturarea
cauzei, a deprinderilor vicioase și sanarea cavității bucale. Copiilor cu
dereglări neuro-psihice sunt indicate preparate sedative; polivitamine;
ascorutină; vitamina A în ulei, 5-10 picături de 2-3 ori pe zi timp de 1,5-2
luni, In cazul unor deprinderi vicioase stabile se recomandă educația
fizică, sportul, psiho- și hipnoterapia. Local, se aplică preparate
keratoplastice: sol. uleioasă de retinol acetat, caratolină, aecol etc. de 3-
4 ori pe zi.

44. Leziunile termice ale mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
La copii se întâlnesc rar și sunt provocate mai frecvent de alimente
fierbinți (lapte, supă etc.). De obicei este afectată mucoasa buzelor, a
vârfului și suprafeței anterioare a limbii, regiunile anterioare ale palatului
dur. Pot provoca dureri vii. Apare hiperemie, edem, uneori vezicule
intraepiteliale, care repede se sparg. In acest caz apar eroziuni sau
ulcerații superficiale. Gravitatea depinde de temperatura agentului, de
durata acțiunii lui, de profunzimea și suprafața afectării, de vârsta
copilului etc. Tratamentul. Este analog cu tratamentul leziunilor acute:
simptomatic. În cazuri grave copiii sunt internați în secțiile de combustii
și li se aplică un tratament complex (general și local).

45. Leziunile chimice ale mucoasei bucale la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Se întâlnese mai frecvent la copii de 1-3 ani, când ei inconştient pot să

consume diferite soluții de acizi, baze ş.a. Apar dureri în locul de contact
al mucoasei cu agentul chimic. Manifestările clinice depind de natura
substanței chimice, de cantitatea ei, de durata acțiunii, de vârsta
copilului ete. Acizii duc la necroza coagulantă: mucoasa este acoperită
de o membrană, care aderă la țesuturile subiacente, pe un fond de
hiperemie și edem. Bazele produc necroza de colicvație (umedă),
lezând uneori toate straturile mucoasei. După câteva zile după
detaşarea țesuturilor necrotice, apar eroziuni sau ulcere. Leziunile
chimice la copii în timpul tratamentului stomatologic pot fi provocate de
diverse medicamente: formalină, alcool, eter, fenol, pastă arsenicală etc.
Tratamentul. Se înlătură substanța chimică de pe mucoasă. Dacă
contactul cu agentul chimic s-a întâmplat în prezența medicului - imediat
se spală cavitatea bucală (gargare, clătituri) cu soluții slabe de
neutralizanți. In cazul acizilor – cu sol, 1-2% de hidrocarbonat de sodiu,
cu apă de săpun etc. Alcaliile se neutralizează cu sol. 0,5-1% de acid
citric sau acetic. Pasta arsenicală - cu oxid de magneziu sau sol. de iod.
Soluția de rezorcin-formalină - cu sol. 3% de amoniu carbonat. Sol. nitrat
de argint- cu sol. Lugol sau sol. 2-3% de clorură de sodiu. Sol. de
amoniu carbonat – cu sol. 0,5% de acid eitric, acetic, clorhidric. Sol.
alcoolică de iod - cu oxid de magneziu, sol. hidrocarbonat de sodiu. Sol.
de fluorură de sodiu – cu sol. 10% de clorură de calciu. Local se aplică:
anestetice; antiseptice; keratoplastice; fermenți proteolitici etc. Se indică
polivitamine, alimente neiritante ş.a.

46. LIMBA PLICATA LA COPII. TABLOUL CLINIC. DIAGNOSTIC. TRATAMENT

- Se intalneste rar la copiii mici (la boala Down)

 - Mai frecvent la copii de varsta prepubertara si pubertara, cand concomitent cu cresterea
organismului are loc si marirea dimensiunilor limbii- cauzata de dezvoltarea straturilor
musculare

TABLOU CLINIC:

- Pe suprafetele laterale si drosale ale limbii se depisteaza brazed (una central mai adanca de
la care pornesc cateva nrazde laterale)
- Fundukl si suprafetele brazdelor sunt acoperite cu papile filiforme
- Limba marita in volum, moale la palpare
- Deobicei copiii nu prezinta acuze

Aceste plice pot favoriza aparitia frecventa a unui proces inflamator in cazul asocierii
microorganismelor, fungilor. Etc. In aceste cazuri apar arsuri, dureri pe suprafata limbii.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

- cu ragadele de origine inflamatorie

- limfangiomul limbii

TRATAMENT:

- In raport cu acuzele. Este necesara igiena cavitatii bucale, in particular curatirea regulate a
suprafetelor limbii cu periuta. Sanarea cavitatii bucale.

47. GLOSITA DESCUAMATIVA LA COPII. TABLOUL CLINIC. DIAGNOSTICUL. TRATAMENTUL

( limba geografica, glosita migrant)

- Stare congentala cu character ereditar ce se poate mentine toata viata

- Dereglare a neutroficii linguale in legatura cu inazia elmitilor , cu diateza exsudativa, cu
afectiuni ale tractului digestive, etc.
- Multi copii sunt practice sanatosi, poate fi intalnita din primul an de viata

TABLOUL CLINIC:

- Pe suprafetele laterale si dorsale ale limbii apare un sector opac, alb-galbui sau cenusiu,
provocat de tumefierea si macerarea epiteliului. Apoi se incepe descuamarea epiteliului
cornificat al papilelor filiforme, ceea ce duce la formarea unui sector neted rosu-aprins, care se
evidentiaza pe fondul epiteliului inconjurator. Culoarea rosu aprins se datoreaza stratului
subtire de epiteliu insa nu hiperemiei.
- Pe marginile sectoarelor descuamate se evidentiaza o fasie de epiteliu proeminent,
concomitant, pot fi cateva sectoare de descuamare de forma rotunda, ovala, semicerc, care pot
sa se uneasca, formand un tablou specific, asemanator cu o harta geografica
- La copii este caracteristica descuamarea si regenerarea rapida a epiteliului papilelor
filiforme (2-3 zile), explicand modificarile zilnice ale formei acestor sectoare
- Copiii nu prezinta acuze, uneori dureri neinsemnate si usturime de la alimente iritante

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

- Descuamarea limbii in cazul avitaminozelor (A, B1, B6, B12), cu limba rombica

TRATAMENT :

- Depistarea si tratamentul maladiilor generale cornice

 - In caz de dureri sau arsuri: clatituri sau aplicatii cu anestezice, antiseptic slabe,
keratoplastice
- Calciu pantotenat 0,03-0,1 g de 3 ori pe zit imp de o luna, cura de tartament poate fi
repetata de 2-3 ori pe an
- Sanarea si igiena cavitatii bucale

48. GLOSITA ROMBICA LA COPII. TABLOUL CLINIC. DIAGNOSTICUL. TRATAMENTUL

- Se intalneste foarte rar

- Maladie inflamatorie cronica
- Se caracterizeaza prin aparitia unui sector de forma romboidalasau ovala (0,5-2 cm pe 1,5-
3 cm), localizat pe linia mediana a limbii, anterior de papilele circumvallate
- Acest sector este lipsit de papile filiforme, bine conturat, de culoare roz sau rosie
- Deobicei evolueaza asymptomatic

TRATAMENT:

- Tratament simptomatic
- Sanarea si igiena cavitatii bucale

49. LIMBA VILOASA LA COPII (PAROASA) NEAGRA. TABLOUL CLINIC. DIAGNOSTIC. TRATAMENT

- Se intalneste rar la copii, uneori dupa unele maladii si administrarea de antibiotic

TABLOUL CLINIC

- Copiii nu au pofta de mancare

- Ceoi mari sunt alarmati de aspectul limbii, senzatie de corp strain pe limba
- Pe suprafata dorsala a limbii inaintea papilelor circumvalate, papilele filiforme se alungesc
si se ingroasa (hiperplazie) pana la 1 cm si mai mult.
- Hiperplazia se explica prin lipsa descuamatiei fiziologice a celulelor epiteliale cornificate ale
papilelor filiforme
- Culoarea lor poate varia de la cafenniu dechis pana la negru
- Sectorul hiperplazic are de obicei o forma oval ape linia mediana fara a trece spre marginile
si varful limbii

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

- Limba viloasa falsa ( ca urmare a clatirii gurii cu permanganate de potasiu, cloramina, unele
antibiotic etc

TRATAMENT:

- Badijonarea limbii cu preparate keratolitice: sol. 1-2% rezorcin-copii mici

- -copii mai mari de 5 ani- sol. 1-2% acid salicylic in alcool 70. LImba trebuie curatat de 2-3 ori
pe zi
- Sanarea cavitatii bucale

50. PARTICULARITATILE ANATOMO-FIZIOLOGICE SI EVOLUTIEI CLINICE A CHEILITELOR LA COPII.

CLASIFICARE
 - Formarea structurilor de invelis are loc treptat pana la varsta de 12 ani
- La nou-nascuti si la sugari epiteliul si epiderma sunt fine, bogate in glycogen, membrane
bazala incepe sa se formeze etc, ceea ce explica fragilitatea structural si posibilitatile sporite de
regenerare
- Pt varsta de 1-3 ani pt tesuturile buzelor este characteristic un nr mare de elemente
celulare, permeabilitate mare a vaselor sanguine, laxitatea tesutului conjunctiv. Reactii alergice
imune rare, predomikna procesele inflamatorii acute
- 4-12 ani se ingroasa tesutul epithelial, se micsoreaza nr de vase sanguine si a elemenyelor
celulare. Diferentierea tesuturilor de invelis se caracterizeaza prin limitarea procesului
pathologic, creste numarul de cellule rotunde ceea ce predispune la procese alergice

PIELEA este alcatuita din epiderm, derm, tesut adipos subcutanat.

MUC. CAV BUCALE. Este alc din epiteliu multistratificat pla, stroma conjunctiva si strat
submucos.

MARGINEA ROSIE A BUZELOR are o struct intermediara intre piele si mucoasa. Epidermul pielii
este alc din 5 straturi: de cheratina (cornos), de eleidina (stralucitor), cheratohialinic (granular),
spinos si bazal.

Epiteliul multistratificat plan al mucoasei buzelor este alc din : strat spinos si bazal. Marg rosie a
buzelor: bazal, spinos, cheratohialinic si eleidina.

Pielea fetei si a bordurii rosii este supusa multor factori externi variabili: temperature,
umiditate, actiunea solara, etc.

Conditiile fiziologice pt mucoasa cavitatii bucale sunt: permanenta umiditate a lichidului bucal,
temperature constanta etc

Arhitectomia buzelor este fiziologica cand contactul dintre buze este pe linia marginii rosii
(zona Klein). Cand contactul este incorrect (supracontact), zona lui Kllein sau o parte din muc
bucala se afla in mediul extern sau bucal. Asfel are loco data cu expunerea la med extern
uscarea si expunerea acestora la actiunea factorilor termici, solari, etc. Copilul pt a se acomoda
linge si musca buzele, apar obiceiuri vicioase. Umezirea buzelor apare insa partial epiteliul
mucoasei (lipsa straturilor de cheratina si eleidina) si in cele din urma se inflameaza: apare
uscarea, hyperemia, edematierea, descuamarea epiteliului. La inceput decsuamarea are un
character de protective insa treptat trece intr un process pathologic. Ca urmare se formeaza
cheilita meteorological ce poate trece in forma exfoliativa.

CLASIFICAREA CHEILITELOR DUPA A…..

1) Cheilitele idependente: exfoliativa, glandulara, de contact (simpla si alergica),

(meteorological si actinica)
2) Cheilitele simptomatice (atopica, eczematoasa, macrocheilita in sindromul Melkersson-
Rozenthal, hipovitaminozele)

56.Cheilita eczematoasă la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Cheilita Eczematoasă a buzelor este o manifestare de boală sistemică, pe care A.L .Mashkilleyson
o defineşte ca inflamaţie a straturilor superficiale ale pielii de natură neuro-alergice , care apare ca
rezultat al factorilor interni si externi.
Clinic se manifestată în principal prin hiperemie şi vezicule, însoţite de prurit. Ca factori alergeni
pot fi microbii, produse alimentare, medicamente, metale ca: nichel şi crom, acrilatele, amalgamul,
pasta de dinţi şi altele.
Cheilita exematoasă, poate să evolueze acut, subacute şi cronic- si sa decurgă izolat doar pe roşu
buzelor sau cu afectarea pielii fieţii.
Cheilita eczematoasă acută este caracterizată prin polimorfism;-mai întăi de toate apare hiperemie,
noduli mici, vezicule, cruste şi scuame. Procesul este însoţit de un semnificativ edem a
buzelor,implicănd în procesul inflamator şi pielea din jurul buzelor.
Cheilită eczematoasa (forma cronica). Roşu ambelor buze este infiltrat, indurat. Pe pielea din
jurul buzelor şi roşu buzeler- bule mici, vezicule, eroziune, nodule şi pigmentare.

Pacienţii acuză prurit , arsuri, deschiderea gurii şi vorbirea dificilă. Ca urmare semnele acute
dispar, dar în cazul în care alergenul persistă, atunci boala recidivează, trecănd în forma cronică
care se caracterizează prin mixorarea semnelor acute inflamatorii(edem, hiperemie) şi apariţia
indurării pe contul infiltrării inflamatorii, formării nodulilor mici, vezicule, cruste şi scuame.
Deseori, tabloul clinic este completat prin formarea de fisuri mici săngerănde. Pacienţii acuză
prurit , arsuri, defect cosmetic al buzelor.
Cheilită exematoasă pe fon de exemă a pielii cu prezenţa polimorfizmului,-erupţii pe roşul ambelor
buze în combinaţie cu exema pielii(în reg. auriculară).
Cheilita exematoasă, prezenţa polimorfizmului cu afectarea roşului buzei, unghiurilor gurii şi a
pielii periorale(prezenţa eritemei,vezicule, scuame, cruste,fisuri şi eroziuni).

Diagnosticul diferenţiat se va face cu cheilita alergică de contact, cheilita atopică şi actinică forma
exudativă.

Tratamentul include o examinare atentă pentru a identifica boala de bază (nevroza, focare cronice
de infecţie, boli ale organelor interne) şi tratament la un medic specialist (dermatolog alergolog,
neurolog).Foarte important este identificarea alergenului care a cauzat proces ekzematos, şi
eliminarea efectelor sale. În tratamentul cheilitei eczematoase se va utiliza schema pentru
tratamentul exemei pielii.

Tratament General. Terapie cu hiposensibilizante, sedative, vitamine grupului B (B1, B6, B2,
B12). Se recomandă dieta hiposensibilizantă. In formele clinice severe de eczeme se vor prescrie şi
glucocorticosteroizi.

Tratament local. Creme aplicate local care conţin corticosteroizi (Lorinden C, Lorinden A
,flucinar, ftorokort). În present se utilizează cu succes tratament local cu laser în asociere cu
tratament local medicamentos al buzelor.
51. Cheilita exfoliativă la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Cheilita exfoliativă - o afecţiune cronică în care este afectată doar bordura roşie a buzelor. Printre
factorii etiologici mulţi cercetători atribuie un rol principal dereglării funcţiei sistemului nervos,
diferitor fenomene psihopatologice- reacţiilor depressive, de fobie. Rolul factorilor genetici a fost
stabilit doar atunci cănd erau observate cazuri familiale de cheilită exfoliativă. Există dovezi de
disfuncţie tiroidiană la pacienţii cu această formă.

Din punct de vedere clinic, există două forme de cheilită exfoliativă - exudativă şi uscată.

• Forma exudativa se caracterizeaza prin durere pronunţată, prurit şi edem al buzelor ,deaceia
bolnavii care suferă de această formă ţin gura deschisă; pe margine rosie a buzelor apar ,
scoame( cruste )de culoare gri-galben sau galben-brun, care acoperă linia roşie( lui Klein), care
împiedică la vorbire, alimentaţie iar uneori aceste scuoame atărnă ca un şorţ, însă marginea
roşie la hotarul cu pielea nu este afectată. După îndepărtarea crustelor se observă o suprafaţă
 umedă,netedă a liniei roşii a buzelor de culoare rosu aprins, dar caracteristic pentru cheilita
exfoliativă este că nici odată nu se formează eroziuni .
• Formă uscată, este caracterizată prin apariţia scuamelor în centrul buzelor, care sunt legate de
mucoasa bordurii roşii numai cu un capăt, iar celălant fiind liber atărnă, iar bolnavii le muşcă
foarte des. Afecţiunea ne aminteşte drept o lentă întinsă de la un unghi la altul al buzei. Peste 3-5
zile scuamele se înlătură uşor, mucoasa rămînînd netedă fără eroziuni, observăndu-se doar un
focar de hiperemie pronunţat. Peste 5-7 zile scuamele se formează din nou.Bolnavii acuză
uscăciune, prurit şi aspect inestetic al buzelor. Boala decurge monoton fără înclinaţie înspre
remisiune sau autovindecare. Forma uscată poate trece în formă exsudativă.

Histologic cheilită exfoliativă se caracterizază prin para- şi hiperkeratoză cu pierderea legăturii între
celulele din straturile spinoase şi stratului cornos.

Diagnostic diferenţial- cheilita exfoliativă ar trebui diferenţiată de alte forme de cheilite, care au
manifestari clinice similar şi anume de;-

1.cheilita atopică în care procesul inflamator afectează pielea buzelor în deosebi în regiunea
unghiurilor gurii.
2.forma exudativă de- forma exudativă a cheilitei actinice.

3. Forma uscată de- cheilita meteorologică, alergică, de contact, şi lupusul eritematos.

Tratamentul-trebue să fie complex şi să includă;

-Deprinderea raţională a igienei cavităţii bucale
-Asanarea cavităţii bucale
-Şlefuirea marginilor ascuţite a dinţilor
-Înlăturarea tartrului supra şi subgingival
-Înlăturarea resturilor radiculare
-Tratament ortopedic
-Înlăturarea deprinderilor vicioase

 Tratament general

1.Terapie sedativă(valeriană, leonur,persen, novopasit)

2.Tranchilizante(elenium, relanium)
3.Antidepresante(amitriptilin)
 4.Vitamine(A;B;C.)
Tratament local:
1.Antiseptici ( sol. călduţe de 0,1% apă oxigenată,; 0,05 clorhexidină sub formă de aplicaţii)
2.Fermenţi proteolitici( 0,1% sol.Tripsină şi chimotripsină) aplicaţii -20 min, pentru înmuierea
scuamelor

3.Glucocorticoizi(LorindenC, Ţelestoderm, Fluţinar) badijonarea buzei afectate într-un strat foarte

subţire, pentru înlăturarea edemului, pruritului şi usturimii-2 ori pe zi după alimentare- timp de 7-10
zile.

4.E.A.Rîbalchina şi N.D.Brusenina(2005) au propus un unguent compus din; Vit.A;E;B1- insulin-

ung.Ţelestoderm şi –ung.Solcoseril. Se aplică pe buza afectată de 3 ori pe zi-7-10 zile.

5.Trat.fizioterapic(laseroterapie şi fonoforeză cu ung.corticosteroide)

52. Cheilita meteorologică la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Cheilită meteorologică este o boală inflamatorie a buzelor, pricina dezvoltării fiind factorii
meteorologici ca: umiditate, praf, vant, frig, radiatii solare, ploii acide, temperaturi scăzute sau
înalte. Sunt afectaţi mai des bărbaţii, deoarece nu folosesc rujul igienic.

Rol important în dezvoltarea bolii este durata lungă de şedere a pacienţilor în condiţii meteorologice
nefavorabile. Boala apare mai frecvent la persoanele cu piele uscată( dermatita seboreica, dermatita
atopica).

Clinic cheilita meteorologică se caracterizează prin afectarea roşului buzei,de obicei a celei
inferioare. Buza devine uscata, hiperemiată, roşu buzei acoperit cu scuame. Pielea din jurul gurii şi
membranelor mucoase nu sunt modificate. Pacienţii acuză uscăciune a buzelor. Deseori, pacienţii
simpt nevoia de a-şi umezi buzele ceia ce duce la o uscăciune şi descuamare mai avansată.

Cheilita Meteorologică se va diagnostica dificil, pentru că seamănă cu cheilită alergică de contact,
exfoliativă, atopică și cheilita actinică. Deaceia în stabilirea diagnosticului diferential este foarte
importantă colecţie istoriei vieţii şi a bolii. Cheilita Meteorologică are o evoluţie favorabilă, ea
foarte rar poate maligniza,dar pe fonul ei se pot dezvolta leziuni precanceroase.

Tratament în primul rănd excluderea factorului meteorologic cauzal.

Tratament general include;
1.Hiposensibilizante: suprastin 1 comprimat (25 mg) de 2-3 ori pe zi, fenkarol 1 comprimat (5 mg)
de 2-3 ori pe zi, Claritin 1 comprimat (5 mg) de 2-3 ori pe zi, klemastin 1 comprimat (2 mg) de 2-3
ori pe zi, suplimente de calciu ( calciu-Sandos Forte ) timp de 7-10 zile.

2.Vitamine şi minerale (Complivit, Centrum, Vitrum, etc): 1 comprimat o data pe zi după mese
timp de 1-2 luni ¬ Pentru a elimina starea asthenoneurotică intensă şi reacţii depresive,se prescriu
3. Sedative(rădăcină de valeriană, novopasit), cu 20 de picături de 3 ori pe zi. În scopul de a corecta
sfera psiho-emoţională ;
4. Neuroleptice: sonapaks de 10 mg de 2-3 ori pe zi; teralen 5 mg de 2 ori pe zi; eglonil 1
comprimat (100 mg) de 2-3 ori pe zi. Cursul de tratament timp de 1-2 luni.

Tratament local. Va include;

1.Enzime proteolitice- (0,1% soluţie de tripsina, chimotripsina), care se aplică pe servetele pe

buze, cu o expunere de 20-30 minute.

2. Antiseptici (solutie 1% de peroxid de hydrogen şi de 0,05% clorhexidină călduţe).

3.Corticosteroizi (0,5% prednizolon, hidrocortizon 1%). Pentru a proteja buzele de influenţele
meteorologice se recomanda în mod regulat ruj igienic. Pentru a menţine o stare fiziologica normala
a buzelor, L.A. Tsvetkova (2005) recomandă acoperirea buzelor cu creme grase(Radevit, Ţeralip s
̧.a.) de 1-2 ori pe zi. În cazul în care locul de muncă este în spaţiul aerian deschis pentru a proteja
frontiera roşului buzei de insolatie, pacienţii trebuie să-şi aplice pe buze crème cu protectie solară.

53. Cheilita alergică de contact la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.
Cheilita alergică de contact. Se dezvoltă ca rezultat al sensibilizării roşului buzei, mai rar a pielii
şi mucoasei buzelor în urma folosirii unor substanţe chimice.

Clinic cheilită alergica se localizează pe linia roşie a buzei, dar poate să afecteze şi membrana
mucoasă a cavităţii bucale. Pe regiunea care a fost în contact cu un alergen se dezvolta brusc un
eritem limitat şi o exfoliere nepronunţată. Mai târziu, chenarul roşu al buzelor devine uscat, cu mici
şănţuleţe şi fisuri. În unele cazuri afecţiunea poate decurge cu reacţie acut inflamatorie severă, pot
apărea mici bule, care se deschid rapid, formând nişte sectoare umede . Pacienţii acuză usturime
pronunţată a buzelor şi modificări estetice.

Cheilita alergică de contact trebuie diferenţiată de;

1.cheilita atopică care se caracterizază prin infiltrarea roşului buzei şi a pielii înconjurătoare în
deosebi în colţurile gurii

2.formă uscată a cheilitei exfoliative în care procesul este localizat strict pe linia Klein şi niciodată
nu se va exstinde pe pielea din jurul buzelor, si în forma uscată a cheilitei exfoliative lipseşte
eritema, care este obligatorie în cheilita alergică de contact.

Tratament. Mai întăi de toate –excluderea factorului alergic (rujul, pasta de dinti, proteze noi, şi
alţi alergeni)care cauzează boala.

Tratament general terapie hiposensibilizantă nespecifice: suprastin, Claritin, klemastin,

suplimente de calciu; Calciu-Sandoz forte).

Tratament local. Pentru inmuierea şi curăţarea zonelor afectate, se aplică enzimele proteolitice
(0,1% tripsina, chimotripsina), care se aplică pe servetele pe buze, pe 20-30 minute. Pentru a
elimina crustele şi scuamele de pe suprafata buzelor si a pielii se aplică anti-septici(soluţie 1%
călduţă de peroxid de hydrogen şi sol.de 0,05% clorhexidina). Antiseptice sunt aplicate pe buze şi
leziune cu un tampon inmuiat in solutii pentru a elimina tesutul deteriorat. În scopul local
antiinflamator,antialergic, se va prescrie unguente glucocorticosteroide (Lorinden C, Elokom,
flucinar, ftorokort, Advantan, lokoid), de aplicat într-un strat subţire de 5 ori pe zi.

54. Cheilita glandulară la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Cheilita glandulară . Această boală se dezvoltă ca rezultat al hiperplaziei, hipertfuncţiei, şi, adesea,
heterotopia glandelor salivare, în reg. liniei roşii a buzelor şi linia de tranziţie. Distingem forma
primară şi secundară de cheilită glandulară.
Cheilită primară glandulară este o boala care mulţi autori au asociat-o ca anomalie înăscută a
glandelor salivare. Aceasta boala se întălneşte destul de des, mai ales la barbatii cu vârsta 50-60 de
ani şi, de obicei nu apare la persoanele tinere sub 20 de ani.

Din punct de vedere clinic, cheilita primar glandulară se caracterizează prin apariţia în regiunea de
tranziţie a membranei mucoase a buzei,(Zona Klein) şi, uneori, chiar şi pe linia roşie a buzei
ducturile deschise a glandelor salivare sub forma de puncte rosii din care se elimină saliva ca
picăturile de rouă, şi acoperă buza întreagă. Adesea, in jurul ducturilor glandelor salivare se
dezvoltă hiperkeratoza în formă de inele, asemănător leucoplaziei. Datorită faptului că buza la
pacienţii cu cheilită glandulară este constant umezită cu salivă, care se evaporă , frontiera rosie
devine uscată, şi este expusa la exfoliere. Pe fonul acesta, se dezvolta frecvent fisuri, eroziuni,
leziuni pre-canceroase.

Cheilita glandulară secundară este o consecinţă a bolilor infecţioase cronice în care pot fi afectate
mucoasa sau chenaru roşu a buzei. În acest caz, pe fondalul manifestării bolii de baza, mai ales în
mucoasa liniei de trecere se observă ducturile deschise ale glandelor din care se elimină picături de
salivă.

În caz de cheilită glandulară pacienţii acuză dureri atunci când vorbesc, şi la alimentaţie, în deosebi
picantă şi fierbinte. Cheilită glandulară nu este precancer, dar aceasta creează un mediu favorabil
pentru dezvoltarea unor boli precanceroase .De stabilit diagnosticul de cheilita glandulară pentru
stomatolog este uşor. Cu toate acestea, trebui să se facă distincţia între cheilita primară glandulară şi
cea secundară cauza, căreia pot fi diferite boli inflamatorii ale buzei.

Tratament.Cheilita primară glandulară în lipsa acuzelor şi inflamaţiei mucoasei buzelor nu necesită
tratament. În caz că pacientul acuză (uscăciune, dureri , exfoliere,fisuri, ardere) se va efectua un
tratament complex. În cheilita glandular secundară, care apare pe fondul de diverse boli ale buzelor
(lichen plan, leucoplazie), este necesar de a trata afecţiunea de bază a buzelor . Tratamentul cheilitei
glandular purulente, care rezultă în urma pătrunderii infecţiei în ducturile deschise ale glandelor
salivarei, este complicat pentru medicul stomatolog şi se va efectua pe etape.

Tratament local.

Prima etapă a tratamentului va include:

- deprindera pacientului la o igiena raţională orală.
- asanarea cavit.bucale.
- şlefuirea marginilor ascuţite ale dinţilor.
- înlăturarea dintilor distruşi şi a resturilor radiculare.
- consultarea medicului ortoped pentru un tratament ortopedic .
- un tratament local antiinflamator : - cu unguent ce conţin glucocorticosteroizi si antibiotice
(Sinalar, triderm, ) 2 ori pe zi timp de 5-7 zile ;- aplicatii de enzime (tripsina, chimotripsina), 1 pe
zi, cu o expunere de 20-30 minute ;- solkoseril- pastă adezivă dentară de 1-2 ori zi, cu o expunere
de 20-30 minute.
A doua etapă a tratamentului constă în :
- îndepărtarea fiecărei glande salivare hiperplastică prin electrocoagulare; - tratament chirurgical
(excizie şi decorticarea glandelor salivare hipertrofiate), ducând la o eliminare radicală a bolii.
-Din metode fizioterapeutice se bucură de succes terapia cu laser.

55. Cheilita atopică la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Cheilita Atopică - un simptom de dermatita atopica, sau neurodermatita difuză. Cheilită atopica
este mai frecvent întălnită la copii şi adolescenţi de ambele sexe în vârstă de 7-17 ani.

În etiologia bolii rolul principal îi revine factorului genetic care creează o predispoziţie pentru aşa-
numita alergie atopica.Ca factori alergici pot fi; produse alimentare, medicamente, polen, praf de uz
casnic, bacterii, produse cosmetice şi alte.

Cheilită atopică clinic se caracterizează prin afectarea roşului buzei, şi cu siguranţă a pielii, mai ales
în colţurile gurii. Procesul nu se va răspăndi pe mucoasă. La începutul bolii apare o eritemă clar
delimitată iar mai apoi – edem al pielii şi roşului buzei. După atenuarea stărilor acute inflamatorii,se
observă descuamare, lichenizare, infiltraţie şi uscăciune în colţurile gurii,care duce la formare de
fisuri în colţurile gurii. Pacienţii acuză mâncărime, defect cosmetic. Pruritul intens este însoţit de
zgarieturi si cruste pe buze.

Tratament. În tratamentul cheylitei atopice , mai presus de toate,- eliminarea factorului alergic. În
acest scop, pacienţii cu cheyliă atopica trebuie să consulte un medic alergolog. Pacientului I se
recomandă dieta hipoalergică, care exclude , alimente sărate, condimentate. Nu se recomandă
alcool, ciocolata, fructe citrice. Se efectuează tratamentul general şi local.

Tratament General. În scopul de a elimina reacţii alergice, pruritul şi edemul buzelor şi pielii, se
va efectua o terapie hyposensiblizantă: tavegil 0.001 g, 1 comprimat de 2 ori pe zi, suprastin 0.025
g, 1 comprimat de 3 ori pe zi, fenkarol 5 mg, 1 comprimat de 2-3 ori pe zi, 5 mg Claritin 1
comprimat de 2-3 ori pe zi timp de 7-10 zile. Pentru stimularea proceselor metabolice, creşterea
rezistenţei organismului se va prescrie histaglobulin o injecţie de 2 ml intradermic, cursul de 7--8
inecţii (2 ori pe săptămână). Sedative (rădăcină de valeriană, planta Leonurus, novopassit) 20
picături de 2 ori pe zi, timp de 10-20 zile. Cu scopul de detoxifiere soluţie 30% din tiosulfat de
sodiu intravenous- 10 ml 1 pe zi timp de 5-10 zile. Pentru normalizarea balanţei de vitamine si
microelemente în organism se prescriu vitamine şi minerale (Complivit, Centrum, Vitrum, etc): 1
comprimat o data pe zi după mese timp de 1-2 luni. În mod eficient Vitamine gr. B(B2, B6, B12),
prin injectare intramusculară. Cursul de 10 preparate injectabile.

Tratament local include: - Instruire privind igiena cavităţii bucale; asanarea cavităţii
bucale;şlefuirea marginilor ascuţite ale dinţilor; înlăturarea tartrului supra şi subgingival; înlăturarea
resturilor radiculare.

Având în vedere că cheilita atopică este observată mai des în rândul tinerilor (7-17 ani), Barer GM,
(2005) propune de a utiliza la copii un remediu homeopatic - unguent Traumeel-C, în locul
preparatelor sterioidiene. Acest unguent are efect antiinflamator si elimina simptomele bolii.
Traumeel -C se aplică pe zona buzei afectate şi pe pielea din jur.Enzime proteolitice (tripsina,
chimotripsina) pentru inmuiere a tesuturilor neviabile.Pentru a elimina crustele se vor folosi
antiseptice-un tampon umezit cu soluţie caldă de 1% de peroxid de hidrogen este aplicat pe
suprafata buzelor şi se curăţă ţesuturile moarte.

Brusenina N.D, Pescuit, şi Rîbalchina E.A, (2005) propune să folosească un unguent compus din:
vitamina B1;A;E; insulină ; unguent Ţelestoderm şi unguent Solcoseril. Acest unguent se aplica pe
suprafaţa roşului buzei, a unghiurilor gurii şi a reg.periorale pe 20 min.-cu scop de înlăturare a
pruritului, usturimii şi a inflamaţiei.

56.Cheilita eczematoasă la copii. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Tratamentul.

Cheilita Eczematoasă a buzelor este o manifestare de boală sistemică, pe care A.L .Mashkilleyson
o defineşte ca inflamaţie a straturilor superficiale ale pielii de natură neuro-alergice , care apare ca
rezultat al factorilor interni si externi.
Clinic se manifestată în principal prin hiperemie şi vezicule, însoţite de prurit. Ca factori alergeni
pot fi microbii, produse alimentare, medicamente, metale ca: nichel şi crom, acrilatele, amalgamul,
pasta de dinţi şi altele.
Cheilita exematoasă, poate să evolueze acut, subacute şi cronic- si sa decurgă izolat doar pe roşu
buzelor sau cu afectarea pielii fieţii.
Cheilita eczematoasă acută este caracterizată prin polimorfism;-mai întăi de toate apare hiperemie,
noduli mici, vezicule, cruste şi scuame. Procesul este însoţit de un semnificativ edem a
buzelor,implicănd în procesul inflamator şi pielea din jurul buzelor.
Cheilită eczematoasa (forma cronica). Roşu ambelor buze este infiltrat, indurat. Pe pielea din
jurul buzelor şi roşu buzeler- bule mici, vezicule, eroziune, nodule şi pigmentare.

Pacienţii acuză prurit , arsuri, deschiderea gurii şi vorbirea dificilă. Ca urmare semnele acute
dispar, dar în cazul în care alergenul persistă, atunci boala recidivează, trecănd în forma cronică
care se caracterizează prin mixorarea semnelor acute inflamatorii(edem, hiperemie) şi apariţia
indurării pe contul infiltrării inflamatorii, formării nodulilor mici, vezicule, cruste şi scuame.
Deseori, tabloul clinic este completat prin formarea de fisuri mici săngerănde. Pacienţii acuză
prurit , arsuri, defect cosmetic al buzelor.
Cheilită exematoasă pe fon de exemă a pielii cu prezenţa polimorfizmului,-erupţii pe roşul ambelor
buze în combinaţie cu exema pielii(în reg. auriculară).
Cheilita exematoasă, prezenţa polimorfizmului cu afectarea roşului buzei, unghiurilor gurii şi a
pielii periorale(prezenţa eritemei,vezicule, scuame, cruste,fisuri şi eroziuni).

Diagnosticul diferenţiat se va face cu cheilita alergică de contact, cheilita atopică şi actinică forma
exudativă.

Tratamentul include o examinare atentă pentru a identifica boala de bază (nevroza, focare cronice
de infecţie, boli ale organelor interne) şi tratament la un medic specialist (dermatolog alergolog,
neurolog).Foarte important este identificarea alergenului care a cauzat proces ekzematos, şi
eliminarea efectelor sale. În tratamentul cheilitei eczematoase se va utiliza schema pentru
tratamentul exemei pielii.

Tratament General. Terapie cu hiposensibilizante, sedative, vitamine grupului B (B1, B6, B2,
B12). Se recomandă dieta hiposensibilizantă. In formele clinice severe de eczeme se vor prescrie şi
glucocorticosteroizi.

Tratament local. Creme aplicate local care conţin corticosteroizi (Lorinden C, Lorinden A
,flucinar, ftorokort). În present se utilizează cu succes tratament local cu laser în asociere cu
tratament local medicamentos al buzelor.

57.Manifestările pe mucoasa orală a maladiilor sistemului digestiv la copii. Diagnosticul. Tratamentul.

Maladiile tractului digestiv se caracterizează prin edemațierea mucoasei orale, gingivită cronică
catarală cu cianoză, apariția depunerilor pe dorsul limbii. În unele cazuri pot apărea erupții
hemoragice peteşiale ca urmare a trombocitopeniei. La copii apare frecvent miros neplăcut din
cavitatea bucală. La copiii cu afte recidivante pe mucoasa orală se constată modificări analoge
afectării mucoasei intestinului subțire.
Semnele pe mucoasa orală în cazul gastritelor cronice sunt în funcție de forma şi durata maladiei.
Mai frecvent se depistează glosita descuamativă atrofică şi atrofia papilelor linguale. Frecvent sunt
acuze la dereglări ale gustului și micșorarea mobilității limbii. În afară de aceasta, se depistează afte
recidivante ale mucoasei orale, stomatită herpetică acută sau cronică, cheilite etc.
La enterocolitele cronice la copii depistează glosite, cheilite angulare, afte recidivante ale
mucoasei orale (pe fondul hipovitaminozei PP şi B,). Glosita se caracterizează prin edem, cianoză și
hiperemie evidentă.ao La copiii bolnavi de dezinterie apar stomatite catarale şi aftoase peste 2-3 zile
de la debutul maladiei, iar glosita descuamativă mai târziu – peste 7–14 zile. La formele grave
maladia poate concomitent să se complice cu candidoza mucoasei orale.
La hepatocolecistite la copii periodic se pot diagnostica glosite descuamative cu atrofia papilelor
linguale.
La disbacteriozele tractului digestiv la copii mai frecvent se depistează candidoza acută, ce se
explică prin modificările în componența și activitatea florei intestinale.
Afecțiunile ficatului la copii. Cele mai frecvente hepatite acute la copii sunt de proveniență
infecțioasă (virotice). În perioada de manifestări clinice se depistează hiperemia şi edemul mucoasei
orale, descuamarea epiteliului, xerostomie. Semnul caracteristic este colorația icterică a mucoasei
orale. Limba este edemațiată, cianotică, cu atrofia papilelor filiforme şi sectoare de descuamație,
treptat formându-se o suprafață roșie aprinsă și strălucitoare. De asemenea, pot fi modificări
inflamatorii și hiperplazice ale ducturilor glandelor salivare, telangiectazii pe buze și pe palatul
moale.
Tratamentul. Tratamentul maladiei generale. Recomandări igienice şi respectarea igienei orale. De
obicei, tratament special nu este necesar sau se realizează tratament local simptomatic. Clătire a
cavității orale cu preparate antiseptice și antiinflamatorii (clorhexidină, stomatidină, etoniu etc.). La
hipovitaminoze se recomandă administrarea vitaminelor: intern (Unicap, Decamevit etc.) și
parenteral (tiamină, riboflavină, piridoxină etc.).

58.Manifestările pe mucoasa orală în leucoze la copii. Diagnosticul. Tratamentul.

Leucemia (leucoza) este o maladie malignă a organelor hemopoietice. o urmare a hiperplaziei

progresive celulare în organele hemopoietice, când procesele de diviziune celulară (proliferare)
predomină asupra proceselor de diferentier
Leucozele pot fi acute și cronice. La copii mai frecvent se depistează formele acute de leucoze.
Starea generală este afectată grav. Drept consecință a intoxicației și anemiei copiii sunt palizi și
slăbiți. Pentru leucozele acute este caracteristic sindromul hemoragic, infiltrate leucemice şi leziuni
ulcero-necrotice pe mucoasa gingivală, palatină, linguală şi jugală. Limba este edemațiată, acoperită
cu depuneri brune-cenuşii, iar pe vârf şi pe suprafețele de contact cu dinții se depistează ulcerați.
Uneori pe mucoasă pot apărea vezicule care repede se sparg, ducând la formarea eroziunilor. În
cavitatea orală se determină focare de necroză pe mucoasă şi gingie. Papilele gingivale în cazuri
grave pot fi lezate grav – până la necroza stratului submucos.
Cel mai frecvent sunt depistate gingivitele hipertrofice. Progresarea procesului ca urmare a
infiltrației leucocitare a gingiei și a distrucției osului alveolar duce la apariția parodontitelor
marginale, ce se caracterizeză prin mobilitatea dinților, hemoragii, pungi parodontale etc. Copiii
prezintă acuze la dureri în maxilare la intercuspidarea dinților intacți, iar în unele cazuri durerile pot
fi spontane datorită infiltrației leucemice a osului alveolar, periodonțiului și pulpei dentare. La 50%
din copiii cu leucoze pe mucoasa orală s-au stabilit ulcerații în baza neutropeniei.
Diagnosticul diferențial: cu gingivo-stomatita ulcero-necrotică Vincent, hipovitaminoza C,
gingivita hipertrofică.
Tratamentul. Tratamentul este complex, în condițiile de staționar în secțiile hematologice pentru
copii. Tratamentul general este indicat de hematolog, cu care trebuie concordat tratamentul local al
cavității orale. Respectarea igienei orale este una din condițiile deosebit de importante pentru
ameliorarea stării cavității orale. Sanarea cavității orale (tratamentul dinților, extracțiile dentare
etc.), înlăturarea depunerilor și a tartrului dentar se efectuează în condiții de staționar. In caz de
afecțiuni ulcero-necrotice ale mucoasei orale se aplică local anestetice, antiseptice, fermenți
proteolitici şi preparate keratoplastice. La asocierea infecției virale sau micotice sunt indicate local
și general preparate antivirotice sau antimicotice.Copiii bolnavi sunt luați la evidență de dispensar
în grupa III. Numai realizarea în complex a măsurilor curative și preventive poate stopa evöluția
maladiei.

59.Manifestările pe mucoasa orală în anemii la copii. Diagnosticul. Tratamentul.

Anemia – stare ce se caracterizază prin micşorarea numărului de eritrocite si a hemoglobinei într-o

unitate de volum a sângelui. Anemiile pot fi ereditare și dobândite. Există trei forme de anemii:
posthemoragice – ca urmare a hemoragiilor;
hemolitice – legate de distrucția masivă a eritrocitelor şși sideropenică,
megaloblastică – survenite din cauza dereglării formării eritrocitelor etc.
La copii mai frecvent se depistează anemiile sideropenică şi megaloblastică, însă pot fi anemii ca
urmare a formelor grave de arsuri ale esofagului, după intervenții chirurgicale asociate cu hemoragii
mari, după boli infecțioase și anemiile alimentare - ca rezultat al alimentării unilaterale (cu surplus
de glucide (terciuri).
La anemii semnul caracteristic pentru cavitatea orală este gingivita, ce se caracterizează prin
hiperemie, edem, cianoză și hemoragii. Mai frecvent sunt bolnavi copiii sub 2 ani. Anemia
sideropenică hipocromă (cloroza) este provocată de insuficiența fierului în organism sau prin
consumul lui exagerat (în special în perioada pubertară). Mai frecvent se depistează la fetițe în
perioada pubertară, când creşte necesitatea și consumul fierului şi a altor factori, ce influențează
eritropoieza și sinteza hemoglobinei în organism.
Clinic, se manifestă prin astenie, cefalee, zgomote auriculare, tahicardie, dereglări ale somnului,
lipsa poftei de mâncare și constipație. Copiii prezintă acuze la dureri şi usturime pe limbă, refuză să
consume produse acre, sărate etc. Frecvent se observă descuamația epiteliului limbii. Gingivitele se
depistează pe fondul unei mucoase orale palide: papilele gingivale sunt mărite în volum, cianotice,
uşor sângerează.
Diagnosticul se face în baza hemogramei: micşorarea cantității hemoglobinei și valoare globulară
joasă (S0,5-0,6), anizo- și poichilocitoză, cantități joase de fier și feritină în serul sanguin.
Tratamentul. Este necesar tratament complex. Copiii sunt luați în evidență de dispensar.
Tratamentul general constă în excluderea factorilor cauzali şi lichidarea deficitului fierului în
organism: administrarea preparatelor fierului Alimentație rațională.
Tratamentul local: Sanarea cavității orale și tratament simptomatic.Respectarea igienei orale. IS
vitaminelor. IS

60.Manifestările pe mucoasa orală în bolile sistemului cardiac la copii. Diagnosticul. Tratamentul.

Cel mai frecvent semnele de afectare a mucoasei orale se remarcă la formele decompensate ale
insuficienței cardiovasculare, care la copii se întâlnește în 0,4% din cazuri. La formele compensate
de insuficiență cardiovasculară, care se întâlnesc mai frecvent la copii, de regulă, ele nu se
depistează.
Maladiile cardiovasculare la copii cu hipoxie, cu semne de decompensare se asociaza cu edem si
cianoza mucoasei orale si a gingiei.
La insuficiență vasculară sunt posibile procese distrofice, iar în unele cazuri şi necroza mucoasei
orale în sectoarele supuse acțiunii mecanice. Ulcerele trofice formate sunt foarte dureroase, au
margini rugoase, fundul este acoperit cu depuneri necrotice alb-cenuşii și foarte lent se epitelizează.
Tratamentul. Tratamentul maladiei în secțiile de cardiologie. Local – tratament simptomatic,
sanarea cavității orale și respectarea igienei orale.

61. Manifestările pe mucoasa orală în endocrinopatii la copii. Diagnosticul.

Tratamentul.
  La copii endocrinopatiile pot duce la disfunctii de ordin vital ale organismului, pe fondul cărora se
formează unele modificări ale mucoasei orale.
Diabetul zaharat. Boala este provocată de dereglarea metabolismului și în primul rănd a metabolismului
glucidic. Modificările pe mucoasa orala condiționate de dereglarea metabolismului glucidic sunt in funcție
de durata și gravitatea diabetului zaharat. Aceste modificări sunt uneori primele semne ale diabetului.

Unul din primele semne ale diabetului zaharat este xerostomia ca urmare a deshidratării. Xerostomia duce
la inflamarea catarală a mucoasei orale. La formele avansate, decompensate ale diabetului zaharat, ca
rezultat al dereglării troficii, pot apărea afectiuni necrotice (eroziuni şi ulcere) ale mucoasei orale, care cu
greu se epitelizeaza. Foarte frecvent limba este acoperită cu depuneri albicioase, suprafața ei este uscată și
se pot depista ragade dureroase. La copii cu diabet zaharat se determină stomatită candidomicotică, ce se
caracterizează printr-o evoluţie stabilă şi persistenta În unele cazuri pot fi parestezii.
Un alt simptom este afectarea tesuturilor parodonțiului marginal. În debut are loc inflamația catarală și
edemul papilelor gingivale, iar apoi se formează pungi parodontale. Sunt tipice cianoza gingiei marginale, în
pungile parodontale se observă granulatii, exsudat hemoragic şi purulent. Dinții devin mobili chiar in cazul
unor pungi superficiale- mobilitatea dintilor nu corespunde procesului distructiv.
Procesul are evoluție progresivă, ducând la distrucția osului alveolar şi la pierderea precoce a dinților.
Intre starea tesuturilor parodonțiului marginal s-a stabilit o legătură direct cu durata și gravitatea diabetului
zaharat.
Diagnosticul: se stabileşte în baza semnelor generale ale diabetului zaharat, ale prezentei și cantității
glucidelor in urină și sânge, probele de toleranță fața de glucideetc
Tratamentul. Tratamentul general al diabetului zaharat se efectuează in secțiile de endocrinologie. Local
--Tratament simptomatic. Sanarea cavităţii orale şi respectarea igienei orale.
Hipotireoza. Pentru mucoasa orală sunt caracteristice anemie, edem și xerostomie.
Mixedemul este frecvent asociat cu macroglosie, macrocheilie şi hipertrofia gingiei.
Este insotit de hiperplazia smaltului, hiposalivatic, intensitate inaltă a carici dentare, are loc refinerea
termenelor de formare şi de crupere a dintilor.
Hipoparatireoza Mucoasa orală este hiperemiata si edemațiată, datorita permeabilitatii marite a vaselor
sanguine, In timpul accesului copiii au senzații de amortire, junghi, trismus, rigiditate a muşchilor faciali,
usturime și xerostomie. Toamna și iarna apar afte pe mucoasa buzelor si suprafetele laterale ale limbii. Sunt
frecvente gingivitele catarale şi hipertrofice, mai rar parodontitele marginale.
Guşa toxică (boala Basedow). Copiii prezintă acuze la dereglarea stării generale, usturime pe mucoasa
orală. La examinare mucoasa orală este palida și edemațiatà. depistează glosita descuamativă. Este
caracteristică erupția precoce a dintilor si anomalii de formare a smaltului.
Boala Itenko-Cushing. Mucoasa orală este edemațiată, se depistează amprentele dintilor pe limbă și
obraji. Pe mucoasa orală apar eroziuni și ulcere, care au o evoluție indelungată, iar în unele cazuri vezicule
cu conținut hemoragic. Sunt frecvente afecțiunule micotice ale mucoasei orale. La unii copii se poate
depista macrocheilita.
Boala Addison. Boala este provocată de insuficiența funcției scoartei glandelor suprarenale. Semnul
caracteristic este pigmentația pielii (in special în locurile expuse luminii: fața, partea dorsală a mâinilor) și a
mucoaselor. La progresarea maladiei culoarea pielii devine cafenie deschisă (bronzului). La copii se constată
astenie, dereglări ale tractului gastrointestinal, pierdere in greutate, dureri de cap etc.
Leziunile pe piele și pe mucoasa orală apar ca rezultat al acumulării melaninei. Pe mucoasa buzelor, pe
marginile limbii, obrajilor, palatului și gingiilor apar pete de diferite dimensiuni de culoare neagră-cenuşie
Tratamentul. Tratamentul maladiei generale. Recomandări igienice și respectarea igienei orale. De obicei,
tratament special nu este necesar sau se realizează tratament local simptomatic. Sanarea cavității orale.

62. Manifestările pe mucoasa orală în hipo- și avitaminoze la copii. Diagnosticul.

Tratamentul.
La copii, diferitele maladii sunt frecvent asociate cu dereglarea proceselor metabolice, inclusiv
metabolismul vitaminelor.
 Hipovitaminozele pot să fie: primare (exogene) - provocate de conținutul insuficient al vitaminelor in
alimente, Hipovitaminozele alimentare se depistează relativ rar în ultimul timp fiind mai frecvent
consecinta alimentatiei unilaterale. Hipovitaminozele secundare (endogene) se formeaza in cadrul bolilor
tractului digestiv, discriniilor etc. De obicei, se constata polihipovitaminoze, există insa maladii la care
predomina deficitul uneia sau al unui grup de vitamine,
Mucoasa oral este foarte sensibila față de deficitul de vitamine, micsorindu-se rezistenta ei către acțiunea
diferitilor factori patogeni (traumatici, bacterieni etc.)- se observă Incetinirea proceselor de regenerare.
Hipovitaminoza A. La hipovitaminoza A dereglările sunt mai pronuntate in epiteliu. Pielea devine uscată,
se descuameaza, se depistează uscarea conjunctivei și cheratite. Mucoasa orală devine uscată, hiperemiată,
se formeaza gingivostomatite catarale persistente. Buzele sunt uscate, cu ragade superficiale și cheilite
angulare. Asocierea infecției secundare duce la formarea eroziunilor si ulcerațiilor. Frecvent se constata
xerostomie și dereglarea funcției glandelor sebacee.

Tratamentul. Este indicată vitamina A (drajeuri 3300 U sau concentrat de vit.A câte 5-10 picaturi timp de
1-2 luni). In alimentație se recomandă produse bogate in vitamina A. Tratamentul local simptomatic
(preparate antiseptice, keratoplastice etc.). Este importantă combaterea asocierii infectării secundare.

Hipovitaminoza B1 Carența vitaminei B1 (tiamina) se manifestă prin dureri și atrofia papilelor linguale,
edemul mucoasei orale și gingivită catarală. Sunt caracteristice dereglări funcționale ale sistemului nervos:
nevroze, parestezii, astenie, dereglarea somnului etc. In plus, sunt stabilite dereglări ale sistemului cardiac
și gastrointestinal (grețuri, vomitare, micşorarea poftei de mâncare etc.). Tratamentul. Se administrează
pastile de clorură sau bromură de tiamină câte 0,002-0,01 g și soluții 2,5% și 5%. Sunt indicate produse
alimentare cu conținut sporit de vitamina B : fasole, cereale, pâine de secară, gris, carne etc.

Hipovitaminoza B2 Se manifestă prin triada: dermatită, cheilită, şi glosită. Carenta vitaminei B, (riboflavina)
provoacă afectarea pielii și mucoasei orale, buzelor, ochilor, urechilor etc. Se depistează eczemă în regiunea
periorală. Bordura roșie a buzelor este hiperemiată şi edemațiată, pe ea se depistează ragade, scuame şi
cruste. Frecvent se determină cheilita angulară, asociată cu hemoragii şi macerarea epiteliului, dureri în
timpul vorbirii și alimentări.

Semnul precoce caracteristic pentru această carenţă este limba zmeurie (Hunter) suprafața linguală este
hiperemiată, papilele linguale treptat se atrofiază, iar dorsu limbii devine roşu-aprins, neted, strălucitor.

Tratamentul. Este indicată sol.1% riboflavină mononucleotidă 1 ml pe zi tim de 10-15 zile sau 0,01 g de 3 ori
pe zi timp de 1-1,5 luni. In alimentație se recomand produse bogate în vitamina B, -lapte, ouă, carne, ficat
etc.
Hipovitaminoza PP Carența vitaminei PP duce la apariţin pelagrei, care se caracterizeaza prin apariția
dermatitei, dementei și diareei. Demența manifestă prin diferite dereglări psihice
La copii se constată grefuri, voma, micsorarea poftei de mâncare, diaree persistenta, apatie, astenie.
Dermatita se caracterizează prin pigmentarea pielii, care devine hiperemiată, uscată și se descuameaza.
Limba se mareste in volum, se observă edem si depuneri abundente. Treptat limba se curata de depuneri,
are loc atrofia papilelor linguale cu aparitia limbii, zmeurii". Progresarea procesului duce la apariţia
ragadelor, hulelor, eroziunilor şi ulceratiilor pe mucoasa buzelor, limbii („limba mozaica"), obrajilor, gingici.
Hiposalivatie, uscăciune şi dureri intensive incendiu in gura)

Tratamentul. In stări pelagroide copiilor se administrează 0,02-0,05 g vitamina PP de 2-3 ori pe zi, injecții
intramusculare cu soluție 1% acid nicotinic câte 1 ml (10-15 injectii). Nicotinamida este indicată în drajeuri
0,015 g de 3 ori pe zi si in soluție 1%-5% pentru injecții. In alimentație se recomandă produse bogate in
vitamina PP: fructe, miere, ficat etc.
Hipovitaminoza C (scorbut, boala Moeller-Barlow). Insuficienţa vitaminei C duce la scăderea reactivității
organismului copilului, ce se manifestă prin micşorarea capacității fagocitare și a formării anticorpilor. De
asemenea, duce la dereglari ale permeabilității capilarelor şi a ţesutului conjunctiv, a sintezei colagenului,
coagulării sängelui etc. In afară de insuficienţa vitaminei C în alimentație, un rol important au bolile
infecțioase, efortul fizic excesiv, hipotermia, stresurile sistemului nervos cen tral, patologia tractului digestiv
etc. Hipovitaminoza C poate apărea în primul an de viată la copiii alimentați artificial cu lapte sterilizat.

Hipovitaminoza C se asociază cu astenie, slăbiciuni, lipsa poftei de mâncare, micsorarea masei corpului,
mialgii etc. Pielea devine uscată, apar hematoame, tenul ci se întunecă, uşor se descuameaza. In cavitatea
orală se constată pe mucoasa gingiei edem, cianoză şi hemoragie. La progresarea procesului patologic, pe
mucoasa orală - diateză hemoragică și procese ulcero-necrotice, iar pe gingie necroza papilelor, formarea
pungilor parodontale, mobilitate dentară. Gingivita capătă un caracter hiperplazic, cu hemoragii intense.
Uneori, gingia hipertrofiată poate acoperi suprafața coroanelor dentare, ceea ce împiedică alimentarea. La
asocierea infecției secundare se formează gingivite ulcero-necrotice. Apare un miros fetid din cavitatea
orală. La progresarea procesului se dezvoltă o stare foarte gravă cauzată de intoxicația organismului, febră,
adenopatie regională etc.

Tratamentul trebuie să fie complex. Tratamentul general prevede inlăturarea cauzei principale,
administrarea vitamine C (intravenos, intramuscular sau per os). Se indică: câte 100 mg de 5 ori pe zi (până
la 1 g) de vitamina C, soluție 5% vitamina C câte 3-5 ml intramuscular; vitaminele C și P impreună câte 50-
100 mg de 2-5 ori pe zi, galascorbină 0,5 g de 3-4 ori pe zi; rutină 30-40 mg de 3-4 ori pe zi;
 Vitamin K si solutie 10% clorura de calor. Alimentatia trebuie sa fie calorie bogata in vitamina C
Tratamentul local. Aplicații cu galascorbina, vitamina C, ulei de macese, caratolina etc, antiseptice slabe.
Respectarea igiene orale. Inlaturarea depunerilor dentare.

63. Manifestările pe mucoasa orală în bolile renale la copii. Diagnosticul.

Tratamentul.
Mai frecvent mucoasa oral este afectată in cazul glomerulonefritelor si insuficiente renale cronice, Copii
prezintá acuze la gust neplacut (amar) şi uscaciune in cavitates oral. Mucoasa oral este edematiata, Ca
rezultat al dereglarii troficii pot aparea focare de necroza pe mucoasa procesului alveolar, in regiunea
jugala si retromalara. Aceste sectoare pot sa fie extinse, fiind relativ slab dureroase. Este caracteristica
gingivita cronică cataralà care treptat progresează, ducănd la formarea pungilor parodontale, mobilitate
dentară etc.
Tratamentul. Tratamentul maladiei în secția corespunzătoare. Local, în cavitatea oralà sunt aplicate
preparate antiseptice, fermenti proteolitici, keratoplastice. Respectarea igienei orale.
64. Organizarea asistenței stomatologice copiilor în Republica Moldova.
Asistenta stomatologica pentru copii este asigurata de policlinici stomatologice pentru copii.
Policlinica stomatologică pentru copii este o instituție curativ-profilactică care asigură
diagnosticul, tratamentul și profilaxia afecțiunilor stomatologice la copii.
 
Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii:

a) profilaxia afecțiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii:

b) organizarea și efectuarea măsurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-

faciala:

c) asistenta stomatologică calificati

Policlinica stomatologică pentru copii:

- efectueazı sanarea planificată a cavităţii bucale a copiilor din colectivitățile organizate de copii
din sectorul pe care il deserveste;

-acorda asistenta stomatologica copiilor care se adresează; duce evidența și efectuează

analiza morbidității stomatologice la copii,
-apreciază eficienta măsurilor profilactice şi curative aplicate copiilor, organizează educația
sanitară a copiilor și părinților in problemele profilaxiei primare și secundare ale principalelor
afecțiuni stomatologice

65. Asanarea cavității orale copiilor. Formele de organizare. Metodele. Principiile.

Formele de organizare a sanării cavității bucale:

1. Individuală - la adresarea sinestatätoare a copilului (sau cu parintii, rudele etc.) in cabinetul

stomatologic - pentru tratamentul afecțiunilor dentare. parodontale ete.
2. Sanarea organizată de o singură dată sau periodica- depistarea si tratamentul deplin al
afecțiunilor stomatologice in colectivitatile temporare de copii (copii care urmează tratamentul in
spitale (stationare), in tabere de odihná etc.).
3. Sanarea curativ-profilactică planificată - una din componentele principale ale sistemului de
dispensarizare stomatologică a copiilor - realizata deplin peste anumite intervale de timp in functie
de grupul de dispensarizare.
Metodele de organizare a sanării cavității orale. Există două metode de organizare a sanárii
cavității orale a copiilor: centralizată și descentralizatà.
Metoda centralizată prevede ca examinarea şi sanarea stomatologică să fie organizate în instituțiile
medicale (policlinici de sector, oräşeneşti etc. pentru copii). Copiii sunt aduşi in instituția
stomatologică de educatori sau invățători în componența grupei sau clasei. In condiţiile policlinicii
este posibilă examinarea multilaterala şi asistența deplină și calitativă copiilor acordată de
stomatolog și de alți specialiști: ortodont, chirurg, radiolog. Această metodă are si unele momente
negative: in orase mari intreaga clasă este intreruptă de la procesul de studii pe mai mult timp,
deplasarea din instituțiile pentru copii în policlinica (si invers) şi asteptarea receptiei ocupă mult
timp; în plus, o parte de copii evită vizita la stomatolog; la preșcolari se încalcă regimul zilei,
datorită numărului mare de copii medicii lucrează in grabă - scade calitatea etc. Din aceste
considerente metoda centralizată în orașe mari poate fi eficientă in caz dacă policlinica și instituția
pentru copii sunt amplasate in vecinătate, iar asistenta stomatologică este acordată de cel puțin 5-6
medici. Metoda centralizată este mai eficientă în localități mici, teritorial compacte.

Metoda decentralizată constă în sanarea copiilor in cabinetele stomatologice organizate în

instituțiile preșcolare și scolare. Cabinetele stomatologice pot fi amplasate temporar sau permanent
în instituțiile pentru copii. In instituții şcolare mari (mai mult de 1000 elevi) cabinetul stomatologic
activează zilnic pe parcursul întregului an de studii. În cazul unor scoli cu un număr mic de copii,
medicul sanează paralel câte 2 școli, activând in fiecare de 2-3 ori pe saptamana sau in anumite
intervale de timp.
Principiile asanarii stomatologice.
Asanarea stomatologica trebuie sa fie: planificata, succesiva, sistematica si deplina
66.Dispensarizarea copiilor la stomatolog. Etapele dispensarizării copiilor la stomatolog.

Definiţie
Metodă medicală activă curativo-profilactică individualizată, prin care se
supraveghează, dini n i ţ i a t i v a m e d i c u l u i , c a t e g o r i i d e p e r s o a n e s ă n ă t o a s e –
e x p u s e u n o r f a c t o r i d e r i s c – s a u c a t e g o r i i d e  persoane bolnave suferind de
anumite afecţiuni.
Etapele dispensarizarii:
Prima etapa- de inregistrare

Etapa a doua – examinare si sanarea primara

Etapa a treia- realizarea planului de tratament

Etapa a patra – profilaxia in sistemul de dispensarizare

Etapa a cincea – profilaxia individuala, reabilitarea in sistemul de dispensarizare

67.Grupele de sănătate a copiilor.

1. Copiii sanatosi

2. Copiii sanatosi cu devieri functionale si morfologice sau copiii care au suferit timp indelungat
de maladii acute cu riscul aparitiei patologice cronice, devieri in dezvoltarea copilului fara
prezenta maladiilor endocrine s.a.

3. Copiii care sufera de maladii cronice sau de o patologie congenitala in stadiu de compensare.

4. Copiii care sufera de maladii cronice sau de o patologie congenitala in stadiu de

subcompensare.

5. Copiii care sufera de maladii cronice grave si vicii de dezvoltare in stadiu de decompensare.

68.Grupele de dispensarizare a copiilor la stomatolog de la naștere până la 3 ani.

1. Copii robust, fara patologie stomatologica (se examineaza o data pe an )

2.Copii robust, dar cu factori de risc pentru aparitia maladiilor stomatologice ( se examineaza de
2 ori pe ani)

3.Copii care au afectiuni stomatologice : carie dentara si complicatiile ei, vicii ale dezvoltarii
dintilor , maxilarelor si fetei, tumori si traume ale regiunii maxilofaciale, care au suferit de
osteomielita craniului facial etc. ( se examineaza de 3 ori pe an )

69.Grupele de dispensarizare a copiilor la stomatolog de la 4 ani până la 6 ani.

Sunt 3 grupe de dispensarizare:

1. –copii robust ( grupele de sanatate 1.2.3) cu cavitatea bucala intact.

- copii cu factori de risc pentru aparitia maladiilor stomatologice,

-Copii robust, care au gradul I de activitate a cariei ( forma compensata) , gingivite provocate de
factori locali.

Copii din grupa I sunt examinati odata pe an.

2. –copii robusti ( grupele de sannatate 1.2.3) cu gradul II de activitate a cariei dentare( forma
subcompensata ) , cu gingivite localizate provocate de anomalii de numar, de pozitie, de ocluzie.

-copii din grupele de sanatate IV si V cu cavitatea bucala intacta sau cu prezenta factorilor de
risc pentru aparitia principalelor afectiuni stomatologice sau cu carie de gradul I de activitate, cu
gingivite provocate de factori locali.

-copiii tuturor grupelor de sanatate cu maladii inflamatorii cronice ale regiunii maxilo-faciale,
ale glandelor salivare, cu tumori benigne.

Copiii din grupa II de dispensarizare se examineaza de 2 ori pe an.

3.- copiii cu gradul III de activitate a cariei (forma decompensata)

-copiii din grupele IV si V de sanatate cu gradul II de activitate a cariei si cu gingivite provocate

de anomalii dento-maxilare.

-copiii cu vicii de dezvoltare ale structurii dintilor,

-copiii cu gingivite si parodontite generalizate, cu sindroame paradontale ale maladiilor somatic.

-copiii cu afte recidivante ale mucoasei bucale.

-copiii cu anomalii dento-maxilare, care necesita tratament cu aparataj ortodontic.

-copiii care au suportat operatii de inlaturare a tumorii.

Copiii din grupa III de dispensarizare se examineata de 3 ori pe an.

70.Grupele de dispensarizare a copiilor la stomatolog de la 7 până la 18 ani.

Sunt 3 grupe de dispensarizare:

1.- copii sanatosi sau practic sanatosi( grupele I si II de sanatate) , care nu au dinti afectati ,
afectiuni ale parodontiului, anomalii dento-maxilare.

- copii sanatosi sau practic sanatosi cu:

a) gradul I de activitate a cariei.

b)gingivite provocate de insuficienta igienei cavitatii bucale, de lipsa functionarii unor grupe de
dinti, de obturatii necalitative si alti factori locali.

c)vicii ale dezvoltarii : anomalii ale frenurilor labiale, linguale, vestibulul cavitatii bucale de
dimensiuni mici.

d)stare dupa traumatizarea regiunii maxilo-faciale, in afara de cazurile traumarii dintilor cu

radacini incomplete formate.

Grupa I este examinata si sanata o data pe an.

2.-copiii cu maladii cronice ale organelor interne (grupele III-V de sanatate), care nu au
afectiuni dentare, parodontopatii, anomalii dento-maxilare,

- copii robusti sau practic sanatosi cu :

a) gradul II de activitate a cariei

b) gingivite provocate de anomalii dento-maxilare, pentru inlaturarea carora este necesar tratament
ortodontic.

c)copiii care au dinti tratati cu complicatiile cariei ( in perioada de reabilittare )

-copiii care au suferit:

a)procese inflamatorii ale regiunii maxilo-faciale ( asteomielita, limfadenita odontogena)

b)extractia dintilor supranumerari.

c)operatii de inlaturare a tumorilor benign.

-copiii care se trateaza la ortodont.

Gradul II este examinat si sanat de doua ori pe an.

3.-copiii cu maladii cronice ale organelor interne ( grupele II-V de sanatate ) si cei care au gradele II si
III de activitate a cariei dentare.

-copiii robusti sau practic sanatosi cu :

a)gradul III de activitate a cariei,

b)demineralizarea de focar si formele incipiente ale cariei dentare, diagnosticate cu metode special.

c)parodontita generalizata sau localizata,

d)afectiunile parodontiului , ca sindrom al maladiilor organelor interne (sindrom parodontal)

e)trauma dintilor cu radacini incomplete formate.

f)cauzele dezvoltarii anomaliilor dento-maxilare, care actioneaza active (dereglarile deglutitiei,

respiratiei, masticatiei)

-copiii in perioada de retentie dupa terminarea tratamentului ortodontic

-copiii care urmeaza tratament complex al maladiilor stomatologice, ce evolueaza intro forma grava,
gradele II si III de activitate a cariei dentare, afectiunile parodontiului marginal, anomaliile ocluziei, cei
care necesita corectia chirurgicala a anomaliilor dento-maxilare

-copiii care sunt la evidenta in institutiile oncologice.

Copiii din grupul III de dispensarizare sunt examinati si sanati de 3 ori pe an.