Rolul tinerilor în apărarea vieţii. Combaterea violenti şi a sinuciderii.
Combaterea eutanasiei şi a degradării umane
Tinereţea fără rugăciune este ca primăvara fără soare.
Viaţa trupească şi sufletească a omului este un bun foarte valoros deci se impune păstrarea şi conservarea ei, evitând neglijarea acesteia. În faţa vilenţei tânărul are mai multe posibilităţi: fuga, scutul autorităţii, ajutorul străin şi propriile puteri. Este bine ca tinerii să-şi stăpânească mânia, care nu este o problemă în sine ci modul de manifestare a acesteia. Scriptura ne îndeamnă spre o viaţă liniştită. Sinuciderea – reprezintă curmarea conştientă şi volunatară a propriei vieţi prin utilizarea unor mijloace ucigaşe. Numai omul este capadil de sinucidere, el are raţiune. Sinuciderea se situează între laşitate şi curaj, ea reprezintă o crimă şi anulează iubirea de viaţă. Datoria noastră este să trăim, sinucidera este consecinţa unei vieţi dezorganizate, fară morală şi credinţă. Eutanasierea – reprezintă straduinţa medicului, răsărită din compasiune faţă de muribund. Aceasta poate fi : - pură – se administrează narcotice. - În sens restrâns – administrare de substanţe provocatoare de moarte. - În sens larg – înlăturarea în formă nedureroasă. Eutanasierea înseamnă ucidere, deci nu poate fi aprobată.