ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 336.24 (478)(043)
339.543 (478)(043)

DABIJA TUDOR

ASPECTE FINANCIARE ALE ACTIVITĂŢII VAMALE ÎN

CONTEXTUL INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ

08.00.10 – FINANŢE; MONEDĂ; CREDIT

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific: Bușmachiu Eugenia, conf.univ., dr.,

Autor: Dabija Tudor

CHIŞINĂU, 2014
© Dabija Tudor, 2014

2
 CUPRINS
ADNOTARE 5
LISTA ABREVIERILOR 8
INTRODUCERE 9
1. BAZELE CONCEPTUALE ŞI TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA
VAMALĂ 15
1.1. Fundamente teoretice şi conceptuale privind activitatea vamală 15
1.2. Abordări conceptuale privind politica comercială externă în calitate de cadru
determinativ în organizarea activităţii vamale 25
1.3. Viziuni teoretice privind aspectele financiare în cadrul activităţii vamale 32
1.4. Concluzii la capitolul 1 43
2. EVALUAREA EFECTELOR INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN
SPAŢIUL EUROPEAN ASUPRA ACTIVITĂŢII VAMALE 45
2.1. Efectele financiare asupra activităţii vamale după integrarea Republicii Moldova în
Uniunea Europeană 45
2.2. Analiza economico-matematică a efectelor impozitelor şi taxelor vamale asupra
creşterii economice 58
2.3. Sistemul de garantare financiară în cadrul activităţii vamale 58
2.4. Sistemul vamal european privit prin prisma extinderii Uniunii Europene 77
2.5. Concluzii la capitolul 2 93
3. RAȚIONALIZAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂŢII VAMALE 96
3.1. Eficientizarea activităţii de contracarare a evaziunii fiscale în activitatea vamală 96
3.2. Efectele facilităţilor fiscale şi tarifare acordate la importul mărfurilor şi direcţii de
raționalizare a acestora 102
3.3. Perspective de reducere a efectelor de diminuare a valorii în vamă la importul
mărfurilor 108
3.4. Concluzii la capitolul 3 115
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 117
BIBLIOGRAFIE 124
ANEXE 133
Anexa 1. Aspectele financiare în cadrul activității vamale 134
Anexa 2. Compararea tarifului vamal de import al Republicii Moldova și Uniunii
Europene, pe grupe de mărfuri 135
Anexa 3. Test de cauzalitate Granger 136

3
Anexa 4. Formalizarea modelării VAR 137
Anexa 5. Modelul VAR 138
Anexa 6. Date anuale și trimestriale utilizate la calcule 140
Anexa 7. Datele utilizate în cadrul modelului de tip VAR 142
Anexa 8. Test de staționaritate a seriilor de timp utilizate 143
Anexa 9. Funcţia de impuls-răspuns 144
Anexa 10. Terminologia utilizată în cadrul sistemului de garantare financiară 145
Anexa 11. Arborele problemelor privind sistemul de garantare a obligaţiei vamale în
cadrul regimurilor vamale suspensive 146
Anexa 12. Formele de evaziune fiscală la import și tehnicile de combatere a acestora 148
Anexa 13. Arborele problemelor privind diminuarea valorii în vamă a mărfurilor şi
consecinţele acestora 150
Anexa 14. Acte de implementare 152
DECLARAŢIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII 154
CURRICULUM VITAE 156

4
 ADNOTARE
Dabija Tudor, „Aspecte financiare ale activităţii vamale în contextul integrării
Republicii Moldova în Uniunea Europeană”, teză de doctor în economie, Chişinău 2014.
Teza cuprinde introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie (133
de titluri), 14 anexe, expusă pe 132 de pagini şi conţine 4 tabele, 30 de figuri şi 3 formule.
Cercetările efectuate sunt reflectate în 9 publicaţii ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: activitate vamală, uniune vamală, valoare în vamă, evaziune fiscală,
facilităţi fiscale, impozite indirecte, tarif vamal, politică vamală, creştere economică, garanţie
financiară, integrare europeană.
Domeniul de studiu: economie.
Scopul şi obiectivele lucrării constau în proiectarea aspectelor financiare în cadrul
activităţii vamale şi evaluarea efectelor integrării Republicii Moldova în spaţiul european asupra
veniturilor vamale. De asemenea, o atenţie deosebită, în cadrul cercetării, s-a acordat analizei
problemelor financiare din domeniul activităţii vamale pentru a oferi soluţii viabile.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a prezentei cercetări rezidă în identificarea
elementelor de conţinut fundamental al unor noi componente ale politicii vamale; definirea
adecvată şi introducerea în câmpul cercetărilor teoretice a conceptului de ”facilitate vamală”;
clarificarea semnificaţiilor evaziunii fiscale în sfera globală a operaţiunilor vamale şi fixarea
elementelor sale specifice particularizate; determinarea anticipativă a corelaţiilor dintre evoluţia
prelevărilor fiscale, vamale şi creşterea economică, după integrarea Republicii Moldova în
Uniunea Europeană.
Problema ştiinţifică importantă soluționată. Datorită cercetării efectuate, în premieră au
fost introduse noi elemente ale politicii vamale și elucidate efectele financiare asupra veniturilor
vamale și asupra creșterii economice în contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea
Europeană.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este relevată de: estimarea
veniturilor vamale viitoare cu ajutorul modelului economico-matematic elaborat, dispunerea de
informaţie privind efectele de integrare asupra veniturilor vamale, revizuirea politicii comerciale
şi vamale prin prisma noţiunii de ”politică vamală”.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice: recomandările elaborate de autor au fost
implementate în activitatea Serviciului Vamal din Republica Moldova, drept dovadă servind
certificatul de implementare a rezultatelor ştiinţifice, anexat la teza de doctorat.

5
 ANNOTATION
to the Doctoral Thesis in Economics: “Financial aspects of customs activity in the
context of the Republic of Moldova integration into the European Union”, Dabija Tudor,
Chișinău 2014.
The thesis contains introduction, 3 chapters, general conclusions and recommendations,
bibliography (133 title) 14 annexes, written on 132 pages and contains 4 tables, figures 30 and 3
formulas. Conducted research is reflected in 9 scientific publications.
Keywords: customs activity, customs union, customs value, tax evasion, tax, indirect tax,
customs tariff, customs policy, economic growth, financial security, european integration.
Field of study: economics.
The purpose and objectives of the present paper is to design financial aspects in the
customs activity and the assessment of the effects of the european integration of the Republic of
Moldova on customs revenues. Also, special emphasis was given to the research analysis of
financial problems of customs activity to provide viable solutions.
Scientific novelty and originality of this research lies in the identification of fundamental
content of the new customs policy components, defining appropriate entry in the field of
theoretical investigations of the concept of „customs facility” to clarify meaning of the fiscal
evasion on the global level of customs operations and fixing its specific elements, determining
predictive correlations between development tax levies, custom taxes and economic growth after
integration of the Republic of Moldova in the European Union.
Important scientific problem addressed in the field of present research is focused on
determining the financial impact on customs revenue after Republic of Moldova integration into
the European Union; effective mechanism to counter tax evasion on imported goods,
rationalization of the mechanism of verification of the customs value of imported goods.
Theoretical significance and practical value of the work is determined by: estimate
future customs revenue through developed economic and mathematical model, the layout of
information on the effects of integration on customs revenue, trade and customs policy review in
terms of „customs policy”.
Implementation of scientific results: recommendations of the author have been
implemented in the work of the Customs Services of the Republic of Moldova, Ministry of
Economy of Republic of Moldova as proof of implementation of scientific results serves
certificates attached to the present thesis.

6
 АННОТАЦИЯ
к докторской диссертации в области экономике: „Финансовые аспекты
таможенной деятельности в контексте интеграции Республики Молдова в
Европейский союз”, Дабижа Тудор, Кишинев, 2014.
Диссертация содержит введение, три главы, общие выводы и рекомендации,
библиография (133 название) 14 Приложение, выставленных на 132 страницах и содержит
4 таблицы, рисунки 30 и 3 формулы. Проведенные исследования, отражены в 9 научных
публикациях.
Ключевые слова: таможенная деятельность, таможенный союз, таможенная
стоимость, уклонение от уплаты налогов, косвенное налогообложение, таможенный
тариф, таможенная политика, экономический рост, финансовая гарантия, европейская
интеграция.
Область исследования: экономика.
Цель и задачи работы заключаются в разработке финансовых аспектов в
таможенной деятельности и оценки эффектов от интеграции Молдовы в европейское
сообщество в контексте таможенных доходов. Кроме того, особое внимание было уделено
исследованию и анализу финансовых проблем таможенной деятельности.
Научная новизна и оригинальность этого исследования состоит в выявлении
основополагающих принципов, компонентов новой политики, адекватном определении,
внедрению и теоретическим исследованиям в области "таможенного освобождения"; для
уточнения значения – уклонение от таможенных платежей в глобальных маштабах и
фиксации специфических элементов, определение корреляции между эволюцией
таможенных сборов, и экономического роста после интеграции Республики Молдова.
Теоретическое и прикладное значение определяется: Оценка будущих таможенных
доходов за счет разработанной экономической – математической модели, наличие
информации о влиянии интеграции на таможенные доходы, пересмотр торговой и
таможенной политик.
Решение научной проблемы. Определение финансового воздействия на таможенные
доходы после интеграции Республики Молдова в Европейский союз; эффективный
механизм противодействия уклонению от уплаты налогов на импортные товары.
Внедрение научных результатов: рекомендации автора были внедрены в работу
Таможенной службы РМ, Министерство Экономики РМ сертификаты служат
доказательством реализации научных результатов, который прикреплен к докторской
работе.

7
 LISTA ABREVIERILOR
ACP Acordul Asia-Caraibe-Pacific
AD Măsuri Antidumping
AS Măsuri Antisubvenţie
BPN Bugetul Public Naţional
BS Bugetul de Stat
CBM Coordinated Border Management
CEE Comunitatea Economică Europeană
CEFTA Acordul European de Liber Schimb al Europei Centrale
CJCE Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
CSI Comunitatea Statelor Independente
CVC Codul Vămilor Comunitare
DCV Departamentul Controlului Vamal
DDA Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha Development Agenda)
DSCV Departamentul de Stat pentru Controlul Vamal
EC Comunitatea Europeană
GATT Acord General pentru Tarife şi Comerţ
ITC Centrul internaţional de comerţ
LCM Libera Circulaţie a Mărfurilor
MS Măsuri de salvgardare
NC Nomenclatorul Combinat
NMRM Nomenclatorul Mărfurilor din Republica Moldova
OMC Organizaţia Mondială a Comerţului
OMV Organizaţia Mondială a Vămilor
PIB Produsul Intern Brut
SGP Schema de Preferinţe Generalizată
SH Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor
TARIC Tariful Integrat al Comunităţii Europene
TEC Tarifului Exterior Comun
TPV Taxa pentru proceduri vamale
TVA Taxa pe Valoare Adăugată
UE Uniunea Europeană
UNCTAD Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
UV Uniunea Vamală

8
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Integrarea Republicii Moldova în
Uniunea Europeană (UE) presupune ajustarea tuturor componentelor de politici publice la
standarde internaţionale şi cele mai bune practici în domeniile respective. Integrarea în UE va
oferi ţării noastre posibilitatea de a participa la procesele din economia, politica şi cultura
europeană şi mondială. Totodată, integrarea Republicii Moldova în spaţiul european va avea
anumite efecte asupra economiei naţionale. Datorită faptului că ponderea medie a veniturilor
colectate de către Serviciul Vamal în Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova este de
cca14%, în Bugetul Public Naţional (BPN) cca 35%, iar în Bugetul de Stat (BS) cca 60%,
integrarea în UE va genera efecte financiare asupra creşterii economice a Republicii Moldova
prin intermediul activităţii vamale. În această ordine de idei, este extrem de actual să analizăm
efectele financiare asupra activităţii vamale după integrarea Republicii Moldova în UE.
Deţinerea, în prealabil, a informaţiei referitoare la efectele asupra veniturilor statului, după
integrarea Republicii Moldova în UE, va permite executivului o planificare şi o gestionare mai
eficientă a resurselor financiare publice.
Un alt argument forte la actualitatea temei cercetate îl reprezintă problemele cu care
Republica Moldova, în special sistemul vamal, se confruntă o perioadă mai îndelungată şi care
urmează a fi înlăturate în contextul acceptării de către familia europeană:
1. Diminuarea valorii în vamă a mărfurilor importate – această problemă este specifică
mai multor ţări. În Republica Moldova, acest fenomen necesită o aprofundare inerentă, deoarece
economia noastră este bazată pe consum, iar productibilitatea este scăzută în raport cu mărfurile
importate. În asemenea condiţii, creşte dependenţa de mărfuri străine în ţară, iar majoritatea
importatorilor sunt tentaţi să diminueze valoarea mărfurilor, pentru a achita un cuantum mai
redus de impozite şi taxe vamale la import.
2. Acordarea facilităţilor fiscale la importul mărfurilor, contrar obiectivelor pentru care
au fost concepute – în ultimii 5 ani, a crescut valoarea mărfurilor importate care au beneficiat de
facilităţi fiscale (cca 100 mld. lei în perioada 2007-2011), iar progresele înregistrate în aceeaşi
perioadă la capitolul creştere economică sunt mici.
3. Evaziunea fiscală la importul mărfurilor – de asemenea, face parte din problemele
financiare de bază cu care se confruntă autorităţile naţionale. Analiza prealabilă a efectelor
asupra veniturilor vamale, după integrarea Republicii Moldova în UE, precum şi problemele
aflate în discuţie au condiţionat necesitatea cercetării.

9
 Scopul tezei constă în: analiza, evaluarea efectelor şi problemelor de ordin financiar, care
vor influenţa veniturile vamale după integrarea Republicii Moldova în UE. Scopul urmărit a fost
concretizat în următoarele obiective:

aprofundarea conceptelor, abordărilor şi opiniilor diverşilor economişti referitoare la
activitatea vamală, aşa precum sunt ele reflectate în literatura de specialitate, autohtonă
şi străină;

evidenţierea rolului politicii financiare şi al politicii comerciale externe prin prisma
activităţii vamale;

cercetarea evoluţiei activităţii vamale în Republica Moldova din perspectiva sistemului
de impozitare şi determinarea efectelor asupra veniturilor vamale după integrarea
Republicii Moldova în UE;

cercetarea modalităţii de determinare a efectelor impozitelor şi taxelor vamale asupra
creşterii economice după integrarea Republicii Moldova în UE;

evaluarea sistemului de garanţii financiare utilizate în cadrul activităţii vamale din
Republica Moldova, comparativ cu cel al UE şi examinarea legislaţiei comunitare, în
contextul „Republica Moldova – frontieră estică a UE”;

identificarea cauzelor de evaziune fiscală la importul de mărfuri, stabilirea tehnicilor
de combatere a acestui fenomen şi analiza influenţei facilităţilor acordate la importul
mărfurilor asupra veniturilor bugetului Republicii Moldova;

elucidarea cauzelor diminuării valorii în vamă a mărfurilor la import şi oferirea
soluţiilor pentru depăşirea acestor situaţii.
Noutatea ştiinţifică a prezentei cercetări rezidă în:

dezvoltarea conceptului de politică vamală şi elaborarea unor noi componente ale
acesteia;

introducerea în câmpul cercetărilor teoretice a noţiunii de ”facilitate vamală”;

elaborarea funcţiei de exprimare a corelaţiei dintre veniturile vamale şi creşterea
economică, din perspectiva integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană;

determinarea relaţiei dintre taxele vamale şi accizele percepute de organele vamale
asupra creşterii economice a Republicii Moldova;

identificarea formelor de evaziune fiscală în sfera globală a operaţiunilor vamale şi
stabilirea tehnicilor de combatere a acestui fenomen, specifice activităţii vamale;

identificarea disfuncţionalităţilor în cadrul sistemului de garantare financiară şi
formularea soluţiilor pentru înlăturarea acestora;

10

dezvoltarea unui instrumentar adecvat pentru eliminarea consecinţelor diminuării
valorii în vamă a mărfurilor la import.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată. Datorită cercetării efectuate, în premieră au
fost introduse noi elemente ale politicii vamale și elucidate efectele financiare asupra veniturilor
vamale și asupra creșterii economice în contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea
Europeană.
Metodologia cercetării: În vederea realizării obiectivelor cercetării, s-a recurs la
următoarele tehnici şi metode de analiză: metoda de observare; metoda de experimentare;
metoda de modelare. Tehnicile de analiză a datelor au constat în următoarele: analiza „Os de
peşte”; analiza „Arborele problemelor” şi analiza „Statistică”. De asemenea, este aplicată
metodologia econometrică a vectorului autoregresiv (VAR).
Gradul de studiere și importanţa teoretică. În cadrul cercetării, sunt analizate lucrările
unor savanţi şi cercetători, precum: Benazić A., Bickel P., Freeman D., Bruce G., Byé M., Çaglar
Ö., Francisco J., Colette N., Enders W., Favero C., Bastiat F., Hamilton J., Mucchielli J., Jesus
H., Locke J., Johns R., Kmenta J., Linder S., Lutkepol H., Haughton M., Ohlin B., Phillips P.,
Perron P., Polner M., Porter M., Sandretto R., Ricardo D., Richard G., Mirus R., Rylska N.,
Malcolm R., Sandretto R., Sims C., Stock J., Watson M., Smith A., Varian H., Авдокушин Е.,
Буглай В., Ливенцев Н., Вагин В., Вилкова Н., Гурова И., Ильяшенко В., Климов В.,
Косенко В., Опошнян Л., Кочетов Э., Макрусев В., Дианова В., Маркина О., Макрусев В.,
Останин В., Пятов А., Разуваева К., Райзберг Б., Самуэльсон П., Симонов Н., Федоровская
М., Халевинская Е., Хапилин С. De asemenea, au fost analizate lucrările cercetătorilor
autohtoni, între care îi menţionăm pe: Afanase C., Balan A., Băloiu L., Bujorica I., Pop M., Radu
V., Carmen M., Ciobanu S., Efim O., Gâscă V., Calenic N., Enescu C., Frumusachi E., Ganea
V., Cobzari L., Grigorescu C., Mincu G., Mureșan D., Popa A., Popa I., Sută N. Suportul
informaţional al lucrării îl constituie: actele legislative şi normative ale Republicii Moldova,
Uniunii Europene; lucrările de specialitate editate în Republica Moldova, România şi Rusia;
materialele conferinţelor internaţionale, precum şi publicaţiile din presa periodică; datele
statistice ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova; Ministerului Finanţelor al
Republicii Moldova; Serviciului Vamal al Republicii Moldova; materialele unor organisme
internaţionale: Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV), Organizaţia Mondială a Comerţului
(OMC), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltate Economică (OCDE), Fondul Monetar
Internaţional (FMI) etc.
Valoarea aplicativă a lucrării. Valoarea practică a rezultatelor cercetării constă în, dar nu
se limitează la: estimarea veniturilor vamale viitoare cu ajutorul modelului economico-

11
matematic elaborat, estimarea efectelor de integrare asupra veniturilor vamale, revizuirea
politicii comerciale şi vamale prin prisma noţiunii definite de „politică vamală”, elaborarea
noțiunii de „facilitate vamală”, utilizarea noilor tehnici de combatere a evaziunii fiscale în vamă,
argumentarea necesităţii armonizării legislaţiei vamale şi fiscale naţionale cu cea a UE în
vederea integrării europene a Republicii Moldova. Rezultatele cercetării pot fi utilizate de către:
organele vamale, organele fiscale în procesul de elaborare a noului cadru legal şi de
perfecţionare a celui existent; cadrele didactice din instituţiile de învăţământ economic superior
la disciplinele de specialitate din domeniul vamal, fiscal şi financiar.
Aprobarea rezultatelor şi publicaţiile la tema tezei. Rezultatele cercetării au fost
aprobate în cadrul şedinţelor Catedrei „Finanţe şi Asigurări”, suplimentar rezultatele
investigaţiilor tezei au fost prezentate şi discutate la conferinţe practico-ştiinţifice şi seminare
organizate în cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei, Serviciului Vamal al
Republicii Moldova, Ministerului Economiei în perioada 2005-2013, consacrate problemelor
sporirii eficienţei reformelor promovate în sectorul economico-financiar. Tezele principale ale
temei cercetate şi-au găsit reflectarea în nouă publicaţii ştiinţifice, în volum total de „2,83” coli
de autor. De asemenea, analizele, concluziile şi recomandările expuse în teză au fost utilizate la
evaluarea activităţii Serviciului Vamal prin intermediul Direcţiei de audit intern din cadrul
Serviciului Vamal, cu precădere în misiunile de audit intern [21, pag.16-18]: 1) Evaluarea
sistemului de garantare financiară implementat în cadrul Serviciului Vamal, 2) Evaluarea
sistemului de determinare a valorii în vamă, 3) Evaluarea procesului de acordare a scutirilor de
TVA şi taxa vamală în cazul importului de active materiale destinate includerii în capitalul social
etc.
Sumarul compartimentelor tezei. Structura tezei include: introducere, trei capitole,
concluzii generale şi recomandări, bibliografie şi anexe.
Introducerea argumentează actualitatea, scopul şi obiectivele cercetării, de asemenea, sunt
prezentate elementele care determină noutatea ştiinţifică, valoarea practică a rezultatelor
cercetării şi, nu în ultimul rând, aprobarea rezultatelor.
Capitolul 1, ,,BAZELE CONCEPTUALE ŞI TEORETICE PRIVIND
ACTIVITATEA VAMALĂ ÎN ECONOMIA MODERNĂ”, este consacrat analizei
conceptelor şi teoriilor privind activitatea vamală. Drept rezultat al analizei au fost selectate cele
mai adecvate teorii şi modele ale savanţilor şi cercetătorilor la nivel internaţional şi naţional, care
au relevat aspecte de ordin financiar în cadrul activităţii vamale. În capitolul respectiv, se
analizează politica comercială externă a Republicii Moldova, aceasta fiind cadrul determinativ în

12
organizarea activităţii vamale şi fundamentele teoretice de dezvoltare a sistemului de impozitare
aflat în gestiunea organelor vamale din Republica Moldova.
Capitolul 2, „EVALUAREA EFECTELOR INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA
ÎN SPAŢIUL EUROPEAN ASUPRA ACTIVITĂŢII VAMALE”, reflectă analiza
impozitelor indirecte în calitate de instrumente ale politicii financiare aplicate de organele
vamale. Este determinat efectul integrării Republicii Moldova în spaţiul european asupra
veniturilor vamale. Taxele şi impozitele vamale sunt prezentate în dinamică pe o perioadă de cca
10 ani, refletând efectele acestora asupra Produsului Intern Brut. Sunt elaborate previziuni
privind fluxul de mărfuri ca efect al excluderii unor taxe sau modificării cotelor taxelor şi
impozitelor după integrare. În acest context, a fost conceput şi testat empiric un model
economico-matematic, care permite estimarea prealabilă a unor efecte asupra veniturilor vamale
în funcţie de şocurile care ar putea avea loc în economia naţională. Sunt suprapuse şi sintetizate
sistemele de garantare financiară aplicate în domeniul activităţii vamale la nivel naţional şi
european. Totodată, sunt analizate costurile şi beneficiile aplicării cadrului normativ european
după integrarea Republicii Moldova din punct de vedere al regimurilor vamale cu impact
economic şi al destinaţiilor vamale.
În capitolul 3, „RAŢIONALIZAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂŢII VAMALE”,
sunt abordate principalele probleme de ordin financiar, cu care se confruntă organele vamale
naţionale şi sunt identificate căi de soluționare a lor. Această categorie de probleme cuprinde
facilităţile acordate la importul mărfurilor, care au un impact negativ asupra veniturilor bugetului
Republicii Moldova, precum şi asupra creșterii economice. Efectele financiare sunt examinate
prin prisma scutirilor de care beneficiază societatea şi scutirilor care au ca scop încurajarea
economiei Republicii Moldova.
Problema evaziunii fiscale la importul mărfurilor este examinată prin prisma identificării
schemelor de evaziune şi direcţiilor de reducere a fenomenului de evaziune fiscală de către
organele vamale. Suplimentar, sunt examinate noi instrumente de combatere a evaziunii fiscale
la import, pe care, actualmente, le aplică Uniunea Europeană. A fost studiată, în acest sens,
experiența unor state recent aderate la Uniunea Europeană, care s-au confruntat (şi încă se mai
confruntă) cu probleme similare.
Diminuarea valorii în vamă la importul mărfurilor reprezintă o altă problemă de ordin
financiar examinată în cadrul acestui capitol. Problema respectivă se expune din mai multe
puncte de vedere, precum: viziunile declaranţilor şi agenţilor economici implicaţi în procesul de
vămuire.

13
 Concluziile generale şi Recomandări. Datorită rezultatelor cercetării efectuate la tema
”Aspecte financiare ale activităţii vamale în contextul integrării Republicii Moldova în
Uniunea Europeană”, concluzionăm că, dacă integrarea Republicii Moldova în Uniunea
Europeană va avea loc perioada imediat următoare, va avea un impact pozitiv asupra sistemului
de administrare vamală, în ansamblu, însă, dacă să ne referim la aspectul financiar, constatăm
efectul asupra bugetului de stat, care va înregistra, la început, o diminuare la componenta de
venituri, deoarece, după integrare, cca 60% din taxa vamală, percepută la momentul actual, nu va
mai fi încasată de către organele de stat, ceea ce presupune şi diminuarea încasărilor taxei pe
valoarea adăugată la import (conform cotelor standard şi reduse), care se aplică asupra valorii
încasate din cele 60% (taxa vamală). De asemenea, statul nu va mai percepe taxa pentru
proceduri vamale, deci, se va înregistra o scădere de 100% a acestor venituri, care iminent va
influenţa în aceeaşi manieră veniturile percepute prin aplicarea taxei pe valoarea adăugată la
import. În mare parte, veniturile vamale, care vor fi ratate din taxa vamală, TVA şi taxa pentru
proceduri vamale, vor fi compensate din contul accizelor care vor înregistra o creştere datorită
politicii comunitare comerciale şi de sănătate publică. În primul rând, cotele pentru mărfurile
accizate în Uniunea Europeană sunt de câteva ori mai mari decât în Republica Moldova, iar, în al
doilea rând, perceperea accizelor va fi integral efectuată de către organul vamal atât pentru
mărfurile produse pe piaţa internă, cât şi pentru cele importate de pe pieţele externe.
Făcând abstracţie de toate cele relatate anterior, există suficient timp pentru a înlătura
efectele financiare nedorite, astfel ca integrarea Republicii Moldova în spaţiul european să fie
una fără şocuri nedorite pentru economia naţională. Eliminarea efectelor financiare negative din
cadrul activităţii vamale poate fi realizată conform recomandărilor formulate în prezenta lucrare,
în special, prin racordarea politicii comerciale şi vamale la cea europeană, aplicarea mai pe larg a
schimbului de informaţie prealabilă, utilizarea practicii internaţionale de contracarare a evaziunii
fiscale şi fraudelor vamale, uniformizarea cotelor atât pentru taxa vamală, cât şi revizuirea
cotelor accizelor şi, nu în ultimul rând, încheierea mai multor acorduri de liber schimb cu ţările
partenere ale Uniunii Europene.
Toate aceste concluzii şi recomandări vor permite, în mod practic, înţelegerea
problematicii financiare din punct de vedere al activităţii vamale, de asemenea, vor facilita
adoptarea deciziilor conceptuale în privinţa facilitării şi accelerării parcursului de integrare a
Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

14
 1.BAZELE CONCEPTUALE ŞI TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA
VAMALĂ

1.1. Fundamente teoretice şi conceptuale privind activitatea vamală

Activitatea vamală îşi are originea în antichitate. Istoria n-a înregistrat date exacte privind
momentul şi locul apariţiei primei vame, însă, în sec. II-III î.e.n., în unele state antice, economia
atinge un asemenea nivel de dezvoltare, încât creşterea productivităţii muncii conduce la un
surplus de mărfuri. Datorită acestui fapt, apare necesitatea schimbului de mărfuri şi, ulterior, aşa-
numitele „operaţiuni de cumpărare-vânzare”. De asemenea, unii oameni nu se specializează în
producerea mărfurilor, ci în vânzarea lor, aceştia fiind numiţi „comercianţi”. Încep să se
perceapă comisioane pentru transportul de mărfuri şi călători pe teritoriul statului în care se
vindea marfa. Comisioanele menţionate nu luau forma unor taxe vamale, dar constituiau nişte
impozite, care erau folosite pentru a umple vistieria oraşului, statului respectiv.
Dezvoltarea continuă a statului a condus la crearea instituţiilor sale, administraţiei fiscale,
armatei şi poliţiei. Având în vedere necesităţile statului de a-şi întreţine organele sale, angajaţii
administraţiei fiscale încep să colecteze atât impozite de la populaţie, cât şi de la pieţele
comerciale, liniile de comunicare, porturi etc. Taxele percepute pentru mărfurile importate în
statele occidentale erau stabilite în moduri diferite, conform voinţei statului dominant şi
condiţiilor de tranzacţionare.
În secolul al III-lea î.e.n., în oraşul Tarifa, astăzi Andaluzia, provincia Cadiz, sudul
Spaniei, unde, la acel moment, domina Cartagina, pentru prima dată, se introduce un tabel în
care erau înscrise denumirile mărfurilor, dimensiunile lor şi mărimea taxelor vamale pentru
trecerea lor prin Strâmtoarea Gibraltar. Lista de mărfuri a sistematizat (codificat) ordinea şi
valoarea taxelor şi a fost numit „Tarif”, în cinstea oraşului respectiv.
Tariful vamal a devenit, pentru autorităţile vamale, un instrument important pentru
aprovizionarea vistieriei statului. Cotele tarifare creşteau anual sau scădeau în funcţie de situaţia
economică. Statul antic, folosind cu pricepere cotele taxelor, adaptau tariful vamal la necesităţile
lor, precum şi pentru acumularea veniturilor la vistierie. Aproape 80% din veniturile acumulate
în vistierie reprezentau taxe vamale. Drept exemplu serveşte Cartagina, unde Hannibal, folosind
un sistem de tarif vamal, alimenta nu numai trezoreria, dar şi ducea războiul cu Roma şi,
totodată, scutea populaţia de plata impozitelor.
Cu toate acestea, dorinţa de a colecta cât mai multe venituri din taxele vamale a avut un
efect diametral opus: ea a contribuit la apariţia unui fenomen alternativ – ”contrabanda” care a
slăbit astfel economia statului. Cu cât mai mari erau taxele, cu atât preţurile pentru mărfurile

15
importate erau mai mari, iar pe piaţă, în acelaşi timp, pătrundeau mărfuri la preţuri mai mici, prin
contrabandă. Statul pierdea din aceasta, în trezorerie scădeau veniturile, iar alte surse de venit nu
erau la acel moment. Acest fapt s-a întâmplat nu numai în Cartagina, dar şi în Grecia antică,
Mesopotamia şi alte state.
Istoria ne arată că, în această perioadă, activitatea vamală este strâns legată de structura
socio-economică a statului. În secolul al V-lea, economia naturală este subminată de economia
de piaţă, preţul fiind scopul final al activităţii economice.
Dezvoltarea activităţii vamale şi transformarea ei într-un instrument de reglementare al
schimburilor de mărfuri este înregistrat în secolele VII-IX. După mai multe secole, datorită
extinderii relaţiilor economice dintre oraşe şi state, încep să se prefigureze primii termeni ai
legislaţiei vamale. Pe atunci, termenul de Politică vamală avea semnificaţia de parte integrantă
a politicii interne şi externe şi determina strategia activităţii vamale, care se reflectă în legile şi
reglementările relevante ale statului, iar termenul de activitate vamală avea următoarea
semnificaţie: ”Activitatea vamală este un proces obiectiv, care se manifestă în domeniul
economic şi al relaţiilor comerciale între state, precum şi în interiorul statului, acesta fiind unul
dintre mecanismele de reglementare a economiei, comerţului exterior şi stabilizării
financiare”[58].
Teoriile moderne, care vizează activitatea vamală şi politicile economice externe ale
statelor, au cunoscut o dezvoltare şi o diversificare crescânde de la mijlocul secolului al XIX-lea
şi până în prezent [58]. Acest fapt se explică atât prin creşterea continuă a volumului comerţului
extern, îndeosebi al ţărilor puternic industrializate, şi complicării lui (ca structură, curente de
schimb şi rezultate, inclusiv accentuarea ciclicităţii acestui domeniu şi amplificarea fenomenelor
de criză), cât şi în legătură cu numeroasele schimbări care au avut loc în diferite doctrine,
ideologii, culturi şi la interferenţa dintre acestea şi civilizaţia modernă, bazată pe maşinism,
automatizare şi informatică.
Teoriile referitoare la eficienţa activităţii vamale pot fi prezentate în trei nivele (figura
1.1.1):
I. Teoria economică generală;
II. Teoria eficienţei economice şi teoria instituţionalistă;
III. Teoria eficienţei vamale.
Referindu-ne la teoria economică generală, poate fi menţionată, în primul rând, Teoria
avantajului absolut, dezvoltată de Adam Smith în „The Wealth of Nations”, lucrare publicată în
1776, care reprezintă punctul de plecare al teoriilor clasice privind comerţul internaţional.

16
Conform teoriei sale, ţările ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri pentru care
dispun de un avantaj absolut.

Nivelul III
Teoria
eficienţei vamale

Nivelul II
Teoria eficienţei economice
şi teoria instituţionalistă

Nivelul I
Teoria economică generală

Figura 1.1.1. Piramida aspectelor teoretice referitoare la eficienţa activităţii vamale

Sursa: Elaborată de autor
Avantajul absolut constă în posibilitatea de a produce un bun cu o cantitate mai mică de
factori (input) decât oriunde altundeva în lume.
A. Smith combate teoria mercantilistă a jocului cu sumă nulă (un joc cu sumă nulă este
acela în care câştigul unuia dintre participanţi reprezintă rezultatul pierderii altuia). Prin
participarea la comerţul internaţional, „avuţia” tuturor ţărilor poate fi sporită, specializarea
urmând a se realiza pe baza principiului avantajului absolut.
Prin specializare în producerea acelor produse pentru care sunt mai eficiente, toate ţările
vor beneficia de pe urma participării la schimburile internaţionale.
Teoria lui Adam Smith nu rezolvă dilema ţărilor care nu prezintă un avantaj absolut în
niciun domeniu. Aceste ţări nu vor mai participa la comerţul internaţional?
Răspunsul va fi oferit de David Ricardo, care va dezvolta teoria avantajelor comparative
sau relative.
Teoria avantajelor comparative sau modelul ricardian. David Ricardo, în lucrarea sa
„The Principle of Political Economy and Taxation” (1817), a demonstrat că o ţară se va
specializa în producerea acelor bunuri pe care le poate fabrica mai eficient şi va cumpăra, din
altă ţară, acele bunuri pe care le realizează mai puţin eficient, chiar dacă ea ar putea produce
aceste bunuri mai eficient decât ţara terţă [82].
Raţionamentul lui David Ricardo a pornit de la următoarele ipoteze:
1. Ipoteza imobilităţii relative a factorilor
a. În interiorul oricărei ţări, factorii de producţie (mărfurile, capitalul, forţa de muncă)
circulă liber;

17
 b. La scară internaţională, numai mărfurile circulă liber (ipoteza liberului schimb), în timp
ce factorii capital şi forţă de muncă sunt imobili, ţările neintrând astfel în concurenţă.
2. Ipoteza pieţei pure şi perfecte
a. În fiecare ţară, concurenţa este „pură şi perfectă”, ceea ce înseamnă că nicio entitate nu
dispune de putere suficientă pentru a-şi impune condiţiile pe piaţă şi a influenţa preţul
sau volumul total al ofertei, de asemenea, nu există nicio restricţie în calea pătrunderii
unor noi concurenţi şi nici privind deplasarea acestora între sectoare (mobilitate
intersectorială).
b. Pornind de la „legea valorii muncii”, D. Ricardo postulează faptul că, în interiorul
fiecărei ţări, mărfurile se schimbă în funcţie de cantitatea de muncă necesară producerii
lor. Dacă, de exemplu, producerea unei unităţi de ţesătură necesită 2 ore de muncă, iar
a unei unităţi de grâu, o oră, o măsură de grâu se va schimba contra două măsuri de
grâu.
3. Ipoteza echilibrului static
a. Oricare ar fi bunul considerat, producerea sa implică utilizarea de factori de producţie
în proporţii bine determinate. Cu alte cuvinte, producţia se efectuează în condiţiile
unor „coeficienţi constanți”, fără ca substituţia să fie posibilă.
b. În plus, nu există niciun avantaj (dar niciun dezavantaj) în a produce în serii mari, şi nu
mici. Preţul care revine pe unitatea de produs se presupune a fi acelaşi în ambele
situaţii. Prin urmare, producţia se realizează la „costuri sau randamente de scară
constante”.
Plecând de la aceste ipoteze, că, în teoria lui Ricardo, se reflectă o analiză originală a
comerţului internaţional, capabilă să explice fundamentele specializării, eficienţei şi creşterii
economice.
Teoria avantajelor relative sau comparative - David Ricardo (1817). Fiecare ţară se va
specializa în producerea acelor bunuri pentru care este cea mai avantajată sau cel mai puţin
dezavantajată, respectiv în producerea acelor bunuri ale căror costuri comparative sunt cel mai
puţin ridicate.
Economiştii suedezi Eli Heckscher (în 1919) şi Bertil Ohlin (în 1933), în continuare,
încearcă explicarea avantajului comparativ, argumentând faptul că sursa acestuia o reprezintă
diferenţele din dotarea cu factori de producţie (Modelul Heckscher – Ohlin – Samuelson (Teorii
neoclasice)).
Se porneşte de la premisa că ţările nu dispun de aceeaşi dotare relativă cu factori şi, deci,
nu au aceleaşi costuri relative de producţie. Sunt avuţi în vedere doi factori, munca şi capitalul.

18
 Dacă notăm capitalul cu K şi munca cu L, şi, dacă, prin ipoteză, presupunem că ţările din
Nord deţin un stoc relativ de capital K/L superior celor din Sud, menționăm că ţările din Nord
dispun, relativ, din abundenţă, de capital şi că ţările din Sud dispun, relativ, din abundenţă, de
factorul muncă.
Deoarece factorii rari sunt scumpi, iar cei abundenţi sunt ieftini, ţările din Nord dispun de
capital ieftin, iar ţările din Sud – forţă de muncă ieftină.
Impactul diferenţelor de costuri relative ale factorilor influenţează preţurile produselor în
funcţie de intensitatea relativă a factorilor utilizaţi în fabricarea lor. Se porneşte de la ipoteza că
ţările dispun de aceeaşi tehnologie, chiar dacă nu utilizează aceleaşi tehnici de producţie. Astfel,
bunurile pot fi produse folosind tehnici de producţie alternative (de exemplu, un articol textil
poate fi fabricat fie folosind un lucrător şi trei maşini, fie doi lucrători şi două maşini, fie trei
lucrători şi o maşină), coeficienţii input-output fiind flexibili şi dependenţi de preţul relativ al
factorilor de producţie. De pildă, pentru a produce textile, putem presupune că producătorii au de
ales între diferite procedee tehnice, combinând, în mod diferit capitalul şi munca.
Producătorii din Nord vor fi interesaţi de alegerea unor tehnici de producţie intensive în
capital, datorită abundenţei de utilaje şi preţului ridicat al mâinii de lucru, în vreme ce
producătorii din Sud vor alege tehnici intensive în factorul muncă, din motive contrare celor din
Nord.
Teorema Heckscher-Ohlin se poate enunţa astfel: O ţară dispune de avantaj comparativ
în producerea unui bun, atunci când utilizează intensiv factorul caracterizat prin abundenţă
factorială relativă în raport cu partenerul său comercial. În aceste condiţii, comerţul
internaţional corespunde unui schimb de factori abundenţi contra unor factori rari (ţările vor
exporta produse a căror fabricaţie a necesitat o cantitate importantă de factori abundenţi şi vor
importa bunuri fabricate cu ajutorul factorilor care, în cazul ei, sunt deficitari). Ca urmare,
apare o tendinţă de egalizare a remunerării factorilor de producţie.
În analiza lui Heckscher şi Ohlin, tendinţa de egalizare a remunerării factorilor de
producţie nu apare cu claritate, ceea ce l-a determinat pe Paul Samuelson să reia această
problemă.
De asemenea, poate fi amintită ideologia lui Antoine de Montchrestien, prezentată în
„Trattato di economia politica” (1616), din care putem trage concluzia că importul/exportul
mărfurilor deţine un rol mai important decât producţia. Este firesc să gândească în acest mod,
deoarece Franţa, la acel moment, nu dispunea de mari centre industrializate, fapt pentru care
exploata la maximum pământurile. [31]

19
 De asemenea, poate fi menţionată teoria lui John Locke, care în opera sa „Some
Considerations on the consequences of the Lowering of Interest and the Raising of the Value of
Money” (1691), consideră „trebuie să existe o anumită proporţie între monedă şi comerţ”. [107]
Argumentul pentru aceasta este că pentru a menţine economia fără pierdere, preţul mărfurilor
trebuie să se menţină la un nivel egal sau aproape egal de cel care predomină în ţările vecine, iar,
în condiţiile actuale, această abordare îşi găseşte un loc perfect. Acest lucru este relevant în
gestionarea corectă a impozitelor şi taxelor vamale, contracararea contrabandei, a mărfurilor
contrafăcute etc.
O secţiune faimoasă din lucrarea „Economic Sophisms” (1845) a lui Frédéric Bastiat
[100] se referă la modul în care tarifele (vamale) sunt, în mod inerent, contraproductive. Frederic
Bastiat postulează o cale ferată teoretică între Spania şi Franţa, care este construită în scopul de a
reduce costurile în urma importurilor/exporturilor între cele două ţări. Acest lucru este realizat
prin trecerea mai rapidă şi mai uşoară a bunurilor celor două naţiuni. Frederic Bastiat
demonstrează că această situaţie generează beneficii atât consumatorilor ţării, deoarece reduce
costurile de transport a mărfurilor şi, prin urmare, reduce preţul pe piaţă pentru aceste produse.
Tema centrală a ideologiei economice a lui Frederic Bastiat se bazează pe două puncte
principale: toate deciziile economice ar trebui să fie adoptate ţinând cont de consumator, iar
tarifele vamale servesc doar unui scop: anularea câştigurilor acordate societăţii din tehnologie,
muncă, ingeniozitate, determinare şi progres.
În domeniul teoriilor eficienţei economice, în opinia noastră, se evidenţiază teoria
eficienţei dinamice, prezentată în lucrarea „The Theory of Dynamic Efficiency” (2009), a
renumitului promotor Jesus Huerta de Soto, reprezentant eminent al şcolii economice austriece.
[84, 105, 106]
Concepţia de eficienţă statistică şi dinamică a fost formulată de savanţii Edwin G. Dolan şi
David E. Lindsey, care au determinat-o din punctul de vedere al apropierii de curba
posibilităţilor productive şi deplasării ei, respectiv, spre stânga. La factorii principali ai eficienţei
dinamice, ei atribuie energia antreprenorială, inovaţiile şi invenţiile tehnologice.
Concepţia lui Jesus Huerta de Soto se bazează pe rolul dominant al talentului
antreprenorial în asigurarea eficienţei dinamice a oricărui agent economic. În opinia acestui
savant, eficienţa dinamică a unei persoane, companii, instituţii sau a sistemului economic, în
general depinde, în principal, de nivelul capacităţii lor creative în activitatea de întreprinzător şi
de coordonare. În contextul acestei concepţii, aspectul dinamic al eficienţei este considerat
aspectul principal în virtutea a două circumstanţe.

20
 În primul rând, toţi subiecţii sistemului economic pot acţiona în avantajul lor, chiar şi în
cazul în care economia nu atinge hotarul posibilităţilor de producţie, însă, în acelaşi timp, creaţia
antreprenorială, permanent, deplasează această curbă spre stânga. Într-o astfel de situaţie,
posibilităţile fiecărei persoane se îmbunătăţesc, pentru că deplasarea curbei este determinată de
fluxul creativ de mijloace şi idei noi, care, până la deschiderea oportunităţilor de către
întreprinzători, nici nu puteau fi imaginate. De aceea, este deosebit de importantă nu numai
stoparea cheltuirii iraţionale a mijloacelor, care sunt considerate drept date (din punct de vedere
al eficienţei), ci şi de a detecta şi crea permanent scopuri şi mijloace noi, stimulând astfel
coordonarea. Însă, în acest caz, trebuie luat în consideraţie faptul că, în cadrul oricărui proces
antreprenorial, întotdeauna, survin noi încălcări ale coordonării şi, din acest motiv, în economia
de piaţă unele resurse, în mod inevitabil, se cheltuiesc ineficient.
În al doilea rând, aspectul dinamic al eficienţei îl include şi pe cel static. Forţa
antreprenorială, care generează eficienţa dinamică prin crearea şi detectarea noilor posibilităţi de
obţinere a profitului, este aceeaşi forţă, care asigură obţinerea nivelului cel mai înalt al eficienţei
statice, determinând corectarea dereglărilor de coordonare admise anterior. Însă, din cauza
fluxului infinit de erori noi de coordonare, în economia de piaţă real existentă, nivelul de optim
al lui Pareto, în principiu, nu este posibil de atins. De aceea, probabilitatea cheltuirii ineficiente a
resurselor disponibile nu poate fi exclusă complet.
În ceea ce priveşte instituţionalismul, prin termenul de instituţie, promotorii acestui curent
înţelegeau totalitatea concepţiilor juridice şi de comportament, care determinau acţiunea
indivizilor, întreprinderilor, grupurilor sociale şi administraţiilor publice şi private. Cercetarea
instituţiilor urma să ţină cont atât de marea lor diversitate, cât şi de evoluţia lor în timp.
Activitatea agenţilor economici nu era studiată în mod izolat, ci în cadrul instituţiilor din care
aceştia făceau parte. Pentru explicarea tendinţelor evoluţiei instituţiilor şi, prin aceasta, a
modului de activitate şi a regulilor de conduită, care urmau să fie adoptate de agenţii economici,
se recomandă studierea unui număr cât mai mari de date şi fapte. [46]
Dintre exponenţii instituţionalismului, s-au remarcat T.Veblen şi W.Mitchell.
Thorstein Veblen este considerat întemeietorul curentului instituţionalist, iar opiniile sale
au fost expuse în lucrările: Teoria clasei neproductive (1893), Teoria întreprinderii de afaceri
(1904) şi altele. Natura umană, considera T.Veblen, nu putea fi înţeleasă numai din perspectiva
unor legi economice imuabile, în care caracterul ei atât feroce, cât şi creativ sunt prezentate în
mod raţional; ea ar putea fi studiată şi înţeleasă mult mai bine, dacă s-ar utiliza metodele
antropologului sau ale psihologului, care privesc omul ca pe o fiinţă cu porniri instinctuale şi
iraţionale. [47]

21
 În prezent, instituţionalismul are numeroşi discipoli. Drept exemplu pot servi următorii
savanţi cu lucrările lor:
•Bruce G. Carruthers, Rules, Institutions, and North's Institutionalism: State and Market in
Early Modern England [91];
•Popov E., Sergheev A. , The Modern Russian Institutionalism: Further Discussion [118];
•Malcolm Rutherford, Institutions in Economics: The Old and the New Institutionalism
(Historical Perspectives on Modern Economics) [124];
•Thayer Watkins, Institutional economics [130].
Baza conceptuală a teoriilor legate de eficientizarea activităţii vamale este constituită din
prevederile normelor internaţionale ale acesteia.
Astfel, de la mijlocul anilor 1990, a crescut cererea coordonării activităţii diferitelor agenţii
de frontieră in vederea facilitării comerțului. Diferite instituţii au început să dezvolte conceptul
cunoscut astăzi ca Managementul Coordonat al Frontierei (Coordinated Border Management)
(CBM). Prin definiţie, CBM este de interes pentru agenţiile non-vamale de frontieră, factorii de
decizie politică, şi organizaţiile internaţionale. În timp ce Organizaţia Mondială a Vămilor
(World Customs Organization) (WCO) utilizează termenul Coordinated Border Management,
alte organizaţii au divizat terminologia lor proprie, care include, dar nu este limitată la
Managementul Integrat al Frontierei (Integrated Border Management) (UE), Managementul
Colaborativ al Frontierei (Collaborative Border Management) (Banca Mondială), şi
Comprehensive Border Management (OSCE [Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Europa]). În pofida subtilităţilor din definirea acestor termeni, orientarea lor în abordare largă
este aceeaşi: agenţiile frontaliere au nevoie de coordonarea activităţii lor în scopul măririi
eficacităţii şi eficienţei procedurilor frontaliere. În practică, acest termen a servit drept piatră de
temelie pentru desfăşurarea reformelor structurale în mai multe ţări. [117]
Conceptele CBM îşi au antecedentele lor în instrumentele-cheie ale WCO. În mod special,
este vorba de Convenţia Internaţională pentru Simplificarea şi Armonizarea Procedurilor
Vamale (International Convention on the Simplification and Harmonization of Customs
Procedures) (Convenţia revizuită de la Kyoto), precum şi Cadrul Standardelor SAFE pentru
Securitatea şi Facilitarea Comerţului Global (SAFE Framework of Standards to Secure and
Facilitate Global Trade) (the SAFE Framework). Convenţia revizuită de la Kyoto a intrat în
vigoare în anul 1974 şi a fost revizuită în anul 1999. Unul din principiile majore ale acestei
Convenţii a constat în simplificarea şi-n standardizarea procedurilor vamale.

22
 În ceea ce priveşte teoriile eficienţei vamale, pornind de la concepţiile formulate de
Makrusev V. V., Dianova V. Iu., Markina О. V. [72], pot fi diferenţiate trei direcţii ale
dezvoltării viziunilor teoretice (figura 1.1.2):

Figura 1.1.2. Complexul viziunilor teoretice referitoare la dezvoltarea activităţii vamale

Sursa: elaborată de autor în baza „Вопросы теории и концепция развития таможенного дела в России”
de Макрусев В. В., Дианова В. Ю., Маркина О. В. [72]

I. Viziunile teoretice referitoare la schimbările la nivel internaţional şi naţional

Abordările teoretice ale funcţionării uniunilor vamale:
Richard G. Lipsey – „The Theory of Customs Unions: Trade Diversion and Welfare”
[122]
Çaglar Özden, Francisco J. Parod – „Customs unions and foreign investment: theory
and evidence from mercosur’s auto industry”. [93]
Rolf Mirus şi Nataliya Rylska – „Economic integration: free trade areas vs. customs
unions” [123]
Studierea problemelor administrării vamale în cadrul Uniunii Vamale şi Comunităţii
Economice Euroasiatice de către Fedorovskaya М.А., în lucrarea „Проблемы таможенного
администрирования в рамках Таможенного Союза и Евразийского Экономического
Сообщества” [85]
Examinarea problemelor vamale ale aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a
Comerţului de către Simonov N. Е., în lucrarea „Вступление россии в ВТО: таможенный
аспект экономической безопасности” [83]
Viziuni privind modernizarea activităţii serviciilor vamale în condiţiile dezvoltării
comerţului internaţional de către Michael H. Lane, în lucrarea „Customs modernization and the
international trade superhighway”. [112]
II. Viziunile teoretice referitoare la schimbările instituţionale în serviciul vamal.

23
 La acestea se referă:
Abordările teoretice ale aplicării metodelor cantitative de estimare a eficienţei activităţii
vamale:
Kosenko V. P., Oposhnean L. I. – „Основы теории эффективности таможенного
дела” [68]
Vaghin V. D. – „Теория и методология таможенного дела. Сборник научных трудов
в двух частях” [64]
Evidenţierea şi examinarea următoarelor elemente ale eficienţei activităţii organelor
vamale de către Barishnikova E., în lucrarea „Факторы эффективности в управлении
таможенным делом”. [61]:
eficienţa politcii vamale;
eficienţa administrării vamale;
eficienţa potenţialului administrativ-managerial al serviciului vamal;
eficiența utilizării resurselor informaționale vamale;
eficienţa utilizării bazei tehnico-materiale a organelor vamale;
eficienţa factorului uman în cadrul organelor vamale.
 Abordarea eficienţei administrării resurselor vamale în condiţiile constrângerilor
climatului economic de către Haughton Michael şi Sapna Isotupa, în lucrarea „Achieving
resource efficiency by customs administrations in a constrained economic climate: a critical
examination” [113]
 Examinarea căilor de dezvoltare a activităţii vamale de către Ostanin V. А. în lucrarea
„Институт таможенного дела: вчера, сегодня, завтра” [78]
III. Viziunile teoretice referitoare la procesele din interiorul ţării se prezintă în felul
următor:
 Examinarea eficienţei activităţii organelor vamale din Rusia, de către Piatov А. А., în
lucrarea „Оценка эффективности деятельности таможенных органов” [79]
Examinarea prin prisma concepţiilor teoretice a direcţiilor de dezvoltare a activităţii
vamale din Rusia, de către Makrusev V. V., Dianova V. Iu., Markina О. V., în lucrarea
„Вопросы теории и концепция развития таможенного дела в России” [72] şi „Управление
развитием таможенных органов России на основе институционального подхода” [73]
 Abordările metodice ale eficienţei reglementării activităţii vamale din Rusia, în
contextul reformei administrative, de Hapilin S. А., în articolul „Методические подходы к
оценке эффективности таможенного регулирования внешнеэкономической деятельности в
условиях реализации административной реформы ”. [87]

24
 Examinarea eficienţei activităţii organelor vamale din Croaţia, de către Benazić Alen, în
lucrarea „Measuring efficiency in the Croatian customs service: a data envelopment analysis
approach”. [89]
 Examinarea rolului serviciului vamal în colectarea veniturilor bugetare în Lituania, de
către Adomaviciute Danute, în „Customs role ensuring revenue collection”. [96]
În urma studiului efectuat, putem constata că problemele teoretice ale activităţii vamale,
reflectate în lucrările cercetătorilor din Republica Moldova, sunt relativ puţin examinate de către
savanţii autohtoni. În acest context, pot fi evidenţiate rezultatele cercetărilor efectuate de Balan
Aliona în următoarele domenii:
Analiza criteriilor de bază în aprecierea eficienţei activităţii vamale [3];
Căile de sporire a eficienţei sistemului de control al valorii în vamă [2];
Rolul veniturilor vamale în formarea bugetului de stat şi în asigurarea securităţii
economice a statului [4].
De asemenea, pot fi remarcate studiile efectuate de Obreja Efim, Gâscă Viorelia, Calenic
Natalia în domeniul activităţii vamale în Republica Moldova şi a fenomenului corupţiei în cadrul
acesteia. [32]
1.2. Abordări conceptuale privind politica comercială externă în calitate de cadru
determinativ în organizarea activităţii vamale
Politica comercială cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat ca atribut al suveranităţii
sale, pentru reglementarea comportamentului persoanelor autorizate în raporturile lor comerciale
internaţionale.
Prin politica comercială pe care o practică, statul urmăreşte să realizeze un anumit grad de
permeabilitate a frontierei vamale faţă de mărfurile de origine străină, corespunzător necesităţilor
de protecţie a producţiei indigene, precum şi să stimuleze dezvoltarea producţiei pentru export.
Astfel, sub incidenţa politicii comerciale intră: [10, pag.10-13]
 promovarea exportului de produse naţionale;
 facilitarea completării economiei naţionale cu bunuri şi servicii pe calea importului;
 sprijinirea cooperării economice internaţionale;
 protejarea industriei naţionale şi a celorlalte ramuri de producţie în faţa concurenţei
străine;
 orientarea şi controlul importului şi exportului de capital;
 controlul diverselor forme de integrare economică internaţională.
Politica comercială trebuie să stimuleze participarea ţării la schimburile comerciale
internaţionale şi este strâns legată de evoluţia economiei naţionale şi a economiei mondiale.

25
 Obiectivele politicii comerciale sunt determinate de: potenţialul economic de care
dispune ţara, mărimea teritoriului, numărul de locuitori, poziţia geografică, evoluţia economiei
mondiale, fenomenele de conjunctură ale pieţei internaţionale.
La acestea, se adaugă specificitatea şi complexitatea proceselor de dezvoltare, precum şi
influenţa exercitată de revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Controlul importului constituie un alt obiectiv important al politicii comerciale practicate
de orice stat. Prin import, se pot introduce în ţară bunuri şi servicii deficitare sau mai competitive
calitativ, sau produse care pot participa la creşterea calităţii produselor interne şi, astfel, la
creşterea competitivităţii pe piaţa externă. Prin import, în principal, se pot achiziţiona mijloace
de investiţii rezultate din progrese tehnice capabile să contribuie la realizarea de produse
competitive atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă.
Ca scop al schimburilor comerciale cu celelalte ţări, este important ca importul să fie atent
controlat şi coordonat prin instrumentele de politică comercială pentru protejarea producţiei
naţionale în faţa concurenţei străine, când aceasta tinde să aducă prejudicii intereselor naţionale.
Trebuie menţionat că, prin aplicarea unei politici de import adecvate, se urmăreşte
completarea produselor naţionale, atunci când ele sunt deficitare, cu intenţia de a diversifica
oferta internă de bunuri şi servicii.
Relevanţa vamală a politicilor comerciale referitoare la importuri este restrânsă, atunci,
când se ia în considerare sfera dezvoltării economiei naţionale, şi covârşitoare, atunci, când se ia
ca reper construcţia politicii vamale. Dar politicile vamale sunt, totdeauna, subsecvente şi
determinate de politicile comerciale, oglindind doctrina ce stă la baza acestora, existând o relaţie
de tipul parte-întreg.
Din punct de vedere socio-istoric, schimbul a căpătat o importanţă vitală odată cu
diviziunea socială a muncii, reprezentând prima condiţie de existenţă a acesteia. Deşi
preexistentă, translaţia de bunuri intervine, în mod necesar, şi nu opţional, deoarece propriile
producţii nu mai sunt suficiente pentru individ, propria economie nu îi mai este exclusiv
suficientă.
Deoarece schimbul constituie o relaţie socială, evoluţia sa a fost similară cu aceea a
societăţii, de la asigurarea nevoilor de bază la sustenabilitatea comunităţii sub toate aspectele,
inclusiv prin transferuri culturale. Prezentând o tendinţă de manifestare organizată, schimbul a
atras, inevitabil, o cenzură, fie sub forma compensaţiilor pentru folosirea unei infrastructuri,
precum taxele de pod, de port sau de trecere printr-un teritoriu, fie sub forma parazitării de către
diverse grupuri. Pe măsură ce grupurile s-au structurat în formă statală, cenzura s-a exercitat din
direcţia interesului de stat [1].

26
 Toma D’Aquino (1225-1274) a fost periculos de explicit, pentru propria viaţă, când a
afirmat că guvernanţii sunt bandiţii instituţionalizaţi, pretind dări pe care le justifică mai puţin
decât sporadic (din când în când), pretind supunere şi voluntarism în ascultarea de care supuşii
dau dovadă faţă de ei. Se cunosc numeroase exemple, în care organele vamale figurau ca forme
parazitare ce grevau comerţul.
Istoria cunoaşte şi exemple pozitive de naţiuni comerciale, născute şi întreţinute de
ocuparea unui areal geografic, ce includea puncte obligatorii de trecere.
Indiferent de premisele care au determinat apariţia cenzurii în efectuarea schimburilor,
vama a avut, de la bun început, drept motivaţie protecţia, fie că ea se îndrepta asupra societăţii, în
general, fie asupra unor grupuri de oameni [11, pag.10].
Pornind de la cele menţionate mai sus, concluzionăm că progresul economic al unei ţări
depinde, mai întâi, de gradul de mobilizare şi folosire mai intensă a resurselor proprii, ceea ce nu
prezumă, însă, promovarea unei politici economice autarhice (de izolare).
Prin politica comercială pe care o practică, statul urmăreşte să realizeze un anumit grad de
permeabilitate (trecere fluentă) a frontierelor vamale faţă de mărfurile străine, corespunzător
necesităţilor de protecţie a producţiei indigene.
Totodată, statul trebuie să asigure protejarea economiei naţionale şi a celorlalte ramuri de
producţie în faţa concurenţei străine, precum şi dezvoltarea producţiei pentru export.
Amprenta statului asupra circulaţiei bunurilor, pe teritoriul unde îşi exercită suveranitatea,
a căpătat pregnanţă (claritate) şi legitimitate prin dobândirea unui caracter de continuitate.
Ţările nu se pot izola de circuitul economic mondial. Participarea la diviziunea
internaţională a muncii şi, implicit, la circuitul mondial este de natură să protejeze eforturile
proprii ale fiecărui popor şi să accelereze progresul economic al tuturor statelor.
Cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională constituie, fără îndoială, unul
din factorii cei mai importanţi ai dezvoltării economice. La extinderea relaţiilor economice
internaţionale, contribuie numeroşi factori, precum:
• producţia de bunuri şi servicii;
• dezvoltarea infrastructurii internaţionale de transport;
• informatizarea;
• forme noi de realizare a tranzacţiilor;
• noi mijloace juridice menite să faciliteze această cooperare şi să dea operaţiunilor
comerciale certitudine juridică;
• măsurile moderne de asigurare împotriva riscurilor etc.

27
 Toţi aceşti factori sunt incluşi în diverse sisteme, care alcătuiesc economiile contemporane
ale statelor, între care există relaţii de interdependenţă, desfăşurate atât în cadrul bilateral, cât şi
multilateral, conform unor reguli stabilite pe seama acordului de voinţă între state.
Specificul sistemului vamal constă în acţiunea de protejare a pieţei interne, şi nu de
protector al economiei naţionale ori de finanţator important al acesteia. Afirmaţia poate genera
controverse, însă, natura principalelor noastre exporturi este principalul argument al acestei
concluzii: exportăm materii prime ori primar prelucrate, precum cheresteaua sau produsele
obţinute din industrii poluante, precum cimentul. Prin urmare, considerentele ecologice creează
principalele posibilităţi de export pentru R. Moldova, prin realocarea industriilor europene, şi nu
prin productivitatea industriilor moldoveneşti.
De asemenea, statele cu economii de piaţă, indiferent de stadiile acestora, utilizează în
cadrul politicii comerciale nenumărate pârghii, care să conducă la participarea activă şi
avantajoasă a ţării la schimburile comerciale internaţionale [1].
Dintre aceste pârghii şi metode utilizate, pot fi amintite:
 practicarea unei cooperări economice internaţionale active;
 atragerea importului de capital şi, după caz, încurajarea exportului acestuia;
 primirea sau acordarea de credite guvernamentale de la şi la diverse state ale lumii în
condiţii avantajoase, cu perceperea unor garanţii cât mai sigure cu privire la piaţa
serviciilor, pe calea dobânzilor şi rambursarea la termen a ratelor de credit scadente;
 promovarea şi sprijinirea accentuată a exportului invizibil din sectorul terţiar, cu efect
benefic asupra creşterilor de încasări în valută.
Dezvoltarea sectorului terţiar reprezintă o tendinţă de bază în ţările cu economii dezvoltate,
moderne.
Din studiile efectuate, s-a constatat că, dintre sectoarele terţiare, care trebuie sprijinite şi
dezvoltate cu precădere, fac parte: turismul, telecomunicaţiile, transporturile, băncile. În
manifestarea politicii comerciale, vis-à-vis de cea vamală, statul trebuie să fie un moderator şi un
protector al respectării conduitei impuse.
O bună politică comercială urmăreşte ca anual, încasările şi plăţile unei ţări să fie
echilibrate, echilibrul balanţei plăţilor externe fiind determinat de echilibrul balanţei comerciale.
Este important să se acorde o atenţie deosebită balanţei comerciale a exporturilor şi
importurilor invizibile, adică serviciilor, deoarece acestea reprezintă o sursă importantă de devize
sau de plăţi numai în cazuri excepţionale. Un exemplu, în acest sens, ar fi cel din Grecia, Spania,
Elveţia, ţări care încasează anual sume importante din operaţiuni extracomerciale, în special din
prestaţii de transport şi prestaţii turistice.

28
 Asigurarea echilibrului balanţei plăţilor externe trebuie privită în dinamica procesului
economic. Atragerea resurselor externe de dezvoltare determină un deficit care se acoperă prin
credit sau prin import de capital. Dacă resursele respective sunt alocate şi utilizate eficient, ele
determină, în perioadele viitoare, excedente comerciale ce echilibrează balanţa plăţilor externe.
Situaţia dramatică a ţărilor în curs de dezvoltare sau subdezvoltate, cu datorie externă,
decurge, în principal, dintr-o alocare şi utilizare ineficientă a resurselor externe atrase. Astfel, se
ajunge la formarea şi creşterea datoriei externe cu consecinţe negative asupra creşterii economice
şi nivelului de trai [10].
Participarea economiilor naţionale contemporane la diviziunea internaţională a muncii
presupune însăşi o protejare a acestora de către stat, deci o instituţie de drept public, prin
folosirea diverselor mijloace şi tehnici. Una din instituţiile care participă ca element de protecţie
reprezintă Autoritatea Vamală prin activitatea sa. Sistemul vamal este inclus în cadrul sistemului
economic şi diferă de la un stat la altul, în funcţie de structura organizatorică, politica
comercială, pe care fiecare stat participant la schimbul internaţional de mărfuri o practică.
S-a observat că, la nivel de economie naţională, sistemul vamal include o serie de
obiective, dintre care: încurajarea activităţii de export, prin diverse forme şi mijloace, apărarea
intereselor economice ale statului, întocmirea de statistici în activitatea de comerţ exterior,
înfăptuirea politicii fiscale a statului.
Stimularea şi promovarea exportului reprezintă instrumentele de politică comercială
menite să asigure dezvoltarea relaţiilor comerciale externe, precum şi de orientare şi sprijinire a
producătorilor interni pentru realizarea şi livrarea la export de mărfuri competitive din punct de
vedere tehnic şi comercial.
Din studiile efectuate, s-a observat că stimularea exporturilor se poate realiza cu ajutorul
mai multor măsuri, acestea pot fi de natură: bugetară, fiscală, valutară, financiar-bancară şi, de
asemenea, măsuri aplicate pentru eliminarea obstacolelor netarifare.
Actualul sistem de stimulare a exportului este axat, în principal, pe mijloace şi mecanisme
financiar-bancare, fiscale şi facilităţi vamale, cu delimitarea măsurilor pe exporturi de mărfuri
complexe şi cu ciclu lung de fabricaţie.
Printre măsurile de stimulare a exportului practicate, spre exemplu, în Republica Moldova,
până în prezent amintim [51]:
 scutirea de plata taxelor vamale, TVA a produselor autohtone destinate exportului;
 asigurarea creditelor de export pentru riscul de ţară;
 asigurarea creditelor cumpărător, acordate de băncile finanţatoare.

29
 În ceea ce priveşte stimularea exportului de produse complexe şi cu ciclu lung de
fabricaţie, aceasta s-a realizat prin [51]:
 garanţii pentru participarea la licitaţii internaţionale, executarea lucrărilor şi alte
garanţii stabilite prin contracte externe;
 garanţii pentru creditele în lei utilizate pentru producţia de export din ţară şi din
străinătate şi pentru creditele de export pentru o perioadă de până la 8 ani;
 acordarea de sprijin financiar pentru participarea agenţilor economici la târguri şi
expoziţii internaţionale, misiuni economice specializate şi promovarea ofertei de
bunuri şi servicii în cadrul programelor de reconstrucţie a unor zone din Balcani;
 realizarea de operaţiuni legate de import-export, prin care se asigură plata
importurilor de materii prime, materiale, maşini şi utilaje necesare procesului de
producţie cu exporturi de mărfuri autohtone.
Din studiile efectuate, a rezultat că se încearcă depunerea unor eforturi privind sistemul de
promovare a exportului, care vizează o serie de acţiuni referitoare la perfecţionarea cadrului
juridic extern al relaţiilor economice şi unele măsuri de sprijinire a agenţilor economici prin
furnizarea informaţiilor de piaţă, realizarea unor studii de marketing şi asistenţă de specialitate.
Multe din aceste măsuri nu vor mai putea fi luate în viitor, cel puţin pentru anumite
exporturi, în funcţie de piaţa pe care vor fi realizate ori de natura mărfurilor exportate, deoarece
contravin acordurilor de preaderare ce privesc interzicerea măsurilor anticoncurenţiale.
De aceea, principalele modalităţi de promovare a exporturilor vor consta în [51]:
• asigurarea cadrului juridic extern bilateral la nivel guvernamental, prin încheierea de
acorduri comerciale şi de cooperare cu alte ţări;
• ameliorarea condiţiilor de acces al produselor autohtone pe pieţele externe în baza
acordurilor de comerţ liber încheiate;
• participarea Republicii Moldova la negocierile internaţionale multilaterale pentru
încheierea acordurilor de liberalizare a comerţului cu mărfuri şi servicii sub egida
Organizaţiei Mondiale a Comerţului;
• valorificarea condiţiilor preferenţiale, de care se bucură exporturile pe diverse pieţe
externe în baza sistemelor de preferinţe vamale, care funcţionează în prezent (Sistem
Generalizat de Preferinţe vamale, Sistem global de preferinţe comerciale între ţările în
curs de dezvoltare;
• stimularea contractelor şi consultărilor în cadrul comisiilor mixte interguvernamentale
pentru identificarea unor oportunităţi de afaceri bilaterale;

30
 • reprezentarea comercială externă în ţări de interes pentru exportul produselor autohtone;
• participarea cu pavilioane naţionale la târguri şi expoziţii internaţionale;
• organizarea de misiuni economice pe pieţe de interes pentru exportul produselor
autohtone.
Luând în consideraţie experienţa altor ţări în vederea promovării exportului, considerăm că
trebuie acţionat, în principal, pentru:
• completarea cadrului juridic extern, îndeosebi, prin negocierea unor noi acorduri de
liber schimb cu ţări, faţă de care negocierile sunt deja avansate;
• îmbunătăţirea activităţii reprezentanţelor economice şi comerciale din străinătate, prin
includerea acestora într-un sistem informaţional unitar, cu acces direct la baza de date a
Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a Republicii Moldova;
• asigurarea eficienţei misiunilor economice organizate în exterior, prin adoptarea unei
metodologii unitare de pregătire, desfăşurare şi finalizare eficientă a exporturilor.
Se observă că aceste măsuri sunt eminamente politice şi nu constituie rezultatul unei
presiuni economice, ci al uneia sociale, generate de nivelul de trai. Este vorba de celebra
„sănătate” a comerţului exterior la „supraproducţie”, deoarece „supraproducţia” noastră este „pe
stoc” intern, neavând nicio intenţie sau calitate pentru export.
S-a observat că, în domeniul reglementărilor vamale, statul deţine funcţia de garant şi
apărător al respectării conduitei impuse. Pentru promovarea intereselor naţionale, statele impun o
serie de taxe vamale, de restricţii cantitative şi valorice care pot constitui obstacole în calea
pătrunderii mărfurilor străine pe piaţa internă. Aceste măsuri sunt diferite, de la un stat la altul, în
funcţie de politica vamală promovată la un moment dat.
Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării
schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea
problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării
economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie.
Definiţia apare ca incompletă, în opinia noastră, deoarece circumstanţierea doar prin
referirea la ,,reglementarea schimbului de mărfuri” este limitativă, întrucât aceste operaţiuni
constituie numai obiectul politicii vamale, care, în mod necesar, este calificat prin scop.
Totodată, o politică generală şi vamală, în special, nu poate fi definită ca un ansamblu de
dispoziţii legale.
Normele în vigoare reprezintă cadrul legal al momentului, iar politica are relevanţă în timp,
mai ales că obiectivele unei politici sunt, întotdeauna, unele viitoare.

31
 Astfel, din politica vamală, fac parte şi deciziile ce se vor materializa, în viitor, în dispoziţii
legale ori în anularea unor asemenea dispoziţii, decizii ce prezintă importanţă în stabilirea unor
strategii manageriale. Situaţia viitoare poate determina planuri strategice, transferuri de
tehnologie ori de capital, încheiere de contracte etc.
Tot astfel constanţa ori fluiditatea modificărilor decizionale ţine de politica vamală,
deoarece inconsistenţa acestui sistem împiedică planificarea relaţiilor economice. Prin urmare,
definim politica vamală ca fiind acea parte a politicii economice, care, reglementând importul şi
exportul mărfurilor, urmăreşte realizarea unor obiective economice şi politice ale subiectului de
drept internaţional public ce instituie respectiva politică pentru teritoriul pe care îşi exercită
suveranitatea.
Avantajul acestei definiţii, cu siguranţă, constă în înţelegerea structurii politicii vamale
prin cuprinderea în sfera noţiunii a:
- obiectului – importul şi exportul mărfurilor;
- scopului – realizarea unor scopuri exterioare politicii vamale, stabilite de politica
generală ori de cea economică;
- izvorului – politica vamală nu poate fi instituită decât de un subiect de drept internaţional
public ca manifestare a suveranităţii acestuia;
- determinării teritoriale – nu orice subiect de drept internaţional public îşi poate manifesta
suveranitatea prin instituirea unor norme vamale, ci doar unul care este suveran pe un teritoriu.
Astfel, este mult mai clar efectuată diferenţa specifică a politicii vamale de celelalte
componente ale politicii economice. Intrarea ori ieşirea din ţară a mărfurilor, fără
circumstanţierea prin scop, poate aparţine şi altor politici economice, precum politica de
retehnologizare, de privatizare etc., creându-se confuzii.
De asemenea, definiţia propusă nu prezintă dezavantajul raportării la un anumit moment, în
care deciziile politice s-au concretizat în dispoziţii legale, ci păstrează dimensiunea intrinsecă
temporară a oricărei politici.
Deci, clarificarea teoretică a acestui concept este deosebit de importantă, deoarece
deschide posibilitatea tratării ştiinţifice, şi nu empirice a legăturii de cauzalitate între diferitele
componente ale politicii vamale şi efectele, pe termen mediu şi lung, ale acestuia pentru ceilalţi
actori economici ori sociali.
1.3. Viziuni teoretice privind aspectele financiare în cadrul activităţii vamale
Activitatea vamală poate fi privită sub mai multe aspecte, care necesită o delimitare clară,
din punct de vedere ştiinţific, unul din aceste aspecte este cel financiar. Pentru a confirma cele
relatate, recurgem la analiza teoretică a tuturor noţiunilor şi definiţiilor existente pentru a

32
contura aspectele financiare din activitatea vamală, astfel, vom începe cu noţiunea de
„activitate vamală”, care, conform prevederilor Codului Vamal al Republicii Moldova, are
următorul conţinut: „Activitatea vamală se constituie din promovarea politicii vamale,
asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi
persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi
drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală, din alte activităţi de
promovare a politicii vamale”.
Prin urmare, observăm că activitatea vamală cuprinde în sine următoarele: 1) promovarea
politicii vamale; 2) asigurarea respectării reglementărilor vamale; 3) perceperea drepturilor de
import şi drepturilor de export; 4) vămuirea mărfurilor; 5) controlul vamal şi 6) supravegherea
vamală. Identificând aceşti şase piloni, care reprezintă fundamentul activităţii vamale, putem
începe detalierea pe fiecare componentă în parte:
1. Promovarea politicii vamale. Utilizând acelaşi raţionament logic de descifrare a
noţiunii şi, totodată, pentru a înţelege ce trebuie întreprins şi promovat în politica vamală,
prezentăm redacţia noţiunii de politică vamală prevăzută în alin. (2), art.3 al Codului Vamal (în
redacţia anului 2011): „Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale,
reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la
rezolvarea problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea
dezvoltării economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie”. Respectiv, avem
următoarele elemente de bază ale politicii vamale:
 asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale,
 reglementarea schimbului de mărfuri,
 protecţia pieţei interne,
 stimularea dezvoltării economiei naţionale.
Înţelegerea primului element, asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, este determinată
de o altă definiţie a noţiunii de operaţiuni vamale, care reprezintă, conform aceleiaşi surse:
„controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, controlul corporal, controlul evidenţei
contabile, controlul antrepozitelor vamale, magazinelor duty-free, zonelor libere, vămuirea,
perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, alte acţiuni, efectuate în domeniul
vamal de către organul vamal”. Pornind de la această definiţie, putem concluziona că două
componente: (a) controlul evidenţei contabile şi (b) perceperea drepturilor de import şi
drepturilor de export sunt considerate ca aspecte financiare în activitatea vamală. Prima
componentă, controlul evidenţei contabile, nu este altceva decât activitatea de audit post-vămuire
şi constă în efectuarea misiunilor de audit al mărfurilor vămuite, ulterior, reflectate în evidenţele

33
contabile ale persoanelor juridice. A doua componentă, perceperea drepturilor de import şi
drepturilor de export o vom explica în rândurile de mai jos. Ceea ce ţine de protecţia pieţei
interne poate fi realizată prin implementarea unor bariere tarifare şi netarifare (licenţe,
autorizaţii, certificate etc.) sau prin exercitarea controlului vamal. Astfel, barierele tarifare, după
natura lor, constituie nişte impedimente de ordin financiar care îmbracă forma unui impozit sau
unei taxe. În concluzie, considerăm că barierele tarifare reprezintă aspecte financiare.
Ultimul element, stimularea dezvoltării economiei naţionale, este realizat de către stat, în
mare parte, prin stimularea exportului (eliminarea barierelor tarifare şi netarifare) şi/sau
acordarea facilităţilor la import (scutiri, eşalonări, prelungirea termenului de plată etc.), care, de
asemenea, se includ în semnificaţia sintagmei ”aspecte financiare”.
2. Asigurarea respectării reglementărilor vamale. Pornind de la noţiunea stipulată în
art.1, pct.31 din Codul Vamal, reglementări vamale reprezintă: „dispoziţiile cuprinse în
prezentul cod, în regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum şi în alte acte normative
referitoare la domeniul vamal”. Ca măsuri de asigurare a respectării reglementărilor vamale ale
Serviciului Vamal, pot fi considerate:
 sistemul de control intern (acest sistem cuprinde elementele: mediul de control,
managementul riscurilor, activităţile de control, informaţia şi comunicarea,
monitorizarea şi evaluarea etc.),
 supravegherea vamală (cuprinde evidenţa operativă a mărfurilor, aplicarea sigiliilor la
mărfurile transportate, verificarea selectivă inopinată etc.),
 sancţionarea disciplinară a colaboratorilor vamali (avertizare, mustrare, mustrare
aspră, concediere etc.),
 contravenţiile vamale cu răspundere administrativă şi materială, aplicate persoanelor
fizice şi/sau juridice.
Din câte observăm, activitatea de asigurare a respectării reglementărilor vamale ţine mai
mult de aspectele operaţionale.
3. Perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export. După cum a fost menţionat
anterior, activitatea de percepere a drepturilor de import şi drepturilor de export este clasificată
ca activitate vamală cu aspecte financiare, reieşind din semnificaţia noţiunii „drepturi de import
şi drepturi de export”, menţionate în Codul Vamal: „taxa vamală, taxa pentru procedurile
vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume, care se cuvin statului la importul
de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia; taxa pentru procedurile
vamale, taxa pentru eliberarea de autorizaţie, orice alte sume care se cuvin statului la exportul
de mărfuri, încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia”. Putem concluziona că

34
perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export constituie activitate vamală cu aspecte
financiare şi cuprinde: taxa vamală, taxa pentru proceduri vamale, taxa pe valoarea adăugată,
accizele.
4. Vămuirea mărfurilor. Activitatea de vămuire a mărfurilor, conform aceleiaşi surse
(Codul Vamal), reprezintă „procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport într-un
anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în condiţiile prezentului cod”. Pentru a înţelege
noţiunea respectivă, trebuie să cunoaştem ce reprezintă „regimurile vamale”. Astfel, regimurile
vamale reprezintă: „totalitatea reglementărilor vamale, care determină statutul mărfurilor sau
mijloacelor de transport în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfurilor”.
Regimurile vamale, conform prevederilor art. 23 din Codul Vamal, pot fi de trei tipuri:
definitive, suspensive şi cu impact economic.
 regimurile vamale definitive – sunt operaţiuni cu titlu definitiv (import şi export);
 regimurile vamale suspensive – sunt operaţiuni cu titlu temporar, ce au drept efect
suspendarea, totală sau parţială, a drepturilor de import sau de export (tranzit, admitere
temporară, antrepozit vamal, perfecţionarea activă şi pasivă şi transformarea sub
control vamal),
 regimurile vamale cu impact economic – sunt aceleaşi operaţiuni cu titlul temporar ca
şi în cazul regimurilor vamale suspensive cu excepţia regimului vamal tranzit.
Revenind la noţiunea de „vămuire”, subliniem că procedeul de plasare a mărfurilor şi
mijloacelor de transport, într-un regim vamal suspensiv, este condiţionat de garantarea financiară
a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport. În ceea ce priveşte regimurile vamale definitive,
există doar o situaţie care condiţionează plasarea în regimul vamal de import şi, anume,
garantarea financiară a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport, când achitarea TVA se
efectuează eşalonat (prelungirea termenului de plată). Rezumând cele relatate la acest
compartiment, putem concluziona că activitatea de vămuire a mărfurilor înglobează şi aspecte
financiare, anume sistemul de garantare financiară.
5. Controlul vamal. În conformitate cu prevederile art.1, alin.21 al Codului Vamal,
controlul vamal reprezintă: „îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a
mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-
contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri
transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea
reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală”.
La acest compartiment, de asemenea, se include activitatea de examinare a evidenţelor financiar-
contabile, la care, deja, ne-am expus la compartimentul de promovare a politicii vamale.[15]

35
 6. Supravegherea vamală. Activitatea de supraveghere vamală este definită ca: „orice
acţiune a organului vamal pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale”. Având în
vedere faptul că această noţiune este destul de largă, vom consulta prevederile pct. 47 al
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii
Moldova, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005, de unde aflăm că
supravegherea vamală se realizează printr-una sau mai multe din operaţiunile de mai jos:
a) ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin
înscrierea lor în registrele sau documentele vamale. În condiţiile stabilite de Serviciul
Vamal, evidenţa operativă poate fi ţinută şi în formă electronică;
b) aplicarea sigiliilor vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse
regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;
c) efectuarea unor verificări selective inopinate la mijloacele de transport încărcate cu
mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit;
d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al
persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în
alte locuri, unde se află mărfuri şi alte bunuri supuse vămuirii, precum şi la mijloacele
de transport;
e) efectuarea, în cazuri de indicii privind încălcarea reglementărilor vamale, de verificări
totale la mărfurile sau bunurile care trec frontiera în anumite perioade sau pentru unele
categorii.
La acest compartiment, considerăm că lipsesc aspectele financiare în activitatea de
supraveghere vamală.
Analiza efectuată denotă că activitatea vamală include următoarele aspecte financiare:
 sistemul de impozitare gestionat de către organele vamale (taxa vamală, taxa pentru
proceduri vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele),
 sistemul de garantare financiară,
 facilităţile fiscale acordate la import,
 auditul post-vămuire.
În vederea totalizării analizei privind conturarea aspectelor financiare, propunem
formularea noţiunii de „activitate vamală sub aspect financiar”: Activitatea vamală sub aspect
financiar – reprezintă acele activităţi şi operaţiuni vamale care implică interacţiune de ordin
financiar între organele vamale şi alte persoane până la, în momentul şi/sau după vămuirea
mărfurilor. Pentru a reda grafic rezultatele analizei şi a continua analiza teoretică pe fiecare
instrument financiar, prezentăm activităţile vamale sub aspect financiare în Anexa 1.

36
 În continuare, după o conturare clară a aspectelor financiare din cadrul activităţii vamale
(vezi Anexa 1), prezentăm în evoluţie aspectele financiare, din punct de vedere al sistemului de
impozitare. Sistemul de impozitare, în Republica Moldova, este unul specific, prin faptul că
aceleaşi impozite sunt gestionate de două instituţii publice, aici ne referim la administrarea taxei
pe valoarea adăugată (TVA) şi accize. Gestionarea acestor impozite este exercitată de către
organele fiscale şi vamale. În cazul organelor vamale, gestionarea impozitelor nominalizate, se
limitează la mărfurile care fac obiectul unor tranzacţii economice externe, iar celelalte cazuri
sunt gestionate de către organele fiscale.
Pe lângă impozitele indirecte menţionate mai sus, taxa pe valoarea adăugată şi accizele,
organele vamale mai gestionează şi alte impozite şi taxe, cum sunt taxele vamale (TV) şi taxa
pentru proceduri vamale (TPV) etc. Reieşind din importanţa acestor impozite şi taxe, vom
descrie, în continuare, sistemul de impozitare gestionat de organele vamale în partea ce ţine de
TVA, accize, TV şi TPV.
Impozitele indirecte, sunt aplicate asupra vânzărilor de mărfuri, ceea ce conferă acestora
caracterul de impozit indirect. Această formulare decurge din faptul că suportatorul impozitelor
indirecte este consumatorul final. Toţi ceilalţi agenţi economici, inclusiv investitorii, folosesc un
bun care include cheltuielile de achiziţie a acestora în costul produsului pe care ei îl fabrică şi îl
comercializează pe piaţă. Ei transferă impozitul indirect (inclus în preţul de achiziţie) asupra
preţului de vânzare a propriului produs, astfel, încât nu mai suportă acest impozit.
Baza de calcul al impozitelor indirecte o constituie preţul bunului. Calculul impozitului se
face în cote proporţionale sau în sumă fixă pe produs. În consecinţă, la impozitele indirecte, nu
se practică discriminări în mărime după puterea contributivă şi nici reduceri ori scutiri, sunt
aceleaşi pentru toţi consumatorii aceluiaşi bun.
Deşi cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este unică, indiferent
de cumpărător, impozitele indirecte afectează, în măsură diferită, veniturile populaţiei destinate
consumului. Categoriile de cumpărători cu venituri mici suportă o povară fiscală mai mare,
comparativ cu cea suportată de cei care dispun de venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu
atât proporţia impozitului indirect în acesta este mai mare şi invers. Impozitul indirect, aşadar,
comportă un caracter regresiv, loveşte, în principal, în cei nevoiaşi şi-n cei cu resurse fixe, el nu
cunoaşte minimumul neimpozabil şi nici nu ţine seama de situaţia personală a consumatorului.
Practicarea impozitelor indirecte indică faptul că ele sunt prelevări mascate şi nu pot fi
cunoscute de suportatori. Sunt puţini cei care conştientizează cât de mare este partea din
cheltuielile lor destinată impozitelor pe consum. Cu toate acestea, se practică în toate ţările,
având o arie mai largă ori mai restrânsă de aplicare. Mai ales în economiile subdezvoltate

37
ponderea lor este mare pentru că prelevările asupra veniturilor sunt reduse. Apoi, sunt uşor de
perceput şi au randament fiscal ridicat (mai cu seamă în perioadele de avânt economic). Pe de
altă parte, se apreciază că povara fiscală este mai uşor de suportat, deoarece plata acestor
impozite se face treptat pe măsura efectuării de cumpărături.
Prin urmare, prezentăm, în rândurile de mai jos, impozitele şi taxele vamale care fac parte
din sistemul de impozitare gestionat de către Serviciul Vamal.
Rolul şi importanţa taxelor vamale aprofundează acest impozit indirect, cu precizarea că
sfera lui de aplicare este din ce în ce mai diminuată, ele, de asemenea, au un caracter complex şi
exercită o mare influenţă asupra competitivităţii şi schimbului de mărfuri pe plan internaţional.
Precum cunoaştem, taxele vamale constituie un impozit indirect care apare ca urmare a
intervenţiei statului în comerţul internaţional. Această intervenţie a statului în economie se
realizează pe două căi: direct şi indirect. Pe cale directă, statul poate interveni, fie prin măsuri
cantitative asupra importurilor sau exporturilor (este vorba de contingentări, prohibiţii etc.), fie
prin reglementarea schimburilor. Intervenţia directă ridică probleme destul de delicate, deoarece
poate tulbura relaţiile dintre state şi poate avea efecte nefavorabile asupra raporturilor economice
în perioadele următoare. Intervenţia indirectă se realizează prin taxele vamale, adică prin
impozitarea schimburilor internaţionale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a mărfurilor
care fac obiectul tranzacţiei externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este
prevăzută prin lege. Întrucât taxele vamale sunt multiple ca număr, ca mod de aşezare şi fiecare
având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzătoare intereselor generale ale
statului, se impune o clasificare a lor.

Figura 1.2.1. Clasificarea taxelor vamale

Sursa: Elaborat de autor în baza teoriilor generale privind taxele vamale

38
 După obiectul impunerii. Taxele vamale de import se plătesc de importatori pentru toate
produsele care fac obiectul tranzacţiei şi se regăsesc în preţurile de desfacere pe piaţa internă. Ele
sunt cele mai frecvente şi au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri, de a limita importul,
de a proteja producătorii interni. Taxele vamale de export se percep asupra mărfurilor de pe piaţa
internă, la exportul acestora. Se aplică, de regulă, la materii prime sau semifabricate. Există ţări
care îşi procură principalele resurse valutare din exportul de produse agricole sau ale industriei
extractive, pentru care se folosesc taxele vamale de export ca mijloc de procurare a veniturilor
bugetare. În general, taxele vamale de export sunt folosite ca mijloc de împiedicare a exportului
de materii prime, în vederea prelucrării lor în ţară şi apoi valorificarea la export ca produse finite.
Raţiunea lor este una fiscală şi se întâlneşte în ţările care au nevoie stringentă de venituri şi
le pot obţine, în principal, doar prin taxarea exporturilor (spre exemplu, în ţările care exportă
masiv bogăţii naturale: minereuri, cafea, cacao etc.). Un alt mobil al acestor taxe vamale ar fi
acela al descurajării exporturilor de materii prime neprelucrate.
Taxele vamale de tranzit se percep asupra mărfurilor aflate în trecere pe teritoriul vamal al
statului în cauză. Având în vedere că statele obţin avantaje mai mari din transportul mărfurilor în
tranzit, aceste taxe sunt destul de rar întâlnite. Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu
scop fiscal, deoarece nu afectează nici producţia, nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul
naţional, statul impune taxa.
După scopul urmărit de către stat. Taxele vamale fiscale au ca singur obiectiv
procurarea de venituri la bugetul de stat. Taxele vamale protecţioniste vizează crearea unei
bariere tarifare pentru mărfurile străine, prin intermediul căreia se urmăreşte anihilarea
concurenţei străine pe piaţa internă.
După modul de percepere. Taxe vamale ad-valorem – se stabilesc prin prelevarea unui
procent determinat asupra valorii mărfii ce face obiectul operaţiunii de comerţ exterior. Ele nu
necesită un tarif vamal detaliat. Deoarece acestea se percep pe baza facturii prezentate de
importator, există tendinţa de declarare a unor preţuri cât mai mici, pentru ca şi taxa vamală să
fie cât mai mică. În cazul ţărilor membre ale UE, aceste taxe sunt aplicate pe larg cca 90%. Taxe
vamale specifice - presupun existenţa unui tarif vamal care să descrie detaliat mărfurile. Aceste
taxe constau dintr-o sumă specifică de bani raportată la o unitate de măsură, volum etc. Ele sunt
folosite în cadrul tarifului vamal comun al UE cca 5%. Practicarea acestor taxe vamale este
dificilă pentru că presupune un tarif vamal foarte detaliat, care trebuie să fie permanent
completat şi revizuit, pentru că, în timp, apar noi mărfuri, care intră pe piaţa internaţională. Din
această cauză, aceste taxe sunt mai puţin utilizate pe plan internaţional.

39
 Avantajele acestor taxe sunt: a) înlătură posibilitatea de a înşela statul cu sau de obligaţia
vamală, pentru că taxa vamală se raportează la unitatea fizică de măsură, astfel încât volumul
încasărilor la bugetul statului nu mai este influenţat de diverse oscilaţii ale preţurilor, ci doar de
cantitatea fizică importată. La aceste mărfuri, este uşor de stabilit valoarea lor în vamă; b)
datorită caracterului lor fix, aceste taxe determină o încărcare diferită a mărfurilor importate, în
condiţiile în care pe piaţa produselor respective se produc oscilaţii frecvente ale preţurilor. În
consecinţă, aplicarea acestor taxe prezintă avantajul, faţă de cele ad-valorem, că au un efect mai
protecţionist, efect care este mai mare atunci când preţurile la mărfurile importate scad, şi invers.
Având în vedere atât avantajele, cât şi dezavantajele acestor taxe vamale (specifice şi ad-
valorem), în general, pe piaţa internaţională şi, în special, ţările dezvoltate au început să utilizeze
taxele vamale mixte.
Taxe vamale mixte – sunt percepute, în special, ca adaos la taxele vamale ad-valorem sau
specifice. Ele se percep atunci când se consideră că taxele vamale ad-valorem nu sunt destul de
eficiente ca mijloace de protecţie şi, în consecinţă, pe lângă taxele ad-valorem, se mai percepe,
temporar, şi o taxă vamală specifică, în situaţia în care preţurile la mărfurile respective
înregistrează scăderi importante. În cadrul UE, acest tip de taxă vamală se utilizează foarte rar
cca 5% din tariful vamal comunitar.
După modul de taxare. Taxele vamale autonome sunt stabilite de fiecare stat, în mod
independent, în funcţie de politica comercială a acestuia, şi nu pe baza unor convenţii bilaterale
sau multilaterale încheiate cu alte state. Aceste taxe se percep asupra mărfurilor care provin din
ţări cu care un stat nu are încheiate convenţii sau acorduri comerciale şi nu se aplică în relaţiile
cu aceste state – „Clauza naţiunii celei mai favorizate” (principiu fundamental al GATT). Sunt
taxele vamale cu nivelul cel mai ridicat.
Taxele vamale convenţionale, în general, se percep asupra mărfurilor provenite din ţări
care îşi acordă reciproc „Clauza naţiunii celei mai favorizate”. Drept urmare, au două trăsături
definitorii: sunt, în general, mai reduse faţă de cele autonome; fac obiectul negocierilor în cadrul
GATT şi, mai apoi, în cadrul OMC.
Taxele vamale preferenţiale se aplică în cazul importurilor din statele care se bucură de un
regim comercial preferenţial, mai favorabil decât cel aplicat în cazul clauzei naţiunii celei mai
favorizate. Se pot folosi în relaţiile dintre ţări cu niveluri diferite de dezvoltare şi pot fi
unilaterale sau reciproce. Republica Moldova percepe aşa tip de taxă vamală pentru mărfurile
originale din ţările CEFTA (acest acord vizează mărfurile/produsele agricole). După integrarea
Republicii Moldova în spaţiul european, ea va acorda preferinţe altor ţări.

40
 Taxele vamale de retorsiune sunt aplicate ca răspuns la utilizarea de către statele partenere
a unor politici discriminatorii faţă de produsele exportate pe pieţele respective. Ele sunt
reprezentate de taxele vamale antidumping (au rolul de a neutraliza dumpingul practicat de unele
ţări) şi de taxele vamale compensatorii (se întâlnesc în cazul produselor pentru care se acordă
subvenţii în ţările din care provin).
Taxele vamale pot fi caracterizate din punct de vedere financiar (ca instrument fiscal - taxa
vamală apare ca un important instrument al politicii fiscale, deşi, în prezent, acest caracter este
mult atenuat). Ea se constituie, în special, în calitatea sa de impozit prelevat asupra tranzacţiilor
cu produse ce trec frontiera astfel, încât perceperea sa este avantajoasă pentru stat, deoarece taxa
vamală majorează veniturile bugetului de stat. Ca instrument de politică comercială. Politica
comercială reprezintă ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal,
valutar şi de altă natură, prin intermediul cărora se promovează relaţiile comerciale internaţionale
[2].
Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesele pentru dezvoltarea exportului,
Republica Moldova, actualmente, utilizează numai taxe vamale de import. Acestea sunt stabilite
şi percepute conform Tarifului vamal, fiind exprimate în procente, diferenţiat pe mărfuri sau
grupe de mărfuri.
Principalul instrument de aplicare a politicii vamale este taxarea. Aceasta înglobează un
ansamblu de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea cotei de
impozit, în activitatea de comerţ exterior. Taxarea presupune aplicarea unor principii de
încurajare a dezvoltării ramurilor economice şi de extindere a relaţiilor cu străinătatea.
Impunerea, ca instrument de bază al politicii vamale, îndeplineşte trei funcţii principale:
1. Funcţia fiscală – sursă de venit la bugetul de stat;
2. Funcţia protecţionistă – mijloc de protecție împotriva concurenţei străine;
3. Funcţia de negociere – prin care se negociază concesiile vamale, în sensul stimulării
schimburilor comerciale.
Mărfurile, într-una din formele activităţii de comerţ exterior (import, export sau tranzit),
constituie obiectul impunerii. Persoanele fizice sau juridice obligate prin lege la plata acestuia
constituie subiectul impunerii.
Dimensionarea obiectului impunerii se realizează cu ajutorul declaraţiei vamale în detaliu,
iar termenul de plată îl reprezintă momentul validării acesteia.
Introducerea în sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport, precum şi a
oricăror altor bunuri, este permisă numai prin punctele de control vamal pentru trecerea
frontierei de stat, cu plata obligaţiei vamale.

41
 Taxele vamale sunt exprimate în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor,
exprimată în lei moldoveneşti. Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar
favorabil. Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor
vamale.
Ca regulă generală, stabilirea valorii în vamă se face pornind de la preţul de tranzacţie de
import în valută (contravaloarea mărfii, conform facturii externe, plus toate cheltuielile pe
parcursul extern până la punctul de vămuire – transport, taxe de drum, taxe ecologice, asigurare,
reasigurare, comisioanele şi cheltuielile de intermediere, costul ambalajelor, redevenţe şi drepturi
de licenţă, încărcare-descărcare, manipulare, întocmire de documente etc., – cu condiţia să fie
suportate de către cumpărător şi să nu fie incluse, în vreun fel, în valoarea de tranzacţie; pentru
mijloacele fixe, toate costurile înregistrate până la punerea lor în funcţiune), care se înmulţeşte
cu cursul în lei moldoveneşti al valutei „X”, valabil pentru ziua „Y”, în care se face operaţiunea,
acesta fiind comunicat de BNM.
Accizele. Cuvântul „acciz”, prin explicarea evoluţiei fonetice şi semantice, derivă din
limba olandeză „accijns”, care se presupune că provine din limba latină „accensare”, ceea ce
înseamnă, pur şi simplu, „plata impozitului”. Raţionamentul acestui impozit este de
protejare/apărare, fapt confirmat prin expunerile lui Adam Smith despre accizele la băuturile tari,
în lucrarea sa ”Avuţia Naţiunilor (1776)”, citat [128]: ”Acest impozit de ceva timp a fost utilizat
în politica Marii Britanii pentru a descuraja consumul de băuturi spirtoase, care au tendinţa să
distrugă sănătatea şi să corupă morala oamenilor obişnuiţi”.
Accizele, de multe ori, servesc pentru siguranţa, sănătatea şi morala societăţii, protecţiei
mediului înconjurător. Toate aceste raţiuni sunt legitime pentru impunerea accizului, de
exemplu: Siguranţa şi sănătatea publică – impunerea accizului pentru a descuraja persoanele de
afecţiuni ale sănătăţii lor prin abuzul de tutun şi alcool, făcând astfel accizele un fel de impozit
somptuar/scump; Protecţia mediului – impunerea accizului pentru a descuraja persoanele sau
organizaţiile de afecţiuni ale mediului înconjurător, inclusiv activităţile care contribuie la poluare
sau care dăunează mediului.
Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize sunt:
Alcoolul, distilatele, băuturile alcoolice, vinurile şi berea;
Produsele din tutun;
Produsele energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energie electrică);
Alte produse şi grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de
parfumerie, autoturisme, arme, iahturi şi alte nave/ambarcaţiuni).

42
 Taxa pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă, pentru prima
dată, de către Maurice Laure, director al Autorităţii fiscale din Franţa, Direcţia generală de
impozite, la 10 aprilie 1954, deşi un industriaş german, Dr. Wilhelm von Siemens, a propus
conceptul în 1918. Iniţial, regizat pentru întreprinderile mari, a fost extins, în timp, pentru toate
sectoarele de activitate [131]. Utilizarea lui este atât ca mecanism pentru mărfurile din interiorul
ţării, cât şi pentru mărfurile din exteriorul ţării. Se percepe la importul mărfurilor străine şi se
deduce dacă este revândut altor persoane, care achită taxa pe valoarea adăugată.
În urma celor relatate, constatăm că aspectele financiare în activitatea vamală nu au fost
conturate până în prezent, iar elementele de bază ale acesteia sunt vitale pentru economia unei
ţări, indiferent de nivelul ei de dezvoltare.
1.4. Concluzii la capitolul 1
După o analiză a teoriilor şi gânditorilor economici moderni, vom evidenţia, în continuare,
principalele idei şi teorii, ce cuprind aspectele financiare din cadrul activităţii vamale, care, la
rândul lor vor servi ca bază pentru a lua anumite decizii în elaborarea/dezvoltarea conceptelor de
politici comerciale şi/sau vamale.
În primul rând, din ideologiile lui Antoine de Montchrestien, putem concluziona că
importul/exportul mărfurilor are un rol mai important faţă de producţie. Este firesc să gândească
în acest mod, deoarece Franţa, la acel moment, nu dispunea de mari centre industrializate şi, la
maximum, exploatau pământurile. Această situaţie este relevantă şi pentru Republica Moldova,
unde noi trebuie să fim deschişi în susţinerea producătorilor interni de a face schimburi de
mărfuri. Însă, susţinerea producătorilor trebuie să fie una bine chibzuită, deoarece riscăm să
afectăm producătorii autohtoni prin liberalizarea obţinerii facilităţilor fiscale la import indiferent
de ramura de activitate din care face parte agentul economic. În al doilea rând, apreciem că, din
teoria lui John Locke, se cer reţinute consideraţiile potrivit cărora „trebuie să existe o anumită
proporţie între monedă şi comerţ”. Argumentul care susţine aceasta este că, pentru a menţine
economia fără pierdere, preţul mărfurilor trebuie să se menţină la un nivel egal sau aproape egal
cu cel care predomină în ţările vecine, iar, în condiţiile actuale, această abordare îşi găseşte un
loc perfect. Acest lucru este foarte relevant în gestionarea corectă a cotelor impozitelor şi taxelor
vamale, contracararea contrabandei, mărfurilor contrafăcute şi multor alte elemente.
O secţiune importantă din lucrarea „Economic Sophisms”, a lui Frederic Bastiot, se referă
la modul în care tarifele (vamale) sunt, în mod inerent, contraproductive. Frederic Bastiat
postulează o cale ferată teoretică între Spania şi Franţa, care este construită în scopul reducerii
costurilor în urma importurilor/exporturilor între cele două ţări. Acest lucru este realizat prin
trecerea mai rapidă şi mai uşoară a bunurilor celor două naţiuni. Frederic Bastiat demonstrează

43
că această situaţie generează beneficii atât consumatorilor ţări, deoarece reduce costurile de
transport a mărfurilor, şi, prin urmare, reduce preţul pe piaţă pentru aceste produse. Tema
centrală a ideologiei economice a lui Frederic Bastiat se rezumă la două puncte principale: toate
deciziile economice ar trebui să fie adoptate având în minte consumatorul, iar tarife vamale
servesc doar unui scop, pentru a anula câştigurile acordate societăţii din tehnologie, muncă,
ingeniozitate, determinare şi progres. Acest lucru argumentează şi chiar fundamentează
necesitatea de integrare stringentă a Republicii Moldova în spaţiul european, fapt care va elimina
barierele tarifelor vamale definitiv.
Suplimentar la cele reflectate, identificăm lipsa unor componente ale politicii vamale, care
în opinia noastră sunt extrem de importante pentru a considera completă noțiunea și semnificația
acesteia.
Pentru cercetătorii din domeniul fiscal și vamal este foarte complex de conturat aspectele
financiare ale activității vamale, datorită faptului că nu există o determinare clară a tuturor
componentelor activității vamale.

44
 2.EVALUAREA EFECTELOR INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN
SPAŢIUL EUROPEAN ASUPRA ACTIVITĂŢII VAMALE
2.1. Efectele financiare asupra activităţii vamale după integrarea Republicii Moldova
în Uniunea Europeană
Activitatea vamală din Republica Moldova posedă o multitudine de domenii, care se extind
ca funcţionalitate. Această extindere se datorează alinierii la standardele internaţionale, având
tendinţa modernizării şi eficientizării activităţii vamale. Orice reformă într-o activitate sau alta se
soldează cu un efect, iar pentru a afla care ar fi efectul, este necesară evaluarea, în prealabil, a
anumitor indicatori, ceea ce va oferi, în final, un tablou integral privind facilitarea adoptării
deciziilor în viitorul apropiat. În cazul cercetării noaste, este oportună evaluarea efectului
financiar asupra activităţii vamale, după integrarea Republicii Moldova în spaţiul european. Prin
efecte financiare, înţelegem nişte estimări realizate în baza simulării şi/sau comparării unei
situaţii actuale cu o situaţie ipotetică dorită.
Prin urmare, unul din principalele efecte financiare va constă în anularea taxei vamale în
schimburile comerciale cu ţările membre ale UE. În asemenea condiţii, este necesar să
cunoaştem cum au evoluat veniturile din taxa vamală, astfel, în rândurile de mai jos, putem
observa cum s-au colectat veniturilor vamale în perioada 2002-2012 şi care este ponderea taxelor
vamale percepute în PIB.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal [128] şi BNS

Figura 2.1.1. Taxa vamală în raport cu PIB (2002-2012)
Taxa vamală are o pondere medie de 1,09% în PIB, ceea ce este suficient pentru a genera
anumite efecte asupra economiei naţionale. Având în vedere că taxa vamală înregistrează o
creştere, de la 0,2 mld. lei în 2002 la 0,9 mld. lei în 2012, este important să cunoaştem din contul
cărei ţări sau grup de ţări creşte consumul de mărfuri.

45
 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
Figura 2.1.2. Evoluţia perceperii taxei vamale pe grupe de ţări (2002-2011)
Din figura 2.1.2, se observă că taxa vamală aplicată mărfurilor din UE fac un aport
impunător în bugetul de stat. Această creştere se intensifică din momentul în care frontiera
Republicii Moldova începe să se mărginească cu cea a UE, începând cu anul 2007.
Prin urmare, în baza datelor statistice, continuăm cu: a) analiza veniturilor din taxele
vamale încasate pentru mărfurile importate din UE în țară, b) analiza veniturilor din taxele
vamale încasate pentru mărfurile importate din alte ţări decât cele membre ale UE şi c) analiza
politicii tarifare a Republicii Moldova, în comparaţie cu cea a UE. Acest lucru ne va permite să
identificăm efectele integrării Republicii Moldova în spaţiul european asupra taxei vamale.
Pentru a efectua primele două analize, utilizăm aceeaşi grupare a statelor lumii, trei grupe
de ţări: UE, CSI şi Alte. În acest mod stabilim grupul de ţări care are cea mai mare pondere în
total taxe vamale încasate la importul mărfurilor în perioada 2002-2011.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal

Figura 2.1.3. Ponderea veniturilor din taxe vamale pe grupe de ţări (2002-2011)

46
 Din datele figurii 2.1.3, reiese că grupul de ţări din UE, timp de 10 ani, deţine cea mai
mare pondere în total venituri din taxe vamale în perioada vizată. Aici putem concluziona că
consumul de mărfuri din UE este în creştere, în special, se observă la Situaţia 2, unde cca 2,1
mld. din 3,5 mld. lei, în perioada 2007-2011, au constituit venituri din taxe vamale.
Având în vedere faptul că, după integrare, Republica Moldova nu va aplica taxele vamale
în comerţul extern cu ţările membre ale UE, vor fi ratate venituri de minimum 0,4 mld. lei anual
sau 60,6% din total taxe vamale. Reversul monedei relevă că, pentru importul de mărfuri din
ţările membre CSI, se vor aplica taxe vamale, care, la moment, beneficiază de scutiri de taxe
vamale în conformitate cu acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate cu ţările membre ale
CSI. În această ordine de idei, vom folosi perioada din Situaţia 2 (fiind mai aproape de realitate)
şi vom identifica care este valoarea mărfurilor ce urmează să fie impozitată la importul
mărfurilor din ţările membre ale CSI, după integrare, cu condiţia că se va păstra tendinţa de
import al mărfurilor din ţările membre ale CSI ca şi în Situaţia 2 din figura 2.1.3.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal

Figura 2.1.4. Valoarea mărfurilor importate din CSI cu scutire de taxe vamale
Valoarea mărfurilor importate cu scutire de taxe vamale din CSI constituie, în medie, 12,5
mld lei. Astfel, dacă aplicăm tariful vamal mediu al UE, pentru anul 2010, de 5,2%, obţinem cca
0,65 mld lei venit din taxe vamale, însă este complicat de stabilit exact comportamentul
importatorilor şi consumatorilor din Republica Moldova după integrare, va fi aceeaşi cerere
pentru produsele din statele membre ale CSI, dacă ele sunt mai puţin competitive după preţ şi
calitate cu produsele fabricate în UE. Acest lucru stabileşte că mărfurile din UE au o cerere mai
mare decât cele produse în CSI. Pornind de la aceste considerente, identificăm grupele de
mărfuri care predomină la importul din CSI şi din alte ţări, în comparaţie cu importul aceloraşi
mărfuri din UE (în baza secţiunilor din cadrul NMRM).

47
 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
Figura 2.1.5. Top 5 grupe de mărfuri importate din CSI în raport cu UE şi Alte ţări.
(2007-2011)
Conform relaţiilor comerciale externe dintre UE şi CSI, Republica Moldova este, de
asemenea, dependentă la import, ca şi UE, de mărfurile cuprinse în SEC 05, 04 şi 15 reflectate în
fig.2.1.5, ceea ce înseamnă că, după integrare, Republica Moldova va continua să importe aceste
mărfuri, deoarece ele sunt deficitare şi pentru ţările membre ale UE [97].
Prin urmare, pentru a analiza efectului integrării, este necesar să efectuăm o comparaţie a
cotelor taxelor vamale prevăzute de Tariful Vamal Comun şi de Tariful Vamal al Republicii
Moldova, pentru a putea estima diferenţa de venituri din taxe vamale după integrare.
Prin urmare, începem cu evaluarea tarifelor comerciale, în baza datelor anuarului statistic
”World Tariff Profiles 2010” realizat de către OMC, UNCTAD şi ITC. Astfel, media simplă a
tarifului vamal din Republica Moldova este de 7%, media simplă a tarifului vamal pentru
produsele agricole este de 13,9%, iar tariful mediu vamal pentru produsele neagricole este de
5,9%. Cele mai semnificative tarife rămân pentru zahăr şi produse din zahăr (45%, comparativ
cu 26,4% în UE), produse de origine animală (17,4%, comparativ cu 24,1% în UE), produse
lactate (15,3%, comparativ cu 52,3% în UE), fructe şi legume (14,1%, comparativ cu 10,3% în
UE) şi cereale (13,3%, comparativ cu 21,3% în UE), informaţia detaliată pe grupe de produse
este reflectată în Anexa 2. La situaţia din anul 2010, tariful vamal mediu al Republicii Moldova
este mai mare decât cel al Uniunii Europene cu 1,8%, fiind mai mare şi cel pentru produsele
agricole cu 0,4%, iar pentru produsele neagricole cu 2%. Pentru comparare, prezentăm evoluţia
tarifelor vamale din anul 2010, faţă de anul 2006, astfel, se atestă o uşoară creştere de cca 0,1%
pentru tariful vamal mediu din Republica Moldova, iar pentru tariful vamal mediu din Uniunea
Europeană – o descreştere de 0,2%. Tariful vamal naţional este, în medie, mai mic decât s-ar

48
putea aştepta de la o ţară din grupul ţărilor cu venituri reduse, în rândul cărora se înscrie şi
Republica Moldova.
Analizele efectuate ne permit să afirmăm că integrarea Republicii Moldova în UE va avea
un efect negativ asupra veniturilor vamale colectate din taxa vamală cca 60-75%, datorită
liberalizării comerţului cu ţările membre ale UE, fapt ce va determina creşterea consumului şi
respectiv creşterea PIB-ului.
Accizele la importul mărfurilor în Republica Moldova sunt reglementate de Titlul IV al
Codului Fiscal. În conformitate cu Codul Fiscal, subiecţii impozitării (plătitorii de accize) sunt
persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri supuse accizelor.
Codul Fiscal al Republicii Moldova prevede înlesniri la plata accizelor pentru următoarele
categorii de mărfuri importate: mărfuri de uz personal; mărfuri definite ca ajutoare umanitare;
mărfuri destinate proiectelor de asistenţă tehnică realizate de state, organizaţii internaţionale;
mărfuri destinate utilizării oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în
Republica Moldova, precum şi uzului sau consumului personal al membrilor personalului
diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc
împreună cu ei, pe bază de reciprocitate.
De asemenea, accizele nu se achită pentru mărfurile finanţate din contul împrumuturilor şi
granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor
acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului),
destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor
finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern. Accizele nu se achită la plasarea şi
transportarea mărfurilor, de pe teritoriul vamal, în magazinele duty-free şi comercializarea
mărfurilor în magazinele duty-free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import, precum şi la
introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora sub regimurile
vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de
distrugere sau abandon în folosul statului.
La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora
în regimul vamal de perfecţionare activă, accizele se achită la introducerea acestor mărfuri, cu
restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul vamal a
produselor rezultate din prelucrare. Accizele nu se achită la plasarea mărfurilor supuse accizelor
în regimul vamal, admitere temporară. Accizele nu se achită pentru mărfurile autohtone supuse
accizelor, anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare şi produsele
compensatoare după perfecţionarea pasivă, conform reglementărilor vamale. Suma accizelor
achitată la introducerea, pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, a mărfurilor străine supuse

49
accizelor în regim vamal de import se restituie la scoaterea acestora de pe teritoriul vamal, la
plasarea lor, sub destinaţie vamală, în magazine duty-free, la plasarea lor, sub destinaţie vamală,
în zonă liberă.
Se scutesc de plata accizelor mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă
din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice libere, din restul
teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi
scoase în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
Nu sunt supuse accizelor livrările de mărfuri efectuate în interiorul zonei economice libere,
precum şi livrările de mărfuri efectuate de către agenţii economici dintr-o zonă economică liberă
în altă zonă economică liberă. Accizele nu se achită pentru mărfurile importate de către
persoanele juridice în scopuri necomerciale, dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu
depăşeşte suma de 100 Euro.
Obiectele impozabile sunt specificate în Codul Fiscal şi baza pentru colectarea accizelor
este:
a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt
stabilite în mărime absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi TVA, dacă pentru aceste mărfuri sunt
stabilite cote ad-valorem în procente ale accizelor;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi
achitate în momentul importului, fără a ţine cont de accize şi TVA, dacă, pentru mărfurile în
cauză, sunt stabilite cote ad-valorem în procente ale accizelor (Legea nr. 177-XVI din 20 iulie
2007, în vigoare de la 1 ianuarie 2008).
Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile
din struguri, din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile
(coniacurile) importate pentru comercializare pe teritoriul ei sunt pasibile marcării obligatorii cu
„Timbru de acciz”. Marca comercială de stat. Marcarea se efectuează în timpul fabricării
mărfurilor supuse accizelor, până la importul acestora.
Aceeaşi regulă sus-menţionată se aplică şi articolelor din tutun de origine similară, care
sunt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz.
Nu sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz:
• mărfurile supuse accizelor, plasate în regimurile vamale tranzit, depozit vamal, admitere
temporară, magazin duty-free;
• mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de
către producător pentru export.

50
 Cotele accizelor se stabilesc:
a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) ad-valorem în procente din valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi TVA, sau
din valoarea în vamă a mărfurilor importate, luând în considerare impozitele şi taxele ce urmează
a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi TVA.
Articolele 119-127 ale Codului Fiscal al Republicii Moldova stabilesc cadrul de lucru legal
pentru calcularea şi colectarea accizelor. [14] Această lege este, în general, compatibilă cu
prevederile UE. Totuşi, aceasta nu este conformă cu Directiva UE, în ceea ce priveşte cotele
minime la tutun, alcool şi energie echivalente cu normele UE aplicate. În plus, zonele economice
libere stipulează prevederi fiscale, care nu sunt compatibile cu Directiva Consiliului
2008/118/CE din 16 decembrie 2008 privind angajamentele generale pentru accize şi de anulare
a Directivei 92/12/CEE. [26]
Domeniul de aplicare a accizelor – tutun, alcool şi energie – lista produselor supuse
accizelor specificate în Anexa la Articolul 121 al Codului Fiscal al Republicii Moldova include
alcoolul şi băuturile alcoolice, tutunul prelucrat şi produsele din petrol mineral. Acest domeniu
de aplicare a accizelor corespunde cu modelul UE, care stabileşte acordurile generale referitoare
la accize privind consumul următoarelor produse:
a. produse energetice şi energia electrică cuprinse de Directiva Consiliului 2003/96/CE
din 27 octombrie 2003; [27]
b. alcoolul şi băuturile alcoolice cuprinse de Directiva Consiliului 92/84/CEE din 19
octombrie 1992 cu privire la armonizarea cotelor de accize la alcool şi băuturi alcoolice; [30]
c. tutunul prelucrat abordat de Directiva Consiliului 2002/10/CE din 12 februarie 2002 în
ceea ce priveşte structura şi cotele accizelor aplicate la tutunul prelucrat. [26]
Domeniul de aplicare a accizelor – alte produse – R. Moldova, de asemenea, practică
colectarea accizelor la cafea, caviar negru şi substituenţii caviarului negru, parfumuri şi apă de
colonie, folie de marcaj, vopsea de culoarea perlelor, articole de giuvaiergerie, metale preţioase
sau îmbrăcate în metal cu pietre preţioase, plăci turnate, dispozitive de înregistrare, dispozitive
cu casete şi alte aparate de reproducere a sunetului ce nu sunt încorporate în dispozitivul de
înregistrare a sunetului, dispozitive de înregistrare pe benzi magnetice, alte dispozitive de
înregistrare video sau de reproducere video, camere video, aparate de recepţionare pentru
telefonia radio, aparate pentru radiotelegrafie sau difuzare radio combinate, concomitent cu
aparate de înregistrare sau reproducere a sunetului sau cu ceas, maşini şi alte vehicule cu motor
destinate transportării persoanelor, inclusiv vagoane şi maşini de curse, alte vehicule cu motor de

51
aprindere prin scânteie cu piston. Cotele de accize cresc pentru vehiculele cu o perioadă de
exploatare de la 3 la 5 ani şi de la 5 la 7 ani.
Aceasta este în conformitate cu legislaţia UE, deoarece aplicarea accizelor la alte produse
decât cele ce sunt armonizate nu este înlăturată, stipulând că numai alte taxe implică formalităţi
transfrontaliere şi/sau discriminare între produsele locale şi cele importate.
Cotele accizelor – legislaţia Republicii Moldova stipulează cotele accizelor în sumă
absolută pentru unitatea de măsurare a mărfurilor sau ad-valorem (în procente) din valoarea
mărfurilor (Articolul 122 al Codului Fiscal al Republicii Moldova). Accizele pentru articolele
electronice şi vehiculele de transportare sunt evaluate în Euro, în timp ce, pentru alte produse,
acestea se impozitează în lei moldoveneşti (MDL).
În ceea ce priveşte cotele accizelor aplicate la tutun, alcool şi energie, legislaţia curentă nu
este în conformitate cu cotele minime cerute de legislaţia CE.
• Accizele aplicate la tutun – în conformitate cu legislaţia naţională, cotele mixte (specifice
şi ad-valorem) sunt aplicate adiţional la colectarea accizelor impuse produselor de tutun (1000 de
bucăţi 6,00 MDL + 3%). În conformitate cu Directiva Consiliului 2002/10/CE, fiecare stat
membru trebuie să aplice o taxă de acciz minimă (taxa specifică plus taxa ad valorem, exclusiv
TVA), cota căreia să fie stabilită la 57% din preţul de vânzare cu amănuntul (inclusiv toate
impozitele) şi care nu va fi mai mică de 64 de Euro pe 1000 de ţigări din categoria de ţigări
vândute cel mai bine. Totuşi, legislaţia în vigoare nu prevede aplicarea cotei minime echivalentă
cu normele UE.
• Accizul aplicat băuturilor alcoolice – Băuturile alcoolice abordate de Directiva
Consiliului 92/84/CEE sunt alcoolul şi băuturile alcoolice, produsele intermediare, vinul şi berea.
Cotele accizelor aplicate în Republica Moldova, în comparaţie cu directiva privind aceste
produse alcoolice, sunt prezentate în tabelul următor.
Din punct de vedere al datelor statistice, situaţia accizelor la importul mărfurilor se
prezintă ca una ascendentă, iar pondere accizelor în PIB este una care poate genera anumite
efecte în economia naţională. În perioada 2002-2012, perceperea accizelor la import a cunoscut o
creştere datorită majorării fluxului de mărfuri supuse accizelor. Ponderea medie a veniturilor din
accize la import în PIB constituie 2,28% în perioada de referinţă.

52
 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal [128] şi BNS
Figura 2.1.6. Accizele la import în raport cu PIB (2002-2012)

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal

Figura 2.1.7. Evoluţia perceperii accizei la import pe grupe de ţări (2002-2011)
În partea ce ţine de mărfurile cu cea mai mare pondere din total mărfuri supuse accizelor la
import, sunt SEC 05 „Produse minerale” – 55,3%, SEC 04 „Produse alimentare, băuturi
alcoolice, tutun” - 23,6%, SEC 17 ”Vehicule, aeronave, nave şi mijloace de transport asociate” –
18,9%, SEC 06 „Produse ale industriei chimice sau industriilor conexe” – 1% şi SEC 14 ”
Perele naturale sau de cultură, pietre preţioase sau semipreţioase ...” – 0,6% (vezi figura.2.1.8).

53
 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal şi BNS
Figura 2.1.8. Top 5 secţiuni din NMRM supuse accizelor la import (2007-2011)
În cele din urmă, după integrarea Republicii Moldova în spaţiul european, încasările pe
componenta accizelor la import vor creşte, deoarece mărfurile accizate după integrare în UE vor
trece spre încasare integrală de către organul vamal. Se vor majora esenţial veniturile percepute
din accize la importul mărfurilor care dăunează mediului şi sănătăţii (tutunul, băuturile alcoolice,
combustibilul, produsele chimice etc.)
Taxa pe valoarea adăugată. Legislaţia curentă cu privire la TVA din R.Moldova este, în
general, compatibilă cu prevederile UE referitoare la: domeniul TVA (importul de mărfuri);
persoanele supuse impozitării şi obligaţiile lor; determinarea momentului apariţiei obligaţiei
fiscale şi calcularea impozitului; impozitarea operaţiunilor de import pe baza principiului „ţara
de destinaţie”; scutirea de TVA a importului final de bunuri pentru uz personal şi al vehiculelor).
În acelaşi timp, acest studiu a identificat câteva probleme-cheie referitoare la aplicarea legislaţiei
cu privire la TVA la import.
Scutirea de TVA – Eficienţa fiscală a Republicii Moldova a scăzut din cauza privilegiilor
fiscale, care nu sunt compatibile cu Directiva Consiliului 2006/112/CE.[28] Aceasta se referă la
Zonele Economice Libere, scutirile fiscale aplicate la produse alimentare şi nealimentare pentru
copii etc.
Cota zero a TVA – R. Moldova aplică cota zero, în timp ce statele membre ale UE pot
aplica doar scutiri fiscale şi cote reduse. Directiva nu stipulează o cotă zero ca atare. În loc de
aceasta, Directiva permite statelor membre să scutească unele tranzacţii de aplicarea TVA în
anumite condiţii stipulate, în prealabil, pentru a asigura aplicarea corectă şi directă a scutirilor
fiscale şi pentru a preveni orice evaziune fiscală posibilă, obligaţiilor fiscale reduse şi a abuzului
fiscal. Totuşi, în măsura posibilă, cota „zero” în legislaţia naţională cu privire la TVA trebuie să

54
fie substituită prin scutirea fiscală. În general, este necesar de menţionat că Codul Fiscal al RM
prevede un număr mult mai mic de mărfuri şi servicii impuse la cote reduse în raport cu cele
disponibile, în mod normal, în ţările din UE. În acelaşi timp, va fi necesar de asigurat că o
persoană supusă impunerii scutită de achitarea TVA are dreptul să deducă sau restituie TVA din
anumite tranzacţii (conform Articolului 168 (e) din Directiva nr.6 privind TVA). Aceasta se
aplică la tranzacţiile de export în baza Articolului 146 al Directivei Consiliului 2006/112/CE.
[25]
La importul de mărfuri din afara Republicii Moldova, TVA-ul este plătit de către
contribuabil sau la postul vamal de frontieră sau la cel intern, în funcţie de tipul mărfii. Calculul
se efectuează în dependenţă de valoarea în vamă a mărfurilor importate şi se percepe prin contul
trezorerial.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal [128] şi BNS

Figura 2.1.9. TVA la import în raport cu PIB (2002-2012)
În perioada 2002-2012, perceperea TVA la import a cunoscut o creştere datorită majorării
fluxului de mărfuri străine. Ponderea medie a veniturilor din TVA la import în PIB constituie
10,37% în perioada de referinţă. Din anul 2002 până în anul 2006 (până la situaţia în care
frontiera vamală a Republicii Moldova devine frontieră vamală cu UE), ponderea cea mai mare a
veniturilor încasate din TVA la import o deţineau mărfurile importate din statele membre ale CSI
– 55,8%, UE – 24,9% şi Alte ţări 19,3%, iar în perioada 2007-2011 (după ce frontiera vamală a
UE devine frontieră vamală cu Republica Moldova), întâietatea pe grupe de ţări a fost preluată
de către UE – 44,9%, CSI – 29,5% şi Alte ţări – 25,7%, fapt care poate fi observat în figura
2.1.10.

55
 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
Figura 2.1.10. Evoluţia perceperii TVA la import pe grupe de ţări (2002-2011)
În concluzie, putem spune că, după integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană,
veniturile din TVA la import se vor reduce cu cca 50%. Acestea vor fi, deja, gestionate de către
organele fiscale. Totodată, subliniem că, pentru mărfurile care fac obiectul unor tranzacţii
economice între statele membre ale UE nu se va percepe TVA din accize, taxa vamală, taxa
pentru proceduri vamale, ceea ce, la momentul actual, se include în veniturile din TVA la import.
Taxa pentru procedurile vamale. De la începutul formării sistemului vamal al Republicii
Moldova, după obţinerea independenţei, bugetul statului era unul auster. În timp ce evoluau
tehnologiile, cerinţele organelor vamale deveneau tot mai mari şi mai mari din punct de vedere al
dotării cu tehnică de calcul, amenajarea teritoriului aferent sediilor birourilor şi posturilor vamale
(zonelor de control) şi, nu în ultimul rând, mijloace speciale de control.
Probabil, din acest considerent, statul a intervenit, începând cu anul 1996, pentru prima
dată, pentru a institui plata pentru efectuarea procedurilor vamale. Anume Legea bugetului de
stat pe anul 1996 nr.686 din 14 decembrie 2005 prevede acest lucru, citat: „Art.36 Plata pentru
efectuarea procedurilor vamale se stabileşte în mărime de 0,25 la sută din costul vamal al
mărfurilor exportate sau importate. Mijloacele obţinute se acumulează integral la contul curent
al Departamentului Controlului Vamal. Ulterior, 0,15 la sută din costul vamal al mărfurilor
corespunzătoare se va utiliza pentru asigurarea tehnico-materială a organelor controlului
vamal, conform devizului aprobat de Guvern, iar 0,1 la sută se va transfera autorităţilor
administraţiei publice locale la locul de amplasare a organelor vamale pentru amenajarea
teritoriului.”

56
 Ulterior, în a doua versiune a Codului Vamal al Republicii Moldova, publicată în anul
2000, apare prevederea care subliniază scopul concret al perceperii plăţii/taxei pentru efectuarea
procedurilor vamale, citat: „Art. 121 Taxa pentru proceduri vamale
(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în
sfera activităţii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sunt aprobate
în conformitate cu legislaţia.
(2) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se consideră mijloace
extrabugetare şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale.
(3) Cuantumul, destinaţia şi modul de utilizare a mijloacelor băneşti încasate ca
taxă pentru proceduri vamale sunt stabilite de Guvern.”
În timp ce Republica Moldova evolua pe axa relaţiilor comerciale externe, se majora şi
volumul tranzacţiilor economice externe, acest lucru a influenţat direct creşterea veniturilor
percepute de la contribuabili pentru serviciile prestate de către Serviciul Vamal (taxa pentru
procedurile vamale), fapt constatat în diagrama prezentată mai jos. Astfel, în perioada 2002-
2012, perceperea TPV a cunoscut o creştere datorită majorării volumului serviciilor acordate de
către organele vamale contribuabililor. Ponderea medie a veniturilor din TPV în PIB constituie
0,38% în perioada de referinţă, iar în BPN şi BS, media constituie 1,00% şi respectiv 1,65%, fapt
care poate fi observat în figura 2.1.11.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal [128] şi BNS

Figura 2.1.11. Taxa pentru proceduri vamale în raport cu PIB (2002 – 2012)
După ultimele reformele, Serviciul Vamal trece în subordinea Ministerului Finanţelor, care
schimbă radical destinaţia veniturilor acumulate de la perceperea taxei pentru proceduri vamale,
acestea fiind acumulate în bugetul de stat.

57
 Conform acordurilor şi convenţiilor care vor fi acceptate în momentul integrării Republicii
Moldova în spaţiul european, TPV nu se va mai percepe la perfectarea tranzacţiilor economice
externe, ceea ce va diminua veniturile vamale cu cca 3%.
În urma celor analizate, putem concluziona că efectele de integrare ale Republicii Moldova
asupra veniturilor vamale se vor răsfrânge negativ, deoarece taxele vamale şi taxa pentru
proceduri vamale nu se va percepe pentru comerţul cu ţările membre ale UE, iar acest lucru va
afecta, în mod direct, încasările accizelor şi TVA, deoarece dependenţa ultimelor impozite
nominalizate de taxele vamale este una directă. Efectul financiar pozitivă constă în faptul că
organul vamal, după integrarea Republicii Moldova în UE, va gestiona integral accizele, iar
cotele acestora vor înregistra o creştere semnificativă.
2.2. Analiza economico-matematică a efectelor impozitelor şi taxelor vamale asupra
creşterii economice
Asupra creşterii economice acţionează, în decursul timpului, un şir de factori principali şi
supra creşterii economice acţionează pe parcursul timpului un şir de factori principali şi
secundari, esenţiali şi neesenţiali, care se găsesc în legături reciproce. Studierea concretă a
acestor legături, exprimarea cantitativă şi măsurarea intensităţii, cu care acestea se produc, poate
fi efectuată prin intermediul unor modele economico-matematice, care permit identificarea,
selectarea şi ierarhizarea factorilor de influenţă asupra economiei. Aceasta, cu atât mai mult, cu
cât în mod curent în Republica Moldova se întâlnesc multipli factori de natură calitativă şi
cantitativă ce influenţează activitatea economică, care nu pot fi identificaţi direct şi nu pot fi
cuantificaţi decât cu ajutorul unor relaţii economico-matematice.
Elaborarea unor premise şi fundamentări teoretice este condiţia necesară pentru crearea
modelului econometric. Problema stabilirii interconexiunilor esenţiale între fenomene se rezolvă
prin intermediul evidenţierii factorilor care sunt acceptaţi în calitate de cauze ale transformărilor
caracteristice procesului studiat.
Creşterea economică este în ansamblul rezultatul politicilor implementate, a politicilor
bugetare, fiscale, monetare, sociale și vamale. În cadrul acestui studiu urmează a fi estimată
influenta şi impactul politicii fiscale asupra creşterii economice a Republicii Moldova, în special
influenţa şi interdependenţa între variabile (acestea sunt: taxa vamală, accizele şi PIB) şi
prognozarea creşterii economice în dependenţă de efectele financiare ale activităţii vamale după
integrarea Republica Moldova în UE.
În cadrul cercetării, ce a avut la bază identificarea relaţiilor indicatorilor reprezentativi ai
politicii fiscale şi a produsului intern brut, au fost aplicate mai multe tehnici şi teste statistice,
cum ar fi metoda vectorului autoregresiv. Astfel, în baza testului statistic de cauzalitate Granger

58
creşterea economică pentru perioada anilor 2002-2011 poate fi explicată, prin prisma politicii
fiscale, de evoluţia volumului accizelor şi a taxelor vamale la mărfurile importate (Anexa 3).
Ca argument în acest sens din punct de vedere economic pot servi funcţiile şi rolul taxelor
vamale. Chiar dacă taxa vamală apare iniţial sub forma unui impozit indirect care contribuie la
formarea veniturilor statului. Din punct de vedere fiscal, taxa vamală este abordată în calitate de
impozit perceput asupra mărfurilor care trec frontiera vamală (import), perceperea acesteia fiind
avantajoasă pentru stat, deoarece majorează veniturile bugetare şi, totodată, reglementează fluxul
de mărfuri importate. Pe lângă acest fapt, taxele vamale ca instrument a politicii comerciale are
şi un impact economic contribuind la dezvoltarea activităţii economice, ca urmare a gradului de
deschidere a economiei este stabilit şi impactul asupra economiei.
Prin urmare reiterăm, că acest studiu are ca scop determinarea şi identificarea modului de
influenţă a volumului accizelor şi volumului taxelor vamale asupra creşterii economice în
Republica Moldova după integrarea în UE, precum, şi estimarea interdependenţei dintre aceste
variabile.
Metodologia econometrică utilizată în acest studiu este cea a vectorului autoregresiv
(VAR). Alegerea metodologiei este justificată de natura investigaţiei. Fenomenele
macroeconomice se manifestă ca sisteme dinamice complexe, cu feed-back şi cauzalitate
reciprocă. În special, această cercetare se axează pe studiu comportamental a volumului taxelor
vamale, volumului accizelor şi PIB-ului privit prin prisma unui model econometric VAR. În
consecinţă, numai analizele de tip sistem (ecuaţii simultane) sunt în măsură să surprindă
interconexiunile dintre variabilele macroeconomice.
Analiza de tip vector autoregresiv (VAR) s-a impus în studiile macroeconometrice cu
începere din anii ’70. Aplicarea vectorului autoregresiv VAR într-o economie empirică a fost
susţinută şi promovată de Christopher Sims începând cu anul 1980 [126]. Modelele VAR
reprezintă o analiză de tip sistem, în care toate variabilele incluse sunt, a priori, endogene şi, de
aceea, modelate împreună. Modelele de tip VAR sunt o formă de modelare non-structural
econometrică în cazul în care datele, mai degrabă decât teoria, identifică dinamica modelului.
Modelul structural, mai este numit şi “modelul adevărat” al economiei. Metodologia VAR,
prin tehnici de ajustare, poate analiza răspunsul variabilelor din sistem la şocurile structurale.
Din păcate, “modelul „adevărat” nu poate fi observat empiric. Cercetătorii nu observă decât nişte
serii de date cu ajutorul cărora pot fi estimaţi coeficienţii ecuaţiei, aşa numita formă redusă a
modelului, sau forma ajustată. Din acest motiv, înainte de a întreprinde analiza şocurilor, este
necesar să fie rezolvată problema identificării, şocurilor structurale vt ecuaţia (2.2.1) , din
informaţia cuprinsă în forma redusă. Matematic, identificarea şocurilor structurale se poate face

59
numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii privind numărul parametrilor din sistem. Practic,
această problemă se rezolvă, în mod obişnuit, prin impunerea a priori a unor restricţii-zero unor
coeficienţi ai matricelor A (ecuaţia 2.2.1) [99; 109]
Astfel, modelele VAR oferă un cadru flexibil pentru analiza seriilor de timp. Conform unor
modele econometrice tradiţionale şi bazat pe proprietăţile şi legile teoriei economice este folosit
ca bază pentru selectarea variabilelor corespunzătoare pentru a fi incluse în modele. Mai mult,
restricţiile introduse determina structura şi sensul economic dintre variabile. Prin urmare, în
conformitate cu aceste modele structurale, între variabile sunt stabilite legăturile, relaţiile care se
bazează în mod formal sau informal, pe teoria economică. Din păcate, ceea ce reprezintă o
lacună a multor studii şi cercetări de nivel macroeconomic ţine de faptul că teoria economică este
uneori slabă sau inadecvată în determinarea şi specificarea legăturii variabilelor studiate, ceea ce
justifică utilizarea modelelor de acest tip, adică mode.
Formalizarea modelării VAR este prezentată în numeroase surse. Excelente sunt, spre
exemplu, Pecican (2006) [102]. Şi poate fi scris în forma:
k
Yt = δ + ∑ A jY t − j + vt
j=1
, j=1,...,k. (2.2.1) [126]

Forma detaliată a modelului VAR este prezentată în (Anexa 4).

Unde,

 Y 1t   β 1t   β 11 j β 12 j ... β 1 mj 
Y  β  β β 22 ... β 2 mj 
=  2t  δ =  2t  A =  
21 j j
Yt j
 ...   ...   ... ... ... ... 
     
 Y mt  ,  β mt  , β m1 j β m 2 j ... β mmj  ,

 v 1t 
v 
vt =  2t 
 ...  , m=1,2,3 (numărul variabilelor din model).
 
 v mt 
în care: A este o matrice (mxm), care descrie relaţiile contemporane, structurale, dintre variabilele
din sistem; δ este un vector de constante; Yt este vectorul (mx1) al variabilelor
macroeconomice, Aj este o matrice de polinoame cu lag-uri; vt este vectorul şocurilor.
În acest punct, trebuie subliniată o idee importantă. Aşa cum s-a precizat mai sus, matricea
A reflectă relaţiile structurale contemporane, adică relaţiile de cauzalitate sau interdependenţă

60
dintre variabilele din model, manifestate în cursul unităţii de timp utilizate în analiză. Ca urmare,
impunerea de restricţii-zero coeficienţilor matricei A este echivalentă cu adoptarea unor ipoteze
asupra interdependenţelor din economie.
Într-un model VAR, variabilele sunt incorporate ca fiind endogene şi fiecare variabilă
dependentă este explicată prin valorile lagurilor ei şi valorile întârziate de toate celelalte variabile
endogene în model. Alegerea numărului de lag-uri ale VAR a fost bazată pe sinteza rezultatelor
mai multor metode, şi anume: testarea secvenţială a semnificaţiei lag-urilor, criteriul minimizării
erorii de predicţie finale, Akaike, Schwartz şi Hannan-Quinn. Ţinând cont de numărul limitat de
observaţii din eşantion, au fost determinate 2 lag-uri.

 y t = c + A1 y t −1 + A 2 y t − 2 + ε

 tv t = b + B 1 tv t − 1 + B 2 tv t − 2 + ε
 ac = d + C ac (2.2.2)
 t 1 t − 1 + C 2 ac t − 2 + ε

Unde,
y- creşterea trimestrială a produsului intern brut;
tv- creşterea trimestrială a volumului taxelor vamale deflatate la PIB;
ac- creşterea trimestrială a volumului accizelor perceput de către organele vame, deflatate
la PIB (Anexa 5).
Pentru a estima şi determina mecanismul de transmisie şi interdependenţa PIB-ului la
şocuri din partea volumelor accizelor şi a taxelor vamale datele cu privire la indicatorii
menţionaţi au fost prelucrate astfel încât să fie comparabile, adică accizele şi taxele vamale au
fost deflatate la PIB pentru a fi în preţuri constante, şi a fost exclus fenomenul sezonalităţii,
întrucât datele au o frecvenţă trimestrială s-a utilizat metoda TRAMO-SEATS în cadrul
aplicaţiei DEMETRA.
Metoda TRAMO-SEATS, a fost descoperită de către Gomez and Maravall. Diferenţa
acestei metode faţă de alte metode constă criteriul de selecţie a modelului ARIMA. Iniţial
metoda TRAMO-SEATS aplică AR(1) şi ARMA(1,1), pentru determinarea diferenţei nivelului
de periodicitate şi sezonalitate. Metoda dată identifică automat variabilele aberante şi calculează
alte variabile de regresie, cum ar fi zile de Paşti. Următoarea etapă este estimarea parametrilor
seriei de timp în două componente (tendinţa ciclului şi componentele ajustate sezonier. Avantajul
cel mai mare în urma utilizării acestei metode ce oferă un test de descompunere multiplicativ sau
aditiv precum şi o identificare complet automată a modelului.
Astfel, conform figurii 2.2.1 se observă o volatilitate sporită a creşterilor trimestriale a
volumelor accizelor în Republica Moldova în comparare cu creşterile trimestriale a Produsului

61
Intern Brut. Chiar dacă intensitatea volatilităţii este diferită, tendinţa creşterilor a acestor
indicator este practic asemănătoare.

10 0
P IB
A cciz e
TV
80

60

40

20

-2 0

-4 0
20 02: 4 20 03: 4 20 04: 4 20 05: 4 20 06: 4 20 07: 4 2 008: 4 2 009: 4 2 010 :4 201 1: 4

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.1.Evoluţia trimestrială a PIB-ului, volumului accizelor şi a volumului taxelor
vamale.
Ţinând cont de scopul acestei cercetări şi având la bază diverse studii macroeconomice pe
plan internaţional, seriile de timp ale variabilelor utilizate în cadrul analizei sunt cu frecvenţă
trimestrială pentru perioada trimestru I, 2001, - trimestrul IV, 2011 (Anexa 6 și 7).
Pentru sporirea complexităţii modelului de analiză, mai întâi este important de menţionat
faptul că odată cu utilizarea modelului VAR, seriile de timp trebuie să fie staţionare (Anexa 8).
În conjuncţie cu testul pentru existenţa cointegrării, această primă etapă este strict necesară
pentru alegerea specificării modelului. Mai precis, dacă toate variabilele de interes sunt
staţionare (o serie este considerată ”slab” staţionară dacă media şi funcţia de autocovariantă sunt
constante în timp) – integrate de ordin zero, sau I (0) – atunci estimarea utilizând variabilele cu
specificarea iniţială (niveluri) nu prezintă probleme. În cazul prezentului studiu, variabile
macroeconomice sunt nestaţionare – integrate de ordin mai mare decât zero. În acest caz, pot
interveni diverse situaţii. Dacă seriile sunt nestaţionare dar cointegrate, atunci estimarea cu
specificare în niveluri sau în forma de model cu autocorecţie (vector error-correction) este
admisibilă. Dacă variabilele sunt nestaţionare şi nu sunt cointegrate, este necesară specificarea
variabilelor ca diferenţe (modificări de la o perioadă la alta).

62
 Pentru cele trei variabile incluse în studiu, testarea a fost făcută prin două proceduri: testul
Dickey-Fuller augmentat (Dickey şi Fuller, 1979), şi testul Phillips-Perron (Phillips şi Perron,
1988). Rezultatele testelor arată că toate cele trei variabile sunt non-staţionare [111].

Es tim area v alorilor proprii, v aloarea celor m ai m ari v alori proprii = 0. 8

1 i

0. 8 i

0. 6 i

0. 4 i

0. 2 i

0 i

-0. 2 i

-0. 4 i

-0. 6 i

-0. 8 i

-1 i
-1 -0. 5 0 0. 5 1

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.2. Estimarea valorii proprii, valoarea celor mai mari valori proprii=0.8
Varianta desfășurată a testului este prezentată în (Anexa 5)
Pentru validarea restricţiilor impuse modelului se utilizează testul LR (likelihood ratio).
LR este distribuit χ 2 cu un număr de grade de libertate egal cu cel al restricţiilor care depăşesc
n(n-1)/2, adică 3 în cazul de faţă. Prin urmare, sunt prezentate mai jos rezultatele testării,
indicându-se probabilitatea (p-value), i.e. nivelul semnificativ maxim la care ipoteza testată nu
poate fi respinsă (figura 2.2.2). Pentru acest test, valorile proprii constituie 0.8 fiind mai mic ca
1, deci ipoteza este că restricţiile-zero impuse matricei A sunt consistente cu datele [116].
O condiţie pentru estimarea acestui tip de model este condiţia ca modelul să fie identificat.
Pentru identificarea comportamentul creşterii economice la şocurile din partea celorlalte
variabile din cadrul modelului s-a efectuat funcţia de impuls-răspuns prezentată în (figura 2.2.3,
figura 2.2.4, figura 2.2.5) (Anexa 9).
În figura 2.2.3 se poate observa că în cazul unui şoc unitar pozitiv a creşterii economice,
volumul accizelor deflatate la PIB, vor răspunde pozitiv şi se vor majora cu 0.4 la sută, peste
aproximativ 2 trimestre după apariţia şocului creşterii economice, acest efect asupra volumului
accizelor deflatate la PIB se reduce după 5 trimestre.

63
 Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.
Figura 2.2.3. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a PIB-ului
O persistentă sporită înregistrează volumul taxelor vamale deflatate la PIB, care conform
funcţiei de impuls-răspuns la şocul unitar pozitiv a creşterii economice are o reacţie de 0.35,
fiind ca intensitate mai mică în comparare cu volumul accizelor, dar efectul în urma şocului
unitar pozitiv a creşterii economice va fi nul, după o perioadă de 10 trimestre.
În cazul unui şoc pozitiv a volumului accizelor (figura 2.2.4), aceasta va avea ca urmare un
impact negativ brusc asupra economiei, PIB va urma să continue să înregistreze scăderi şi acelaşi
comportament va înregistra şi volumul taxelor vamale, situaţia respectivă se va ameliora pe
măsura ce volumul accizelor se vor diminua, astfel după o perioadă de 5 trimestre, PIB dar şi
taxele vamale vor înregistra creşteri.

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.4. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a Accizelor
Această situaţie cu efecte negative asupra activităţii economice poate fi cauzată de
majorarea accizelor la produse. Ca urmare, pe termen scurt activitatea economică va avea de
suferit, dar după o perioada de 4 trimestre activitatea economică va înregistra creşteri.
Această situaţie cu efecte negative asupra activităţii economice poate fi cauzată de
majorarea accizelor la produse. Ca urmare, pe termen scurt activitatea economică va avea de
suferit, dar după o perioada de 4 trimestre activitatea economică va înregistra creşteri.

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.5. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a Taxei vamale

64
 Un şoc unitar pozitiv a volumului taxelor vamale (figura 2.2.5) va avea un impact pozitiv
asupra creşterii economice de aproximativ 0.75 la sută, mărimea intensităţii răspunsului PIB este
influenţată şi de reacţia accizelor, care prin modul negativ de reacţie la creşterea volumelor
taxelor vamale va stimula creşterea economică. Astfel, creşterea volumului taxelor vamale este
cauzată de politicile stabilite şi de cererea internă. Comportamentul volumelor accizelor de
diminuarea la creşterea volumelor taxelor vamale e complet justificat. Taxele vamale se aplică la
valoarea în vama a mărfurilor importate, exprimata în lei şi se percep de organele vamale, pentru
ca în final sa fie vărsate la bugetul de stat. Daca volumul taxelor vamale cresc, atunci volumul
accizelor vor scădea, ca urmare a cererii pentru mărfurile noi importate.
Pentru testarea modelului s-a utilizat procesul de boodstrap [132], care în statistică este
folosit ca o metodă de eşantionare, pentru a obţine estimări de statisticişi pentru determinarea
acurateţea estimărilor [11]. Astfel, în baza acestei tehnici, utilizând aplicaţia MATLAB, au fost
create 1000 de serii adiţionale, care au fost testate pentru staţionarizare, cele nestaţionare au fost
excluse. În baza acestor serii de timp s-a aplicat funcţia de autocorelare ACF, cât şi ACF(1).
Prin urmare se poate observa faptul că corelarea în baza datelor, care au fost utilizate în
cadrul modelului sunt reprezentative şi argumentate şi de serii de timp noi create, astfel putem
observa o persistenţă nesemnificativă a Produsului Intern Brut, şi o persistenţă înaltă a volumelor
accizelor şi a volumelor taxelor vamale în Republica Moldova, constituie 0.54 şi, respectiv, 0.72
(figura 2.2.6) această persistenţă estimată în baza modelului este argumentată şi prin tehnicile
statistice de boodstrap utilizate.
ACF ( 1) : PI B & PI B ACF ( 1) : Acc iz e & Acc iz e ACF ( 1) : T a x a_Vam a la & T ax a_Vam ala
35 35 35

30 30 30

25 25 25

20 20 20

15 15 15

10 10 10

5 5 5

0 0 0
-1 -0. 5 0 0.5 1 -0. 5 0 0. 5 1 0 0. 2 0. 4 0. 6 0. 8 1

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.6 Autocorelarea indicatorilor cu un lag
Cu privire la procesul de corelare a variabilelor studiate se evidenţiază o corelare puternică
a accizelor şi taxelor vamale, aceasta este explicată de ponderea mare a accizelor în taxele
vamale. Coeficientul de corelare dintre Produsul Intern Brut şi taxele vamale este de 0.45 şi
coeficientul de corelare a PIB-ului cu accizele este de 0.2 (figura 2.2.7).

65
 Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.
Figura 2.2.7. Analiza corelaţiei a variabilelor
Prin această analiză de interacţiune a variabilelor s-a confirmat legătura şi mecanismul
dintre variabile relatate mai sus, care este argumentată şi de seriile de timp adiţional create. Dar
trebuie de remarcat faptul că legăturile dintre aceste variabile nu sunt unele puternice, ceea ce
presupune că, evoluţia acestor variabile este influenţată şi de comportamentul altor variabile,
cum ar fi inflaţia din ţările partenere şi din Republica Moldova sau în mare parte diverse tipuri de
şocuri a politicilor vamale, fiscale, atât din interiorul ţării cât şi a ţărilor partenere, preţurile la
produsele petroliere şi a produselor alimentare pe pieţele internaţionale, cursul de schimb
USD/EUR care ar putea crea volatilitate asupra taxelor vamale.
Dispunând de datele privind interdependenţa între variabile putem efectua prognoza
creşterii economice a Republicii Moldova în dependenţă de schimbările care vor interveni după
integrarea în UE. Reamintim că schimbările principale care vor interveni în domeniul vamal şi
fiscal reprezintă excluderea taxei vamale la importul mărfurilor în procesul de realizare a
schimburilor comerciale externe cu statele membre ale UE şi, totodată, vom fi donatori de
preferinţe tarifare pentru alte ţări candidate la integrarea în UE etc. Toate aceste schimbări vor
genera multiple şocuri în economia naţională care nu pot fi stabilite cu certitudine la etapa
actuală.
Prin urmare, putem observa în figura 2.2.8, linia de culoare roşie care reprezintă creşterea
anuală a PIB, iar celelalte linii reprezintă prognoza PIB ex-ante, în dependentă de taxele vamale,
accize şi evoluţia PIB (persistenţa PIB), prognoza a fost efectuată începând cu anul 2007 pentru

66
o perioadă de 4 trimestre cu o periodicitate de 2 trimestre, adică la fiecare 2 trimestre s-a efectuat
prognoza.

15

10

-5

-10
2005:1 2006:1 2007:1 2008:1 2009:1 2010:1 2011:1 2012:1

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.8. Prognoza PIB ex-ante
Prognoza PIB, reflectată în figura 2.2.8 (continuare în baza figurii 2.2.9), este efectuată
pentru anul 2013, în baza modelului de prognoză ”linia albastră” şi în baza modelului de
prognoză cu efectele de diminuare a volumului taxelor vamale în mărime de 60% ”linia verde”.

10

-2

-4

-6

-8
2009:1 2009:3 2010:1 2010:3 2011:1 2011:3 2012:1 2012:3 2013:1 2013:3

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab.

Figura 2.2.9. Prognoza PIB
Din cele reflectate în figura 2.2.9, putem observa că pentru primul semestru al anului 2013
diferenţa dintre situaţia de până la integrare şi după integrare (simulată prin diminuarea
volumului taxei vamale cu 60%) va avea un efect de descreştere a PIB-ului cu cca. 1 puncte
procentuale (de la 2,88% până la integrare şi 1,85% după integrare). În trimestrele următoare se
atestă o creştere continuă a diferenţei dintre cele două situaţii prognozate, astfel înregistrând la
finele anului 2013 o diferenţă a proiecţiilor PIB prognozate de cca. 2%, deşi ambele prognoze

67
atestă o creştere economică. Pentru întreaga perioadă de prognoză diferenţa dintre proiecţiile
PIB-ului indică o creşte tot mai mare spre finele perioadei de prognoză, fapt care demonstrează
că excluderea taxei vamale va influenţa negativ creşterea economică. Efectele pot fi cauzate de
mai mulţi factori cu care taxele vamale sunt în legătură directă sau indirectă, cum ar fi: a) un
grad mai scăzut al protecţiei producătorilor autohtoni, b) descurajarea climatului investiţional
deoarece producţia fabricată în Republica Moldova nu va putea pătrunde nici pe teritoriul ţărilor
CSI – deoarece va înceta comerţul liber cu ţările membre CSI, nici pe piaţa UE, deoarece
producţia nu corespunde standardelor UE, c) creşterea consumului de mărfuri din UE se va
datora accesibilităţii mai mari pentru produsele din ţările membre UE şi excluderii taxelor
vamale, ceea ce va menţine creşterea PIB-ului în următorii ani după integrare etc.
În concluzie menţionăm că prezentul model este important atât din punct de vedere
teoretic, deoarece asigură o complexitate sporită a investigaţiilor efectuate, cât şi din punct de
vedere practic/aplicativ, deoarece contribuie la extinderea arealului de soluţii pentru Republica
Moldova în calea integrării în UE.
2.3. Sistemul de garantare financiară în cadrul activităţii vamale
Activitatea Serviciului Vamal din Republica Moldova are stabilite mai multe obiective şi
activităţi, printre care se înscrie şi eficientizarea sistemului de garantare financiară a obligaţiei
vamale. Sistemul de garantare financiară a apărut odată cu intrarea în vigoare a Hotărârii
Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
destinaţiilor vamale, prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova.
Pentru a facilita înţelegerea terminologiei utilizate de legiuitor, considerăm oportună
analizarea noţiunilor de bază ale sistemului de garantare financiară. Astfel, menţionăm că, în
legislaţia vamală, este utilizat termenul de „garanţie” (în special, acest termen este folosit în
cazul regimurilor vamale suspensive), însă, nu există o definiţie exactă ce ar explica semnificaţia
acestui termen, astfel, încât să delimiteze clar obligaţia persoanei fizice sau juridice de a
despăgubi partea prejudiciată. În acest sens, propunem să fie completată legislaţia vamală ce
reglementează sistemul sus-menţionat cu îmbinarea terminologică „garanţie financiară”, care ar
avea următoarea semnificaţie: „depozit în numerar sau angajament al unui garant (instituţie
financiară sau companie de asigurări agreată de către organul vamal), constituit în vederea
asigurării oricărei plăţi a obligaţiei vamale susceptibilă de a lua naştere”. De asemenea, pentru a
facilita perceperea informaţiei ulterioare, amintim:
Plătitorul vamal este persoana obligată să achite o obligaţie vamală.

68
 Obligaţia vamală – obligaţia de plată a drepturilor de import şi de export (inclusiv, a
amenzilor şi penalităţilor), apărute conform legislaţiei, precum şi a celor constatate în urma
operaţiunilor vamale.
Drepturi de import/ drepturi de export – taxa vamală, taxa pentru procedurile vamale, taxa
pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri,
încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia; taxa pentru procedurile vamale, taxa
pentru eliberarea de autorizaţie, orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri,
încasate de organul vamal în conformitate cu legislaţia.
Ca orice proces instituit în cadrul Serviciului Vamal, sistemul de garantare este axat pe
unele obiective. Printre obiectivele de bază ale sistemului de garantare, am putea menţiona:

asigurarea încasării, în timp util şi în volum deplin, a obligaţiilor vamale, fiind astfel
securizată partea de venituri a bugetului de stat;

facilitarea tranzacţiilor economice externe (utilizarea temporară pe teritoriul ţării a
mărfurilor străine etc.).
Existenţa sistemului de garanţii este indisolubilă de existenţa cazurilor când mărfurile
străine se află pe teritoriul vamal, pentru care nu sunt încasate în volum deplin drepturile de
import. Astfel, sistemul de garantare financiară vine să asigure echilibrul în cazul:
• regimurilor vamale suspensive (tranzit – în procedura T1, admitere temporară,
antrepozit vamal, perfecţionare activă, perfecţionare pasivă şi transformare sub control
vamal), art.29, 55, 83, 124, 126, 127, 1271 ş.a. din Codul Vamal, pct.92, 101, 145,
150, 204, 244, 362 ş.a. din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute
de Codul Vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 decembrie 2005;
• plasării mărfurilor în regimuri vamale definitive cu încasarea eşalonată (cu prelungirea
termenului de încasare) a TVA (art.20 din Legea nr.1417-XIII din 17 decembrie 1997
pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului Fiscal);
• plasării mărfurilor în depozit provizoriu (operaţiune anterioară plasării mărfurilor
într-o destinaţie vamală), art.154, 157 din Codul Vamal;
• activităţii de broker vamal, garanţie prevăzută de Codul Vamal la art. 163 şi pct.48, 49,
50, 56 din Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în
domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1290 din 9 decembrie 2005,
conform condiţiilor de licenţiere a activităţii de broker vamal, fiecare agent economic
ce activează în calitate de broker vamal are constituită o garanţie de minimum 8 mil.
lei;

69
 • eliberării condiţionale a mărfurilor în cazurile prevăzute la art.7, alin.3 din Legea
nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal;
• aplicării de măsuri la frontieră în vederea protecţiei proprietăţii intelectuale, art.306 din
Codul Vamal.
Cele mai răspândite cazuri, cu implicarea garanţiei financiare în situaţiile plasării
mărfurilor într-unul din regimurile vamale prevăzute de art. 23, alin. 2 al Codului Vamal al
Republicii Moldova, sunt următoarele regimuri vamale suspensive: a) tranzit, b) antrepozit
vamal, c) perfecţionare activă (cu suspendare), d) transformare sub control vamal, e) admitere
temporară, şi f) perfecţionare pasivă.
Sistemul de garantare financiară în cadrul regimurilor vamale suspensive este legiferat prin
mai multe acte legislative şi normative, anume:
• Codul Vamal al Republicii Moldova - art.29, alin.(4) - art.1271;
• Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului
de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova –
Secţiunile 3 – 9;
• Regulamentul semnat între Serviciul Vamal şi Banca de Economii nr.809/2 din 31
ianuarie 2007 şi 24 ianuarie 2007 privind modul de percepere şi restituire a sumelor de
garanţie de la persoanele fizice;
• Ordinul Ministrului Finanţelor nr.42 din 7 iulie 2004 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind stingerea obligaţiei fiscale prin compensare”.
Acestea sunt câteva exemple referitoare la terminologia utilizată în cadrul legal, care
reglementează sistemul de garantare financiară: garanţie facultativă, garanţie globală, garanţie
bănească, garanţie originală, garanţie bancară, garanţie de achitare etc. (vezi Anexa 10)
După cum se observă în Anexa 10, terminologia utilizată în cadrul sistemului de garantare
financiară este una foarte largă care în majoritatea cazurilor are aceeaşi semnificaţie. Acest
spectru de termeni induce în eroare atât gestionarii sistemului, cât şi pe utilizatorii acestuia.
Totodată, din dorinţa de a diversifica instrumentele de garantare şi, ipotetic vorbind, pentru
a oferi mediului de afaceri şi cetăţenilor libertatea de a alege unele din instrumentele de
garantare, în actele normative aplicabile domeniului, sunt menţionate următoarele instrumente de
garantare:
Tabelul 2.3.1.Formele de garantare financiară
Prevederile cadrului legal Forma de garantare
1 Codul Vamal
art.1271, alin.9 depozit bănesc, prin:

70
 Prevederile cadrului legal Forma de garantare
art.1271, alin.10 •depunerea sumei în monedă
naţională sau valută străină
art.1271, alin.9 •angajament (scrisoare de
garanţie)
2 Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 •angajament (garanţia unei
cu privire la tariful vamal - art.7, alin.3 bănci)
3 Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002, depozit bănesc, prin:
art.10, alin.3, lit.b) •depunerea sumei în monedă
naţională sau valută străină
Sursa: Elaborat de autor în baza cadrului normativ
Pentru a facilita prezentarea informaţiei ce ţine de sistemul de garantare financiară şi,
totodată, în vederea identificării lacunelor din sistemul dat, vom recurge la analiza în baza
arborelui problemelor, Anexa 11 „Arborele problemelor în cadrul sistemului de garantare
financiară”.
Prin urmare, în baza cadrului legal, noi am identificat că sistemul de garantare financiară
este constituit din trei procese de bază ce permit funcţionarea acestuia, şi anume:
1. Constituirea garanţiei financiare,
2. Supravegherea garanţiei financiare,
3. Restituirea sau executarea (încasarea) garanţiei financiare.
1. Constituirea garanţiei financiare
Modul de constituire a garanţiei financiare este reglementat nemijlocit de prevederile
art.1271, alin. (9) al Codului Vamal al Republicii Moldova, care oferă două opţiuni:
1) constituirea garanţiei printr-un depozit bănesc;
2) constituirea garanţiei printr-o scrisoare de garanţie emisă de o bancă comercială.
Potrivit primei opţiuni „depozit bănesc”, garanţia se realizează prin depunerea unei sume
băneşti la contul de garanţii al Serviciului Vamal (creat anume pentru operaţiunile de garantare
financiară) şi prin remiterea unor instrumente de decontare (card bancar) şi/sau titluri de valoare
(acţiuni, obligaţiuni etc.). În raport cu cea de-a doua opţiune, subliniem că, în cadrul organelor
vamale, nu au loc asemenea operaţiuni, nici nu există o metodologie riguroasă privind modul de
constituire a garanţiei financiare prin intermediul instrumentelor de decontare şi/sau titlurilor de
valoare.
Constituirea garanţiei financiare prin intermediul instrumentelor de decontare, în opinia
noastră, reprezintă o necesitate, fiind şi foarte utilă prin simplitatea şi siguranţa operaţiunilor, în
timp ce lipsa acesteia conduce la situaţia în care plătitorul vamal nu poate utiliza oportunitatea
respectivă şi, prin urmare, nici dreptul său de a beneficia de un tratament echitabil din partea
organelor vamale nu poate fi realizat. Inexistenţa metodologiei riguroase privind modul de

71
constituire a garanţiei financiare prin intermediul instrumentelor de decontare şi/sau titlurilor de
valoare se explică prin lipsa sau ineficienţa mecanismului de raportare/comunicare pe verticală
(post vamal, birou vamal, Aparatul central al Serviciului Vamal) a problemelor ce ţin de
constituirea garanţiei financiare. O altă cauză ar fi ignorarea, de către manageri, a mecanismului
de implementare a prevederilor Codului Vamal, privind constituirea garanţiei în baza titlurilor de
valoare şi instrumentelor de decontare (Se are în vedere neelaborarea actelor normative privind
constituirea garanţiei financiare, anume, prin aceste modalităţi). În acest sens, recomandăm:
• Excluderea prevederilor privind utilizarea în cadrul sistemului de garantare financiară a
titlurilor de valoare, deoarece acestea creează o procedură mai complicată pentru organul vamal,
de asemenea, nu sunt recunoscute ca un mijloc eficient de constituire a garanţiei financiare
pentru cazurile respective.
• Identificarea soluţiilor privind implementarea procedurii de constituire a garanţiei
financiare prin intermediul cardurilor bancare şi orientarea resurselor necesare în vederea
realizării prevederilor Codului Vamal în problema dată.
Un alt moment destul de problematic, în opinia noastră, este stabilirea uniformă şi exactă a
sumei obligaţiei vamale, pentru care urmează să fie constituită garanţia financiară. Există două
modalităţi de stabilire a garanţiei financiare, şi anume, în conformitate cu prevederile art.1271,
alin.(6) al Codului Vamal al Republicii Moldova:
a) valoarea garanţiei este egală cu valoarea exactă a obligaţiei vamale,
b) valoarea garanţiei este egală cu valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.
Referindu-ne la prima modalitate, menţionăm că obligaţia vamală poate fi stabilită în cazul
când se cunoaşte suma drepturilor de import/export şi/sau amenzilor şi/sau penalităţilor,
respectiv, pentru a calcula drepturile de import, este necesar să aflăm valoarea în vamă a
mărfurilor, iar pentru aceasta este necesar:
- de determinat valoarea în vamă a mărfurilor, printr-una din cele 6 metode prevăzute de
art.10 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997 (se efectuează de
către declarant ),
- de depus/prezentat, la organul vamal respectiv, declaraţia vamală în detaliu pe suport de
hârtie cu documentele ce o însoţesc (se efectuează de către declarant),
- de verificat corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfurilor (se efectuează de
către organul vamal) etc.
Altfel spus, stabilirea valorii exacte a obligaţiei vamale, conform primei modalităţi
(valoarea garanţiei este egală cu valoarea exactă a obligaţiei vamale), în cazul plasării mărfurilor
într-unul din regimurile vamale suspensive, poate fi prezentată teoretic prin formula:

72
 AE → Bk V → DVD → VVM → D I/E → OV (2.3.1)
Unde:
→ semnul rezultă;
AE – Agent economic VVM – Valoarea în vamă a mărfurilor;
Bk V – Broker vamal D I/E – Drepturi de import/export;
DVD– Declaraţie vamală în detaliu OV – Obligaţia vamală.
În practică, nu poate fi aplicată operaţiunea prezentată mai sus, din considerentul că pentru
a plasa marfa într-un regim vamal suspensiv, de obicei, este nevoie de transportarea acestei mărfi
de la postul vamal de frontieră la cel intern, însă pentru a efectua această operaţiune, marfa
urmează să fie plasată în regimul vamal suspensiv „Tranzit”- doar în cazul procedurii T1.
Respectiv, pentru a stabili obligaţia vamală (care ar putea apărea în caz de nerespectare a
reglementărilor vamale) în vederea constituirii garanţiei financiare înainte de a autoriza regimul
vamal „Tranzit”, este nevoie de a cunoaşte anumite informaţii, ceea ce este imposibil, deoarece
marfa nu se declară organului vamal prin intermediul declaraţiei vamale în detaliu, ci prin
declaraţia de tranzit. Declaraţia de tranzit nu conţine informaţia referitoare la valoarea în vamă a
mărfurilor, din care, ulterior, se calculează drepturile de import sau export, în plus, în ea nu este
indicată nici valoarea facturală a mărfurilor, aceasta poate fi obţinută numai din documentele
ataşate la declaraţia de tranzit. În ceea ce priveşte rubrica 52 „Garanţii” a declaraţiei de tranzit,
putem afirma că organele vamale acceptă necompletarea acesteia de către declarant. În opinia
noastră, însă este foarte important să fie completată cu tipul garanţiei, suma garanţiei, numărul şi
data documentului confirmativ. Acest lucru ar permite o asigurare pentru organul vamal, din
punct de vedere juridic, deoarece, în cazul încălcării reglementărilor vamale, el va fi capabil să
încaseze obligaţia vamală.
Nu este funcţională nici cea de-a doua modalitate, stabilirea obligaţiei vamale la o valoare
maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri. Anume textul „aşa cum a fost estimată în alte
cazuri” permite interpretările de tipul: valoarea maximă a obligaţiei vamale poate fi stabilită din
practica altor birouri vamale care au solicitat garanţie financiară pentru marfa respectivă sau
valoarea maximă a obligaţiei vamale poate fi stabilită din valoarea în vamă a mărfurilor identice
ori similare etc. Aşadar, lipsa metodologiei privind stabilirea uniformă şi exactă a sumei
obligaţiei vamale pentru care urmează să fie constituită garanţia financiară; aplicarea
neuniformă/variată a prevederilor art.1271, alin.6, lit. (a) a Codului Vamal al Republicii
Moldova, privind stabilirea valorii exacte a obligaţiei vamale la data solicitării constituirii
garanţiei financiare; ambiguitatea procedurii de stabilire a obligaţiei vamale la o valoare maximă

73
face imperativă şi indispensabilă elaborarea şi implementarea metodologiei privind stabilirea
sumei obligaţiei vamale pentru care urmează să fie constituită garanţia financiară.
În susţinerea celor sus-expuse, menţionăm că există încă o modalitate de a constitui, de
către o persoană terţă, garanţia financiară globală (garanţie - care acoperă două sau mai multe
operaţiuni vamale) pentru a asigura plata eventualei obligaţii vamale. De obicei, persoana terţă,
care garantează financiar două sau mai multe operaţiuni vamale, este agentul economic autorizat
în calitate de broker vamal. Garanţia financiară (bancară) globală este utilizată cel mai frecvent
de către brokerul vamal pentru regimul vamal tranzit, aceasta se datorează termenului aflării
mărfurilor în regimul vamal respectiv. Spre exemplu, pentru regimul vamal tranzit, biroul vamal
de plecare acordă de la 1 zi până la 8 zile pentru prezentarea mărfurilor la biroul vamal de
destinaţie (în funcţie de tipul mijlocului de transport), iar în cazul celorlalte regimuri vamale
suspensive, cum ar fi admiterea temporară sau perfecţionarea activă, mărfurile se plasează pe o
perioadă mai îndelungată, de la câteva săptămâni până la 3 sau chiar mai mulţi ani. Astfel,
brokerul vamal nu este motivat să ţină suma blocată pe o durată mai îndelungată şi, respectiv,
utilizează garanţia financiară pentru mai multe operaţiuni vamale cu o durată scurtă.
În asemenea condiţii, propunem modificarea cadrului legal în aşa fel, încât declarantul să
determine baza impozabilă şi plăţile care ar urma să fie achitate în cazul plasării mărfurilor în
regimul vamal de import, indiferent de regimul vamal suspensiv, în care agentul economic
doreşte să plaseze marfa sau în depozit provizoriu etc.
2. Supravegherea garanţiei financiare
Spre deosebire de reglementarea procesului de constituire a garanţiei financiare, procesul
supravegherii evidenţei garanţiilor financiare nu este reglementat suficient. Aceasta se datorează,
în mare parte, faptului că sistemul de garantare financiară este relativ nou şi apariţia lui nu a
putut fi gestionată adecvat, de către administraţia Serviciului Vamal, încât să elimine potenţialele
posibilităţi de fraudare a bugetului de stat.
Pe parcursul a cca 5 ani, în cadrul Serviciului Vamal, supravegherea este efectuată după o
procedură nescrisă şi neclară, în susţinerea acestei afirmaţii, exemplificăm că există două
subdiviziuni, care, într-un fel sau altul, sunt responsabile de supraveghere, Direcţia control şi
destinaţii vamale şi Direcţia reglementări tarifare şi netarifare. Prima Direcţie gestiona scrisorile
de garanţii bancare, iar supravegherea consta în urmărirea termenului de valabilitate, a doua
Direcţie urmărea disponibilitatea mijloacelor băneşti în contul special deschis la trezoreria
centrală pentru garantarea drepturilor de import.
Prin urmare, abia după aprobarea noii structuri a Serviciului Vamal, la începutul anului
2010, este creat „Sectorul garanţii financiare” în cadrul Direcţiei reglementări tarifare şi

74
netarifare a Serviciului Vamal, însă, nici la această etapă, nu există o claritate în ceea ce priveşte
modalitatea de supraveghere şi, totodată, nu sunt trecute competenţele din cadrul direcţiilor
nominalizate anterior, fapt demonstrabil prin faptul că agenţii economici continuă să depună
scrisori de garanţie bancare pe adresa Direcţiei control şi destinaţii vamale.
În acest sens, se propune elaborarea şi implementarea, în SI „ASYCUDA World”, a unui
modul care să ţină evidenţa automatizată a sumelor garantate şi, în caz de indisponibilitate
financiară de garantare, de către agentul economic respectiv, sistemul să stopeze validarea
declaraţiei vamale. Este un mecanism foarte eficient şi realizabil, în plus, există asemenea
sisteme informaţionale bazate pe acest principiu. Suplimentar, sectorul garanţii financiare din
cadrul Serviciului Vamal trebuie să fie în cadrul Direcţiei control şi destinaţii vamale.
3. Restituirea sau executarea garanţiei financiare
După plasarea mărfurilor într-unul din regimurile vamale suspensive, soarta mijloacelor
băneşti garantate pot avea două căi:
1) restituirea garanţiei financiare în cazul când marfa respectivă a fost plasată într-un regim
vamal definitiv sau altă destinaţie vamală,
2) executarea (încasarea) mijloacelor băneşti garantate la contul de garanţii al Serviciului
Vamal.
Restituirea garanţiei financiare începe din momentul solicitării mijloacelor băneşti depuse
la contul de garanţii sau retragerea scrisorii de garanţie de către persoana juridică sau fizică. În
cazul când garantarea obligaţiei vamale a fost efectuată de către brokerul vamal, garanţia
financiară se închide, în mod autonom, din momentul plasării mărfurilor într-un regim vamal
definitiv sau altă destinaţie vamală care nu prevede garantarea financiară.
Problemele ce ţin de restituirea garanţiei financiare, în cazul depunerii mijloacelor băneşti
în contul de garanţie al Serviciului Vamal, încep de la tergiversarea restituirii, care poate ajunge
până la 30 de zile pentru persoanele juridice.
Restituirea mijloacelor băneşti din contul de garanţie se efectuează, în momentul de faţă, în
baza prevederilor art.29 al Legii nr.1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, a
art.176, alin (1) al Codului Fiscal şi a Ordinului Ministrului Finanţelor nr.42 din 7 iulie 2004 „Cu
privire la aprobarea Regulamentului privind stingerea obligaţiei fiscale prin compensare”.
Prevederile actelor legislative nominalizate mai sus tratează, în cazul art.29 a Legii nr.1380
„modul de restituire a sumelor taxelor vamale plătite în plus”, iar în cazul art.176, alin.(1) Codul
Fiscal „restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi
restituită” – accizul şi taxa pe valoarea adăugată. Din aceste considerente, vom examina
relevanţa aplicării mecanismului de restituire a sumelor plătite în plus şi compatibilitatea acestui

75
mecanism cu cel de restituire a garanţiei financiare de constituire în cadrul regimurilor vamale
suspensive.
Având în vedere că sintagma „sumă plătită în plus” apare ca element pe care se pune
accentul în prevederile ce reglementează mecanismul de restituire, prezentăm definiţia noţiunii
„sumă plătită în plus: „suma plătită ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau
amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decât cel
prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală”.
Pornind de la semnificaţia noţiunii prezentate anterior, apare întrebarea: Oare, garanţiile
financiare pot cădea sub incidenţa sumelor care sunt încasate în cuantum mai mare decât cel
prevăzut de legislaţie? În viziunea noastră, garanţiile financiare nu pot cădea sub incidenţa
noţiunii respective din considerentul că ele sunt stabilite în mărimea obligaţiei vamale, care ar
putea apărea în anumite situaţii/circumstanţe, iar ultima se calculează, în majoritatea cazurilor de
garantare, reieşind din drepturile de import prevăzute pentru una sau mai multe mărfuri. Acest
fapt ne demonstrează că stabilirea sumei de garanţie se efectuează după reguli generale şi, prin
urmare, putem spune cu certitudine că mecanismul de restituire a sumelor plătite în plus nu este
unul identic cu cel de garanţie financiară, acesta putând fi considerat ca şi unul similar.
Examinat sub aspectul compatibilităţii mecanismelor de restituire aflate în discuţie,
menţionăm că sunt rezerve care permit să ne pronunţăm pozitiv, însă poziţia definitivă este că ar
trebui elaborat, probabil, în baza Regulamentului existent, un mecanism separat şi autonom de
restituire a garanţiilor financiare constituite.
Prin urmare, mecanismul de restituire a garanţiei financiare constituite atât în cazul
persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice nu este unul valabil. Ca şi cauză amintim
că administraţia Serviciului Vamal consideră o compatibilitate între procesul de restituire a
sumelor plătite în plus şi procesul de restituire a garanţiei financiare constituite. În acest sens,
propunem elaborarea şi implementarea unui mecanism eficient pentru restituirea garanţiilor
financiare constituite, care ar cuprinde prevederi de reglementare atât pentru persoanele fizice,
cât şi pentru cele juridice.
Situaţia privind restituirea garanţiilor financiare pentru persoanele fizice poate fi
soluţionată astfel: banca agreată de către Serviciul Vamal bronează suma X de pe cardul
persoanei şi o debronează, la confirmarea organului vamal ce validează declaraţia vamală de
plasare în alt regim vamal, care nu necesită garantare.
În ceea ce priveşte executarea garanţiei financiare, aceasta constă din mai multe etape:
1) stabilirea exactă a circumstanţelor de nerespectare a unor sau mai multor condiţii ce
reglementau plasarea în regimul vamal suspensiv, 2) închiderea din oficiu a regimului vamal

76
suspensiv prin întocmirea Actului constatator, 3) transferul mijloacelor băneşti din contul de
garanţie în contul unic al Serviciului Vamal, sau, după caz, obligarea băncii comerciale sau
brokerului vamal să îşi onoreze obligaţiunile asumate prin scrisoarea de garanţie depusă la
Serviciul Vamal.
Rezumând cele relatate despre sistemul naţional de garantare financiară, putem
concluziona că el este construit pe principiile sistemului european, însă n-a fost armonizat în
conformitate cu acesta. În viziunea noastră, instrumentul de garantare financiară al Serviciului
Vamal din Republica Moldova trebuie să se bazeze pe:
1) utilizarea unei garanţii unice (globale) pentru toate categoriile de regimuri specifice,
capabilă să acopere mai multe tranzacţii;
2) sistemul de garantare ar trebui să acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect
într-un transport sau într-o declaraţie pentru care aceasta a fost furnizată. Pentru acelaşi
motiv, angajamentul garantului ar trebui, de asemenea, să acopere cuantumul taxelor la
import sau la export ce urmează a fi plătite ulterior controalelor de după acordarea
liberului de vamă;
3) utilizarea garanţiilor şi pentru recuperarea valorii taxelor la import sau la export şi alte
taxe de plătit ca urmare a controalelor a posteriori (audit post-vămuire);
4) exonerarea de obligaţia constituirii garanţiilor în cazul în care suma ce urmează a fi
garantată este mai mică decât un plafon considerat acceptabil (în cazul UE, acest plafon
constituie 500 euro);
5) în cazul în care nu este posibilă determinarea valorii exacte, garanţia corespunde
valorii celei mai ridicate, estimate de către autorităţile vamale, a taxelor la import sau
la export, corespunzătoare obligaţiei vamale şi altor impuneri care ar putea fi
susceptibile de a apărea;
6) garant, fără necesitatea autorizării din partea autorităţii vamale, poate fi orice terţ din
următoarele categorii: organism de creditare, instituţie financiară sau companie de
asigurări, acreditate în modul stabilit de legislaţie;
7) în anumite circumstanţe, cum ar fi dovada solvabilităţii şi deţinerea unui sistem adecvat
de registre, autoritatea vamală poate accepta constituirea garanţiilor într-un volum mai
mic decât valoarea obligaţiilor vamale.
2.4. Sistemul vamal european privit prin prisma extinderii Uniunii Europene
Una din condiţiile de bază ale Uniunii Europene, în calea integrării Republicii Moldova, o
constituie conformarea la standardele ei, care, conform unor estimări, sunt de cca 20 mii.

77
Conformarea la standardele UE presupune principala cale pe care trebuie să o parcurgă
Republica Moldova, pentru ca să fie acceptă în familia europeană.
În prezent, foarte multe standarde ale UE sunt acceptate de către Republica Moldova, dar
aceasta nu este suficient, ele necesitând să fie aplicate în practică şi aici, cu certitudine,
menționăm că este un teren mare care presupune un efort major din partea statului, la acest
capitol.
Printre toate standardele care urmează să fie acceptate şi aplicate există şi standarde în
domeniul vamal, pe care ne propunem, în rândurile ce urmează, să le analizăm pentru a putea să
ne expunem în ce măsură suntem aliaţi la prevederile standardelor pe acest segment.
Pentru a înţelege care va fi efectul de integrare a Republicii Moldova în UE, asupra
activităţii vamale trebuie să înţelegem regulile de joc, care sunt valabile în UE, la momentul
actual, şi aceasta o putem face numai printr-o analiză a elementelor principale ale politicii
comerciale comune şi, ulterior, expunerea vis-à-vis de situaţia în care se află Republica
Moldova, în comparaţie cu UE, deci elementele politicii comerciale comune sunt:
 Regimul vamal import;
 Regimul vamal export;
 Sistemul generalizat de preferinţe (SGP);
 Măsuri de apărare comercială;
 Relaţiile Uniunea Europeană (UE) – Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).
Odată cu preluarea Tarifului vamal comun, statele membre nu mai au posibilitatea de a
modifica, în mod autonom, tariful vamal comun sau de a institui, în mod unilateral, noi taxe
vamale. Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri,
la propunerea Comisiei Europene.
Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar (care se
referă la: Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH), la care se adaugă
alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC), - NC corespunde
exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii).
În cazul în care Republica Moldova va dobândi statutul de stat membru al UE, nivelul
taxelor vamale aplicabile va fi, în ansamblu, mai redus decât nivelul actual al taxelor vamale
aplicate. Preluarea tarifului vamal comun va conduce la obţinerea, pentru operatorii economici
rezidenţi, a unor condiţii de acces la mărfurile din import, similare celor din UE.
Suspendările tarifare constituie o excepţie de la situaţia normală, în sensul că, în perioada
de validitate a măsurii şi pentru o cantitate nelimitată sau limitată, să permită anularea totală

78
(suspendare totală) sau parţială (suspendare parţială) a drepturilor vamale aplicabile în mod
normal mărfurilor importate.
Scopul principal al suspendărilor tarifare este de a permite operatorilor economici
comunitari să utilizeze materii prime, semifabricate sau componente, care nu sunt disponibile în
interiorul Comunităţii, fără a fi necesar să plătească taxele vamale normale prevăzute în Tariful
vamal comun.
Mărfurile importate în regim de suspendare tarifară pot circula liber în toată Comunitatea,
de suspendarea acordată putând beneficia toţi operatorii din toate statele membre.
Produse ce pot beneficia de suspendări tarifare, sunt:
• materiile prime, semifabricatele sau componentele care nu sunt disponibile în
interiorul Comunităţii;
• piesele necesare la fabricarea produselor complexe cu o mare valoare adăugată;
• produsele finite utilizate ca şi componente ale unui produs final în situaţiile în care
valoarea adăugată de asamblare este foarte mare;
• echipamentele şi materialele destinate utilizării în procesul de producţie, necesare
fabricării unor produse precis identificate şi care nu pun în pericol operatorii
comunitari concurenţi.
Beneficiarii suspendărilor tarifare sunt firmele producătoare din Comunitate. În cazul în
care utilizarea unui produs este destinată unei folosinţe specifice, aceasta va fi controlată,
urmându-se procedurile de control aferente destinaţiei finale.
TARIC este o bază de date destinată să indice dispoziţiile legale aplicabile (măsuri tarifare
sau netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al
UE sau, după caz, când acesta este exportat.
Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din statele membre pentru
procesarea declaraţiilor vamale de import din ţări terţe; totodată, el este un instrument de
informare pentru operatorii economici.
Regulamentul privind regulile generale de import se aplică importurilor de produse
originare din ţări terţe, cu excepţia produselor textile, care sunt acoperite prin reguli speciale
pentru importuri, şi produselor originare din unele ţări terţe, care sunt reglementate de regulile de
import stabilite pentru aceste ţări. Din punct de vedere geografic, se aplică importurilor din toate
ţările terţe, cu excepţia Albaniei, Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi anumitor ţări din
Asia (Coreea de Nord, China, Mongolia şi Vietnam), care sunt reglementate prin Regulamentul
(EC) nr. 519/94.

79
 Regulamentul nominalizat mai sus stipulează principiul libertăţii de a importa produse
originare din ţări terţe, sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare.
Măsurile de salvgardare pot fi aplicate când produsele sunt importate în Comunitate în
astfel de cantităţi, crescute în mare măsură, şi/sau în astfel de termeni şi condiţii încât cauzează,
sau ameninţă să cauzeze, un prejudiciu grav producătorilor comunitari. În ceea ce priveşte
membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), aceste măsuri sunt cumulative.
Măsurile de salvgardare se aplică pentru fiecare produs pus în liberă circulaţie. Nu se
aplică măsuri de salvgardare pentru produse originare din ţări în curs de dezvoltare atâta timp cât
cota de piaţă a acelei ţări în totalul importurilor produsului respectiv în Comunitate nu depăşeşte
3%.
Regulile generale vizează regimul importurilor în Comunitatea Europeană (EC) din unele
ţări terţe cu monopol de stat în domeniul comerţului exterior şi se stabilesc procedurile care
abilitează Comunitatea ca, atunci când se impune, să implementeze măsuri de supraveghere şi de
salvgardare necesare.
Acest regulament se aplică produselor originare din Comunitatea Statelor Independente
(CSI), Albania, China, Vietnam, Coreea de Nord şi Mongolia.
Sunt puse în aplicare contingente în cazul unui număr de produse originare din Republica
Populară Chineză, incluzând, între altele: unele sortimente de încălţăminte, articole din porţelan
pentru masă sau de bucătărie şi articole pentru masă ori bucătărie fabricate din altceva decât
porţelan. Aceste contingente sunt administrate de către Comisie, corespunzător procedurilor de
administrare a contingentelor cantitative.
Importurile produselor acoperite de Regulamentul (EC) N 519/94 [57] sunt liberalizate şi
nu constituie obiectul niciunei restricţii cantitative.
Exportul din Comunitatea Europeană către terţe ţări este liber şi nu este supus vreunor
restricţii cantitative. Acest principiu al libertăţii de a exporta nu interzice statelor membre
menţinerea sau introducerea de restricţii cantitative sau de a interzice, justificat, unele exporturi,
motivat de moralitatea publică, ordinea publică, securitatea publică etc.
În anul 1992, au fost eliminate toate derogările de la principiul libertăţii de a exporta,
acordate statelor membre în legătură cu exportul anumitor produse.
Regulamentul se aplică tuturor produselor industriale şi agricole acoperite de Tratatul
Comunităţii Europene (CE). Cu privire la produsele agricole, acesta este complementar
reglementărilor care stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole, precum şi celor speciale,
pentru produse agricole transformate. Din punct de vedere geografic, se aplică tuturor ţărilor
terţe.

80
 Măsurile de protecţie servesc la prevenirea sau remedierea unor situaţii critice, datorate
lipsei unor produse esenţiale, sau pentru a permite îndeplinirea unor angajamente internaţionale
asumate de Comunitate, sau de către toate statele membre, în special, cele legate de comerţul cu
produse de bază. Totuşi, unele interese comunitare necesită adoptarea unor măsuri adecvate, care
presupun, în general, restricţii cantitative la export.
Măsurile de protecţie pot limita exportul către anumite ţări terţe sau exporturile din
anumite regiuni ale Comunităţii. Măsurile de protecţie se adoptă de către Consiliu (CEE), la
propunerea Comisiei Europene. Comisia poate adopta astfel de măsuri numai atunci când este
necesară o intervenţie imediată.
La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia poate condiţiona exportul
unui produs de prezentarea unei autorizaţii de export a cărei eliberare va fi reglementată însă în
conformitate cu modalităţile şi în limitele definite de către Comisie, în aşteptarea unei decizii
ulterioare a Consiliului. Măsurile adoptate, cu aplicare imediată, vor fi comunicate Consiliului,
precum şi statelor membre.
„Produsele cu dublă utilizare” sunt produse sau tehnologii create pentru uz civil, dar care
pot fi utilizate şi în scopuri militare sau pentru producere de arme de distrugere în masă. Toate
statele membre s-au angajat să controleze exportul acestor produse în deplină conformitate cu
obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor
internaţionale de neproliferare şi de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor
internaţionale, la care este parte.
În scopul garantării respectării angajamentelor internaţionale ale UE şi statelor membre, în
materie de neproliferare, s-au adoptat reglementări pentru supunerea produselor cu dublă
utilizare, inclusiv software şi tehnologii, unui control efectiv, atunci când sunt exportate în afara
Comunităţii.
Preferinţele comerciale urmăresc ca politica comercială comunitară să fie complementară
politicii de cooperare pentru dezvoltare, în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare.
Liniile directoare, care stau la baza reglementărilor pentru perioada 2006-2015, urmăresc
îmbunătăţirea sistemului prin:
 menţinerea de taxe vamale preferenţiale avantajoase;
 îndreptarea SGP către ţările în curs de dezvoltare, care au cea mai mare nevoie de
schemă SGP, mai simplă şi mai accesibilă;
 transparenţă pentru acordarea preferinţelor gradual către beneficiari;
 introducerea de noi stimulente pentru încurajarea dezvoltării durabile şi bunei
guvernări;

81
  îmbunătăţirea regulilor de origine;
 reanalizarea acordurilor de retragere temporară a preferinţelor, a clauzelor de
salvgardare şi antifraudă.
Tarifele preferenţiale sub SGP se aplică importurilor în vămile din UE pentru produsele
care fac dovada că provin din ţările beneficiare ale acestor acorduri. Pentru a face dovada că
provin dintr-o anumită ţară, produsele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe conţinute în
regulile de origine.
În momentul când Republica Moldova va deveni membră a UE, ea va fi parte la SGP (ca
donator de preferinţe), obţinându-se următoarele avantaje pentru operatorii economici
moldoveni:
 eficientizarea exportului prin efectuarea de importuri convenabile de materii prime şi
materiale, care nu se realizează în ţară şi care stau la baza producţiei de export;
 obţinerea avantajoasă de materii prime şi materiale necesare producţiei interne;
 completarea resurselor interne prin importuri de materii prime şi materiale;
 realizarea importurilor de utilaje şi echipamente necesare retehnologizării sau
menţinerii în funcţiune a capacităţilor de producţie existente.
Produsele SGP se împart în două categorii: sensibile şi nesensibile. Produsele sensibile
sunt cele care, prin importul în Comunitatea Europeană (CE), pot avea o influenţă asupra celor
produse în CE. Pentru acestea se stabilesc taxe vamale specifice sau ad-valorem cuprinse în
Tariful Vamal Comunitar. Acestea sunt suspendate în cazul în care nivelul taxei vamale ad-
valorem redusă în conformitate cu prevederile SGP este de 1% sau mai puţin, precum şi dacă
nivelul taxei specifice este de 2 Euro sau mai puţin.
SGP cuprinde trei acorduri, pentru care preferinţele vamale tarifare diferă în funcţie de
regimul aplicat ţării beneficiare:
1) regimul general;
2) regimul special pentru încurajarea dezvoltării durabile şi guvernării, destinat ţărilor
vulnerabile;
3) regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate.
Pentru produsele sensibile, taxa vamală se reduce cu 3,5 puncte procentuale. Această
reducere se limitează la 20% pentru textile şi îmbrăcăminte. Taxele vamale specifice se reduc cu
30%. Pentru produsele definite ca produse sensibile, dacă Tariful Vamal Comunitar cuprinde
taxă ad-valorem şi taxă specifică, aceasta din urmă nu se reduce.
Regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate. Pentru acestea, taxele vamale sunt
suspendate în întregime pentru toate produsele, excepţie făcând armele şi muniţia. Pentru

82
anumite produse, cum ar fi orezul, zahărul şi bananele, se practică reducerea graduală a taxelor
până la suspendarea lor totală. În acest timp, există anumite cote cantitative pentru care taxa
vamală practicată este zero. Cotele sunt administrate cu atenţie de către Comisie împreună cu
comitetele responsabile.
UE poate decide retragerea temporară a preferinţelor pentru o ţară, ceea ce poate afecta
unul sau toate produsele importate în sistem SGP din această ţară. Aceasta poate fi consecinţa
unora din cauzele următoare:
 încălcarea serioasă şi sistematică a convenţiilor internaţionale;
 utilizarea sistematică de practici comerciale incorecte;
 implicarea în comerţul cu droguri, respectiv spălare de bani;
 încălcarea sistematică a regulilor privind pescuitul;
 încălcarea prevederilor în domeniul regulilor de origine sau cooperării administrative;
 exportarea de bunuri obţinute prin muncă ilegală.
Clauza de salvgardare. Aceasta se aplică în situaţia în care importul unui produs creează
serioase dificultăţi sau o competiţie directă cu produse similare din producţia comunitară.
Investigaţiile se iniţiază la solicitarea Comunităţii Europene sau a unui stat membru al UE şi
durează, în principiu, 6 luni. În privinţa procedurii de retragere, decizia Comisiei este luată în
urma unei întâlniri informale pentru stabilirea faptelor şi schimbarea informaţiilor între părţile
implicate.
Măsuri de apărare comercială:

măsuri antidumping (AD);

măsuri antisubvenţie (AS);

măsuri de salvgardare (MS).
Obiectivul Comunităţii Europene, în domeniul instrumentelor de apărare comercială, este
ca, prin măsuri antidumping, antisubvenţie şi compensatorii, să remedieze distorsiunile pieţei
Uniunii Europene (UE) generate de practicile neloiale ale unor ţări terţe, cum sunt dumpingul şi
subvenţiile, iar prin măsuri de salvgardare să remedieze deteriorarea serioasă a situaţiei
producătorilor comunitari, ca rezultat al creşterii imprevizibile, masive şi bruşte a importurilor.
În cazul aderării Republicii Moldova la UE, măsurile UE în curs nu vor mai fi aplicabile şi
viceversa, deoarece statele comunitare formează o singură piaţă, iar în interiorul UE nu sunt
posibile măsuri de apărare comercială între statele membre.
Toate importurile din ţări terţe în UE vor fi supuse măsurilor de apărare comercială aflate
în vigoare în cadrul UE, care sunt, în mod automat, aplicate în noile state membre.

83
 Investigaţiile de apărare comercială, care sunt în curs de desfăşurare în UE la momentul
aderării, vor continua, cu excepţia celor privind Republica Moldova. Măsurile de apărare
comercială adoptate de ţări terţe împotriva UE, per ansamblu, vor fi extinse şi asupra Republicii
Moldova, de către ţările respective, conform legislaţiei acestora din urmă.
Comisia Europeană (CE), conform reglementărilor comunitare, iniţiază şi efectuează
investigaţiile de apărare comercială pentru toate ţările membre ale UE.
Transpune prevederile Acordului privind subvenţiile stabilite în cadrul Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (OMC), în scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare şi transparentă
a regulilor antisubvenţie.
Regulile internaţionale referitoare la subvenţii au fost întărite semnificativ, odată cu
intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 1995, a Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri
Compensatorii, negociat în cadrul Rundei Uruguay. Prevederile acestui Acord sunt incluse în
Regulamentul Comunităţii Europene (CE) cu privire la protecţia împotriva importurilor
subvenţionate, care a intrat în vigoare la aceeaşi dată. Regulamentul Comunităţii Europene /CE)
se referă numai la importurile provenite din afara Uniunii, dând posibilitatea impunerii de măsuri
compensatorii asupra bunurilor care au fost subvenţionate de către guvernele ţărilor din afara
Uniunii şi al căror import în CE cauzează sau ameninţă să cauzeze prejudicii producătorilor
aceluiaşi produs din cadrul CE. Următoarele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite înainte ca să
poată fi impuse măsuri compensatorii:
 subvenţia trebuie să fie specifică, respectiv, trebuie să fie o subvenţie la export, sau o
subvenţie limitată la o anumită companie, industrie sau un grup de companii sau
industrii,
 să existe un prejudiciu material adus industriei CE: vânzările produselor importate au
cauzat sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu unei părţi importante a ramurii
economice respective a CE, cum ar fi scăderea cotei de piaţă, reducerea preţurilor
producătorilor şi presiune crescută asupra producţiei, vânzărilor, profiturilor,
productivităţii etc.,
 afectarea intereselor comunitare: costurile Comunităţii, prin aplicarea acestor măsuri,
nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu beneficiile.
Ca şi în cazul măsurilor antidumping, Comisia Europeană este cea care conduce
investigaţia şi impune măsuri provizorii. Măsurile definitive pot fi impuse doar de Consiliul de
Miniştri.
Acordul privind salvgardarea cuprinde regulile referitoare la aplicarea măsurilor de
salvgardare prevăzute în Articolul XIX al GATT (Acord General pentru Tarife şi Comerţ) 1994.

84
Acest articol dă posibilitatea membrilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) să aplice
măsuri de salvgardare privind limitarea pe o bază nediscriminatorie a importurilor, atunci când
sunt întrunite anumite condiţii pentru protejarea industriei naţionale împotriva unui prejudiciu
grav sau a ameninţării cu prejudiciul grav pe care-l provoacă o creştere a acestor importuri.
Acordul interzice măsurile din aşa-zisa „zonă gri”, cum ar fi restrângerea voluntară a
exporturilor sau alte aranjamente privind împărţirea pieţelor. Acordul prevede o clauză de
extindere pentru toate măsurile de salvgardare existente. În plus, el prezintă detaliat procedurile
şi regulile care trebuie urmate în cazul aplicării măsurilor de salvgardare.
Stabilirea procedurii menite să permită operatorilor economici şi statelor membre să
solicite instituţiilor Comunităţii să reacţioneze la orice barieră în calea comerţului impusă de ţări
terţe, cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare comerţului, în conformitate
cu regulile internaţionale de comerţ.
Când se constată, ca urmare al procedurii de examinare, că, în interesul Comunităţii, este
necesară o acţiune pentru adoptarea de măsuri de politică comercială în exercitarea drepturilor
Comunităţii, cele mai potrivite măsuri pot include:
 suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate în urma negocierilor de politică
comercială;
 mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri;
 introducerea unor restricţii cantitative sau oricăror altor măsuri, care să modifice
condiţiile de import şi de export sau afectarea, în alt mod, a comerţului cu ţara terţă în
cauză.
Uniunea Europeană este unul din membrii-cheie ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC), deoarece UE are o politică comercială comună, iar Comisia Europeană negociază în
numele tuturor statelor membre. UE este una dintre forţele susţinătoare ale negocierilor
comerciale multilaterale din cadrul OMC, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha
Development Agenda). DDA are ca obiective atât o continuare a deschiderii pieţelor, cât şi
enunţarea unor reguli, toate acestea guvernate de măsurile necesare pentru integrarea ţărilor în
curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial, mai ales prin intensificarea asistenţei tehnice
în vederea formării de personal. Principalul obiectiv al DDA constă în situarea „dezvoltării” în
centrul sistemului comercial mondial astfel, încât sărăcia să poată fi combătută.
UE are o politică comercială comună („Common Commercial Policy”). În momentul în
care se pune în discuţie o problematică comercială, inclusiv chestiuni din cadrul OMC, UE
acţionează ca o entitate unică, Comisia Europeană negociind acorduri şi reprezentând interesele
statelor membre.

85
 Obiectivele UE în cadrul DDA:
 creşterea semnificativă a oportunităţilor comerciale atât nord-sud, cât şi sud-sud;
 crearea de oportunităţi de piaţă deosebite pentru mediul de afaceri şi pentru economia
mondială;
 continua liberalizare a agriculturii.
UE caută soluţii viabile, pentru ca ţările în curs de dezvoltare să poată pune în aplicare
acordurile OMC existente, ca şi pentru propunerile lor de acţiuni în direcţia „tratamentului
special şi diferenţiat”. UE acordă asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare pentru integrarea
comerţului în politicile lor naţionale de dezvoltare, în programe şi strategii de reducere a sărăciei,
prin reglementări legate de asistenţă tehnică în vederea participării acestor ţări la negocieri şi
implementarea rezultatelor DDA. UE încearcă să acorde această asistenţă tehnică astfel, încât să
răspundă nevoilor actuale ale acestor ţări.
Libera Circulaţie a Mărfurilor (LCM) este un regim în cadrul căruia mărfurile nu
întâmpină, la frontiere, niciun obstacol stabilit de statele membre, indiferent dacă sunt importate
sau exportate între ţările din Comunitate. Asigurarea LCM între statele membre implică
înlăturarea obstacolelor pecuniare (băneşti, financiare), cât şi suprimarea (eliminarea)
obstacolelor ce nu au caracter pecuniar. Unele obstacole afectează direct circulaţia mărfurilor
între state – taxele vamale – altele aduc atingere, în mod indirect, principiului LCM – taxele cu
efect echivalent sau măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative.
Comunitatea Europeană este fondată pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul
schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea între statele membre a taxelor vamale la
import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal
comun în relaţiile cu ţările terţe (potrivit art. 23 din Tratatul CE).
Potrivit articolului 25 al Tratatului CE, taxele vamale la importuri şi exporturi sau taxele cu
efect echivalent sunt interzise între statele membre.
Potrivit articolului 26 al Tratatului CE, taxele tarifului vamal comun sunt fixate de
Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
Articolele 23 şi 25 ale Tratatului CE, prin care se interzic între statele membre taxele
vamale şi taxele cu efect echivalent, au efect direct (sunt direct aplicabile). Din prevederile
articolului 23, reiese că Uniunea Vamală presupune înlăturarea taxelor vamale şi a taxelor cu
efect echivalent între statele membre, precum şi aplicarea unui tarif vamal comun în raporturile
dintre statele membre şi ţările terţe. Astfel, sunt create condiţiile pentru dezvoltarea globală şi
armonioasă a statelor ce fac parte din Uniunea Europeană. Asigurarea LCM între statele membre
nu presupune, însă, doar eliminarea obstacolelor pecuniare existente între acestea. Ea implică în

86
plus eliminarea barierelor netarifare existente între statele membre (restricţiile cantitative,
măsurile cu efect echivalent).
Înţelegerea noţiunii de UV face necesară precizarea domeniului de aplicare a
reglementărilor din Tratat şi din Codul Vămilor Comunitare, care privesc acest concept.
Domeniul de aplicare spaţial
Teritoriul vamal comunitar cuprinde, în principiu, teritoriile statelor membre. În acest sens,
sunt dispoziţiile cu caracter descriptiv ale art. 3 din Codul Vamal Comunitar (CVC).[58] Totuşi,
din raţiuni de ordin politic, geografic sau istoric, o serie de teritorii de mică întindere, care fac
parte din teritoriul statelor membre, nu sunt incluse în cadrul teritoriului vamal comunitar (ex:
teritoriile de peste mări ale Franţei).
Domeniul de aplicare material
După cum reiese din dispoziţiile art. 23 al Tratatului CE, Uniunea Vamală priveşte toate
sectoarele economiei. În cuprinsul art. 23, se afirmă că UV cuprinde ansamblul schimburilor de
mărfuri. Noţiunea de marfă este înţeleasă în conformitate cu jurisprudenţa CJCE (Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene). În scopul precizării noţiunii de marfă, avem ca reper două
definiţii reţinute în jurisprudenţa CJCE. Conform primei definiţii, prin marfă, se înţelege orice
bun evaluabil în bani susceptibil să formeze obiect al unor contracte comerciale, iar conform
celei de-a doua definiţii, prin marfă, se înţelege orice bun transportat peste o frontieră în scopul
unor tranzacţii comerciale.
Corespunzător art. 4, paragraful 7 din Codul Vamal Comunitar, mărfurile comunitare sunt
următoarele: [58]
 mărfurile obţinute în întregime în cadrul teritoriului vamal comunitar (animale,
recolte),
 mărfurile care circulă liber în Comunitate (potrivit art. 24 al Tratatului CE, acestea
sunt mărfurile care provin din ţările terţe, pentru care au fost îndeplinite formalităţile
de import şi au fost percepute taxele vamale şi taxele cu efect echivalent exigibile în
acel stat membru), dacă nu au beneficiat de restituirea totală sau parţială a acestor taxe
şi impuneri.
 mărfurile obţinute în cadrul teritoriului vamal comunitar prin prelucrarea unor bunuri
care circulă liber în Comunitate sau prin prelucrarea unor bunuri obţinute în întregime
în Comunitate şi a unor bunuri care circulă liber în Comunitate.
Toate celelalte mărfuri sunt considerate mărfuri necomunitare. În cazul mărfurilor
necomunitare, se face distincţie între originea nepreferenţială şi originea preferenţială.
Originea nepreferenţială constituie regimul juridic de drept comun.

87
 Originea preferenţială a mărfurilor este stabilită prin tratatele internaţionale încheiate de
Comunitate cu ţări terţe sau unilateral de Comunitate. Originea preferenţială implică aplicarea
unor taxe la import mai reduse de către Comunitate.
În ipoteza în care procesul de prelucrare a unei mărfi s-a desfăşurat în mai multe state,
potrivit art. 24 din CVC, marfa este originară din statul în care a avut loc ultima prelucrare sau
transformare substanţială, justificată din punct de vedere economic, realizată într-o întreprindere
echipată în acest scop, care a condus la obţinerea unui produs nou sau care reprezintă un stadiu
de fabricaţie important. În principiu, operaţiunile de asamblare nu sunt semnificative pentru
determinarea originii mărfurilor. Ca regulă, se poate reţine că o operaţiune de asamblare care
conduce la sporirea a mai puţin de 10% a valorii mărfii, nu are relevanţă pentru stabilirea originii
mărfii. Situaţia se modifică, însă, în eventualitatea în care operaţiunea de asamblare reprezintă
stadiul de fabricaţie determinant în cadrul căruia se concretizează destinaţia diferitelor elemente
componente ale mărfii, iar marfa dobândeşte proprietăţi calitative specifice (ex: asamblare auto).
În art. 23 şi 25 ale Tratatului CE se prevede interzicerea între statele membre a taxelor cu
efect echivalent, dar această sintagmă nu este definită în cuprinsul reglementărilor legale
comunitare. Semnificaţia ei a fost precizată în jurisprudenţa CJCE. Pentru înţelegerea noţiunii
prezentate, ţinem seama de definiţia formulată de CJCE cu prilejul afacerii fondului social
pentru lucrătorii care prelucrau diamante (Belgia). Din hotărârea Curţii, pronunţată în afacerea
menţionată, reies următoarele caracteristici ale taxelor cu efect echivalent:
 sunt obstacole pecuniare. Obstacolelor care nu au caracter pecuniar li se aplică
dispoziţiile din Tratat consacrate interzicerii între statele membre a restricţiilor
cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent,
 nu prezintă importanţă mărimea, denumirea sau modul de aplicare a taxei ce a fost
instituită; chiar dacă taxa cerută este minimă, ea este interzisă, pentru că poate conduce
la o creştere a preţului mărfurilor.
Aspectele de ordin pecuniar sunt decisive, întrucât o anumită taxă ar putea avea efect
disuasiv (determină schimbarea unei hotărâri) datorită formalităţilor administrative care trebuie
îndeplinite pentru plata ei. Denumirea taxei solicitate nu are importanţă.
În practică, s-a reţinut că statele membre au instituit taxe cu efect echivalent sub denumirea
de taxă specială, taxă de trecere, supliment de preţ etc.
Modul de aplicare a taxei nu are însemnătate. Taxa poate fi aplicată, de exemplu, pentru
verificarea calităţii mărfurilor care se exportă, pentru eliberarea unei licenţe de import etc.
 taxele cu efect echivalent sunt impuse unilateral în statele membre de autorităţile
publice centrale sau locale,

88
  taxele cu efect echivalent sunt cerute pentru că mărfurile trec frontiera. Nu are
importanţă că ele sunt încasate într-un stadiu ulterior, acela al prelucrării mărfurilor sau
al comercializării lor,
 nu are însemnătate cine este beneficiarul taxei (statul sau o altă persoană juridică), nici
scopul pentru care taxa este cerută. Nu a avut importanţă, în speţă, că veniturile
obţinute nu erau folosite în domeniul economic.
Taxele cu efect echivalent sunt interzise, chiar dacă nu au caracter protecţionist.
CJCE a stabilit în practica ei că o taxă instituită în cadrul unei regiuni, dintr-un stat
membru, cu privire la mărfurile care se introduceau în acea regiune şi referitor la mărfurile ce se
scoteau din acea regiune, taxă menită să procure venituri autorităţilor locale este o taxă cu efect
echivalent. Astfel, Curtea a reţinut că absenţa unor asemenea taxe constituie o condiţie prealabilă
indispensabilă pentru realizarea uniunii vamale – noţiunea de taxă cu efect echivalent este mai
largă.
Dispoziţiile art. 90 se justifică prin caracterul insuficient al armonizării în materie fiscală la
nivel comunitar. Se poate observa că nivelul TVA şi al unor accize este diferit de la un stat
membru la altul. Prin prevederile articolului 90, se urmăreşte, în principal, plasarea produselor
străine importate şi a bunurilor indigene (produse în propria ţară) într-o situaţie similară, din
punct de vedere fiscal. Potrivit art. 90, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect,
produsele altor ţări membre unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se
aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. În plus, niciun stat membru nu supune
produsele celorlalte ţări membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte
produse. Art. 90 cuprinde 2 reguli, după cum, în ţara de import, există sau nu produse similare
bunurilor străine importate. În situaţia în care, în ţara de import, există produse similare celor
importate, se aplică regula de la art. 90 (1). În caz contrar, se ia în considerare regula de la al. (2)
al aceluiaşi articol.
După cum s-a hotărât în jurisprudenţa CJCE, produsele similare sunt cele care au
proprietăţi apropriate sau care corespund aceloraşi necesităţi ori aşteptări ale consumatorilor.
În cuprinsul art. 90 (1), nu se face referire la produse identice, ci doar la bunuri similare.
Această expresie este înţeleasă în sens larg.
De exemplu, băuturile alcoolice pot fi considerate bunuri similare. În cazul acestora
analogia nu poate fi dusă prea departe. După cum s-a decis în practica CJCE, vinul este un
produs similar whisky-ului, cele 2 bunuri fiind diferite sub aspectul modului de fabricaţie, al
gustului, al gradului de alcool şi al aşteptărilor consumatorilor.

89
 Deci, dacă, în ţara de import, există produse similare bunurilor străine introduse în
respectivul stat, aceeaşi taxă trebuie să se aplice atât bunurilor străine, cât şi produselor indigene.
Această idee reiese din dispoziţiile art. 90 (1). Prevederile reflectate trebuie înţelese, însă, într-un
sens mai larg, ele au menirea de a determina plasarea bunurilor importate şi a produselor
indigene similare în aceeaşi situaţie din punct de vedere fiscal. În consecinţă, nu este suficient ca
aceeaşi taxă să se aplice produselor străine şi bunurilor indigene. Se solicită în plus ca situația ce
generează plata impozitului respectiv să fie aceeaşi, criteriile pe baza cărora este calculată taxa
instituită să fie identice. Taxa trebuie percepută în acelaşi stadiu de prelucrare sau comercializare
a bunurilor, termenul pentru plata taxei să fie acelaşi pentru ambele categorii de produse iar
sancţiunile pentru neplata taxei trebuie să fie, în principiu, aceleaşi.
În eventualitatea în care, în ţara de import, nu există produse similare, se aplică regula de la
art. 90 (2). În această ipoteză, statele membre pot institui taxe interne, cu condiţia ca ele să fie
justificate prin criterii obiective.
În legătură cu dispoziţiile art. 90 (2), se poate observa că raportul de concurenţă între două
produse poate fi numai parţial sau potenţial (ex: concurenţa între vin şi bere).
Taxele instituite nu trebuie să urmărească fixarea preferinţelor consumatorilor în scopul
avantajării produselor indigene. Pentru a se stabili dacă preferinţele consumatorilor se pot sau nu
modifica în timp, se va ţine seama de condiţiile pieţei şi de posibilităţile de evoluţie a acestora în
împrejurarea asigurării liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre. Cu toate că, în
cuprinsul art. 90, se face referire la bunurile importate, în cadrul jurisprudenţei CJCE, s-a stabilit
că textul menţionat poate fi invocat inclusiv în circumstanţele în care un anumit bun indigen ar fi
supus unei taxe mai mari atunci când este exportat, decât în eventualitatea în care este
comercializat pe piaţa naţională.
Dispoziţiile art. 90 au efect direct. Particularii trebuie să opteze, însă, între invocarea
prevederilor art. 25 din Tratat, prin care sunt interzise taxele cu efect echivalent şi invocarea art.
90, prin care sunt prohibite taxele interne cu caracter discriminator.
În sensul art. 25, o anumită taxă este solicitată pentru că marfa trece o frontieră.
Corespunzător art. 90, o anumită taxă poate să se aplice atât bunurilor străine, cât şi celor
indigene, dar este posibil să fie nesocotit principiul egalităţii de tratament.
Prevederile art.23 şi 25 din Tratat, prin care sunt interzise între statele membre taxele cu
efect echivalent, au aplicabilitate directă.
În eventualitatea în care se percep taxe vamale sau taxe cu efect echivalent sau taxe interne
cu efect discriminator, cu încălcarea reglementărilor comunitare, se produc consecinţe atât pe
plan normativ, cât şi pe plan social.

90
 Pe plan normativ, statul membru, care a instituit o taxă ilicită, trebuie să renunţe la măsura
adoptată. În unele situaţii este posibilă şi extinderea avantajelor consimţite în cazul bunurilor
indigene, la produsele străine. După cum s-a stabilit în jurisprudenţa CJCE, principiul priorităţii
dreptului comunitar, în raport cu dreptul naţional, nu permite menţinerea unor prevederi legale
naţionale contrare dispoziţiilor comunitare, întrucât se creează o situaţie ambiguă, subiecţii de
drept aflându-se într-o stare de incertitudine cu privire la posibilitatea lor de a se prevala de
dispoziţiile legale comunitare.
Pe plan fiscal, taxele încasate prin încălcarea reglementărilor legale comunitare trebuie
restituite celor care le-au plătit. După cum se cunoaşte, hotărârile CJCE pronunţate pe baza art.
234 din Tratatul C.E., prin care sunt interpretate dispoziţiile legale comunitare, au, în principiu,
efect retroactiv. În consecinţă, judecătorul naţional trebuie să ţină seama de o hotărâre a CJCE
inclusiv privitoare la raporturile juridice stabilite anterior pronunţării acelei hotărâri. Numai în
condiţiile arătate se poate asigura aplicarea uniformă a prevederilor legale comunitare pe
teritoriul tuturor statelor membre de la momentul intrării în vigoare. Cu titlu excepţional, o
hotărâre a Curţii pronunţată pe baza art. 234 din Tratatul C.E. are efecte numai pentru viitor,
asemenea efecte putând fi justificate prin motive de securitate juridică. În cuprinsul hotărârii
Curţii, trebuie să se indice că interpretarea Curţii produce efecte juridice numai pentru viitor.
În scopul obţinerii restituirii unei taxe percepute în mod ilicit, subiecţii de drept vor ţine
seama de regulile de procedură existente în fiecare stat membru. Principiul îmbogăţirii fără justă
cauză poate fi invocat pentru a se refuza sau limita restituirea unei taxe încasate ilicit, dacă
aceasta a fost repercutată de agentul economic, care a plătit-o, asupra subiecţilor de drept situaţi
în cadrul lanţului economic în aval. După cum s-a subliniat în practica CJCE, într-o economie de
piaţă fondată pe principiul liberei concurenţe, împrejurarea de a determina dacă o anumită taxă
încasată în mod ilegal a fost sau nu repercutată, ulterior, de către cel ce a plătit-o asupra altor
subiecţi de drept şi măsura în care aceasta a avut loc, implică o marjă de incertitudine ce nu poate
fi imputată sistematic persoanei care a plătit taxa respectivă. Problema analizată se simplifică în
eventualitatea în care, corespunzător reglementărilor legale dintr-un stat membru, o anumită
taxă, după ce a fost plătită, trebuia repercutată de agentul economic, care a achitat-o, asupra
subiecţilor de drept situaţi în aval.
Zonele libere şi antrepozitele libere - acestea sunt locuri din cadrul teritoriului vamal
comunitar unde mărfurile pot fi introduse fără plata taxelor vamale la import şi fără îndeplinirea
formalităţilor vamale. Durata staţionării mărfurilor în zonele sau antrepozitele libere nu este
limitată în timp. Fiecare stat membru decide dacă organizează sau nu pe teritoriul său zone sau
antrepozite libere.

91
 Antrepozitele vamale - sunt locuri autorizate de autorităţile vamale şi aflate sub controlul
lor, unde mărfurile pot fi depozitate fără plata taxelor vamale la import. Spre deosebire de
antrepozitele libere, mărfurile trebuie prezentate în vamă, urmând ca ele să primească această
destinaţie vamală.
În Republica Moldova, această destinaţie vamală „Zona liberă” şi regimul vamal cu
impact economic „Antrepozit vamal” sunt în contradicţie doar prin faptul că ele fac parte din
teritoriul vamal al Republicii Moldova, iar în UE ele nu sunt parte a teritoriului vamal. În opinia
noastră, practica UE este una mai avansată, deoarece organele vamale nu sunt în stare să
asigure o supraveghere vamală conformă, nu are atribuţii suficiente etc.
Admiterea temporară reprezintă introducerea unei mărfi în cadrul teritoriului vamal
comunitar cu exonerarea totală sau parţială de plata taxelor vamale la import, urmând ca după un
timp marfa respectivă să fie scoasă în afara teritoriului vamal comunitar în aceeaşi stare cu
excepţia uzurii ei normale. În cuprinsul reglementărilor legale comunitare, sunt prevăzute
mărfurile ce pot primi această destinaţie vamală. Acestea pot fi, de exemplu, mărfuri prezentate
la târguri sau expoziţii, aparatură medicală, instalaţii pentru înlăturarea consecinţelor unor
calamităţi naturale, ambalaje şi containere etc.
Perfecţionarea activă – această destinaţie vamală poate fi folosită atât pentru mărfuri
necomunitare (perfecţionare activă în sistem suspensiv), cât şi pentru mărfuri comunitare
(perfecţionare activă în sistemul rambursului). De regulă, perfecţionarea activă este folosită
pentru mărfuri necomunitare. Ea implică introducerea unei mărfi dintr-un stat terţ fără plata
taxelor vamale la import în cadrul Comunităţii, pentru ca acea marfă să fie supusă unei
operaţiuni de prelucrare, transformare sau reparare. Produsele astfel obţinute sunt denumite
produse compensatoare. În cuprinsul autorizaţiei eliberate de autorităţile vamale este arătată
operaţiunea de perfecţionare care va fi realizată, durata în cadrul căreia aceasta se va desfăşura şi
rata de randament (cantitatea sau procentul de produse compensatoare care va rezulta). După
cum am menţionat, perfecţionarea activă se poate realiza şi prin folosirea unor mărfuri
comunitare, ceea ce implică restituirea taxelor vamale la import ce au fost achitate.
Perfecţionarea pasivă – aceasta presupune scoaterea cu titlu temporar a unor mărfuri
comunitare în afara teritoriului vamal comunitar, pentru ca ele să fie supuse unei operaţiuni de
perfecţionare. Produsele compensatoare sunt introduse apoi în Comunitate cu exonerarea totală
sau parţială de plata taxelor vamale la import.
Transformarea sub control vamal – implică supunerea unei mărfi dintr-un stat terţ unei
operaţiuni ce îi modifică felul sau starea iniţială, înainte ca marfa respectivă să fie vămuită. În
cuprinsul reglementărilor comunitare, sunt arătate mărfurile pentru care poate fi folosită această

92
destinaţie vamală (ex: cerealele pot fi uscate înainte de vămuirea lor, întrucât taxele vamale la
import se stabilesc pentru aceste bunuri în funcţie de greutatea lor).
În concluzie, subliniem că toate regimurile vamale cu impact economic sunt preluate din
Uniunea Europeană şi vor fi compatibile la momentul integrării Republicii Moldova în UE.
Acest lucru nu va necesita finanţări suplimentare din partea statului pentru a racorda aceste
sisteme la cele ale UE.
2.5. Concluzii la capitolul 2
Integrarea unei economii de mici dimensiuni, într-un spaţiu economic de natura UE,
implică anumite efecte asupra activităţii vamale. Reieşind din aceste considerente, concluziile
privind efectele aderării Republicii Moldova au fost formulate în baza a două axe: (i) efectul
financiar anterior aderării Republicii Moldova la UE şi (ii) efectul financiar al adoptării
reglementărilor vamale dictate de UE, adică după aderarea propriu-zisă.
În ceea ce priveşte prima axă, costurile derivate din liberalizarea comercială dintre
Republica Moldova şi UE se referă la reducerea protecţionismului, în primul rând, eliminarea
taxelor vamale. Beneficiile sunt legate de accesul mai facil la o piaţă mai largă de desfacere şi
aprovizionare, stimularea competitivităţii, redefinirea specializării internaţionale. De asemenea,
este vizibil efectul financiar de reorientare a schimburilor comerciale care, la momentul actual,
nu poate fi estimat cu exactitate.
În plus, mai mult sau mai puţin formală, UE ca formă de integrare regională de tipul
zonelor de liber schimb, Republica Moldova a devenit membră, alături de celelalte ţări asociate,
a Acordului European de Liber Schimb al Europei Centrale (CEFTA) (a aderat la 4 mai 2007).
Ca şi în cazul Acordului European, produsele agro-alimentare au fost considerate produse
sensibile, liberalizarea acestora făcându-se treptat, diferenţiat pe tipuri (liste) de produse.
Acordurile bilaterale semnate de Republica Moldova cu fiecare din celelalte membre ale
CEFTA au stimulat schimburile comerciale, dar în mai mică măsură decât aşteptările.
În ceea ce priveşte a doua axă, efectul financiar este legat de adoptarea reglementărilor
vamale ale UE, Republica Moldova nemaiavând nicio competenţă decizională în materie de
impozitare (acestea sunt transferate nivelului comunitar de decizie). Astfel, se impun două
direcţii majore de modificare:
1) eliminarea barierelor comerciale în interiorul Uniunii Vamale lărgite a UE şi adoptarea
Tarifului Exterior Comun (TEC) al UE (taxele vamale aplicate), care vor duce la modificarea
protecţiei tarifare şi implicit a importurilor. Modificarea taxelor vamale va fi eterogenă (mixtă)
pentru partenerii comerciali.

93
 2) negocierea unei Liste de Angajamente Comune la Organizaţia Mondială a Comerţului
(care se referă la taxele vamale consolidate, numite şi plafoane tarifare). Mai concret, Republica
Moldova va retrage lista de angajamente la OMC şi va negocia, împreună cu UE „lărgită”, o
nouă listă, valabilă pentru toţi membrii noii uniuni vamale. Aceasta ar putea, eventual, conduce
la formularea de cereri pentru măsuri compensatorii din partea ţărilor terţe (care consideră că le
sunt lezate interesele comerciale).
Atât efectul asupra protecţiei tarifare, cât şi cel asupra comerţului, vor trebui să
împlinească prevederile Articolelor XIV şi XVII ale GATT referitoare la extinderea Uniunii
Vamale. Efectul financiar, în principal, este generat de adoptarea politicii comerciale a UE, care
va avea următoarele efecte:
 liberalizarea comercială indusă în relaţiile cu terţii, respectiv:
• reducerea nivelului de protecţie tarifară prin adoptarea tarifului exterior comun,
ceea ce va facilita accesul produselor din afara UE în Republica Moldova.
• Republica Moldova devine donor de preferinţe, prin aplicarea schemelor
preferenţiale ale UE (ex. Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP), Acordul Asia
Caraibe-Pacific (ACP) etc.).
 întărirea capacităţii de control la frontierele vamale ale Republicii Moldova;
 reducerea cheltuielilor pentru întreţinerea personalului vamal, care va fi cu mult mai
redus, acest factor este determinat de diminuarea volumului de activitate prin
eliminarea controlului vamal în schimburile comerciale intracomunitare, această
activitate fiind aplicabilă numai în relaţiile cu terţii;
 diminuarea veniturilor bugetare provenind din taxe vamale. Această reducere are doi
determinanţi principali:
• reducerea taxelor vamale şi
• faptul că toate taxele vamale colectate la frontiera vamală a Republicii Moldova vor
fi transferate la bugetul comunitar, utilizarea acestor venituri fiind de competenţa
autorităţilor comunitare.
 vor creşte veniturile percepute la importul mărfurilor accizate, datorită faptului că
gestionarea accizelor va trece integral în competenta organelor vamale,
 valorificarea oportunităţilor de acces pe pieţe terţe derivate din participarea la
acordurile comerciale preferenţiale ale UE;
 îmbunătăţirea poziţiei în cadrul rundelor de negocieri în cadrul OMC şi cu alţi
parteneri comerciali derivată din apartenenţa la gruparea europeană;

94
  creşterea opţiunilor de alegere din partea producătorilor în privinţa bunurilor de
producţie şi a tehnologiilor utilizate şi din cea a consumatorilor referitoare la
diversificarea bunurilor destinate satisfacerii consumului nemijlocit;
 atunci când nivelul de integrare depăşeşte stadiul uniunii vamale, pot să apară câştiguri
suplimentare ca urmare a creşterii mobilităţii factorilor de producţie şi coordonării
politicilor monetare şi fiscale: acumularea de capital fizic, care se realizează prin
investiţii străine directe; o mai bună repartizare a forţei de muncă;
 scăderea costurilor, ca urmare a creşterii dimensiunilor producţiei prin lărgirea pieţei.
Instrumentele de garantare financiară trebuie să fie bazate pe principiile şi procedurile
existente în UE, deoarece este necesară de asigurarea compatibilităţii sistemelor şi uniformităţii
procedurilor existente atât pe suport de hârtie cât şi cele în format electronic.
În partea ce ţine de modelul economico-matematic, acesta ne-a permis să stabilim
interdependenţa dintre taxele vamale, accize şi PIB şi, totodată, prognozarea creşterii economice
în anii 2012 - 2013, având la bază simulări de integrare a Republicii Moldova în UE, cum ar fi
excluderea taxei vamale în comerţul cu ţările membre ale UE.
Beneficiile unui asemenea model se apreciază prin faptul că Serviciul Vamal, Ministerul
Finanţelor va putea efectua prognoze pe o durată medie de timp, de 2-4 ani, înainte de a primi o
decizie sau ulterior adoptării deciziilor privind politica fiscală. Orice eveniment financiar va
putea fi supus unui calcul estimativ pentru a cunoaşte efectele financiare.

95
 3.RAŢIONALIZAREA FINANCIARĂ A ACTIVITĂŢII VAMALE
3.1. Eficientizarea activităţii de contracarare a evaziunii fiscale în activitatea vamală
Una din priorităţile de bază ale activităţii vamale este orientată spre recuperarea fondurilor
financiare, ca urmare a eschivării agenţilor economici de la plata taxei vamale, taxei pe valoarea
adăugată, accizei etc. şi protejarea intereselor economice ale statului.
Eschivarea agenţilor economici de la plata obligaţiei vamale a fost întotdeauna activă,
pentru că sistemul de impozitare îi afectează pe contribuabili în cel mai sensibil interes,
„interesul financiar” şi pentru că cadrul legal este imperfect. Efectul unei reglementări
necorespunzătoare generează pierderi de venituri vamale, care, în perioada 2007-2011, au fost
recuperate de către organele vamale, din care: valoarea mărfurilor nedeclarate – cca 251 mln. lei,
majorarea valorii în vamă a mărfurilor ulterior operaţiunilor de import – cca 95,3 mln. lei, plăţi
suplimentare – 92,6 mln. lei.
Cele mai frecvente metode de eschivare de la plata obligaţiei vamale sunt folosite sub
diverse forme, însă principalele dintre acestea sunt:
a) diminuarea valorii în vamă a mărfurilor (includerea eronată a preţului plătit pentru
marfă şi/sau cheltuielilor de livrare a acesteia cu scopul de a diminua baza impozabilă
etc.),
b) nedeclararea sau declararea neautentică a mărfurilor (încadrarea eronată a codului
tarifar al mărfurilor pentru a se eschiva de la plata taxei vamale şi/sau a se încadra la o
cotă redusă a TVA-ului, declararea diminuată a cantităţii, greutăţii mărfurilor
importate etc.).
Eschivarea, în cea mai mare parte, este de la plata TVA, deoarece cota sa reprezintă 20%
pentru majoritatea mărfurilor importate. Privind această situaţie în contextul integrării Republicii
Moldova în Uniunea Europeană, se atestă faptul că ţara limitrofă (membră a UE), România,
aplică cota TVA la importul mărfurilor 24%, astfel, dacă Republica Moldova va deveni stat
membru al UE şi ţările membre vor păstra aceeaşi politică fiscală, atunci mărfurile destinate
pieţei României vor fi vămuite pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece costurile legate de
plata TVA vor fi mai mici cu 4%. Aceasta va genera creşterea riscului de eschivare a agenţilor
economici de la plata obligaţiei vamale.
Totodată, cotele accizelor, după integrarea Republicii Moldova în UE, vor fi mai mari,
ceea ce denotă că agenţii economici, de asemenea, vor încerca să se eschiveze de la plata
obligaţiei vamale.
Analizând cadrul legal naţional, constatăm că nu este definit un termen unic pentru aceste
fraude fiscale/vamale, astfel propunem ca acest termen să fie definit ca evaziune fiscală, precum

96
este prevăzut în legislaţia României, iar conţinutul acesteia să fie adaptat la legislaţia naţională.
Pornind de la acest considerent, propunem definirea noului termen în felul următor: „Evaziunea
fiscală reprezintă totalitatea acţiunilor sau inacţiunilor unei persoane, care duce la neîncasarea
sau încasarea insuficientă a mijloacelor băneşti de către organele de stat”.
Ţinând cont de amploarea problemei privind eschivarea de la plata obligaţiei vamale,
menţionate mai sus, a fost necesară adoptarea unor măsuri ferme de stopare a acestui fenomen.
Astfel, Serviciul Vamal al Republicii Moldova, la recomandarea Uniunii Europene, aplică câteva
instrumente, care au drept scop eliminarea fenomenului de eschivare, care pot fi observate în
Anexa 12.
Unul din cele mai importante instrumente este auditul post-vămuire, care este utilizat şi în
ţările Uniunii Europene. Auditul post-vămuire constă în verificarea informaţiei reflectate în
DVD şi în documentele de însoţire a acesteia, a existenţei şi autenticităţii documentelor
prevăzute pentru destinaţia vamală în care mărfurile au fost plasate, examinarea modului în care
aceste mărfuri au fost reflectate în evidenţa contabilă şi a tuturor documentelor ce vizează
tranzacţia economică externă sub orice formă, inclusiv computerizată, a mijloacelor de transport,
a spaţiilor de depozitare.
Pentru a aprecia eficienţa auditului post-vămuire, vom efectua analiza datelor din Tabelul
3.1.1.
Tabelul 3.1.1 Rezultatele activităţii audit post-vămuire în perioada 2007 - 2011
Indicator 2007 2008 2009 2010 2011
Valoarea mărfii nedeclarate (mii 1808 79223 44975 72238 52571
lei)
Suma majorării valorii în vamă 2181 29578 24011 23013 16641
(mii lei)
Obligaţia vamală calculată, din 2331 33696 14860 29087 35628
care: (mii lei)
Taxa pe valoarea adăugată 510 23422 9776 22594 19844
Taxa vamală 280 5049 1313 3257 6794
Accize 126 1503 0 1966 676
Taxa pentru proceduri vamale 10 289 103 73 79
Alte taxe şi plăţi 0 0 0 0 41
Amenzi 1345 2233 909 496 2099
Penalităţi 60 1201 2760 9995 6094
Obligaţia vamală încasată din 1050 6185 7054 6576 13013
care: (mii lei)
Taxa pe valoarea adăugată 295 2949 5168 4079 6263
Taxa vamală 165 1875 1190 1030 3182
Accize 1 1 0 5 676
Taxa pentru proceduri vamale 8 33 41 45 45
Alte taxe şi plăţi 0 0 0 0 69

97
Amenzi 561 889 136 495 261
Penalităţi 20 437 519 922 2517
Ponderea obligaţiei vamale 45% 18% 47% 23% 37%
încasate din calculat
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
Din datele tabelului, se observă că activitatea de audit post-vămuire începe cu depistarea
unor eschivări nesemnificative ale agenţilor economici, iar spre sfârşitul perioadei analizate
veniturile cresc considerabil. Pentru a reda mai bine datele din tabel, a fost elaborată figura 3.1.1,
de unde putem deduce că eficienţa medie a activităţii de audit post-vămuire, în perioada de 5 ani,
este de 34%, deoarece plăţile calculate nu se percep integral.

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal

Figura 3.1.1 Evoluţia obligaţiei vamale calculate în raport cu cea încasată
UE a asistat Republica Moldova să implementeze activitatea de audit post-vămuire cu
scopul că, până la integrarea Republicii Moldova în UE, ea va avea o eficienţă maximă în
contracararea fenomenului de evaziune fiscală. Ineficienţa acestui instrument poate crea un
paradis fiscal pentru mai mulţi agenţi economici din ţările membre ale UE după integrare şi va
afecta bugetul comunitar. În UE, se foloseşte pe larg activitatea de audit post-vămuire, ea
reprezintă o condiţie pentru statele membre ce vor să adere la UE.
După integrarea Republicii Moldova în UE, vor surveni mai multe tentative de eschivare
de la plata obligaţiei vamale, fapt care va necesita o intervenţie promptă pentru a diminua aceste
riscuri. În asemenea condiţii, propunem Serviciului Vamal să facă o abordare bazată pe riscurile
financiare cu impact mare, iar intervenţia echipelor de audit să fie efectuată numai în situaţiile în
care riscul de eschivare de la plata obligaţiei are o probabilitate înaltă.
În ceea ce priveşte echipele mobile, principala sarcină a lor constă în prevenirea evaziunii
fiscale în cazul în care agenţii economici trec fraudulos frontiera vamală fără achitarea
impozitele şi taxele.
Cu alte cuvinte, echipele mobile patrulează teritoriul vamal şi în bază de selectare
aleatorie, stopează şi examinează actele (documentele de însoţire a mărfurilor) şi, după caz

98
dispun efectuarea unui control vamal la cel mai apropiat post vamal cu efectuarea recalculării
plăţilor datorate. În tabelul de mai jos, vom observa evoluţia activităţii echipelor mobile pe plan
financiar.
Tabelul 3.1.2 Rezultatele activităţii echipelor mobile în perioada 2007-2011
Indicator Anul Total
2007 2008 2009 2010 2011
Valoarea mărfurilor reţinute 546 4976 4212 4020 5153 18907
(mii lei)
Valoarea mărfurilor confiscate 233 500 775 628 491 2627
(mii lei)
Amenzi aplicate (mii lei) 13 86 99 96 89 383
Obligaţia vamală percepută (mii 75 300 147 317 232 1071
lei)
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
Echipele mobile şi-au început activitatea în anul 2007 şi, după cum a fost menţionat mai
sus, au rolul de a patrula pe teritoriul vamal şi de a selecta mijloacele de transport auto pentru
verificare, în baza anumitor criterii, astfel, reducând fenomenul de evaziune fiscală.
Prin urmare, în anul 2008, echipele mobile au reţinut mărfuri în valoare de cca 5 mln. lei,
din care au fost confiscate mărfuri în valoare de 0,5 mln. lei. Anul 2009 a fost mai productiv din
punct de vedere al combaterii evaziunii fiscale înregistrând o creştere a valorii mărfurilor
confiscate de 1,55 ori mai mare şi sumei amenzilor aplicate de 1,15 ori.
Anul 2011, în raport cu anul 2010, indică o disciplinare a agenţilor economici, care treceau
mărfuri prin alte locuri decât zonele de control vamal pentru a nu achita impozite şi taxe vamale.
Privite sub aspect de integrare a Republicii Moldova în UE, echipele mobile trebuie să îşi
revizuiască integral maniera de identificare a sectoarelor vulnerabile în faţa evaziunii fiscale. În
acest sens, recomandăm:
1) analiza prealabilă a categoriilor de mărfuri, care au o taxă vamală sau impozit
indirect înalt faţă de ţările limitrofe,
2) stabilirea zonelor prin care pot traversa aceste categorii de mărfuri (nordul, sudul
sau centrul Republicii Moldova, în partea României sau Ucrainei etc.),
3) stabilirea, prin intermediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a agenţilor
economici care realizează acest gen de marfă şi înregistrează pierdere în activitatea
comercială sau o stabilitate.
Auditul intern. Privit prin prisma instrumentului pentru combaterea evaziunii fiscale,
auditul intern presupune mai multe pârghii de influenţă asupra factorilor care generează apariţia
unei forme de evaziune fiscală. Auditul intern are ca scop consilierea Directorului general în
atingerea obiectivelor stabilite Serviciului Vamal, prin evaluarea regulată a sistemului de control

99
intern şi management al riscurilor şi oferirea recomandărilor pentru îmbunătăţirea acestor
sisteme.
Un asemenea instrument este utilizat şi în cadrul ţărilor membre ale UE, iar rezultatele
activităţii de audit intern aduc o valoare adăugată enormă instituţiilor vamale, ulterior,
implementării recomandărilor de audit. Este un instrument care combate exploatările legislative
şi procedeele ilicite.
După cum a fost menţionat mai sus, auditul intern urmăreşte asistarea Directorului general
al Serviciului Vamal în atingerea obiectivelor entităţii prin efectuarea misiunilor de audit intern,
care, conform standardelor naţionale şi internaţionale, pot fi de asigurare şi de consiliere. În
perioada 2007-2012, au fost efectuate 4 audite ce au tangenţă cu problematica de evaziune
fiscală:
1. Evaluarea sistemului de determinare a valorii în vamă,
2. Evaluarea procesului de acordare a scutirilor de TVA şi taxa vamală în cazul importului
de active materiale destinate includerii în capitalul social,
3. Evaluarea sistemului de garantare financiară,
4. Evaluarea procesului de control vamal nedistructiv etc.
În perioada 2007-2012, auditul intern a recuperat venituri vamale în sumă de cca15,5 mln.
lei.
Deocamdată, activitatea de audit intern are o dezvoltare stabilă, însă considerăm
importantă concentrarea pe audite de performanţă financiară, şi nu pe audite de regularitate.
Dacă va fi implementată această propunere, se va revizui integral modalitatea de funcţionare a
organului vamal din punct de vedere al utilizării resurselor financiare pentru a identifica şi a
contracara fenomenul de evaziune fiscală de către întregul sistem.
Toate instrumentele Serviciului Vamal prezentate mai sus, după integrarea Republicii
Moldova în UE, vor transforma lupta internă împotriva evaziunii fiscale la frontieră într-una de
interes comunitar, deoarece evaziunea fiscală va afecta bugetul comunitar.
Protejarea intereselor financiare ale UE şi lupta împotriva evaziunii fiscale şi altor activităţi
ilegale în defavoarea intereselor financiare ale Comunităţilor reprezintă obiectivele principale ale
politicii vamale a UE, pentru care s-a înfiinţat o structură specializată a Comisiei Europene –
Oficiul European Anti-Fraudă (OLAF).
Această structură exercită toate atribuţiile Comisiei Europene de a face investigaţii de
natură administrativă, cu scopul de a intensifica lupta împotriva fraudei fiscale, corupţiei şi a
altor activităţi ilegale, care afectează, într-un mod nefavorabil, interesele financiare ale
Comunităţii Europene, dar şi împotriva oricărui act sau activităţi ce contravin dispoziţiilor din

100
Comunitate. Una din activităţile prioritare ale OLAF este depistarea şi monitorizarea evaziunii
fiscale pentru mărfurile introduse în UE.
Prin urmare, vom compara trendul recuperării mijloacelor băneşti în urma activităţii
organului de contracarare a evaziunii fiscale OLAF (din UE) cu activităţile din Republica
Moldova (vezi figura 3.1.2).

Figura 3.1.2. Trendul recuperării mijloacelor băneşti în urma activităţii de contracarare a

evaziunii fiscale
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal şi „The OLAF Report 2011”
Analizând trendul din figura 3.1.2, observăm o uşoară avansare privind recuperarea
mijloacelor băneşti atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru UE.
Din câte observăm, evaziunea fiscală ia o amploare tot mai mare la nivel internaţional, cu
siguranţă activităţile de contracarare îşi pierd efectul în timp, datorită mai multor factori (inclusiv
factorul uman). Pentru a lupta cu acest fenomen, propunem un mecanism nou, care va elimina la
maximum factorul uman şi va consolida eforturile tuturor părţilor interesate.
Mecanismul necesită, pentru început, voinţă politică pe ambele părţi ale frontierei vamale,
fie ea până la sau după integrarea Republicii Moldova în UE. După cum se cunoaşte, fiecare
organ vamal din ţara membră atât din cadrul UE, cât şi al CSI, dispun de sisteme informaţionale
care generează baze de date privind importurile şi exporturile de mărfuri (în Republica Moldova,
sistemul informaţional ”ASYCUDA World”, în România SI ”ASYCUDA ++” etc.). Deşi
sistemele informaţionale sunt diferite de la ţară la ţară, există posibilitatea de a converti datele în
format corespunzător. Prin urmare, viteza canalelor prin care poate fi transmisă informaţia de la
o ţară la alta permite dispunerea în timp real a unor date. Rezumând cele comunicate mai sus, UE
poate face schimb de informaţie cu caracter financiar cu principalii parteneri din afara UE, de
exemplu: informaţia privind valoarea facturală, descrierea, greutatea şi cantitatea mărfurilor
exportate din UE spre R. Moldova şi viceversa. Întregul spectru de informaţie nominalizată

101
permite contracararea fenomenului de evaziune fiscală prin contrapunerea acesteia la momentul
importului.
3.2. Efectele facilităţilor fiscale şi tarifare acordate la importul mărfurilor şi direcţii
de raţionalizare a acestora
Mecanismul privind acordarea facilităţilor acordate la importul de mărfuri în Republica
Moldova este reglementat de către stat prin acte legislative şi normative, care urmăresc creşterea
economică. Facilităţile acordate de către stat la importul mărfurilor, în opinia noastră, ar putea fi
divizate în cel puţin două categorii mari: (1) facilităţi acordate în vederea stimulării economiei şi
(2) facilităţi care urmăresc scopul bunăstării sociale.
Până a recurge la analiza datelor pe categoriile de facilităţi specificate, vom menţiona, în
cele ce urmează, tipurile de facilităţi care pot fi acordate la importul mărfurilor pe teritoriul
Republicii Moldova, conform cadrului legal în vigoare.
Facilitate fiscală – reprezintă suma impozitului sau taxei nevărsate la buget sub
următoarele forme, reflectate în figura 3.2.1

Sursa: Elaborată de către autor în baza [14]

Figura 3.2.1. Facilităţi fiscale
Prin urmare, reieşind din prevederile stipulate în Codul Fiscal, la import, mărfurile pot fi
scutite integral de plata drepturilor de import, pot fi aplicate cote reduse sau aplicate eşalonări
ale obligaţiei fiscale. Codul Fiscal prevede facilităţi la importul mărfurilor pentru TVA şi/sau
acciz. Cotele reduse pentru unele mărfuri importate vizează numai TVA. La momentul actual,
sunt următoarele cote reduse: 8% – la unele medicamente, la vată, tifon, bandaje şi articole
similare şi la zahărul din sfecla de zahăr, (iv) 6% – la gazele naturale şi gazele lichefiate. Se
cuvine menţionat faptul că TVA la cota zero nu face parte din facilitatea fiscală.
Facilitatea vamală – definirea acestei noţiuni nu a fost identificată în cadrul legal existent,
însă, în baza prevederilor Codului Vamal, vom defini această noţiune din propria înţelegere şi

102
opinie: „Facilitate vamală – cuprinde facilităţile fiscale, tarifare, precum şi exonerarea de a
controlul vamal al mărfurilor”.

Sursa: Elaborată de către autor în baza [15]

Figura 3.2.2. Facilităţi vamale
Scutirea de plata drepturilor de import se aplică pentru: (a) mărfurile de uz personal,
introduse de către agenţi diplomatici şi funcţionari consulari străini, (b) mărfurile de uz personal
introduse de către personalul administrativ şi tehnic al misiunilor diplomatice şi angajaţilor
consulari ai oficiilor consulare, (c) valiza consulară şi cea diplomatică, (d) mărfurile de uz
personal introduse de către curierul diplomatic şi consular străin, (e) mărfurile de uz personal
introduse de către reprezentanţii altor state şi membrilor delegaţiilor străine, (f) mărfurile de uz
personal introduse de către reprezentanţii organizaţiilor internaţionale interguvernamentale.
Exonerarea de controlul vamal se aplică pentru/în cazul: (1) bagajul personal al
Preşedintelui Republicii Moldova şi al membrilor familiei sale, care îl însoţesc, (2) navele
maritime şi aeriene, inclusiv militare, alte mijloace de transport, tehnica militară şi armamentul
forţei militare străine, precum şi ale formaţiunilor speciale antitero străine, ce desfăşoară
activităţi comune în baza acordurilor internaţionale, la care Republica Moldova este parte, (3)
bagajul personal al agenţilor diplomatici, funcţionarilor consulari străini în Republica Moldova,
precum şi al membrilor familiilor lor, care locuiesc împreună cu ei şi care nu sunt cetăţeni ai
Republicii Moldova, (4) mărfurile de uz personal introduse de către curierii diplomatici şi
consulari străini.
Facilitatea tarifară – reprezintă facilităţile acordate de către ţară (stat), în condiţii de
reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub
forma unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei
vamale, de scutire de taxă, de restituire a taxei plătite anterior.

103
 Sursa: Elaborată de către autor în baza [43]
Figura 3.2.3. Facilităţi tarifare
După cum a fost menţionat anterior, în rândurile de mai jos, vom recurge la o analiză
amplă a categoriilor de facilităţi acordate la importul mărfurilor (în opinia noastră, facilităţile pot
fi divizate în două categorii: economice şi sociale). În baza datelor prezentate în tabelul de mai
jos, putem examina importul de mărfuri cu scutiri, analizat prin prisma valorii mărfurilor
importate şi încasării plăţilor post-vămuirii.
Tabelul 3.2.1: Importul de mărfuri cu scutiri, în perioada 2007-2011 (lei)
Indicatorul (Ind) Valoarea Încasat plăți la Ritm Ritm Pond Ind Pond Ind
mărfurilor import (Înc) crestere crestere în total Val în total Înc
importate (Val) Val Înc
1 2 3 4 5 6 7
Total IM 2007, din care: 84 217 681 499 7 646 967 227 100,00% 100,00%
fără scutire 67 909 591 386 7 142 400 497 80,64% 93,40%
cu scutiri sociale 12 000 878 648 457 466 834 14,25% 5,98%
cu scutiri economice 4 307 211 465 47 099 896 5,11% 0,62%
Total IM 2008, din care: 98 361 148 033 8 930 228 428 16,79% 16,78% 100,00% 100,00%
fără scutire 78 264 387 882 8 265 037 624 15,25% 15,72% 79,57% 92,55%
cu scutiri sociale 14 186 808 770 595 016 646 18,21% 30,07% 14,42% 6,66%
cu scutiri economice 5 909 951 382 70 174 158 37,21% 48,99% 6,01% 0,79%
Total IM 2009, din care: 73 165 454 602 7 026 785 518 -25,62% -21,31% 100,00% 100,00%
fără scutire 57 459 023 436 6 449 485 912 -26,58% -21,97% 78,53% 91,78%
cu scutiri sociale 13 175 348 363 506 227 865 -7,13% -14,92% 18,01% 7,20%
cu scutiri economice 2 531 082 803 71 071 742 -57,17% 1,28% 3,46% 1,01%
Total IM 2010, din care: 91 690 869 856 9 145 316 723 25,32% 30,15% 100,00% 100,00%
fără scutire 72 874 804 906 8 423 685 256 26,83% 30,61% 79,48% 92,11%
cu scutiri economice 12 007 565 969 372 185 206 374,40% 423,68% 13,10% 4,07%
cu scutiri sociale 6 808 498 981 349 446 262 -48,32% -30,97% 7,43% 3,82%
Total IM 2011, din care: 112 496 399 777 10 984 560 921 22,69% 20,11% 100,00% 100,00%
fără scutire 88 631 884 318 10 088 522 438 21,62% 19,76% 78,79% 91,84%
cu scutiri economice 15 307 148 404 458 422 416 27,48% 23,17% 13,61% 4,17%
cu scutiri sociale 8 557 367 055 437 616 068 25,69% 25,23% 7,61% 3,98%
Total general 5 ani 459 931 553 768 43 733 858 817 100,00% 100,00%
fără scutire 365 139 691 929 40 369 131 726 79,39% 92,31%
cu scutiri sociale 54 728 901 817 2 345 773 673 11,90% 5,36%
cu scutiri economice 40 062 960 022 1 018 953 417 8,71% 2,33%

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal

Reieşind din datele reflectate în tabel, observăm că, în perioada 2007-2009, dominau
scutirile sociale, iar în următorii doi ani scutirile economice au preluat întâietatea. Acest lucru se
datorează noii politici fiscale în vigoare în perioada analizată.

104
 Pentru a reda mai bine situaţia importului de mărfuri supuse scutirilor, pe cele două
categorii, conform datelor din tabel, prezentăm, în continuare, figura. 3.2.4 „Evoluţia importului
de mărfuri supuse anumitei categorii de scutire”

Figura 3.2.4. Evoluţia importului de mărfuri supuse anumitei categorii de scutire

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
În ceea ce priveşte încasările din importul mărfurilor supuse scutirii, tabloul se prezintă în
Figura 3.2.5:

Figura 3.2.5. Evoluţia încasărilor din valoarea mărfii supuse scutirii conform categoriei
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Serviciului Vamal
La începutul perioadei supuse analizei, scutirile sociale au o pondere de cca 3,8% în
valoarea mărfurilor importate supuse scutirii respective, iar la sfârşitul perioadei, această pondere
constituie cca 5,1%. Acest fapt denotă că facilităţile sociale prezintă un trend de diminuare.
De asemenea, există unele nereguli şi neclarităţi ce ţin de aplicarea actelor legislative
privind legalitatea, corectitudinea şi administrarea scutirilor şi înlesnirilor la plăţile vamale, după
cum urmează:
a) Neutilizarea, de către organele vamale, a prevederilor art.8 alin.(1) lit. d) din Codul
Fiscal a dus la beneficierea nelegală de facilităţi fiscale la momentul tranzacţiei operaţiunii de

105
import efectuate de unii agenţi economici restanţieri, precum şi la ratarea şansei de contribuire la
achitarea restanţelor în BPN, această prevedere fiind exclusă, abia în anul 2007, prin Legea
nr.117 din 20 iulie 2007.
În perioada 2007-2011, agenţii economici au beneficiat de facilități privind scutirea de
TVA la importul activelor materiale, prevăzute în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.23) din
Codul Fiscal, destinate includerii în capitalul social. Trebuie menţionat faptul că, în ianuarie
2007, prin Hotărârea Guvernului nr.102 din 30.01.2007, a fost aprobat Regulamentul cu privire
la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.23) al Codului Fiscal
nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit. q) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997
cu privire la tariful vamal (în continuare - Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.102), însă lista documentelor necesare pentru beneficierea de scutirea de TVA şi taxa vamală,
prevăzută în pct.13 din regulament.
b) Aplicarea diferitelor metode de evaluare a valorii în vamă a activelor materiale destinate
includerii în capitalul social al agenţilor economici beneficiari de facilităţi fiscale au condus la
apariţia discrepanţelor cu privire la valoarea unuia şi aceluiaşi obiect, precum şi la neclarităţi ce
ţin de suma facilităţilor acordate. Potrivit art.103 alin.(1) pct.23) al Codului Fiscal, agenţii
economici importatori de active materiale destinate includerii în capitalul social sunt scutiţi de
plata TVA la import. Totodată, conform art.5 alin.(4) lit. i) din Legea nr.989-XV din 18.04.2002
„Cu privire la activitatea de evaluare”, în cazul transmiterii bunurilor în calitate de contribuţii la
capitalul social al întreprinderilor, evaluarea este obligatorie. Deşi ambele prevederi par destul de
clare, implementarea lor în practică este însoţită de unele neclarităţi.
Prevederile referitoare la scutirile prevăzute pentru mărfurile importate în scopurile
investiţionale în Republica Moldova sunt reflectate în mai multe acte legislative. Scutire de taxă
vamală şi TVA pentru mărfurile importate în scopuri investiţionale, acordată întreprinderilor cu
investiţii străine (întreprinderi mixte), art.36, alin.(2), al Legii privind investiţiile străine nr.998-
XII din 1 aprilie 1992, prevede că ”întreprinderea cu investiţii străine se scuteşte de taxele
vamale la importul şi exportul acelor bunuri (materie primă şi semifabricate) importate pentru a
fi folosite la fabricarea articolelor pentru export”. Deşi, Legea nr.998-XII din 1 aprilie 1992 este
abrogată, există garanţiile oferite acelor agenţi economici în cazul modificării legislaţiei, citat din
pct.2, art.43: ”Investitorii străini şi întreprinderile cu investiţii străine care beneficiau de facilităţi
vamale, fiscale şi de altă natură, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, anterior în
vigoare au dreptul să se folosească de aceste facilităţi şi după intrarea în vigoare a noii legislaţii”.
Legea nr.350 din 21 octombrie 2004 cu privire la modificarea şi completarea unor acte
legislative specifică, în continuare, că întreprinderile cu investiţii străine se scutesc de taxă

106
vamală la importul materiei prime, semifabricate etc., ce se folosesc la fabricarea produselor
finite pentru export, pentru perioada de până la 23 aprilie 2014. Produsele finite obţinute
urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, în decurs de 6 luni de la data
declarării importului mărfurilor folosite la fabricarea produselor finite. În cazul în care produsele
finite nu sunt exportate în decursul celor 6 luni prevăzute şi puse în liberă circulaţie pe teritoriul
Republicii Moldova, va apărea obligaţia vamală. Suma acestei obligaţii va fi calculată în baza
elementelor de impozitare corespunzătoare pentru mărfurile de import la momentul acceptării
declaraţiei vamale pentru punere în liberă circulaţie.
Legislaţia UE şi Convenţia de la Kyoto revizuită cu privire la scutirile de taxe şi
impozite. Scutirea de taxă vamală este un proces vamal care permite ca unele mărfuri să fie
importate fără plata taxelor vamale şi impozitelor, cu condiţia ca ele să fie importate în
împrejurări speciale şi în scopuri speciale. Acest concept este recunoscut explicit de către OMV,
în anexa specifică B, capitolul 3 al Convenţiei de la Kyoto revizuite pentru simplificarea şi
armonizarea regimurilor vamale. Regulamentul CE nr.1186/2009 [56] de instituire a sistemului
comunitar de scutiri de taxe vamale, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, ca parte
componentă a ”operaţiunilor privilegiate” stipulate în Codul Vamal Comunitar, prezintă baza
scutirilor în legislaţia UE. Astfel descrisă, scutirea este directă, odată ce mărfurile sunt puse în
liberă circulaţie şi nu sunt plasate sub regimul vamal ce permite doar o scutire condiţionată de
taxe şi impozite la import, după cum este cazul mărfurilor plasate sub regimurile vamale cu
impact economic. Spre deosebire de schemele de scutire condiţionată privind mărfurile ce nu
sunt destinate punerii în liberă circulaţie, exonerările acordate nu se referă în niciun caz la export
şi se aplică mărfurilor ce întrunesc anumite caracteristici sau în cazurile stabilite ca datorate
împrejurărilor speciale. De exemplu, există exonerări care se acordă pentru o largă categorie de
mărfuri, reglementate de un şir de acorduri şi convenţii internaţionale: mărfuri destinate
prezentării sau utilizării în expoziţii, echipament profesional, echipament sportiv; obiecte
desemnate prin Convenţia de la Viena, destinate uzului de către misiunile diplomatice sau
agenţiile Naţiunilor Unite; obiectele turiştilor, rezidenţilor la întoarcere şi obiectelor de uz
casnic; mărfuri importate în scopul acordării ajutorului financiar străin sau pentru proiecte
investiţionale, ajutor umanitar; mărfuri destinate uzului guvernamental; bunuri personale,
materiale educaţionale, ştiinţifice şi culturale, instrumente şi aparataj ştiinţific etc. Este important
de menţionat că mărfurile care beneficiază de scutirea taxelor vamale pot beneficia, de
asemenea, şi de scutirea de TVA.
În scopul încurajării dezvoltării unui sector de export competitiv, Convenţia de la Kyoto
revizuită şi legislaţia vamală a UE au stabilit o varietate de scutiri de taxe şi impozite în

107
schemele suspensive, menite să asigure ca, pentru mărfurile importate pentru prelucrare sau în
scopuri neprescrise (astfel ca destinaţia finală) şi, ulterior, exportate, să nu se perceapă taxele şi
impozitele care ar fi fost aplicate acestora, dacă ele ar fi fost importate pentru libera circulaţie.
Raţiunea din spatele acestor scheme suspensive de scutiri de taxe şi impozite rezidă în
faptul că mărfurile sunt de multe ori folosite la producţia de export. Această practică de ne
aplicare a taxelor şi impozitelor asupra mărfurilor ce nu sunt destinate punerii în libera circulaţie
şi care, într-adevăr, nu rămân fizic pe teritoriul vamal al ţării, este descrisă în alte Anexe
specifice (B,D,F) la convenţia de la Kyoto revizuită.
Această formă de scutire de taxe şi impozite poate fi prevăzută pentru un şir de activităţi,
inclusiv admiterea temporară pentru perfecţionarea activă, admiterea temporară pentru reexport
în stare neschimbată, antrepozit vamal. Mai există, de asemenea, o formă specifică de scutire de
taxe vamale, cunoscută ca „sistem cu rambursare”, prin care taxele care au fost achitate la
importul mărfurilor destinate prelucrării sunt rambursate, odată ce produsele finite obţinute sunt
exportate. Aceste scheme de scutire de taxe sunt considerate, în legislaţia vamală a UE, ca fiind
regimuri de „suspendare a taxelor” sau „regimuri vamale cu impact economic”. De exemplu, în
art.84-90 ale Codului Vamal al UE, termenul ”regimuri vamale cu impact economic” este folosit
pentru a descrie regimurile de antrepozit vamal; perfecţionare activă (în cadrul regimului vamal
suspensiv şi sistemului de rambursare); transformare sub control vamal; admiterea temporară şi
perfecţionarea pasivă.
În urma celor analizate, putem concluziona că, dacă vor fi amânate facilităţile care nu au
efectul financiar scontat, fapt care se evidenţiază în analiza efectuată, aceasta ce ar duce (i) la
majorarea veniturilor BPN al Republicii Moldova, (ii) la micşorarea volumului de evaziune
fiscală (prin utilizarea facilităţilor fiscale nelegal); (iii) la respectarea mai exactă a principiului de
echitate fiscală (iv) şi, nu în ultimul rând, apropierea de principiile de administrare a facilităţilor
ca în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene.
3.3. Perspective de reducere a efectelor de diminuare a valorii în vamă la importul
mărfurilor
Una din cele mai actuale şi durabile probleme, cu care se confruntă sistemul vamal din
întreaga lume, este „Diminuarea valorii în vamă a mărfurilor importate de către persoanele
juridice”. Aplicarea măsurilor împotriva diminuării valorii în vamă a mărfurilor importate
prezintă o prioritate pentru fiecare stat în parte sau grupuri de state (schimb de informaţie).
Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu constituie o excepţie de la celelalte ţări ale
lumii şi, de asemenea, concentrează multe resurse întru soluţionarea acestei probleme, dar

108
instrumentarul de care dispune nu este unul suficient, chiar în condiţiile unui suport din partea
Uniunii Europene.
Abordarea problemei diminuării valorii în vamă se datorează impactului pe care o are
diminuarea valorii în vamă asupra securităţii economice a ţării. În acelaşi timp, problema
diminuării valorii în vamă poate fi examinată ca produs al mai multor probleme. Astfel, pentru a
identifica multitudinea de probleme, vom recurge la analiza acestora în baza Arborelui
problemelor diminuării valorii în vamă a mărfurilor şi consecinţele acestor probleme (Anexa
13). Elaborarea arborelui problemelor are drept scop descrierea şi redarea problematicii
diminuării valorii în vamă şi, totodată, definirea caracterului raporturilor între probleme. De
asemenea, în arborele problemei, sunt prezentate şi consecinţele diminuării valorii în vamă.
Conform principiului general de determinare a valorii în vamă, există două părţi principale
care sunt implicate în acest proces şi anume:
 Declarantul – reprezentat al agentului economic, care determină valoarea în vamă şi
declară mărfurile organelor vamale, şi
 Organul vamal – reprezentat de un colaborator vamal care verifică corectitudinea
determinării valorii în vamă a mărfurilor.
Determinarea valorii în vamă a mărfurilor. Determinarea valorii în vamă a mărfurilor
este o operaţiune obligatorie la efectuarea unui import de mărfuri şi care serveşte, ulterior, drept
bază pentru impozitare. De aici, apare necesitatea ca persoanele care determină valoara în vamă
trebuie să fie competente în domeniul respectiv. Prin urmare, apar reglementări ca persoanele
care determină valoarea în vamă şi, ulterior, declară mărfurile organului vamal să fie certificate.
Această necesitate apare în vederea excluderii riscului de completare neadecvată a declaraţiei
valorii în vamă (DVV-1 şi DVV-2) şi, ulterior declaraţiei vamale în detaliu (DVD). Deci, fiecare
cifră, literă indicată într-o anumită rubrică a declaraţiei presupune o potenţială diminuare a
preţului mărfii, a cheltuielilor pentru transportare şi, nu în ultimul rând, beneficierea de scutirea
unor plăţi a impozitelor. Aceste lucruri fiind bine cunoscute, atât de către agenţi economici, cât şi
de către declaranţi, încât ultimii încearcă de nenumărate ori să inducă în eroare reprezentanţii
organelor vamale prin completarea neadecvată a declaraţiei vamale în aşa mod, încât să nu fie
pedepsiţi pentru acţiunile sau inacţiunile lor.
De asemenea, cunoaştem că completarea DVV se efectuează în baza datelor indicate în
documentele de însoţire a mărfii, cum ar fi contractul, factura comercială, documentele de
transport, care, totodată, sunt principalele acte şi în completarea DVD. Determinarea valorii în
vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, de către persoanele
juridice, se efectuează de către declarant.

109
 Principala problemă este aceea că declaranţii sunt, de regulă, intermediari între persoana
juridică ce beneficiază de servicii în baza contractului şi organul vamal, care verifică calitatea
lucrului efectuat de către declaranţi, adică corectitudinea completării actelor vamale. Aceste
circumstanţe deţin un rol crucial în problema diminuării valorii în vamă, deoarece atât persoana
juridică este cointeresată şi întreprinde toate măsurile, ca să plătească mai puţine impozite
statului, cât şi declarantul este cointeresat ca clientul să nu recurgă la alt declarant, deoarece
remunerarea lui depinde de numărul agenţilor economici pe care îi deserveşte. Astfel, se creează
situaţia că însuşi declarantul elaborează şi recomandă persoanelor juridice cu care are contract,
scheme de diminuare a valorii în vamă.
Determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova urmează să fie efectuată în conformitate cu prevederile art.10, alin.(1) al Legii nr.1380
[43] şi pct.4 al Hotărârii Guvernului nr.600 [40], aplicând consecutiv metodele de evaluare.
Ponderea metodei 1 depăşeşte 90% şi a metodei 6 este de cca 9,5%, aceasta datorându-se
exclusiv faptului că declaranţii nu deţin informaţia şi instrumentarul necesar aplicării metodelor
2, 3, 4 şi 5. În cazul dat, prin instrumentar se subînţelege accesul la informaţia privind
tranzacţiile cu o marfă identică sau similară necesară aplicării metodelor 2 şi 3. Această
informaţie, în mod evident, poate fi obţinută doar de la organul vamal.
În condiţiile în care organele vamale pun la dispoziţia declaranţilor doar actele normative
ce au tangenţă cu activitatea lor de bază, s-a creat situaţia că declaranţii aplică doar metoda 1 sau
6. În pofida faptului că organul vamal este abilitat cu dreptul de a furniza declarantului informaţii
privind tranzacţiile cu mărfurile identice sau similare, pentru a aplica metodele 2 şi 3, astfel de
informaţie nu se furnizează, dar, totodată, trebuie specificat că nici declaranţii n-au adresat
demersuri prin care să solicite informaţii de acest gen. Afirmaţia de mai sus are suport legal şi
prevede relaţia declarant-vamă în pct.16, lit.b a Hotărârii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002
„Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a
mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova”.
Verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă. După ce declarantul a
determinat valoarea în vamă şi a reflectat datele în rubricile corespunzătoare ale DVV şi,
ulterior, ale DVD, ultimul prezintă aceste documente organului vamal pentru verificare.
Ca şi în cazul declaranţilor, în cadrul organelor vamale, există factori care afectează buna
funcţionare a procesului de verificare a corectitudinii determinării valorii în vamă, printre care îi
menţionăm pe principalii:
1. După prezentarea pe suport de hârtie a DVV, simultan cu DVD şi actele de însoţire,
inspectorul vamal este obligat să verifice autenticitatea datelor reflectate în actele vamale.

110
Verificarea completării rubricilor DVV – 1 de către inspectorii vamali (amintim că DVV-1 se
întocmeşte pentru metoda 1 - Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă
ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit) ar trebui să atragă o deosebită
atenţie răspunsurilor/bifărilor din rubricile 7-9. Aceste rubrici conţin întrebări de stabilire a
interdependenţei între cumpărător şi vânzător. Pentru a clarifica ce aspecte ale interdependenţei
se au în vedere în DVV-1, există o descriere a acestora şi anume „Se consideră că persoanele
sunt interdependente, dacă:

fac parte din direcţia sau consiliul de administraţie al întreprinderii celeilalte;

sunt legal recunoscute ca asociate;

au raporturi de patroni şi salariaţi;

una din ele posedă, controlează sau deţin indirect 5% sau mai mult din acţiunile sau
părţile emise (cu drept de vot) de una şi de către cealaltă;

una dintre ele o controlează pe cealaltă, direct sau indirect;

amândouă sunt, direct sau indirect, controlate de acelaşi terţ;

împreună, ele controlează, direct sau indirect, o terţă persoană;

sunt membri ai aceleiaşi familii.”
Din cele descrise mai sus, nu este complicat să ne imaginăm că, practic, majoritatea
criteriilor nu pot fi verificabile de către inspectorul vamal, din simplul considerent că nu dispune
de informaţia respectivă. De asemenea, nu este în drept să solicite declarantului să prezinte acte
suplimentare, deoarece majoritatea persoanelor juridice se direcţionează de către sistemul
informaţional ASYCUDA World pe culoarul verde – acesta prevede perfectarea actelor vamale
cu acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar şi fizic.
Dacă e să ne amintim că cca 90% din DVD au indicat, în rubrica 43, metoda 1 de
determinare a valorii în vamă, atunci putem să ne imaginăm că, practic, toate persoanele juridice
din ţară nu au interdependenţă cu partenerii lor de afaceri din străinătate.
2. Un alt aspect ce urmează a fi relevat reprezintă modalitatea de completare a rubricii
nr.31 „Colete şi descrierea mărfurilor, mărci şi numere; numărul containerului; numărul şi
natura” declaraţiei vamale în detaliu. Importanţa acestei rubrici este, indiscutabil, una mare,
deoarece, în baza acesteia, se determină concret valoarea mărfii şi pe cât de detaliat va fi descrisă
marfa cu atâta mai simplu şi mai corect se va determina valoarea ei. De multe ori, se declară o
marfă care ar putea varia, uneori, nesemnificativ, iar în alte cazuri semnificativ şi vom prezenta
un exemplu în acest sens: Să admitem că, în rubrica 31 a DVD, se descrie următoarea marfă
„castraveţi în stare proaspătă”, din punct de vedere al Nomenclatorului mărfurilor al Republicii
Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1525 din 29 decembrie 2007 [39], este simplu de

111
identificat codul mărfii (0707 00 050), deci nu ar trebui să apară întrebări suplimentare din partea
organului vamal, însă sunt cazuri că valoarea acestor castraveţi mai depinde de următorii factori:
soiul acestora, perioada de timp în care se importă/exportă, destinaţia lor (pentru sămânţă sau
alimentară) etc.
Necompletarea corectă a rubricii nr.31 face, practic, imposibilă identificarea, din totalitatea
DVD, a tranzacţiilor cu mărfuri identice, iar, în unele cazuri, tranzacţii cu mărfuri similare. În
acest context, menţionăm practica României (ţară membră a Uniunii Europene din 2007), unde
marca comercială a mărfii se înscrie într-o casetă separată cu denumirea „Mărci”. În acelaşi
timp, în calitate de efect secundar, o astfel de abordare ar putea facilita, atât exercitarea, de către
Serviciul Vamal, a funcţiei de protecţie la frontieră a mărcilor comerciale, cât şi utilizarea mai pe
larg a metodelor 2 şi 3 de determinare a valorii în vamă.
3. Instrumentele disponibile inspectorilor vamali în procesul verificării corectitudinii
determinării valorii în vamă.
Suportul documentar şi informaţional. În procesul verificării corectitudinii determinării
valorii în vamă, în opinia noastră, inspectorul vamal are nevoie de cel puţin următoarele
instrumente: suport informaţional în formă de bază de date a actelor normative aplicabile –
pentru a aplica corect şi uniform prevederile cadrului normativ; suport informaţional în ceea ce
priveşte tranzacţiile cu mărfuri identice sau similare derulate de către agenţii economici pe întreg
teritoriul vamal – pentru a identifica tranzacţii cu valoare diminuată; metodologii privind
verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă – pentru a identifica eventualele riscuri,
acces la reţeaua Internet – pentru precizarea caracteristicilor funcţionale ale mărfurilor
tranzacţionate sau vizualizarea cataloagelor.
Mijloace tehnice de control. În condiţiile în care verificarea corectitudinii determinării
valorii în vamă presupune calcularea preţului unitar al mărfii tranzacţionate sau, după caz, al
preţului unui kilogram, metru liniar, metru pătrat sau metru cub, este evidentă necesitatea
efectuării, în cadrul controlului fizic, a unor măsurări sau cântăriri pentru verificarea
corespunderii cantităţii sau greutăţii mărfurilor declarate cu datele reflectate în DVD şi
documentele ce o însoţesc. Acest lucru nu este posibil fără echipamente specializate, destinate
măsurărilor şi cântăririlor în cantităţi industriale. Practica Uniunii Europene (România),
demonstrează că, în cazul unor mărfuri specifice, cum ar fi lemnul în butuci, combustibilul etc.
pentru a determina volumul mărfii inspectorii vamali au la dispoziţie tabele (formule) speciale de
calcul aprobate.
La acest compartiment, considerăm că lipseşte un concept de dotare uniformă a posturilor
vamale şi terminalelor de control vamal (denumite, în ansamblu, zone de control vamal

112
permanente), cu echipamentele menţionate mai sus (normative de dotare cu rulete, căni de
măsurat, cântare, tabele de calcul, tabele de transpunere a unităţilor de măsură, calculatoare
electronice specifice – volum, lungime, suprafaţă, masă, presiune etc.). Controlul fizic al
mărfurilor, de regulă, se efectuează fără utilizarea echipamentelor de măsurare a lungimii sau de
cântărire, utilizarea acestora fiind mai mult ocazională. Cu unele excepţii (cântarele de mare
tonaj oferite de EUBAM şi cântarele preluate la bilanţul Serviciului Vamal ce aparţineau
AMTAI etc.), echipamentele folosite aparţin, cu titlu de proprietate, agenţilor economici,
deţinători ai spaţiilor unde sunt amplasate zonele de control vamal.
Dotarea insuficientă cu astfel de echipament nu permite contracararea efectivă a riscului
nedeclarării unei părţi din cantitatea reală a mărfurilor.
4. Preţurile minime pentru anumite categorii de mărfuri este o altă problemă cu care se
confruntă organele vamale. Anume, la acest capitol apar divergențe de opinii între agenţii
economici şi organele vamale şi, în rândurile ce urmează, demonstrăm, în acest sens, cât de bun
este instrumentarul pe care îl foloseşte inspectorul vamal de la linie.
Practica europeană, pentru asemenea situaţii, foloseşte alte mecanisme privind diminuarea
valorii în vamă şi anume: managementul riscurilor, auditul post-vămuire şi, nu în ultimul rând,
serviciul fiscal. Descurajarea diminuării are acţiuni concrete faţă de acei agenţi economici
catalogați cu nivel de risc sporit şi se efectuează prin trecerea ultimului pe culoarul roşu de
vămuire (aceasta înseamnă că va fi supus, de fiecare dată, controlului vamal integral al
mărfurilor), mediatizarea şi informarea instituţiilor de rigoare. Aceste acţiuni generează
cheltuieli suplimentare din partea agentului economic, afectarea reputației şi, în final, pierderea
clienţilor.
Desigur că şi în cadrul Serviciului Vamal din Republica Moldova există aşa mecanisme,
precum managementul riscurilor şi audit post-vămuire, dar rezultatele acestora nu permit a
califica dacă sunt eficiente cu adevărat, iar în ceea ce priveşte serviciul fiscal, există rezerve şi
mai mari, deoarece acest serviciu, practic, deloc, nu este valorificat de către stat în ceea ce
privește așa tipuri de controale/verificări. În opinia noastră, aceste două mecanisme ar trebui să
efectueze verificări în comun, deoarece agentul economic este sustras de două ori de la
activitatea sa, ceea ce presupune timp și resurse financiare suplimentare, deci, posibil, agentul
economic va avea pierderi în acea perioada.
Aplicarea tehnicilor specifice de determinare a valorii în vamă. De asemenea, este bine
cunoscut faptul că evoluţia continuă a tehnicilor de tranzacţionare, de finanţare a operaţiunilor
externe, precum şi apariţia noilor tipuri de mărfuri tranzacţionate ridică noi probleme în
determinarea valorii în vamă. În recunoaşterea acestor realităţi, a fost creat şi activează

113
Comitetul tehnic de evaluare în vamă, constituit pe baza Acordului privind aplicarea art.VII din
Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ. Însă deciziile,
normele privind avizele de evaluare în vamă şi recomandările acestuia nu au aplicare directă pe
teritoriul suveran al Republicii Moldova şi, în conformitate cu pct.72 a Regulamentului de
aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005, se aplică de birourile vamale pe baza
actelor normative ale Serviciului Vamal, citat pct.72: „Deciziile şi normele privind avizele de
evaluare în vamă, precum şi recomandările Comitetului tehnic de evaluare în vamă, constituit pe
baza Acordului privind aplicarea art.VII din Acordul de la Marrakech privind constituirea
Organizaţiei Mondiale de Comerţ, se aplică de birourile vamale pe baza actelor normative ale
Serviciului Vamal.”
Pentru a exemplifica importanţa acestui comitet tehnic, prezentăm, în continuare, aspectele
pe care le implică determinarea valorii în vamă a CD-lor ce conţin softuri. Astfel, la acest
subiect, sunt recunoscute două modalităţi de determinare a valorii în vamă, (a) prima
(recomandată de Comitetul tehnic) presupune că valoarea în vamă a unor astfel de mărfuri este
compusă exclusiv din valoarea suportului fizic, în condiţiile în care valoarea acestuia este
delimitată de valoarea softului, iar cea de a doua (b) presupune includerea în valoarea în vamă
atât a valorii suportului fizic, cât şi a valorii softului. Această problemă este reglementată diferit
în diferite ţări. Acest aspect este reglementat în Notele interpretative la unele articole din Legea
cu privire la tariful vamal, care prevăd: „La evaluarea în vamă a mijloacelor de suport ale
softurilor pentru echipamentul de procesare a informaţiei, se va lua în considerare numai costul
mijlocului de suport. Valoarea în vamă nu trebuie să includă costul sau valoarea softurilor, ci
doar costul sau valoarea mijlocului de suport. În acest context, noţiunea „mijloc de suport” nu
include circuite integrate, semiconductori şi alte articole similare sau articole care încorporează
astfel de circuite şi articole; noţiunea „softuri” nu include înregistrări audio, video şi
cinematografice.”
O altă problemă a diminuării valorii în vamă o constituie nevalorificarea pe deplin a cadrul
normativ naţional care conţine unele pârghii eficiente din punctul nostru de vedere.
Una din aceste pârghii constă în eliberarea condiţională, mecanismul căreia este
reglementat la pct.3 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai
2002.
Eliberarea condiţională a mărfurilor poate fi aplicată de către organul vamal în cazul când,
pe parcursul perioadei de vămuire, este imposibilă luarea unei decizii definitive privind

114
acceptarea valorii în vamă determinată de către declarant. În asemenea cazuri, organul vamal are
posibilitatea de a elibera condiţional mărfurile cu determinarea provizorie a valorii în vamă (aici,
se are în vedere achitarea deplină a drepturilor de import calculate condiţional, de către organul
vamal), iar procedura determinării valorii în vamă definitive se amână pe o anumită perioadă de
timp stabilită de organul vamal, însă, acest termen nu poate depăşi 60 de zile.
În cazul neprezentării de către declarant a documentelor concludente privind determinarea
valorii în vamă, drepturile de import nu se restituie.
3.4. Concluzii la capitolul 3
Cercetările realizate în cadrul prezentului capitol permit formularea următoarelor
concluzii:
1. Evaziunea fiscală la importul mărfurilor, în perioada analizată, a influenţat negativ
bugetul de stat, valoarea mărfurilor nedeclarate constituind cca 251 mln. lei, majorarea
valorii în vamă a mărfurilor ulterior operaţiunilor de import – cca 95,3 mln. lei, plăţi
suplimentare – 92,6 mln. lei.
2. Sistemul de facilităţi acordat la importul mărfurilor în Republica Moldova conduce la
mari pierderi financiare ale statului, datorită lipsei unei analize a scutirilor acordate atât
la nivelul Serviciului Vamal, cât şi la nivelul Ministerului Economiei. Analiza efectuată
în cadrul acestui capitol demonstrează ineficienţa facilităţilor acordate de către stat atât
din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere a societăţii civile.
3. Identificarea dificilă a prevederilor referitoare la facilităţile de care poate beneficia o
persoană la importul anumitor mărfuri. Aceasta se datorează faptului că prevederile
despre facilităţile acordate sunt dispersate prin diferite acte legislative.
4. Nevalorificarea potenţialului acordat de legislaţia în vigoare în privinţa determinării
valorii în vamă, ne referim aici la oportunitatea de aplicare a mecanismului de eliberare
condiţională. În capitolul dat, sunt reflectate argumentele care servesc ca bază pentru
lansarea acestei proceduri, care, pe de o parte, vor aduce o asigurare financiară ambelor
părţi (organului vamal şi agentului economic).
5. În majoritatea cazurilor, colaboratorii vamali acceptă completarea neconformă a rubricii
nr.31 din declaraţia vamală în detaliu „Colete şi descrierea mărfurilor, mărci şi
numere; numărul containerului; numărul şi natura”. Drept rezultat, de multe ori, în
declaraţiile vamale în detaliu, nu este indicată denumirea comercială a mărfii, care poate
avea o importanţă deosebit de mare asupra determinării valorii mărfii. Aceasta, practic,
face imposibilă aplicarea pe scară largă a metodei nr.2 sau nr.3 de determinare a valorii
în vamă. În acest sens, se propune revizuirea integrală a modului de completare a

115
 rubricii.31 a DVD, în format electronic, cu indicarea mărcii comerciale/tipul producţiei,
calitatea, parametrii fizici, starea (nou, vechi, deteriorat) etc.
6. Verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă se efectuează cu încălcări, aceasta
datorându-se dotării informaţionale şi metodologice insuficiente a colaboratorilor
vamali. Astfel, lipseşte (a) suportul informaţional sub formă de bază de date a actelor
normative în vigoare, (b) suportul informaţional în ceea ce priveşte tranzacţiile cu
mărfuri identice sau similare derulate de către agenţii economici pe întreg teritoriul
vamal.
7. Majoritatea posturilor vamale (zonele de control vamal permanente) nu sunt dotate cu
echipament specializat, destinat măsurărilor şi cântăririlor în cantităţi industriale, fapt ce
nu permite contracararea efectivă a riscului nedeclarării unei părţi din cantitatea reală a
mărfurilor și respectiv valoarea lor.

116
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Cercetarea aspectelor financiare, în cadrul activităţii vamale prin prisma integrării
Republica Moldova în Uniunea Europeană, ne permite să formulăm următoarele concluzii:
1. Aspectele financiare în activitatea vamală sunt influenţate de conceptele şi teoriile care
s-au abordat în evoluţia istorică a societăţii şi a economiei moderne. Studiul acestor teorii
confirmă necesitatea abordării continue a valorilor unei economii de liber schimb şi eficienţei
activităţii vamale.
2. În cadrul teoriilor şi lucrărilor analizate, se subliniază clar că aspectele financiare din
cadrul activităţii vamale joacă un rol important în economia unei ţări şi poate genera efecte
financiare pozitive asupra mai multor ramuri ale economiei, însă totul depinde de modul de
gestionare a resurselor statului.
3. Politica comercială şi vamală trebuie să fie bine echilibrată şi, totodată, suficient de
flexibilă pentru a putea gestiona circuitul de mărfuri importate/exportate şi, totodată, să fie
capabilă să absoarbă mijloace băneşti suficiente, însă nu în detrimentul liberalizării pieţelor.
4. Deciziile economice privind schimbul de mărfuri trebuie să fie adoptate, în primul
rând, având în vedere consumatorul şi, în al doilea rând, promovarea anumitor ramuri ale
economiei, în caz contrar, există premise ca deciziile să se soldeze cu efecte financiare negative.
5. Efectul integrării Republicii Moldova în spaţiul european prezintă
beneficiile financiare
• reducerea nivelului de protecţie tarifară prin adoptarea tarifului exterior comun,
ceea ce va facilita accesul produselor din afara UE în Republica Moldova,
• reducerea cheltuielilor bugetare pentru întreţinerea infrastructurii şi personalului
organelor vamale. Acest factor este determinat de diminuarea volumului de
activitate prin eliminarea controlului vamal în comerţul intracomunitar, această
activitate fiind aplicabilă numai în relaţiile cu terţii (ţările care nu sunt membre a
UE),
• majorarea veniturilor percepute la importul mărfurilor accizate, datorită faptului că
gestionarea accizelor va fi efectuată doar de către Serviciul Vamal (competenţele
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat vot trece la Serviciul Vamal),
• eliminarea taxei vamale şi taxei pentru procedurile vamale în comerţul cu ţările
membre ale UE, va stimula creşterea consumului de mărfuri în ţară şi, respectiv,
creşterea PIB-ului,
• diminuarea veniturilor din TVA, pe motiv că nu se va aplica pentru taxele vamale
şi taxa pentru procedurile vamale.

117
dezavantaje financiare
• simularea diminuării volumului taxei vamale cu 60%, prin intermediul modelului
ecomico-matematic, demonstrează un efect de descreştere a PIB-ului cu cca. 1
punct procentual (de la 2,88% până la integrare şi 1,85% după integrare chiar din
primul trimestru al anului de aderare). În trimestrele următoare se atestă o creştere
continuă a diferenţei dintre cele două situaţii prognozate (pină la integrare și după
integrare), astfel înregistrând la finele anului de după aderare o diferenţă a
proiecţiilor PIB prognozate de cca. 2%, deşi ambele prognoze atestă o creştere
economică. Pentru întreaga perioadă de prognoză diferenţa dintre proiecţiile PIB-
ului indică o creşte tot mai mare spre finele perioadei de prognoză, fapt care
demonstrează că excluderea taxei vamale va influenţa negativ creşterea economică,
• scăderea gradului de protecţie a producătorilor autohtoni,
• descurajarea climatului investiţional deoarece producţia fabricată în Republica
Moldova nu va putea pătrunde nici pe teritoriul ţărilor CSI – deoarece va înceta
comerţul liber cu ţările membre CSI, nici pe piaţa UE, deoarece producţia nu va
corespunde standardelor UE,
• creşterea consumului de mărfuri din UE se va datora accesibilităţii mai mari pentru
produsele din ţările membre UE şi excluderii taxelor vamale, ceea ce va menţine
creşterea PIB-ului în următorii ani după integrare.
6. Sistemul de garantare financiară implică nişte instrumente nevalorificate, precum
cardurile bancare la terminalele băncii autorizate pentru depunerea garanţiei şi
retragerea mijloacelor băneşti după încheierea procedurii. De asemenea, sistemul de
garantare nu acoperă mărfurile nedeclarate sau declarate incorect, ceea ce poate
conduce la unele pierderi financiare.
7. Lipsa unui mecanism eficient de analiză a facilităţilor acordate la importul mărfurilor,
atât în cadrul Ministerului Finanţelor, Serviciului Vamal, cât al Ministerului
Economiei, în ceea ce priveşte imperfecţiunea procedurilor/proceselor de acordare a
facilităţilor respective. Acest lucru generează cheltuieli financiare suplimentare, care
manifestă o tendinţă de creştere pe parcursul ultimilor doi ani. Un alt impediment în
soluţionarea acestei probleme îl constituie insuficienţa interacţiunii dintre mediul de
afaceri şi organele vamale în partea ce vizează combaterea evaziunii fiscale la import.
8. Acordarea facilităţilor la import, contrar conceptului prevăzut, fără o delimitare clară a
ramurilor concrete ale economiei care urmează să beneficieze de facilităţi la import. În

118
 urma analizei, s-a constatat că facilităţile sunt îndreptate mai mult spre necesităţile
sociale şi nu spre cele economice.
9. Neutilizarea de către Serviciul Vamal a întregului spectru de instrumente pentru
determinarea valorii în vamă la import, din acest considerent sunt reţinute mărfurile în
vamă şi, totodată, agenţii economici sunt nevoiţi să suporte cheltuieli adiționale
procedurii de vămuire. Suportul metodologic insuficient pentru colaboratorii vamali
implicaţi în acest proces este un factor care încetinește soluţionarea acestei probleme.
10. Echipamentul necesar cântăririi, măsurării, verificării în cadrul fiecărui post vamal
este redus şi, din aceste motive, există pierderi financiare (nedeclararea conformă sau
chiar nedeclararea mărfurilor). De asemenea, utilizarea greşită a metodelor de
determinare a valorii în vamă la importul mărfurilor constituie un impediment care
conduce la neîncasarea cuantumului real de mijloace băneşti.
În vederea perfecționării activității vamale, prezentăm următoarele recomandări:
1. Revizuirea conceptelor tarifare, în cadrul activităţii vamale, prin prisma teoriilor şi
conceptelor moderne. Acest lucru poate fi realizat prin crearea şi dezvoltarea unei
subdiviziuni analitice în cadrul Serviciului Vamal, care va colabora cu direcţia de
profil din cadrul Ministerului Finanţelor şi Ministerului Economiei în vederea
identificării noilor oportunităţi ale sistemului de impunere. Revizuirea conceptelor
politicii tarifare, vamale şi comerciale trebuie să ţină cont de prevederile integrării
Republicii Moldova în UE din punct de vedere al activității vamale.
2. Aplicarea modelului economico-matematic de prognozare a veniturilor vamale
elaborat în prezenta cercetare, care presupune corelația dintre impozite indirecte (taxa
vamală, accize) și creșterea economică.
3. Utilizarea unei garanţii financiare unice (globale) pentru toate categoriile de regimuri
vamale, capabilă să acopere mai multe tranzacţii. Sistemul de garantare trebuie să
acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect, astfel, angajamentul garantului
trebuie să acopere cuantumul taxelor la import ce urmează a fi plătite de contribuabil
până la sau în momentul vămuirii.
4. Exonerarea de obligaţia constituirii garanţiilor, în cazul în care suma ce urmează a fi
garantată este mai mică decât un plafon considerat acceptabil (în cazul UE, acest
plafon constituie 500 euro), în cazul în care nu este posibilă determinarea valorii
exacte, garanţia corespunde valorii celei mai ridicate, estimate de către autorităţile
vamale, a taxelor la import sau la export corespunzătoare obligaţiei vamale şi a altor
impuneri care pot fi susceptibile de a apărea. Totodată, în opinia noastră, garantul

119
 trebuie să fie orice terţ din următoarele categorii: organism de creditare, instituţie
financiară sau companie de asigurări, acreditate în modul stabilit de legislaţie (fără
necesitatea autorizării din partea autorităţii vamale).
5. Accentuarea importanţei domeniului privind combaterea evaziunii fiscale în activitatea
vamală, anume, în acele direcţii, care prezintă un risc mai mare de fraudare şi anume:
diminuarea stimulentelor de evaziune fiscală. Analiza profundă a consecinţelor de
majorare a cotelor impozitelor asupra mărfurilor la import, problemă care apare
frecvent în situaţia în care majorarea cotelor impozitelor şi taxelor în ţară conduce la
faptul că ele sunt cu mult mai mari decât cele din statele vecine. Ca urmare acestei
situaţii, se majorează stimulentele asupra factorilor de evaziune fiscală. Această
problemă apare nu numai când, în Republica Moldova, se majorează cotele impozitelor
indirecte, dar şi când un alt stat diminuează cotele sale. Pentru soluţionarea acestei
probleme, cel mai favorabil şi necesar este coordonarea politicii fiscale naționale cu
politicile fiscale ale statelor vecine pentru evitarea concurenţei fiscale deoarece fiecare
dintre state tinde la protejarea bazei fiscale proprii sau tinde la cuprinderea bazei
fiscale străine. În Uniunea Europeană, spre exemplu, pentru depăşirea acestei
probleme, sunt stabilite cotele accizelor minimale, care sunt obligatorii pentru toate
statele membre.
6. Colectarea şi analiza informaţiei prezintă o însemnătate majoră în combaterea
riscurilor aferentre evaziunii fiscale la import. În urma colaborării între organele
vamale şi cele fiscale în vederea schimbului de informaţie dintre ele, pot fi descoperite
formele principale de evaziune fiscală. Adresarea către mediul de afaceri poate genera
rezultatele favorabile, deoarece contribuabilii onești sunt afectați din cauza existenţei
contribuabililor, care nu-şi onorează obligaţiunile vamale în conformitate cu legislația
în vigoare.
7. Formarea unor echipe mixte din cadrul mai multor instituţii publice cu abilităţi
similare. Resursele organelor vamale sunt limitate în executarea anumitor acţiuni de
contracarare a evaziunii fiscale, din acest considerent, este necesară colaborarea
Serviciului Vamal cu Serviciul Fiscal de Stat, Centrul Național Anticorupție etc. Între
aceste organe, trebuie să fie elaborate şi încheiate memorandumuri oficiale, în care să
fie indicate funcţiile/sarcinile/atribuţiile exacte ale fiecărei instituţii în partea ce ţine de
contracararea evaziunii fiscale la importul mărfurilor. În aceeaşi ordine de idei, este
necesară conlucrarea dintre organele vamale ale ţărilor limitrofe, prin schimbul de
informații şi bune practici.

120
8. Colaborarea cu organele vamale ale altor ţări în vederea excluderii situaţiilor de
falsificare a documentelor şi în scopul asigurării unui control mai adecvat al
informației privind exportul şi importul mărfurilor, în special cu ţările care sunt
principalii parteneri în comerţul exterior.
9. Semnarea acordului administrativ de cooperare cu Oficiul European Anti Fraudă -
OLAF, în scopul de a facilita practica de cooperare şi de a beneficia de asistenţă din
partea acestei organizaţii în domeniul combaterii evaziunii fiscale la importul de
mărfuri, de asemenea, asistarea OLAF în operaţiunile desfăşurare privind
contracararea evaziunii fiscale, prin participarea la efectuarea controalelor şi
verificărilor pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.
10. Interacţionarea organelor vamale cu organele fiscale în vederea combaterii
fenomenului de evaziune fiscală (integrarea anumitor module din cadrul sistemelor
informaţionale care vor permite contrapunerea, verificarea datelor despre agentul
economic).
11. Implementarea unei proceduri de analiză prealabilă a intenţiei agentului economic de a
majora capitalul social prin importul de active materiale. Suplimentar, este necesar ca
organele vamale să efectueze verificarea corectitudinii emiterii raportului de evaluare
prin confirmarea faptului că expertul a avut acces direct la mărfurile care constituie
obiectul evaluării. De asemenea, problema ar putea fi soluţionată prin elaborarea şi
legiferarea unui catalog al activelor materiale pentru a putea califica concret şi corect
categoria activului material importat cu acordarea facilităţilor.
12. Colaborarea cât mai strânsă dintre organele vamale şi cele fiscale – acest lucru permite
reducerea fenomenului de evaziune fiscală ce vizează importul mărfurilor, dar şi
permite un control eficient asupra exportului, ceea ce, poate avea consecinţe pozitive
din punct de vedere financiar, deoarece sistemul de restituire a TVA şi accizelor pentru
exportatori provoacă agenţilor economici fraude economice.
13. Preluarea principiilor de analiză a facilităţilor (sociale şi economice), permite
identificarea şi eliminarea facilităţilor care generează diminuarea veniturilor în bugetul
de stat şi nu sunt eficiente.
14. Elaborarea procedurii de eliberare condiţională, conform practicii UE, ar putea
soluţiona problema diminuării valorii în vamă. Această măsură trebuie utilizată pe o
scară mai largă în cadrul tuturor birourilor vamale, fapt ce permite excluderea, în mare
parte, a divergențelor care apar între organele vamale şi agenţii economici în procesul
de verificare a corectitudinii determinării valorii în vamă. Un alt element, cu impact în

121
 soluţionarea problemei diminuării valorii în vamă, ar putea fi modificarea şi
completarea legislaţiei referitoare la sancţionarea mai dură a importatorilor, care
diminuează valoarea în vamă. Combaterea diminuării valorii în vamă trebuie să fie
considerată ca o direcţie prioritară în politica vamală.
15. Sporirea ponderii agenţilor economici, care, benevol, se conformează prevederilor
legale în materie vamală (self-compliance). Această strategie va conţine cel puţin
prevederi privind identificarea şi aplicarea în practică a factorilor stimulatori şi
factorilor nestimulatori, care, odată aplicaţi, vor asigura sporirea continuă a nivelului
de conformare benevolă în rândul agenţilor economici. În calitate de criterii de
eligibilitate, ar putea fi fixate următoarele cerinţe, întrunirea cărora ar acorda agentului
economic dreptul de a beneficia de proceduri vamale simplificate: lipsa pe parcursul
ultimilor 2 ani a antecedentelor penale şi erorilor semnificative în declarare; derularea
operaţiunilor de comerţ exterior de minimum 3 ani; numărul de tranzacţii de
import/export efectuate de către agentul economic să nu fie mai mică de 50 de
tranzacţii anual; valoare statistică a mărfurilor tranzacţionate (import / export), în
decursul ultimului an să nu fie mai mică de 5 mil. lei.

Avantajele recomandărilor propuse și impactul acestora în dezvoltarea ştiinţei, economiei

naţionale:
A. pe plan economic:
1. perfecționarea sistemului de impozitare administrat de Serviciul Vamal al Republicii
Moldova,
2. majorarea încasărilor la bugetul de stat din contul sporirii calității sistemului de
contracarare a evaziunii fiscale la import, diminuării valorii în vamă a mărfurilor la
import, acordarea nejustificată a facilităților vamale,
3. optimizarea cheltuielilor bugetului de stat datorită utilizării mai eficiente a resurselor
disponibile pentru implementarea politicii vamale,
4. securizarea economică a statului,
5. utilizarea modelului econometric, care este destinat simulărilor impactului anumitor
impozite și taxe vamale asupra creșterii economice și viceversa.
B. pe plan juridic:
1. racordarea legislației naționale la standardele Uniunii Europene (în materie vamală)
și aplicarea celor mai bune practici internaționale,
2. unificarea practicii și uniformizarea modului de aplicare a prevederilor legislației
vamale.

122
Planul de cercetări de perspectivă include următoarele:
1. Aprofundarea cercetărilor axate pe evoluția implementării politicii vamale a Republicii
Moldova în contextul globalizării,
2. Analiza practicii mondiale de aplicare a tarifelor vamale,
3. Compararea sistemului de impozitare al Republicii Moldova cu modele din cadrul
statelor UE,
4. Evaluarea impactului infracțiunilor economice asupra bugetului de stat al Republicii
Moldova.

123
 BIBLIOGRAFIE

1. AFANASE, C. Organizarea şi conducerea activităţii autorităţii vamale. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică RA, 2005, pag. 3-17.
2. BALAN, A. Căile de sporire a eficienţei sistemului de control al valorii în vamă, Analele
ASEM, ediţia a XI-a, Nr. 1/2003, p. 99-101
3. BALAN, A. Criteriile de bază în aprecierea eficienţei activităţii vamale, Conferinţa
Ştiinţifică Internaţională „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (25-26
septembrie 2009), p. 160-163
4. BALAN, A. Rolul plăţilor vamale în formarea bugetului de stat şi în asigurarea securităţii
economice a statului, Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Republica Moldova: 20 de ani de
reforme economice” (23-24 septembrie 2011) Vol. II, p. 137-139
5. BĂLOIU, L. Inovarea în economie. Bucureşti: Editura Economică, 2004. 344 p.
6. BISTRICEANU, GH. Finanţele agenţilor economici. Bucureşti: Editura Economică, 2001.
pag. 431
7. BUJORICĂ, I., POP, M., RADU, V. Eficienţa economică a comerţului exterior. Bucureşti:
Editura Politică, 1976. 131 p.
8. BUȘMACHIU, E., CIMACOVSCHI, L., URSU, V. Public policies and strategies to
enhance the economic potential of a country. Case of Moldova, Journal of Public
Administration, Finance and Low (1/2012), Iași, România, p.17-30, ISSN: 2285-2204.
9. BUŞMACHIU, E.; IGNAT, M. Rolul impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului
de stat. Economica. 2012, nr. 3 (81), 93-102. ISSN-1810-9136.
10. CARAIANI, GH. Reglementări internaţionale privind vămuirea mărfurilor. Bucureşti:
Editura Lumina Lex, 1997. pag.10-13.
11. CARMEN, M. Drept vamal – auxiliar curricular pentru specialitatea lucrător vamal.
Bucureşti: Editura Economică, 2000. pag. 10.
12. CIOBANU, S. Importul şi exportul: aspecte metodologice. În: Economica. Chişinău:
ASEM, 2007. nr. 2.
13. CIOBANU, S. Metode de tratare a importului. În : Revista Economie şi Sociologie.
Chişinău: AŞM., IEFS, 2006. nr.3.
14. Codul fiscal al Republicii Moldova. Nr.1163-XII din 24.04.1997, titlul I, art.5 „Noţiuni
generale”, pct.33. În. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din
08.02.2007.

124
15. Codul vamal al Republicii Moldova. Nr.1149 din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 23.12.2000, nr.160-162/1201. Republicat în: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007, pag.103.
16. DABIJA, T. Analiza sistemului vamal şi direcţiile de perfecţionare în concepţia vamală a
Uniunii Europene. În: Dezvoltarea durabilă a României şi Republicii Moldova în context
european şi mondial. Conferinţa ştiinţifică internaţională din 22 – 23 septembrie 2006.
Chişinău: ASEM 2006, vol. II, p. 125 – 128.
17. DABIJA, T. Conturarea aspectelor financiare în activitatea vamală. În: Politici financiare de
relansare a creşterii economice în condiţiile crizei economice mondiale: Conferinţa
ştiinţifică internaţională din 29 – 30 aprilie 2010. Chişinău: ASEM, 2010, vol. 2, p. 113 –
118.
18. DABIJA, T. Funcţiile economice ale regimurilor vamale suspensive. În: Economica.
Chişinău, 2007, nr.3 (59), p. 109 – 112.
19. DABIJA, T. Particularităţile activităţii vamale în Republica Moldova. În: Simpozionul
internaţional al tinerilor cercetători din 14 – 15 aprilie 2006. Chişinău: ASEM 2006, ed. IV-
a, vol. I, p. 285 – 286.
20. DABIJA, T. Problemele sistemului de garantare financiară a obligaţiilor vamale în cadrul
regimurilor vamale suspensive. În: Economica. Chişinău, 2010, nr.4(74), p.100 – 109.[17]
21. DABIJA, T. Retrospectiva activităţii de audit intern. În: Revista ”VAMA”, ediţie periodică a
Serviciului Vamal, Nr.6(24) 2011, pag.16 – 18.
22. DABIJA, T. Rolul regimurilor vamale definitive privind reglementarea pieţei interne şi
stimularea dezvoltării economiei naţionale. În: Simpozionul internaţional al tinerilor
cercetători din 19-20 aprilie 2007. Chişinău: ASEM 2007, ed. V-a, vol.I, p.212-214.
23. DABIJA, T. Taxele vamale – Aspecte teoretice, clasificarea şi influenţa lor asupra
veniturilor vamale. În: Economica. Chişinău, 2006, nr.3 (55), p.43 – 46.
24. DABIJA, T., CORNEA, I. Încasarea accizelor de către organele vamale la importul
mărfurilor. În: Analele Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Seria Economie.
Chişinău, 2008, vol. 7, p. 281 – 287.
25. DABIJA, T., CORNEA, I. Taxa pe valoare adăugată percepută de către autorităţile vamale.
În: Economica. Chişinău, 2007, nr. 4 (60), p.70 – 73.
26. Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 de modificare a Directivelor
92/79/CEE, 92/80/CEE şi 95/59/CE privind structura şi ratele accizelor aplicate tutunului
prelucrat. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 46, 16.02.2002, p.26.

125
27. Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului
comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii (Text cu relevanță pentru
SEE) În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 283, 31.10.2003, p. 51.
28. Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei
pe valoarea adăugată. În: (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347, 11.12.2006, p. 1.
29. Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al
accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
9 din 14.01.2009, p. 12.
30. Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor
accizelor la alcool şi băuturi alcoolice. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 316,
31.10.1992, p. 29.
31. Economie politică, http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_politic%C4%83 (vizitat
10.09.2013)
32. EFIM, O., GÂSCĂ, V., CALENIC, N. Activitatea vamală în Republica Moldova şi
fenomenul corupţiei, Chişinău, Transparency International - Moldova, 2003, 142 p.
33. ENESCU, C. Eficienţa comerţului exterior şi cooperării internaţionale. Bucureşti: Ed. Acad.
R.S.R., 1985. 269 p.
34. ENESCU, C. Modele de analiză a activităţii de comerţ exterior. Bucureşti: Editura
Academiei Române, 1993. 248 p.
35. EUGENIA, P. /trad./. WILLEM M. Economia integrării europene: teorie, practică, politici.
Chişinău: Epigraf, 2009. 496 p.
36. FRUMUSACHI, E. Aprecierea valorii în vamă – element al politicii comerciale externe a
statului. Analele ULIM, seria « Economie », vol 5, 2007.
37. FRUMUSACHI, E., PALII, N. Rolul condiţiilor de livrare în derularea tranzacţiilor
comerciale internaţionale. Analele ULIM, seria „Economie”, vol 5, 2008.
38. GRIGORESCU, C. Eficienţa şi creşterea economică. În: Comunicări la Conferinţa
Ştiinţifică. Bucureşti: Editura Academiei Române, 1972. 755 p.
39. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al Republicii
Moldova. Nr.1525 din 29.12.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
27.06.2008, nr.112-114/726.
40. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a
valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Nr.600 din
14.05.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova 23.05.2002, nr.66-68/697.

126
41. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea echipelor
mobile ale Serviciului Vamal. Nr.108 din 30.01.2006. În. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 10.02.2006, nr.25-27/149.
42. Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea de evaluare. Nr.989-XV din 18.04.2002.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 16.07.2002, nr.102/773.
43. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal. Nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 07.05.1998, nr.40-41/286.
44. Legea Republicii Moldova privind bugetul de stat pentru anul 1996. Nr.686-XIII din
14.12.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.01.1996, nr.2-3/22.
45. MINCU, G. Politica comercială a Republicii Moldova: cerinţe de import-export în comerţul
cu UE. Chișinău: BonsOffices, 2008. 116 p.
46. MURESAN, D. ş.a., Doctrine economice, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=66&idb= (vizitat 10.09.2013)
47. MURESAN, D. ş.a., Doctrine economice, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=66&idb= (vizitat 10.09.2013)
48. Normele metodologice privind aplicarea sistemului de tranzit pe teritoriul Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 17.02.2006, nr.28-30/72.
49. POPA A. Investiţii străine directe în economia Republicii Moldova şi perspectivele creşterii
acestora în contextul vecinătăţii cu Uniunea Europeană. Chişinău: BonsOffices, 2007. 44p.
50. POPA, A. Mega: Analiza creşterii economice în Moldova. Chişinău: BonsOffices, 2009.
142 p.
51. POPA I. Tranzacţii comerciale internaţionale. Bucureşti: Editura Economică, 1997, pag. 36-
38.
52. Raportul anual privind activitatea Serviciului Vamal în anul 2008.
http://customs.gov.md/index.php?id=1602 (vizitat 30.01.2009)
53. Raportul anual privind activitatea Serviciului Vamal în anul 2009.
http://customs.gov.md/index.php?id=2075 (vizitat 24.02.2010)
54. Raportul anual privind activitatea Serviciului Vamal în anul 2010.
http://customs.gov.md/index.php?id=2560 (vizitat 10.03.2011)
55. Raportul anual privind activitatea Serviciului Vamal în anul 2011.
http://customs.gov.md/index.php?id=2993 (vizitat 20.02.2012).
56. Regulamentul (CE) Nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui
regim comunitar de scutiri de taxe vamale (versiune codificată). În: Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene L 324, 10.12.2009, p.23.

127
57. Regulamentul (CE) Nr. 519/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun
aplicabil importurilor din anumite țări terțe și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr.
1765/82, (CEE) nr. 1766/82 și (CEE) nr. 3420/83. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
67, 10.3.1994, p. 89.
58. Regulamentul (CEE) Nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a
Codului Vamal Comunitar. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302, 19.10.1992, p. 1.
59. Regulamentul privind stingerea obligaţiei fiscale prin compensare. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 03.09.2004, nr.163-167/320.
60. SUTĂ, N. Curs de comerţ internaţional şi politici comerciale. Bucureşti: Editura Ceres,
1992. 506 p.
61. BARISHNIKOVA, E. Факторы эффективности в управлении таможенным делом,
http://morvesti.ru/archiveTDR/element.php?IBLOCK_ID=66&SECTION_ID=1389&ELE
MENT_ID=4763 (vizitat 10.09.2013)
62. АВДОКУШИН, Е. Международные экономические отношения. Москва: Юность,
2001. 368с.
63. БУГЛАЙ, В., ЛИВЕНЦЕВ, Н. Международные экономические отношения. Москва:
Финансы и статистика, 1997. 157с.
64. ВАГИН, В. Теория и методология таможенного дела. Сборник научных трудов в двух
частях, Москва, 2001.
65. ВИЛКОВА, Н. Инкотермс 2000: правила толкования международных торговых
терминов. 3-е изд. Москва: ВАВТ, 2008. 86 с.
66. ГУРОВА, И. Мировая экономика: Учебник. 4-е изд. Москва: Омега-Л, 2011. 400 с.
67. Зарождение таможни: сущность и содержание
http://custom.utmn.ru/custom/history/zarod.htm (vizitat 20.01.2010)
68. ИЛЬЯШЕНКО, В. Теория и практика внешнеторговых сделок: учеб. пособ. Самара:
изд-во Самар.гос. экон. ун-та, 2009. 887 с.
69. КЛИМОВ, В. Мировая экономика: прогноз до 2050 г. В журнале Вопросы экономики.
Москва, 2008. № 5
70. КОСЕНКО, В., ОПОШНЯН, Л. Основы теории эффективности таможенного дела,
Москва, РИО РТА, 2005
71. КОЧЕТОВ, Э. Геоэкономический (глобальный) толковый словарь. Том 1. А-М.
Москва: РИО РАН, 2002, 240 с.

128
72. МАКРУСЕВ, В., ДИАНОВА В., МАРКИНА, О. Вопросы теории и концепция
развития таможенного дела в России, http://www.tam-zap.ru/n_1_30_2008/1.pdf (vizitat
10.09.2013)
73. МАКРУСЕВ, В., ДИАНОВА В., МАРКИНА О. Управление развитием таможенных
органов России на основе институционального подхода, http://hses-
online.ru/2008/02/08_00_05/10.pdf (vizitat 10.09.2013)
74. Международные экономические отношения. В 2-х томах . Т.1. Под общ. ред. Р.И.
Хасбулатова. Москва: Изд-во Новость. Академия нового мышления. 1991. 424 с.
75. Мировая экономика: прогноз до 2020 года. /Под ред. акад. А.А.Дымкина. В журнале
Вопросы экономики. Москва, 2007. №12.
76. Настольная книга экспортера–импортера. Кишинев: “Vivar-editor”, SRL, 2007. 607 p.
77. Основы таможенного дела: учебник/Под ред. В.Г. Драганова. Москва: РТА ГТК РФ:
ОАО изд-во «Экономика», 1998. 687 с.
78. ОСТАНИН, В. Институт таможенного дела: вчера, сегодня, завтра, http://www.dalost-
inno.ru/html/library/Library19.pdf (vizitat 10.09.2013)
79. ПЯТОВ, А. Оценка эффективности деятельности таможенных органов,
http://www.rusnauka.com/7_NND_2009/Economics/42941.doc.htm (vizitat 10.09.2013) 27
80. РАЗУВАЕВА, К. Анализ внешнеэкономической деятельности: учеб. пос.. Пермь:
ПГУ, 2008. 219 с.
81. РАЙЗБЕРГ, Б. Современный экономический словарь. 3-е издание. Москва: ИНФРА-
М. 480 с.
82. САМУЭЛЬСОН, П. Экономика: пер. с англ. Москва: Вильямс, 2008. 1358 с.
83. СИМОНОВ, Н. Вступление россии в вто: таможенный аспект экономической
безопасности, Современные проблемы науки и образования № 4, 2008,
http://www.science-education.ru/25-1044
84. Уэрта де Сото Х. Социально-экономическая теория динамической эффективности,
Челябинск, Социум, 2011, 202 c.
85. ФЕДОРОВСКАЯ, М. Проблемы таможенного администрирования в рамках
Таможенного Союза и Евразийского Экономического Сообщества, www.economy.law-
books.ru/1-11/1-11-11.doc
86. ХАЛЕВИНСКАЯ, Е. Мировая экономика и международные отношения: учебник.
Москва: Магистр: ИНФРА-М., 2011. 364 с.
87. ХАПИЛИН, С. Методические подходы к оценке эффективности таможенного
регулирования внешнеэкономической деятельности в условиях реализации

129
 административной реформы, Вестник Томского государственного университета №
361, 2012, http://cyberleninka.ru/article/n/metodicheskie-podhody-k-otsenke-effektivnosti-
tamozhennogo-regulirovaniya-vneshneekonomicheskoy-deyatelnosti-v-usloviyah
88. Экономика Японии: учеб. пособие. Москва: Вост. Лит., 2008. 406 с.
89. BENAZIĆ, A. Measuring efficiency in the Croatian customs service: a data envelopment
analysis approach, http://www.fintp.hr/en/archive/measuring-efficiency-in-the-croatian-
customs-service-a-data-envelopment-analysis-approach_326/ (vizitat 10.09.2013)
90. BICKEL, P., FREEMAN D. „Some asymptotic theory for the bootstrap. Ann Statist 9 -
1196–1217”, 1981
91. BRUCE, G. Carruthers, Rules, Institutions, and North's Institutionalism: State and Market in
Early Modern England, Northwestern University, Spring 2007, European Management
Review, Vol. 4, Issue 1, pp. 40-53, 2007
92. BYÉ, M., DESTANNE DE BERNIS G. Relations économiques internationales, I Echanges
internationaux. Paris: Trécis Dalloz, 1977.
93. ÇAGLAR, Ö., FRANCISCO, J. Parod, Customs unions and foreign investment: theory and
evidence from mercosur’s auto industry, Central Bank of Chile Working Papers N° 282,
Diciembre 2004, http://www.comisiondistorsionesdeprecios.cl/eng/studies/working-
papers/pdf/dtbc282.pdf
94. COLETTE, N. Economie Internationale. Fondements et politiques, Litec, 1996, p.46-47,81.
95. COLETTE, N. Economie Internaţionale. Fundaments et politigues. Paris: Litec, 1996. 520 p.
96. Danute Adomaviciute, Customs role ensuring revenue collection, European International
Journal of Science and Technology ,
http://www.cekinfo.org.uk/images/frontImages/gallery/Vol.2_No._3_April_2013/5.pdf
(vizitat 04.09.2013)
97. DG Trade Statistic. EU bilateral trade and trade with the world.
http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2006/september/tradoc_113479.pdf (vizitat
18.03.2011)
98. ENDERS, W. Applied econometric time series, John Wiley & Sons, Inc., 1995.
99. FAVERO, C. Applied macroeconometrics, Oxford University Press, Oxford, 2001.
100. FRÉDÉRIC, B., http://en.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A9d%C3%A9ric_Bastiat
(10.09.2013)
101. Global and Regional Trends of FDI Outflows in 2010, UNCTAD Global Investment Trends
Monitor, N.6, 27 April 2011 available on
http://www.unctad.org/en/docs/webdiaeia20114_en.pdf (vizitat 23.05.2011)

130
102. HAMILTON, J.Time Series Analysis, Princeton University Press, Princeton, 1994.
103. JAMES and PEARCE, The factor price equalisation, Revue of Economic Studies, 1951-
1952, vol.19, nr.49. În: C.Neme, Economie Internationale, Paris, 1996, p. 84
104. JEAN-Louis MUCCHIELLI, Relations économiques internationales, Hachette, 1995, p. 34-
46
105. JESUS, HUERTA de SOTO. Teoria eficientei dinamice, Iaşi, Editura Universitatii
Alexandru Ioan Cuza , 2011, 495 p.
106. JESUS HUERTA de SOTO, The Theory of Dynamic Efficiency, Routldge, London and
New-York, 2009, 377p.
107. JOHN, L. http://en.wikipedia.org/wiki/John_Locke (vizitat 10.09.2013)
108. JOHNS, R. A International Trade Theories and the Evolving International Economiy,
Frances. London: Pintner Problester, 1985.
109. KMENTA, J. Elements of econometrics, 2 nd edition, Macmillan, New York, 1986.
110. LINDER, S. An Essaying Trade and Transformation. New York: Wiley&Sons, 1061.375 p.
111. LUTKEPOL, H. “Introduction to multiple time series analysis, Springer-Verlag, Berlin,
1991.
112. MICHAEl H. Customs modernization and the international trade superhighway, Westport,
Quorum, 1998, 248 p.
113. MICHAEL, H., SAPNA I. Achieving resource efficiency by customs administrations in a
constrained economic climate: a critical examination, World Customs Journal, vol. 3, no. 2,
43-62, (2009)
114. MUCCHEILLI, J. Relations economigues internationales. Paris: Hachette Livre, 1995. 438
p.
115. OHLIN, B. Interregional and International Trade. Cambridge: Harvard Univers. Press, 1933.
520 p.
116. PHILLIPS, P., PERRON, P. Testing for a unit root in time series regression, Biometrica 75
(June). 1988
117. POLNER, M. Coordinated border management: from theory to practice, World Customs
Journal
118. POPOV, E., SERGEEV, A. The Modern Russian Institutionalism: Further Discussion,
Voprosy Economiki, 2010, vol. 2
119. PORTER, M. The Competitive Advantage of Nations. London: The mac Millan Press, 1990.
855 p.
120. RENÉ, S. Le Commerce International, Armand Colin, Paris, 1995, p. 50-60.

131
121. RICARDO, D. The Principle of Political Economy and Taxation. New York: E.P.Duttton,
(publicată pentru întâia oară în 1817), 1963. 540 p.
122. RICHARD, G. The Theory of Customs Unions: Trade Diversion and Welfare, Economica,
New Series, Vol. 24, N. 93 (Feb. 1957), pp. 40-46
123. ROLF, M., RYLSKA N. Economic integration: free trade areas vs. customs unions,
http://www.international.alberta.ca/documents/International/WCER-
FTA_custom_unions_shortversion_Aug01.pdf (vizitat 10.09.2013)
124. RUTHERFORD, M. Institutions in Economics: The Old and The New Institutionalism
(Historical perspectives on modern economics), Cambridge University Press, Cambridge,
New York and Melbourne, 1994, 225 p.
125. SANDRETTO, R. Le commerce international. Paris : Armand Colin, 1995. 430 p.
126. SIMS, C., STOCK J., WATSON M. Inference in linear time series models with some unit
roots, Econometrica, January, 1990.
127. SMITH, A. An Inquiry into Nature and Causes of the Health of Nation. New York: Modern
Library, 1937. 407 p.
128. SMITH, A. The Wealth of Nations (1776), Bk.V, Ch.2, Art.IV,
http://www.adamsmith.org/smith/won-b5-c2-article-4-ss5.htm (vizitat 03.11.2009)
129. Statistica Vamală. http://customs.gov.md/index.php?id=28 (vizitat 10.02.2012)
130. THAYER, W. Institutional economics, http://www.sjsu.edu/faculty/watkins/econ193.htm
131. Valued added tax. În:Wikipedia. http://en.wikipedia.org/wiki/Value_added_tax (vizitat
15.12.2011).
132. VARIAN, H. Bootstrap Tutorial. Mathematica Journal, 9, 2005, pag.768-775.
133. World Trade Organisation. World Tariff Profiles.
http://www.wto.org/english/res_e/reser_e/tariff_profiles_e.htm (vizitat 10.03.2011).

132
ANEXE

133
 ANEXA 1

134
 ANEXA 2

Tabelul A2.1: Compararea tarifului vamal de import al Republicii Moldova și Uniunii Europeane, pe

Nr / Grupa de mărfuri Codul Media simplă Ponderea TV Ponderea Ponderea

ord țării a TV 0, în grupa de importurilor importurilor cu TV
marfă în grupă 0 din total TV/grupa

1 2 3 4 5 6 7
1 Produse de origine animală MD 17,4 1,1 0,2 27,4
UE27 24,1 20,6 0,4 9,9
2 Produse lactate MD 15,3 0,0 0,5 9,8
UE27 52,3 0,0 0,0 0,0
3 Fructe, legume și plante MD 14,1 0,0 2,0 12,5
UE27 10,3 22,8 1,5 11,7
4 Cafea, ceai MD 10,6 0,0 0,8 8,3
UE27 6,6 27,1 0,7 78,1
5 Cereale și produse de panificație MD 13,3 0,6 2,9 42,9
UE27 21,3 6,3 0,6 1,9
6 Seminţe oleaginoase, grăsimi şi MD 10,7 2,6 1,1 17,0
uleiuri
UE27 5,1 48,2 1,6 69,6
7 Zahăr și produse zaharoase MD 56,3 0,0 0,2 0,5
UE27 26,4 0,0 0,1 0,0
8 Băuturi și tutun MD 15,5 0,0 0,9 23,0
UE27 21,8 23,4 0,6 15,4
9 Bumbac MD 0,0 100,0 0,0 100,0
UE27 0,0 100,0 0,0 100,0
10 Alte produse agricole MD 9,1 9,2 0,7 52,2
UE27 4,3 66,4 0,4 67,7
11 Pește și produse din pește MD 4,3 57,0 0,9 73,0
UE27 11,2 10,7 1,2 5,0
12 Produse minerale și metal MD 3,4 59,6 20,5 80,5
UE27 2,0 49,5 17,6 55,9
13 Petrol MD 0,0 100,0 11,2 100,0
UE27 2,0 50,0 23,1 83,9
14 Produse chimice MD 4,4 26,2 12,6 53,4
UE27 4,6 20,0 8,5 43,0
15 Lemn, hârtie etc. MD 6,0 31,4 6,8 45,1
UE27 0,9 84,1 2,8 85,2
16 Textile MD 8,0 1,6 5,9 65,2
UE27 6,5 3,4 2,0 2,2
17 Haine MD 12,0 0,0 1,5 0,0
UE27 11,5 0,0 4,1 0,0
18 Piele, încălțăminte etc MD 8,6 5,3 2,3 38,5
UE27 4,2 27,8 2,2 17,3
19 Mașini și echipamente neelectrice MD 7,9 16,6 9,4 92,9

UE27 1,7 26,5 10,8 53,1

20 Mașini și echipamente electrice MD 5,9 32,3 6,0 48,4
UE27 2,4 31,5 10,5 55,3
21 Mijloace de transport MD 4,3 19,4 8,5 81,7
UE27 4,1 15,7 5,1 17,1
22 Produse nespecificate MD 5,5 34,6 5,3 82,4
UE27 2,5 25,7 6,2 54,6
Sursa: Elaborat în baza [133]

135
 ANEXA 3

Tabel A3.1: Test de cauzalitate Granger

Verificarea testului de Cauzalitate Granger (CG)

Pairwise Granger Causality Tests

Sample: 2002Q1 2012Q4
Lags: 2

Null Hypothesis: Obs F-Statistic Prob.

PIB does not Granger Cause ACC 42 3.31158 0.0475

ACC does not Granger Cause PIB 0.33594 0.0168

TV does not Granger Cause ACC 42 0.43669 0.0495

ACC does not Granger Cause TV 1.59078 0.2174

TV does not Granger Cause PIB 42 5.50845 0.0081

PIB does not Granger Cause TV 11.8772 0.0001

Sursa: Calculele autorului cu suportul programului EViews 7.0

136
 ANEXA 4
Formalizarea modelării VAR

yt = a1 + a2 yt −1 + a3 yt − 2 + a 4tvt −1 + a5tvt − 2 + a6 act −1 + a7 act − 2 + ξ1

tvt = β1 + β 2 tvt −1 + β 3tvt − 2 + β 4 yt −1 + β 5 yt − 2 + β 6 act −1 + β 7 ac t − 2 + ξ 2
ac t = γ 1 + γ 2 act −1 + γ 3 ac t − 2 + γ 4 yt −1 + γ 5 yt − 2 + γ 6 tvt −1 + γ 7 tvt − 2 + ξ 3

Unde,
y- creşterea trimestrială a produsului intern brut;
tv- creşterea trimestrială a volumului taxelor vamale deflatate la PIB;
ac- creşterea trimestrială a volumului accizelor perceput de către organele vame, deflatate
la PIB.
α 1 ,..., α 3 ; β1 ,..., β 3 ; γ 1 ,..., γ 3
– maticea corelatiilor;
ξ 1 ,..., ξ 3
– matricea de vectori a erorilor;
ξ1 ,...,ξ3 ~ N (0, σ ξ ,...,ξ
1 3
)
Erorile sunt stocastic normal distribuite cu medie zero, iar varianţă constantă.

137
 ANEXA 5
Tabel A5.1 Modelul VAR
Vector Autoregression Estimates
Sample (adjusted): 2002Q3 2012Q4
Included observations: 42 after adjustments
Standard errors in ( ) & t-statistics in [ ]

ACC PIB TV

ACC(-1) 1.688972 -2.906347 -0.123565

(0.07704) (2.11464) (0.04931)
[ 21.9223] [-1.37439] [-2.50585]

ACC(-2) -0.839644 0.518963 0.052756

(0.07646) (2.09870) (0.04894)
[-10.9811] [ 0.24728] [ 1.07799]

PIB(-1) -0.000332 1.804615 -0.003433

(0.00461) (0.12662) (0.00295)
[-0.07192] [ 14.2524] [-1.16284]

PIB(-2) 0.009884 -0.625084 0.009722

(0.00517) (0.14196) (0.00331)
[ 1.91101] [-4.40333] [ 2.93698]

TV(-1) -0.148245 -3.286762 1.821026

(0.16110) (4.42181) (0.10311)
[-0.92019] [-0.74331] [ 17.6609]

TV(-2) -0.353543 -7.536527 -1.215085

(0.18527) (5.08520) (0.11858)
[-1.90825] [-1.48205] [-10.2470]

C -15.38383 121.1791 -5.673273

(7.79243) (213.881) (4.98742)
[-1.97420] [ 0.56657] [-1.13752]

R-squared 0.999374 0.999633 0.998364

Adj. R-squared 0.999266 0.999570 0.998084
Sum sq. resids 0.855616 0.644583 0.350498
S.E. equation 0.156352 0.429146 0.100071
F-statistic 93.10009 158.6997 35.60461
Log likelihood -171.2469 -310.3622 -152.5051
Akaike AIC 8.487948 15.11249 7.595481
Schwarz SC 8.777559 15.40210 7.885093
Mean dependent 13.01134 545.5915 588.5402
S.D. dependent 5.772982 206.8507 228.6131

Determinant resid covariance (dof adj.) 2.90E+09

Determinant resid covariance 1.68E+09
Log likelihood -624.8722
Akaike information criterion 30.75582
Schwarz criterion 31.62466

138
 Tabelul A5.2 Procedura de estimare
===============================
LS 1 2 ACC PIB TV @ C

VAR Model:
===============================
ACC = C(1,1)*ACC(-1) + C(1,2)*ACC(-2) + C(1,3)*PIB(-1) + C(1,4)*PIB(-2) + C(1,5)*TV(-1) + C(1,6)*TV(-2) + C(1,7)

PIB = C(2,1)*ACC(-1) + C(2,2)*ACC(-2) + C(2,3)*PIB(-1) + C(2,4)*PIB(-2) + C(2,5)*TV(-1) + C(2,6)*TV(-2) + C(2,7)

TV = C(3,1)*ACC(-1) + C(3,2)*ACC(-2) + C(3,3)*PIB(-1) + C(3,4)*PIB(-2) + C(3,5)*TV(-1) + C(3,6)*TV(-2) + C(3,7)

VAR Model - Substituted Coefficients:

===============================
ACC = 1.68897243977*ACC(-1) - 0.839643617815*ACC(-2) - 0.000331781701741*PIB(-1) +
0.00988372904594*PIB(-2) - 0.148244600379*TV(-1) - 0.353543234413*TV(-2) - 15.3838260078

PIB = - 2.90634676292*ACC(-1) + 0.518963407515*ACC(-2) + 1.80461452828*PIB(-1) - 0.625084210693*PIB(-2) -

3.28676218909*TV(-1) - 7.53652722526*TV(-2) + 121.179130374

TV = - 0.123564953238*ACC(-1) + 0.0527557051676*ACC(-2) - 0.00343337094989*PIB(-1) +

0.00972211917957*PIB(-2) + 1.82102649646*TV(-1) - 1.21508515404*TV(-2) - 5.67327270034

Sursa: Calculele autorului cu suportul programului EViews 7.0

139
 ANEXA 6
Tabel A6.1. Date anuale utilizate la calcule
Produsul Intern Brut (pib) Accize (acc) Taxe Vamale (tv)
2002 22556 551.747 197.364
2003 27619 745.933 291.953
2004 32031.8 745.241 310.316
2005 37651.9 985.996 425.48
2006 44754.4 851.013 457.353
2007 53429.6 1082.717 604.228
2008 62922 1311.869 818.501
2009 60430 1312.509 626.07
2010 71849 1702.968 759.683
2011 82174 2182.956 832.672
2012 88228 2440.2 938.1
Sursa: Biroul Național de Statistică și Serviciu Vamal.

Tabelul A6.2 Date trimestriale utilizate la calcule.

Produsul Intern Brut (pib) Accize (acc) Taxe Vamale (tv)
2002 T1 20494.06 447.3922 147.2144
2002 T2 21877.8 515.472 180.6329
2002 T3 23224.74 588.0004 213.7079
2002 T4 24532.78 655.9072 244.0282
2003 T1 25799.84 710.1224 269.1825
2003 T2 27023.82 741.5761 286.7595
2003 T3 28192.32 745.9033 295.2524
2003 T4 29271.48 745.714 299.4844
2004 T1 30325.83 745.46 302.569
2004 T2 31433.52 745.2707 306.916
2004 T3 32660.64 755.5859 317.6133
2004 T4 33982.72 821.4174 347.0064
2005 T1 35389 909.8196 384.5117
2005 T2 36877.47 975.6511 416.1864
2005 T3 38450.83 980.1959 430.9117
2005 T4 40131.89 943.2865 438.2748
2006 T1 41914.52 893.7225 443.9836
2006 T2 43787.52 856.8131 451.6532
2006 T3 45750.71 857.8187 466.2941
2006 T4 47846.63 904.0738 496.1799
2007 T1 50043.24 975.6513 536.8294
2007 T2 52296.03 1050.709 581.9535
2007 T3 54705.07 1114.598 630.1147
2007 T4 57761 1188.863 697.5554
2008 T1 60715.31 1259.429 766.0217
2008 T2 62638.06 1305.051 811.6768
2008 T3 62814.92 1312.001 810.2325
2008 T4 62133.52 1312.146 757.6146

140
 2009 T1 61218.48 1312.231 686.9564
2009 T2 60537.08 1312.377 634.3385
2009 T3 60772.4 1323.521 630.5205
2009 T4 63089.91 1398.392 660.0485
2010 T1 66647.41 1516.458 703.5779
2010 T2 70320.49 1644.996 744.9068
2010 T3 73226.15 1760.224 770.6749
2010 T4 76033.6 1888.478 789.0248
2011 T1 78742.17 2019.865 805.2396
2011 T2 81148.14 2136.162 822.5712
2011 T3 83111.03 2224.072 843.7943
2011 T4 84863.19 2300.596 867.9741
2012 T1 86409.32 2366.879 894.5039
2012 T2 87697.21 2419.766 923.1072
2012 T3 88674.66 2456.102 953.5075
2012 T4 89289.46 2472.734 985.4285
Notă: Convertirea datelor cu frecvența anuală în frecvența trimestrială a fost efectuată cu ajutorul soft – lui Matlab.

141
 ANEXA 7

Tabelul A7.1. Datele utilizate în cadrul modelului de tip VAR

T1 T2 T3 T4 Year
2002 2002
ACC 447.4 515.5 588.0 655.9 551.7
PIB 20494 21878 23225 24533 22556
TV 147.2 180.6 213.7 244.0 197.4
2003 2003
ACC 710.1 741.6 745.9 745.7 745.9
PIB 25800 27024 28192 29271 27619
TV 269.2 286.8 295.3 299.5 292.0
2004 2004
ACC 745.5 745.3 755.6 821.4 745.2
PIB 30326 31434 32661 33983 32031
TV 302.6 306.9 317.6 347.0 310.3
2005 2005
ACC 909.8 975.7 980.2 943.3 985.9
PIB 35389 36877 38451 40132 37651
TV 384.5 416.2 430.9 438.3 425.5
2006 2006
ACC 893.7 856.8 857.8 904.1 851.1
PIB 41915 43788 45751 47847 44754
TV 444.0 451.7 466.3 496.2 457.4
2007 2007
ACC 975.7 1050.7 1114.6 1188.9 1082.7
PIB 50043 52296 54705 57761 53429
TV 536.8 582.0 630.1 697.6 604.2
2008 2008
ACC 1259.4 1305.1 1312.0 1312.1 1311.9
PIB 60715 62638 62815 62134 62922
TV 766.0 811.7 810.2 757.6 818.5
2009 2009
ACC 1312.2 1312.4 1323.5 1398.4 1312.5
PIB 61218 60537 60772 63090 60430
TV 687.0 634.3 630.5 660.0 626.1
2010 2010
ACC 1516.5 1645.0 1760.2 1888.5 1702.9
PIB 66647 70320 73226 76034 71849
TV 703.6 744.9 770.7 789.0 759.7
2011 2011
ACC 2019.9 2136.2 2224.1 2300.6 2182.9
PIB 78742 81148 83111 84863 82174
TV 805.2 822.6 843.8 868.0 832.7
2012 2012
ACC 2366.9 2419.8 2456.1 2472.7 2440.2
PIB 86409 87697 88675 89289 88228
TV 894.5 923.1 953.5 985.4 938.1

Sursa: Biroul Naţional de Statistica şi Serviciul Vamal (frecvenţa anuală).

Notă: Convertirea datelor cu frecvența anuală în frecvența trimestrială a fost efectuată cu ajutorul soft – lui
Matlab.

142
 ANEXA 8

Tabel A8.1 Test de staționaritate a seriilor de timp utilizate

Verificarea testului de staţionaritate a variabilelor incluse în cadrul modelării VAR
Dickey-Fuller test
Null Hypothesis: D(PIB,2) has a unit root
Exogenous: Constant
Lag Length: 2 (Automatic based on SIC, MAXLAG=4)

t-Statistic Prob.*

Augmented Dickey-Fuller test statistic -9.395355 0.0000

Test criticalvalues: 1% level -3.476805
5% level -2.881830
10% level -2.577668

Null Hypothesis: D(TV,2) has a unit root

Exogenous: Constant
Lag Length: 2 (Automatic based on SIC, MAXLAG=4)

t-Statistic Prob.*

Augmented Dickey-Fuller test statistic -17.38737 0.0000

Test criticalvalues: 1% level -3.473382
5% level -2.880336
10% level -2.576871

Null Hypothesis: D(ACC,2) has a unit root

Exogenous: Constant
Lag Length: 2 (Automatic based on SIC, MAXLAG=4)

t-Statistic Prob.*

Augmented Dickey-Fuller test statistic -11.83374 0.0000

Test criticalvalues: 1% level -3.475184
5% level -2.881123
10% level -2.577291

*MacKinnon (1996) one-sided p-values.

Sursa: Calculele autorului cu suportul programului EViews 7.0 .

143
 ANEXA 9

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab

Figura A9.1. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a PIB-ului

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab

Figura A9.2. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a Accizelor

Sursa: Elaborat de autor, în baza soft – lui Matlab

Figura A9.3. Funcţia de impuls-răspuns a unui şoc a Taxei vamale

144
 ANEXA 10
Tabelul A10.1. Terminologia utilizată în cadrul sistemului de garantare financiară
Prevederile cadrului legal Terminologia utilizată
Codul vamal:
art.1271, alin.4 garanţie facultativă
art.1271, alin.7 garanţie globală
art.1271, alin.12 garanţie originală
art.163, lit.c) garanţie bancară
art.281, alin.3 şi 4 garanţie de achitare
Codul fiscal Garanţie
Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie garanţia unei bănci
1997 cu privire la tariful vamal - art.7, alin.3 (garanţie bancară)
Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 Garanţie
Hotărârea Guvernului nr.1140 din 2 garanţie bancară
noiembrie 2005
Hotărârea Guvernului nr.1290 din 9
decembrie 2005:
pct.16, lit.f) garanţie bancară
pct.49 garanţie bancară
globală
pct.51 garanţie suplimentară
pct.53 garanţie izolată
Anexa nr.2 garanţie solidară
Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai garanţie bancară
2002
Ordinul Directorului general al
Serviciului Vamal nr.288-o din 20 decembrie
2005:
pct.12, lit.a) garanţie izolată
pct.12, lit.b) garanţie globală
pct.26 garanţie bancară

Sursa: Elaborat de autor în baza legislaţiei vamale şi fiscale

145
 ANEXA 11

146
 ANEXA 11
Continuare

147
 ANEXA 12

148
 ANEXA 12
Continuare

149
 ANEXA 13

150
 ANEXA 13
Continuare

151
 ANEXA 14

152
153
 DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, Dabija Tudor, declar pe propria-mi răspundere că materialele prezentate în

teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez că, în caz
contrar, urmează să suport consecinţele legislaţiei în vigoare.

DABIJA Tudor

Semnătura
Data

154
 CURRICULUM VITAE

Date personale:
Dabija Tudor - 28 octombrie 1983,or. Bălţi
Cetăţenia: Republica Moldova
Studii:
2005 – 2008 Academia de Studii Economice din Moldova, studii postuniversitare de doctorat la
specialitatea 08.00.10 „Finanţe; Monedă; Credit”
2000 – 2005 Academia de Studii Economice din Moldova, specialitatea ,,Finanţe”, specializarea
,,Finanţe şi asigurări”;
Stagieri:

02.11.2009 - 04.12.2009 Certificat în calitate de formator în domeniul „Management Financiar şi

Control” - Institutul Internațional Suedez pentru Administrație Publică

11.05.2009 - 05.06.2009 Certificat în calitate de formator în domeniul „Audit intern” Institutul

Internațional Suedez pentru Administrație Publică

Activitate profesională:
2012 – prezent – şef adjunct al Departamentului Venituri şi Control Vamal, Serviciul Vamal.
2011 – 2012 – şef al Direcţiei audit intern, Serviciul Vamal
2010 – 2011 – şef Secţie audit operaţional, Direcţia audit intern, Serviciul Vamal
2005 – 2010 – inspector principal / consultant, (Direcţia administrarea regimurilor şi
procedurilor vamale, Direcţia audit intern)
2006 - 2007 – asistent universitar, Catedra „Finanţe şi Asigurări”, ASEM.

Domeniile de activitate ştiinţifică: fiscalitate, comerţ extern, activitate vamală

Participare la foruri ştiinţifice internaţionale:

• Conferinţa ştiinţifică internaţională „Dezvoltarea durabilă a României şi Republicii Moldova
în context european şi mondial”, ASEM, 22-23 septembrie 2006;
• Simpozionul Internaţional al Tinerilor cercetători din 14 – 15 aprilie 2006. Chişinău: ASEM;
• Simpozionul Internaţional al Tinerilor Cercetători, ASEM, 19-20 aprilie 2007;
• Conferinţa ştiinţifică internaţională din 29 – 30 aprilie 2010. Chişinău: ASEM.
Lucrări ştiinţifice publicate:

155
 Articole în reviste ştiinţifice cu recenzenţi:
1. Dabija T. Problemele sistemului de garantare financiară a obligaţiilor vamale în cadrul
regimurilor vamale suspensive. În: Economica. Chişinău, 2010, nr.4(74), p.100 – 109, c.a. 0,56
2. Dabija T., Cornea I. Încasarea accizelor de către organele vamale la importul mărfurilor. În:
Analele Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Seria Economie. Chişinău, 2008, vol. 7,
p. 281 – 287, c.a. 0,42
3. Dabija T. Funcţiile economice ale regimurilor vamale suspensive. În: Economica. Chişinău,
2007, nr.3 (59), p. 109 – 112. c.a. 0,33
4. Dabija T. Taxele vamale – Aspecte teoretice, clasificarea şi influenţa lor asupra veniturilor
vamale. În: Economica. Chişinău, 2006, nr.3 (55), p.43 – 46. c.a. 0,22
5. Dabija T., Cornea I. Taxa pe valoare adăugată percepută de către autorităţile vamale. În:
Economica. Chişinău, 2007, nr. 4 (60), p.70 – 73. c.a. 0,37
Materiale ale comunicărilor ştiinţifice
4. Dabija T. Conturarea aspectelor financiare în activitatea vamală. În: Politici financiare de
relansare a creşterii economice în condiţiile crizei economice mondiale: Conferinţa ştiinţifică
internaţională din 29 – 30 aprilie 2010. Chişinău: ASEM, 2010, vol. 2, p. 113 – 118. c.a. 0,32
5. Dabija T. Rolul regimurilor vamale definitive privind reglementarea pieţei interne şi stimularea
dezvoltării economiei naţionale. În: Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători din 19-20
aprilie 2007. Chişinău: ASEM 2007, ed. V-a, vol.I, p.212-214. c.a. 0,23
6. Dabija T. Analiza sistemului vamal şi direcţiile de perfecţionare în concepţia vamală a Uniunii
Europene. În: Dezvoltarea durabilă a României şi Republicii Moldova în context european şi
mondial. Conferinţa ştiinţifică internaţională din 22 – 23 septembrie 2006. Chişinău: ASEM
2006, vol. II, p. 125 – 128. c.a. 0,22
7. Dabija T. Particularităţile activităţii vamale în Republica Moldova. În: Simpozionul Internaţional
al Tinerilor cercetători din 14 – 15 aprilie 2006. Chişinău: ASEM 2006, ed. IV-a, vol. I, p. 285 –
286. c.a. 0,16
Date de contact: mun. Chişinău, str. Bogdan Voievod 2a/67; 060003012
e-mail:: dtt83@mail.ru; tudor.dabija@customs.gov.md

156