Histria

Geto-dacii nu au fost singurii locuitori în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea

Neagră. Aproape de locul unde Dunărea și Marea Neagră își amestecă apele, în
secolul al VII-lea î.H. s-au oprit grecii proveniți din Milet și aflați în plină
perioadă a colonizării grecești, proces ce presupune plecarea din orașul-mamă,
metropola, și întemeierea de noi așezări/colonii. Găsind condiții favorabile,
grecii s-au așezat și pe țărmul românesc al Mării Negre și au format coloniile
Histria, Tomis și Callatis.

Colonia Histria și-a luat numele de la râul lângă a cărui vărsare a evoluat (Istru)
și a fost primul oraș (cetate urbană) din spațiul românesc de astăzi. Beneficiind
din plin de avantajele așezării geografice, cetatea a devenit prosperă. O dovadă
a stadiului de dezvoltare în care se afla Histria o constituie prezența acropolei, a
templelor, a organizării stradale, precum și a unei monede proprii ce susținea
viața economică a cetății. Inițial, Histria a fost locuită și administrată de greci și
apoi de către romani, care și-au pus amprenta prin construcția termelor și a
unei bazilici. Zidurile de piatră protejau cetatea de pericolele externe.

Histria este prima așezare urbană atestată documentar de pe teritoriul de azi al

României.

la Cetatea Histria au fost bătute, potrivit cercetărilor arheologice, primele

monede de pe teritoriul actual al României.

Buni comercianți, grecii de la Histria au făcut negoț cu alte orașe din Grecia și
treptat cetatea a ajuns una din cele prospere din zonă. A avut la un moment
dat peste 10.000 de locuitori, număr care, în acea epocă, reprezenta o
metropolă.

După ce romanii au luat în stăpânire Cetatea Histria, au clădit acolo o puternică

fortificație. Drumurile au fost pavate cu piatră, locuințele erau alimentate de la
rețeaua de apă – evident, în zona unde trăiau aristocrații; noua cetate romană
avea terme, centre culturale și sportive.

Cetatea avea numeroase ateliere meșteșugărești unde se lucrau tot felul de

produse de valoare: podoabe din aur și alte materiale prețioase, dar și obiecte
din ceramică. Negustorii le încărcau apoi pe vasele lor și le transportau pe mare
în alte orașe. Când reveneau, aduceau alte lucruri de care cei de la Histria
aveau nevoie. Cât timp aceste mărfuri aveau căutare, negoțul mergea și
cetatea a cunoscut belșugul.

Cetatea Histria a rezistat mai mult de 1 000 de ani și a reprezentat un centru de

legătură între civilizația greco-romană și cea nord-dunăreană.