R E V I S TA F E D E R A Þ I E I S I N D I C AT E LO R D I N E D U C A Þ I E „ S P I R U H A R E T “

WWW. EDUCAÞIE ªI ATITUDINE

ªCOALA R O M Â N E A S C Ã . R O
Anul XIII • nr. 117 • mai 2019 • 1,7 lei

DE LA VIZIUNE LA 2

REALITATE
–
11

financiar opinii
Deducerea De ce
14 din 13 minte
salarii şi plânsul ?
2 A C T U A L I TAT E

REFORMĂ, Noi schimbări importante par să îi

aştepte pe elevi: ministrul Educaţiei,
Ecaterina Andronescu, anunţă că pre-
găteşte o nouă reformă în sistem. Refe-
ritor la această propunere, membrii Sin-
dicatului Învăţământului Preuniversitar
din Galaţi au păreri diferite. Unii dascăli
consideră că noua structură propusă
pentru învăţământul preuniversitar ar
avea probleme, în vreme ce alţii spun
că eliminarea matematicii/informati-
cii/TIC de la unele tipuri de Bacalaure-
at nu este de bun augur.
Am stat de vorbă cu Adriana Şte-
fănescu, profesor de limba română la
Şcoala Gimnazială nr. 5 din Galaţi, şi
am abordat mai întâi problema privind
valorile pe care se construieşte educa-
ţia viitorului.
„Aş dori să se dezvolte puţin, despre
cum pot participa părinţii şi comunita-
tea, care sunt în afara contactului cu
şcoala, la elaborarea conţinuturilor.
De asemenea, la subsidiaritate se vor-
beşte despre încurajarea şcolilor prin
instrumente speciale. Care ar fi aceste
instrumente speciale?”, ne spune Adri-
ana Ştefănescu.
La capitolul „Ce face şcoala?”,
regăsim o formulare interesantă: „dez-
voltarea fizică armonioasă a copiilor şi
tinerilor prin promovarea aptitudinilor
sportive, a motricităţii”.
„Ce să înţelegem? Că excluderea
personalului didactic calificat, şi mă re-
fer aici la profesorii de educaţie fizică,
de la orele din perioada educaţiei tim-
purii, precum şi de la orele claselor I-III,
va influenţa „dezvoltarea fizică armo-
nioasă a copiilor şi tinerilor”? Vor fi mai
dezvoltaţi fizic copiii? Când vor face
sport: în orele de educaţie fizică, ma-
tematică sau română cu doamnele

WWW. DIRECTOR: SECRETARIAT DE REDACÞIE:

ªCOALA
Marius Ovidiu Nistor Violeta Ancu, Gabriela Tudor
REDACTOR-ªEF: DTP: Omni Press & Design
Dragoº Constantin Neacºu dtp@opd.ro
R O M Â N E A S C Ã . R O
SENIORI EDITORI: Tipar:
Str. Tunari nr. 41, Sector 2, Bucureşti Teodor Fîrþonea, Ionel Barbu, ARTPRINT SRL
Florin Dobrescu tel.: 0723.130.502
Tel. / Fax: 021/210.24.09; e-mail: office@artprint.ro
DEPARTAMENT JURIDIC:
021/210.41.65 ISSN 1453 – 7842
Teodora Banaº, Ioana Voicu
redactia@scoalaromaneasca.ro

Precizare: Autorul rãspunde din punct de vedere juridic pentru conþinutul articolului. De asemenea, agenþiile de
presã ºi personalitãþile citate poartã integral rãspunderea afirmaþiilor conþinute în textul preluat ºi difuzat.

www.SCOALAROMANEASCA.ro
 A C T U A L I TAT E 3

DAR CU CAP!
învăţătoare?”, se întreabă retoric pro- lei repetenţii. le există un program informatic, o bază
fesoara de limba română. „Sunt convinsă că foarte multe ca- comună de date prin care se verifică
Tot la acest capitol, se spune că dre didactice titulare vor rămâne fără starea pacientului, deci şi în cazul celor
„şcoala organizează activităţi extra- posturi. Fiind obligatoriu ca acestora să care au absolvit o postliceală au nevo-
curriculare pentru întreaga familie”. li se rezolve situaţiile, cel mai probabil ie de competentele TIC şi de compe-
„Să înţeleg că trebuie să ne implicăm şi că vor fi trimise în cine ştie ce cătune, tenţe matematice.
în familii, să-i învăţăm pe oameni cum fără posibilitatea de a face naveta, O altă obervaţie a Aurei Iroveanu
să-şi organizeze viaţa de familie? Mi se astfel fiind forţate să renunţe la învă- se referă la faptul că elevii profilului teh-
pare total nepotrivită această specifi- ţământ. În ceea ce priveşte anul su- nologic vor da Bacalaureatul la Ştiinţe,
care!”. plimentar, părerea mea este că se va deşi ei nu fac această disciplină!
Tot la „Ce face şcoala?”, regăsim considera că este repetenţie. Deci, „De ce elevii profilului tehnologic
formularea „şcoala asigură timp dis- nu vom mai promova elevii de-a IX-a nu se pot duce la o facultate cu pro-
tinct pentru învăţare în variate forme decât dacă vor merita, fără a ne mai fil umanist? De ce un elev de la liceul
în mediul şcolar” pentru ca elevii să nu gândi că trebuie să facă obligatoriu un tehnologic sau/şi profil ştiinţe, conform
mai aibă nimic de făcut acasă. Ani- număr de ani de şcoală. În concluzie, schemei, nu poate face o facultate de
şoara Ştefănescu se întreabă care sunt structurarea va crea mari probleme”, litere, o facultate de drept? Din punc-
aceste forme şi dacă există spaţii pen- mai spune profesorul Adriana Ştefă- tul meu de vedere, un elev de la profil
tru aşa ceva? nescu. real are mai multe aptitudini pentru a
„Am regăsit în această strategie o La rândul ei, Aura Iroveanu, profesor face o facultate de drept, logica dez-
formulare interesantă: «şcoala după la Liceul Tehnologic „Dumitru Moţoc“ voltată fiindu-i de mai mare ajutor. De
şcoală, activităţile extraşcolare vor din Galaţi, susţine că nu este de acord exemplu, cine ar fi un mai bun procu-
exista fără a genera costuri pentru fa- cu eliminarea matematicii/informaticii/ ror sau poliţist criminalistic? Un elev de
milie». Ar fi interesant de ştiut cum se va TIC de la Bacalaureat, indiferent de for- profil uman sau un elev de profil tehnic/
realiza acest lucru? La «after-school» ma lui. ştiinţe/mate-info? Luaţi în calcul la răs-
copiii nu trebuie să mănânce? Dacă „Eleviilor, indiferent de profil, trebu- puns faptul că elevul de la mate-info/
ducem copiii în excursii tematice, nu ie să li se creeze o logică constructivă, ştiinţe/tehnic are 3-4 ore de limba şi lite-
plătesc?” algoritmică, le trebuie matematică. ratura română în program!”, ne-a expli-
Mai mult, la „Rezultatele garanta- Nu există societate care să nu ceară cat Aura Iroveanu. lll
te ale învăţării” se specifică: „Program competenţe TIC, folosirea pachetului
şcoala după şcoala generalizat”. „Asta Microsoft. Chiar şi la Medicină! În spita- BOGDAN NISTOR
înseamnă şi obligatoriu cumva? Vor fi
mulţi părinţi care nu vor dori pentru că
vor avea de plătit costuri suplimentare
şi nu toţi îşi permit. Ce cadre vor sta cu
ei, cum vor fi retribuite, ce specialităţi
vor trebui să aibă, şi aici mă refer la co-
piii de la clasa a VI-a şi mai mari. Sun-
tem oare pregătiţi?”, se întreabă reto-
ric din nou Adriana Ştefănescu.
La capitolul „Cine este responsabil
de succesul serviciului public de edu-
caţie” se spune: „Şcoala este finanţa-
tă de autorităţile locale în funcţie de
nevoile identificate”. „Dacă succesul
şcolar depinde de autorităţile locale
nu cred că putem vorbi de prea mult
succes”, crede Adriana Ştefănescu.
Cât priveşte structura propusă pen-
tru învăţământul preuniversitar, Adria-
na Ştefănescu consideră că sunt trei
probleme:
1. Eliminarea profesorilor de gimna-
ziu de la clasele a V-a şi a VI-a, probabil
cu excepţia celor de religie, educaţie
fizică, limbi straine;
2. Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu;
3. Introducerea anului suplimentar,
denumire elegantă în locul tradiţiona-

mai 2019
4 OPINII
ÎMPREUNĂ PENTRU EDUCAŢIE
Pornind de la premisa că educaţia
pregăteşte fiinţa umană să acţioneze
şi să gândească independent, este im-
perios necesar să privim şcoala ca un
spaţiu comun în care elevul învaţă să fie
autonom şi, totodată, să aibă deschi-
dere către comunitatea din care face
parte. Apartenenţa la o comunitate în
continuă mişcare şi permanentă lărgire
se realizează prin trecerea celui care se
şcoleşte de la cercul mic al familiei la
comunitatea şcolară şi apoi la societa-
te în ansamblul ei. Trecerea de la timidi-
tate la a fi îndrăzneţ, de la indiferenţă şi
ignoranţă la a munci conştiincios pentru
tine şi pentru ceilalţi, de la nestăpânire
la a fi stăpân pe sine, de la neadevăr
către a căuta întotdeauna adevărul,
sunt tot atâtea faţete ale celui şcolit şi
ale reuşitei sale în tot ceea ce face.
Educaţia de mâine?... Astăzi toţi
suntem, într-un fel sau în altul, legaţi sau
implicaţi în educaţie. Însă, impredic-
tibilitatea a cât, cum şi în ce mod va
trebui să fim educaţi într-un viitor apro-
piat sau îndepărtat este foarte dificil de
prevăzut. Dacă educatul de astăzi are
ca principiu fundamental obligatoriu
scris-cititul, pentru educatul de mâine în
plus va fi capital nivelul de creativitate,
deoarece a fi creativ înseamnă a privi
înspre viitor. Valorile educaţiei pentru
elev trebuie să aibă ca punct de ple-
care capacitatea de a-l pregăti să în-
frunte orice nereuşită şi de a-l păstra în
interiorul propriei creativităţi pe întreg
parcursul dezvoltării sale.
Vizând latura serviciului educaţional
pe care o şcoală trebuie să îl ofere ele-
vului şi să-l pregătească pentru o viaţă
de adult autonomă şi împlinită în socie-
tate, este importantă structurarea unui
program didactico-administrativ care
să-i permită elevului să beneficieze de
activităţi diverse care să-i dezvolte ap-
titudini complementare celor obţinute
în cadrul orelor de curs. Fie că sunt ac-
tivităţi vocaţionale (sport, muzică, arte
plastice, teatru, dans, datini şi obiceiuri,
fotografie, jurnalism etc.), fie că sunt ac-
tivităţi care vizează performanţa elevilor
într-un anumit domeniu (olimpiade şi
competiţii pe discipline), toate trebuie
să răspundă nevoilor şi dorinţei elevilor
şi, totodată, să beneficieze de asistenţa
profesorilor de specialitate, să fie pre-
zente în graficul orar şi remunerate co-
respunzător.
Considerăm oportună organizarea
în unităţile de învăţământ a unor struc-
turi care să le imite pe cele din societa-
te (parlament, consilii judeţene, primării,
judecătorie etc.), astfel încât elevii să
fie puşi în situaţia de a exercita funcţii în
care să acţioneze cu responsabilitate.
Realizarea unui parteneriat respon-
sabil cu unităţile de cult religios care
să vină cu elemente complementare,
în special cu privire la educaţia mora-
lă şi implicarea elevilor în activităţi de
voluntariat ca demers educaţional, să
se constituie ca fiind componente ale
apartenenţei la o comunitate.
Pentru a preîntâmpina robotizarea
elevilor prin folosirea excesivă a tehno-
logiilor şi pentru a veni în contrapondere
cu această situaţie, revenirea la cartea
tradiţională şi la modalităţile specifice
ale decodării unui mesaj ar fi esenţiale.
lll
PROF.DR.
PETROVAI DIANA
LIDER SINDICAL LICEUL REFORMAT
SATU MARE
www.SCOALAROMANEASCA.ro

Având în vedere:
EDUCAŢIA NE UNEŞTE?
• proiectul de reformă al educaţiei din România, prezentat
public de doamna Ecaterina Andronescu, ministrul Edu-
caţiei Naţionale, sub titlul „EDUCAŢIA NE UNEŞTE”,
• dezbaterile publice iniţiate de aceasta în diferite zone
geografice ale ţării,
• solicitarea F.S.E. „SPIRU HARET”,
Consiliul Judeţean al Sindicatului „SPIRU HARET” Teleor-
man a analizat acest proiect în şedinţa sa din ziua de vineri,
19 aprilie 2019, concluzionând că nu poate fi susţinut, deoa-
rece:
• nu putem crede într-o reformă a formelor fără fond, care
concediază profesorii, care menţine subfinanţarea siste-
mului, birocratizarea excesivă, diferenţele dintre şcoala
din rural şi cea din urban şi ale cărei motivări sunt identice
cu cele din vechea lege, care exclude anumite obiecte
de învăţământ din programa de BAC, care îngrădeşte
accesul la invăţământul universitar etc.
• motivarea este identică cu cea din legea actuală, ba-
zându-se pe cele opt domenii de competenţe-cheie
fără a introduce elemente de noutate;
• conţine elemente care contribuie la discriminare şi in-
egalitate de şanse, menţinând diferenţele dintre şcoala
de rural şi şcoala de urban, neprezentând măsuri pentru
diminuarea/eliminarea acestor discrepanţe (infrastructu-
ră, dotări, program Şcoala după şcoală finanţat de stat
etc.)
• eludează principii ce guvernează învăţământul preuni-
versitar; - principiul asigurării egalităţii de şanse; - principiul
calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se ra-
portează la standarde de referinţă şi la bune practici na-
ţionale şi internaţionale (vezi finanţare, abandon şcolar,
resursa umană unde educatoarea este dublată de aju-
toare); - principiul promovării educaţiei pentru sănătate,
inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor
sportive – eliminarea profesorului de educatie fizică de
la clasele nivelului primar inferior şi parţial superior; - prin-
cipiul incluziunii sociale – pentru recalificare, persoana fi-
ind obligată, indiferent de vârstă şi pregătire, să revină la
examenul de BAC pentru a răspunde cerinţei de acces
la pregătirea universitară „aria de studii promovate”)
• restricţionează elevii asupra opţiunii universitare, prin intro-
ducerea celor 4 tipuri de BAC, dintre care unul nu permi-
te accesul la invăţământul universitar, iar celelalte permit
accesul doar în „aria de studii promovată”, o eventuală
reconversie profesională aducând persoana, indiferent
de vârstă şi pregătire, în faţa unui nou examen de BAC
pentru a se situa în interiorul „ariei de studii promovate“
şi a putea urma un nou ciclu de învăţământ universitar;
• restrânge aria obiectelor de învăţământ din programa
examenului de BAC prin eliminarea geografiei şi informa-
ticii, restrângând astfel şi aria opţională a elevului;
• menţine subfinanţarea sistemului prin aceea că nu pre-
vizionează nimic în legătură cu aducerea educaţiei ro-
mâneşti la nivelul de finanţare apropiat de cel dispus de
actuala lege sau de media europeană;
• menţine birocratizarea excesivă;
• introduce unele elemente nefuncţionale în organizarea
sistemului de învăţământ preuniversitar:
mai 2019
A C T U A L I TAT E 5
1. Consilierul pe probleme de orientare profesională - nu
poate fi asimilat de sistem din cel puţin două motive: a) – dacă
este dirigintele unei singure clase va fi nevoie de un număr foar-
te mare de astfel de specialişti pe care, cu siguranţă, acum nu
îi avem, iar, pe de altă parte, finanţarea nu îi va permite, şi b) –
dacă este dirigintele unei multitudini de clase va fi imposibil să-şi
gestioneze eficient misiunea, având în vedere multitudinea de
probleme cu care se va confrunta (copii cu părinţi plecaţi în
străinătate, micimea şcolilor din mediul rural, mobilitatea profe-
sională a cetăţenilor din această zonă etc.).
Considerăm problema consilierii una de importanţă covârşi-
toare în succesul şcolar, profesional şi de integrare şi credem că
reconsiderarea asimilării consilierului în sistem şi a redimensionării
normei sale didactice este una mai mult decât necesară.
În privinţa profesorilor de sprijin şi a consilierilor, strict necesari
copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masă, proiectul de
reformă nu prevede absolut nimic.
2. anul remedial, introdus după clasa a IX – a, in loc de
şcoala profesională, reprezintă, în fapt, o uriaşă poartă deschi-
să abandonului şcolar, toată lumea privind această perioadă
ca una de repetenţie, inacceptabilă psihicului familiei, copilului
român şi, până la urmă, societăţii actuale.
• Expune profesorul oprobriului public, prin promovarea la
intervale de timp scurte a unor iniţiative aşa-zis reforma-
toare fără a analiza în profunzime cauzele ineficienţei ce-
lor anterioare şi fără a explica mediului profesional, părin-
ţilor şi elevilor, cât şi opiniei publice, de ce este necesară
schimbarea.
• Excluderea profesorilor de limbi străine, educaţie fizică şi
religie de la clasele I-IV şi chiar a V-a va genera un val
de restrângeri de activitate imposibil de soluţionat prin
procedurile actuale, ce va avea drept consecinţă, cu
certitudine, şomaj în rândurile profesorilor.
• Eludarea tradiţiei învăţământului românesc, învăţămân-
tul preuniversitar fiind organizat în cicluri de 4 ani, cu ex-
cepţia învăţământului preşcolar.
Având în vedere cel puţin aceste motive, nu credem că
educaţia, astfel proiectată, ne poate uni, cu atât mai mult cu
cât nu reuşeşte să se înscrie în cerinţele majore ale societăţii
noastre şi ale celei europene.
Pe cale de consecinţă, Sindicatul „SPIRU HARET” Teleorman
respinge proiectul „EDUCAŢIA NE UNEŞTE” şi consideră că o
forţare a legiferării lui reprezintă un motiv serios de proteste de
stradă. lll
BIROUL EXECUTIV AL SINDICATULUI
„SPIRU HARET“ TELEORMAN
6 OPINII

ANALIZA UNUI PROFESOR DE

ASUPRA PROIECTULUI CARE
ASUPRA VIITORULUI
Actorii sistemului educaţional din
ţara noatră – elevi, profesori, părinţi
–, sunt asaltaţi de la un an la altul de
noianul de idei şi planuri de reformă
pe care fiecare dintre cei douăzeci şi
cinci de miniştri ai educaţiei care s-au
perindat, după revoluţie, la conduce-
rea ministerului a încercat să le imple-
menteze, convins fiind, fiecare dintre
aceştia, că schimbările aduse de el
sunt cele mai bune. Rezultatul acestor
politici educaţionale lipsite de conti-
nuitate şi de o viziune pe termen lung
a fost dezastruos, iar educaţia se con-
fruntă acum cu o scădere vizibilă a
calităţii actului educaţional, precum
şi cu o extrem de ridicată reticenţă la
„reforme” şi la schimbări apărute pes-
te noapte.
Aflată la al patrulea mandat de
ministru, doamna Andronescu nu îşi
dezminte porecla căpătată încă de
dinaintea actualului mandat. Pare
mai decisă ca oricând să implemen-
teze noi schimbări.
Tocmai de aceea, nu putem să
nu examinăm cu maximă atenţie ul-
timul document apărut în dezbatere
publică şi care are pretenţia de a fi
considerat o viziune asupra viitorului
educaţiei româneşti.
Îmbrăcat în poleiala unor princi-
pii şi deziderate care sună frumos la
prima vedere, documentul pare unul
inofensiv, realizat cu cele mai bune in-
tenţii. Dar citind cu atenţie, în special a ţine seama de tot ceea ce este bun În capitolul III al documentului,
scenariul propus pentru implementa- la noi. Nu înţelegem de ce, de exem- primul principiu fundamental ce ar
rea viziunii, nu putem să nu atragem plu, se tot doreşte reorganizarea ci- trebui să stea la baza organizării edu-
atenţia asupra faptului că documen- clurilor de învăţământ, fapt care ar cative în învăţământul românesc
tul acesta, cu pretenţii de viziune, arunca într-un haos generalizat în- este centrarea pe elev. „Se va urmări
este unul incomplet, extrem de slab văţământul preuniversitar. Iar dacă dezvoltarea holistică a triunghiului
gândit, realizat în spiritul ultimelor ten- o asemenea schimbare ar trebui în- minte-corp-suflet”. Ce spuneţi, stimaţi
dinţe politice - veşnicele reduceri de tr-adevăr făcută, să existe o analiză „specialişti” din Institutul de Ştiinţe ale
cheltuieli bugetare, de care dintot- pertinentă, obiectivă, un studiu de Educaţiei? Reluaţi, vă rugăm, lectura
deauna educaţia a avut parte, în po- impact asupra tuturor factorilor impli- documentului pe care chiar dum-
fida faptului că toţi politicienii declară caţi, precum şi analizarea beneficiilor neavoastră l-aţi conceput (sau copi-
educaţia ca fiind o prioritate naţiona- care ar rezulta din această schimba- at, sau tradus din alte limbi) şi preci-
lă. Avem chiar curajul să afirmăm că, re. În plus, acest lucru ar trebui făcut zaţi-ne în care parte a triunghiului de
dacă acest proiect va fi pus în aplica- treptat, etapizat, nu imediat, după mai sus aţi plasat corpul? Nu cumva
re, va aduce mari deservicii sistemului cum doreşte vreun politician aflat aţi uitat cu desăvârşire de acesta?
nostru educaţional. temporar la cârma ministerului, care Daţi dovadă de o totală incompe-
Ţinem cu orice preţ să copiem sis- se grăbeşte să îşi termine reformele, tenţă, stimabililor!!!
teme de învăţământ din alte ţări, fără pentru că i se încheie mandatul. La capitolul IV se vorbeşte despre

www.SCOALAROMANEASCA.ro

EDUCAŢIE-FIZICĂ ŞI SPORT
SE DOREŞTE O VIZIUNE
EDUCAŢIEI ÎN ROMÂNIA
şcoala în serviciul copilului, reamintin-
du-se din nou despre cele trei dimen-
siuni de dezvoltare: corp, minte, suflet.
De această dată, corpul este amintit
primul.
Trebuie să recunosc că, profesor
de educaţie-fizică fiind, am parcurs
cu febrilitate şi emoţie întregul proiect,
ca să aflu cum integrează în viziunea
asupra viitorului educaţiei partea
privind educaţia-fizică şi sportul. Sur-
priza cea mare a fost că SE UITĂ CU
DESĂVÂRŞIRE DE ACHIZIŢIILE MOTRICE,
de multiplele şi complexele efecte
benefice pe care practicarea unor
forme de mişcare le-ar putea avea
asupra dezvoltării şcolarului de orice
nivel. Singurele obiective care se re-
feră la dezvoltarea fizică, a sănătăţii,
a igienei personale, există DOAR LA
NIVELUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCO-
LAR! Deşi, după descrierea fiecărui
ciclu de învăţământ în parte, a fost
prezentat profilul de formare al ele-
vului, achiziţiile de natură motrică nu
se mai regăsesc pe nicăieri. Din pă-
cate, pentru „competenţii” specialişti
din Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,
educaţia-fizică şi beneficiile ei pentru
corp-minte-suflet rămân doar la nivel
de învăţământ preşcolar.
Se vorbeşte despre o alfabetizare
funcţională, dar, analizând în ansam-
blu documentul, putem spune doar
atât: nu ştim dacă se va atinge acest
deziderat - elevul alfabetizat funcţional
– dar considerăm că va fi un obiectiv
greu de atins. Spunem asta deoarece,
dacă acest document uluitor de slab
documentat va fi pus în practică, vom
avea ELEVI ANALFABEŢI MOTRIC, elevi
bolnavi, obosiţi şi stresaţi.
Stimaţi „specialişti” din minister, şti-
aţi că, în mare parte, dorinţa copiilor
din clasele primare de a merge cu
drag la şcoală, se datorează şi profe-
sorilor de educaţie fizică şi sport? Ştiaţi
că CEA MAI AŞTEPTATĂ ORĂ ESTE CEA
DE EDUCAŢIE-FIZICĂ, făcută cu pro-
fesorul de specialitate? Dacă nu ne
credeţi, întrebaţi elevii, stimabililor! Iar
dumnevoastră uitaţi cu desăvârşire
de o materie care are un rol covârşi-
mai 2019
tor în păstrarea sănătăţii, în formarea
unui adult puternic, independent şi
bine integrat social – aşa cum vă pro-
puneţi să aveţi în viitor, prin viziunea
incompletă pe care o prezentaţi na-
ţiunii!
Ştiaţi că orele de „joc şi mişcare”,
predate de învăţători, cele care ar
trebui să le înlocuiască, în viziunea
strâmbă a unora, pe cele de educa-
ţie fizică şi sport, de foarte multe ori nu
se fac? Asta pentru că învăţătorii au
programe foarte încărcate la alte dis-
cipline şi preferă să sacrifice tocmai
aceste ore de relaxare şi de achiziţii
motrice noi pentru a putea să fixeze
cunoştinţele la limba română, ma-
tematică etc. De altfel, ştim cu toţii
foarte bine că şi atunci când noi ne
aflam pe băncile învăţământului pri-
mar exista aceeaşi practică în rândul
învăţătorilor. În plus, aceştia din urmă
nu sunt abilitaţi în a forma la elevii
lor deprinderi motrice de bază, de
genul elemente din şcoala alergării,
săriturii sau aruncării, din gimnastica
acrobatică, ori deprinderi motrice
de bază, precum şi noţiuni simple de
regulament, din unele jocuri sportive
etc. Ar fi un IMENS PAS ÎNAPOI deci-
zia ministerului de a scoate profesorii
de specialitate de la clasele primare,
la orele de educaţie-fizică şi sport.
Mai mult decât atât, ca un apogeu,
se lasă în aer situaţia claselor IV-VI,
unde se precizează că tot profesorul
de învăţământ primar va conduce
activitatea didactică, urmând a se in-
troduce progresiv profesori de specia-
litate, fără alte precizări. Atât în ceea
ce priveşte calitatea predării la orele
de educaţie-fizică, dar şi la obiectele
celelalte, considerăm că, de la acest
OPINII 7
nivel în sus, învăţătorul nu mai are
competenţa necesară de a condu-
ce actul educaţional, pentru că nu
este pregătit în acest sens. Dacă nu
se va lua în considerare acest aspect
şi acest proiect va fi pus în practică, în
forma prezentată, va avea loc o dimi-
nuare DRASTICĂ A CALITĂŢII ACTULUI
EDUCAŢIONAL. Suntem convinşi că
alte motivaţii au stat la baza dorinţei
de a implementa un astfel de pro-
iect. Nici vorbă despre interesul cali-
tăţii si de învăţare centrată pe elev.
Se urmăreşte, de fapt, o diminuare a
numărului de norme didactice din în-
văţământ, evident, tot din raţiuni de
reducere a cheltuielilor.
Este atât de evident tot acest
demers, care se urmăreşte prin im-
plementarea acestui proiect, încât
considerăm că, având în vedere im-
pactul extrem de negativ, din toate
punctele de vedere, asupra sistemu-
lui de învăţământ românesc, acesta
ar trebui aruncat urgent la coş, iar
cei care au avut îndrăzneala de a
propune o asemenea mizerie opiniei
publice, să îşi asume şi să îşi dea de-
misia de onoare!!! Într-o ţară unde
sunt respectate nişte principii morale
de bază, autorii erau de mult scoşi în
afara sistemului, acuzaţi de submina-
rea acestuia şi puşi la punct. La noi,
nimeni nu ia atitudine!! Haideţi să in-
trăm în normalitate, să finanţăm siste-
mul de educaţie aşa cum are nevoie
şi să încetăm cu experimentele neferi-
cite asupra copiilor noştri!!! lll
PROF. FLORIN
EUFROSIE-MIRICĂ,
COLEGIUL ECONOMIC „MIHAIL
KOGĂLNICEANU“ FOCŞANI
8 OPINII
„VIZIUNEA ASUPRA VIITORULUI EDUCAŢIEI ÎN
ROMÂNIA” – ÎNTRE PROMISIUNI ŞI ÎNGRIJORĂRI
Traversăm o perioadă în care şcoala românească este
asaltată de probleme, în care dezbaterea proiectului noii
legi a educaţiei a fost amânată până după 26 mai a.c.,
în care nu mai ştim nimic despre noua reformă curriculară,
înţepenită la gimnaziu, în care se introduc şi se scot testele
grilă la examenele naţionale, în care se introduce şi se scoa-
te examenul „de treaptă” la liceu, în care se anunţă „ore
remediale” pentru elevii care „rămân în urmă” şi se propu-
ne reducerea numărului de ore de curs, în care sunt create
clase speciale şi este schimbată structura anului şcolar viitor,
anulându-se o săptămână de vacanţă, în care se renunţă
la manualul unic, abia introdus cu un an înainte, în care s-a
încercat reducerea numărului de ore de sport la clasele pri-
mare, peste toate acestea căzând ca un trăsnet din senin
vestea unei noi reforme în învăţământ, şi încă una radical
– progresistă, de parcă nu ne-am fi aflat deja în plină refor-
mă permanentă. Semnalul marii schimbări este dat de un
document de o excepţională importanţă teoretică şi prac-
tică, intitulat „Educaţia ne uneşte. Viziune asupra viitorului
educaţiei în România”, acesta arătându-ne cum se va îm-
plini miracolul revoluţionării peste noapte a sistemului nostru
de învăţământ. De la bun început, trebuie să observăm că
elementul central al Viziunii doamnei ministru Ecaterina An-
dronescu îl reprezintă înlocuirea structurii Spiru Haret a siste-
mului de învăţământ (4-4-4), o structură validată de peste un
secol de istorie, cu o structură nouă (6-3-4/3), reprezentând
un experiment extrem de riscant. Înlocuirea structurii lui Spiru
Haret a fost încercată în practică o singură dată, în 1948,
prin reforma tinichigiului Gheorghe Vasilichi, însă „desiletca”
rusească (învăţământul de 10 clase) s-a dovedit foarte repe-
de un dezastru. Deşi doamna Andronescu vrea să facă isto-
rie, nimeni nu a demonstrat necesitatea distrugerii structurii
şcolare create de Spiru Haret, o structură care a fost verifi-
cată pe parcursul mai multor sisteme social - politice, inclusiv
a comunismului, dovedindu-şi viabilitatea. În aceste condiţii,
care sunt câştigurile unei astfel de reforme, în măsură să jus-
tifice o astfel de acţiune? Oare din cauza structurii lui Spiru
Haret are în prezent şcoala probleme, nu cumva din cau-
za reformelor din ultimele două decenii? Este îndoielnic că
structura propusă va rezolva problemele sistemului de învă-
ţământ, fiind mult mai probabil că va ajunge să le agraveze.
Fiind un document programatic, Viziunea aduce un pu-
hoi de noutăţi senzaţionale, asupra cărora ar trebui să se
aplece atât profesorii, cât şi directorii şi inspectorii, pentru a fi
în măsură să le evalueze în cunoştinţă de cauză, nu să rămâ-
nă înmărmuriţi în scaune, fără vreo reacţie, atunci când este
dezbătută. Încă de la început, vom arăta că documentul
în cauză se prezintă sub forma unui poem birocratic în pro-
ză, cu multe elemente de psihanaliză şi psihoterapie. După
o lecturare rapidă, un coleg mi-a mărturisit că Viziunea i se
pare o combinaţie între varianta actualizată a Manifestului
Partidului Comunist (Marx şi Engels, 1848) şi Programul Direc-
tivă privind dezvoltarea economico - socială a României în
cincinalul 1991-1995 şi în perspectiva anilor 2000-2010, adop-
tat la Congresul al XIV - lea al PCR. În ceea ce ne priveşte,
prima întrebare ridicată de acest document revoluţionar
este dacă aplicarea lui va duce la schimbarea noului curri-
culum, abia adoptat, pentru clasele I – VIII? Dacă da, din ce
perspectivă va face acest lucru, în condiţiile în care Viziunea
integrează, fără nici un fel de modificări, Cadrul de referinţă
şi profilurile de formare ale absolvenţilor, pe baza cărora a
fost realizat curriculum în uz? Iar atunci când idealul educa-
ţional exprimat în Viziune este acelaşi cu idealul exprimat în
LEN, de ce ar mai fi necesară schimbarea curriculumului?
Dacă am împărţit ciclul primar în două, inferior şi superior,
primul dedicat alfabetizării, al doilea „remedierii”, fiind luată
o clasă de la gimnaziu pentru a fi ataşată ciclului primar, ce
am rezolvat cu aceasta? Cine garantează că noua formulă
nu va înrăutăţi situaţia, în loc să o amelioreze? Şi dacă expe-
rimentul nu reuşeşte, aşa cum s-a întâmplat cu trecerea şco-
lii profesionale la liceu, cine va răspunde pentru anii pierduţi
şi sacrificarea unor noi generaţii pe altarul reformelor aşa-zis
progresiste?
Din păcate, elementele novatoare existente în Viziune
nu sunt de natură să ne entuziasmeze. Cea mai importantă,
structura Andronescu a sistemului de învăţământ (anunţa-
tă în presă prin titluri de o nerozie rar întâlnită, confundân-
du-se varza cu barza şi structura anului şcolar cu structura
www.SCOALAROMANEASCA.ro

sistemului de învăţământ), nu va avea sub nici o formă suc-
cesul sperat, pentru că o improvizaţie nu poate înlocui un
lucru testat timp de peste un secol. Cum recursul la istorie
este obligatoriu, trebuie spus că, după dezastrul produs de
impunerea modelului sovietic în 1948 prin reforma tinichigiu-
lui Gheorghe Vasilichi, tradiţiile clădite de Spiru Haret şi dr.
Constantin Angelescu au fost continuate de savantul chimist
Ilie Murgulescu, iar aceasta în plin stalinism, în anii ’50-’60. El
a avut curajul şi a reuşit să reformeze un învăţământ care
resimţea din plin efectele dictaturii comuniste. Academici-
anul Ilie Murgulescu a fost un beneficiar al reformei lui Spiru
Haret şi al orientării şcolii româneşti spre promovarea elitelor
şi a valorilor, inclusiv din mediul rural. În calitate de ministru al
învăţământului (1953-1956 şi 1960-1963), el a reuşit să convin-
gă autorităţile comuniste că învăţământul românesc este în
declin după reforma din 1948, putând să anuleze „desilet-
ca” rusească, să reînfiinţeze liceele reale şi umaniste de 11
ani (ulterior revenindu-se la tradiţionalul sistem de 12 ani), să
reintroducă bacalaureatul de tip european şi să desfiinţeze
sistemul antivaloric de admitere la facultate pe bază de ori-
gine socială, întărind competiţia profesională în şcoli şi facul-
tăţi, unde numai cei mai merituoşi primeau burse. Pe timpul
ministeriatului său educaţia şi-a recăpătat recunoaşterea
socială, profesorii erau respectaţi, exigenţa era maximă şi
rezultatele pe măsură. Astfel, reforma lui Ilie Murgulescu a
realiniat învăţământul românesc la cel de tip european şi la
tradiţiile clădite de Spiru Haret şi dr. Constantin Angelescu,
ea fiind continuată de Ştefan Bălan şi Mircea Maliţa până
la mijlocul anilor ’70, când soţii Ceauşescu au re-ideologizat
învăţământul, iar şcoala a intrat în declin. Din păcate, as-
tăzi observăm o revenire în actualitate a unor tendinţe din
perioada când învăţământul a trecut sub controlul Elenei
Ceauşescu: „centralismul democratic”, festivismul statistic
de nouă revoluţie agrară, egalitarismul „şcolii în care toţi tre-
buie să reuşească”, vigilenţa ideologică (în spiritul „tezelor
din iulie” 1971), trâmbiţarea legăturii învăţământului cu viaţa
practică şi producţia, generalizarea liceului, transformarea
profesorilor în muncitori din domeniul educaţiei, antiintelec-
tualismul programatic.
O noutate ciudată adusă de Viziune o reprezintă aceea
că „la nivelul fiecărei şcoli există un lider educaţional”, ceea
ce, în vremurile noastre de democraţie avansată, reprezintă
o încercare de a instituţionaliza în practica şcolară princi-
piul şefului, de a materializa visul hitlerist numit Führerprinzip
(„Principiul Conducătorului”), adică de a subordona voinţa
dascălilor deciziei unui conducător suprem, căruia i se atri-
buie în proprietate exclusivă cunoaşterea şi rezolvarea tutu-
ror problemelor şcolii. Totuşi, democraţia, pluralismul, liberta-
tea de gândire exclud relaţiile de subordonare ierarhică, nu
acceptă centre de comandă, nu funcţionează la ordin. Mai
mai 2019
OPINII 9
mult, din Viziune nu rezultă mecanismul de selecţie al acestui
nou lider, fiind neclar dacă el va fi ales de profesori ori numit
de inspectorate sau minister. Să fie acesta directorul şcolii
ori liderul de sindicat? Să fie vreun lider informal, spiritual, au-
toproclamat şi autoinvestit în funcţie? Oricum, ocupaţia de
căpetenie al noului Mesia local ar fi aceea de a se asigura
„că în şcoală există stare de bine”!!! Şi dacă starea nu există,
ce va face liderul, spirale yang cu colegii în cancelarie? Din
perspectiva consecinţelor, principiul liderului are avantajul
disciplinei mecanice, utilă într-o organizaţie pentru viteza de
reacţie, însă nu vom mai vorbi despre capacitatea de anali-
ză şi de inovaţie, despre pluralismul de idei. Apoi, într-o şcoa-
lă văzută ca o comunitate de egali, numai liderul educaţio-
nal va avea privilegiul gândirii, opiniilor? Cum va fi încurajată
şi protejată exprimarea ideilor celorlalţi? Cum vom asigura
un mediu propice pluralismului de idei, pluralismul intern al
organizaţiei? Sau toţi dascălii vor fi strâns uniţi în jurul liderului
mesianic, vor gândi şi simţi la fel, vor defila încolonaţi spre
culmile măreţe ale şcolii progresiste? Pentru a spori capaci-
tatea de a răspunde exigenţei sociale şi misiunilor asumate,
chiar are nevoie sistemul de învăţământ de un Führer edu-
caţional la nivelul fiecărei organizaţii şcolare?
Nu în ultimul rând, Viziunea ne arată că Triada reformei
este reprezentată de birocraţia MEN, IŞE şi a CNCRE, iar
scopul este acela ca şcoala românească să fie „deschisă
ideilor educaţionale progresiste”, să integreze „propunerile
de reformă ale şcolii globale bazată pe competiţie şi pe ra-
portul cost – beneficiu”. Frumos şi progresist spus! Un viitor de
aur ne aşteaptă cu astfel de idealuri măreţe! Da, Viziunea
se doreşte a fi o poveste despre viitor. Numai că acest viitor
va arăta altfel, pentru că el este deja afectat de cele două
decenii de reforme, un raport realizat de Comisia Europea-
nă arătând că România stă din ce în ce mai prost în ceea
ce priveşte piaţa calificată a muncii şi că deţine o resursă
umană uriaşă de muncitori necalificaţi. Şcoala se confruntă
cu crize şi probleme tot mai presante. Reformele din ultime-
le decenii au distrus fundamentele educaţiei: munca, răs-
punderea, cinstea, cultura generală. Ne-am fi aşteptat ca
în Viziune să fie avute în vedere aspecte esenţiale, precum
cele legate de politicile educaţionale eronate, subfinanţa-
re, birocratizare, declinul demografic, exodul creierelor şi al
forţei de muncă, degradarea statutului profesorilor, experi-
mentele permanente, analfabetismul funcţional - alimentat
prin desfiinţarea examenelor de admitere, scăderea exi-
genţei, „aerisirea” curriculumului şi reducerea programului
şcolar. Cum poţi vorbi de viitor şi să ignori criza valorilor pe
care este întemeiată educaţia, criza demografică, a forţei
de muncă şi a reţelei şcolare, criza produsă de subfinanţa-
re, criza proiectării curriculare, criza educaţiei identitare? De
aceea, mai mult ca niciodată, ar fi fost nevoie de o nouă
paradigmă, după două decenii de reforme eşuate, de de-
rivă şi debusolare, după cum ar fi fost nevoie de dialog şi
cooperare între decidenţi şi profesorii de la catedră, pentru
găsirea celor mai bune soluţii la crizele actuale. Sperăm că
noua reforma propusă nu va fi un fel de dezorganizare orga-
nizată a şcolii sau un proiect de instaurare a unui haos dirijat
în educaţie, după cum sperăm că sistemul de învăţământ
românesc nu va fi un nou Titanic, navigând pe o rută de
coliziune violentă cu realitatea. lll
PROF. CONSTANTIN TOADER,
COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA” BRĂILA
10 OPINII
ÎNVĂŢĂMÂNTUL, ÎNTRE VIZIUNE ŞI COŞMAR
Încă de când eram elev am visat să
ajung cadru didactic… Pe atunci îmi
plăcea istoria. Societatea de atunci a
fost potrivnică unei astfel de opţiuni în
sensul că repartiţia la absolvirea facul-
tăţii însemna un sat departe de lumea
dezlănţuită… Aş fi plecat din oraşul
meu la orice facultate care avea sec-
ţie de istorie, preferata ar fi fost Timi-
şoara, dar… Am terminat liceul în Bra-
şov. Cum facultatea de istorie era de
domeniul trecutului, aş fi fost interesat
în matematică. Ghinion, însă! În anul
respectiv, facultatea de matematică
tocmai îşi închisese porţile pentru viitorii
absolvenţi. Dacă pentru istorie aş fi ple-
cat din oraş, pentru matematică, nu.
Aşa că, m-am orientat spre ce a fost
mai bun la Politehnica din Braşov, re-
spectiv electrotehnica. Aşa am ajuns,
începând din 1990 să predau…
Introducerea de mai sus este eloc-
ventă şi edificatoare exact pe post de
contraargument la „viziunea” doamnei
ministru care trasează dintr-un condei
bariere în calea dezvoltării ulterioare a
tinerilor absolvenţi. Cum mai pot aceş-
tia să opteze pentru „Studii Universita-
re Socio-Umaniste” (am pus ghilimele
pentru a vă lăsa pe dumneavoastră
să apreciaţi corectitudinea ortografiei
şi a formulării), dacă vor fi absolvit un li-
ceu teoretic real, sau chiar vocaţional,
sau un absolvent al unui liceu cu profil
filologic cum mai poate opta pentru o
facultate cu profil sportiv?
Deşi sunt cadru didactic la un liceu
tehnologic, voi încerca să abordez
problema principial, privind toate as-
pectele.
O posibilitate de punere în aplicare
a viziunii ar fi discipline opţionale cu o
anumită pondere (spre exemplu 30%)
din celelalte domenii, care să le permi-
tă elevilor să urmeze şi un alt profil de
pregătire faţă de cel al clasei din care
fac parte. Bineînţeles că ar presupune
regândirea planurilor de învăţământ,
orare care s-ar face mult mai greu de-
oarece, în funcţie de opţiunile elevilor,
vor fi mai multe ore la o disciplină faţă
de altele, elevi care vor „migra” de la
o sală la alta etc., dar aşa se va putea
obţine „flexibilitatea” atât de mult do-
rită, dar lăsată doar la nivel enunţiativ,
inclusiv în viziunea doamnei ministru. În
acest mod, s-ar putea efectua pregăti-
ING. PROF. ALIN LAURENŢIU DAVID
rea elevilor în cadrul şcolii pe mai multe
specializări şi îşi poate pune problema,
la vârsta maturităţii, „unde sunt bun în
societatea globalizată?”, adică exact
atunci când poate el însuşi să ia deci-
zia pentru el. Abia după ce ajunge la
un anumit nivel al cunoaşterii, copilul
are capacitatea „de a interpreta, prin
filtrul acestor valori şi repere relaţia […]
cu societatea în care este integrat”,
respectiv „un nivel de dezvoltare per-
sonală care să-i permită […] luarea
deciziilor …” (am citat din slide-ul „Ce
face şcoala?”)
Observ cu stupoare că această
„viziune” este de fapt, scuzaţi limbajul
neacademic, o tarla cu legume, zar-
zavaturi, fructe şi fân, toate puse într-o
căpiţă… Fiecare ingredient este util în
sine, dar este distrugător pentru întreg.
Şi, pentru că am rămas la „Ce face
şcoala?”, nu pot trece peste primul
punct referitor la „alfabetizare funcţi-
onală”. Bineînţeles că suntem cu toţii
de acord cu acest lucru, mai ales că
pe zi ce trece ne confruntăm cu fali-
mentul evident al calităţii din sistemul
de învăţământ. Se doreşte învăţământ
obligatoriu până la 18 ani… Întru totul
de acord, dar fiecare subiect va prin-
de vârsta de 18 ani la nivelul capaci-
tăţii sale de asimilare… Pentru a fi cât
se poate de explicit, un elev nu pro-
movează clasa până când nu atinge
TOATE COMPETENŢELE CHEIE pentru ni-
velul respectiv. Adică îşi va putea săr-
bători împlinirea celor 18 ani în clasa a
VII-a, dar cu siguranţă, va şti să scrie,
să citească, să socotească şi să înţe-
leagă un text când îl citeşte fără dicţi-
onar român – român… pentru că, nu-i
aşa, fiecare elev învaţă în ritmul propriu
şi trebuie acordată egalitatea de şan-
se… tuturor elevilor, adică şi celor care
au un ritm de învăţare sau capacităţi
intelectuale adecvate pentru a face
faţă solicitărilor…
La paragraful „Rezultate garanta-
te ale învăţării”, pe primul loc apare
„Programe şcolare flexibile…”. Chiar
nu i-a spus nimeni doamnei ministru că
programele se elaborează în funcţie
de competenţele care trebuie atinse
şi, în funcţie de domeniul la care se
referă, mai trebuie avute în vedere şi
Standardele de Pregătire Profesională
(S.P.P.-urile pentru cunoscători)? Even-
tual planuri de învăţământ flexibile cu
discipline opţionale…
Tot la „Rezultate ale învăţării”, apa-
re competenţa de a „învăţa să înveţi”.
Oare doamna ministru nu a aflat că la
dumneaei în mediul universitar, facul-
tăţi renumite au introdus astfel de cur-
suri pentru că elevii nu numai că nu ştiu
să înveţe, dar nu deţin un vocabular
minim elementar care să le poată fa-
cilita învăţarea şi care nu pot recupe-
ra acest handicap fără asistenţa unui
profesor? Aceştia sunt viitori absolvenţi
ai facultăţilor, viitoare cadre didactice
cu cutremurătoare erori de exprimare
scrisă sau orală. Dacă acesta este ni-
velul celor ce ies de pe băncile facul-
tăţilor, ce pretenţii să avem de la cei
pe care-i învaţă?
Am ajuns la un punct „nevralgic”
al sistemului… evaluarea… Cine va
decide dacă elevul atinge sau nu ni-
velul real de competenţe?… Iar aici
viziunea doamnei ministru se opreşte.
Pentru a avea o imagine de ansamblu,
www.SCOALAROMANEASCA.ro

este nevoie de o evaluare în ansam-
blu, cel puţin la disciplinele esenţiale!
Spre exemplu, se poate ca de două ori
pe an (echivalentul lucrărilor semestri-
ale) să se administreze tuturor elevilor
în centre de examen subiecte de tipul
celor de la Evaluarea Naţională, cu
aceeaşi structură, secretizare, barem,
comisie de corectare etc., ca în Ger-
mania, că tot ne place să luăm mode-
le de afară.
Cu siguranţă, mulţi dintre cei care
vor citi acest articol vor avea cel pu-
ţin obiecţiuni. Nu multora le convine
când în catalog apar note de 9 şi 10,
iar la examene elevul ia 2 sau 3. Va fi
şi o modalitate de evaluare a cadrului
didactic cât se poate de obiectivă. În
plus, îl va forţa pe acesta să evalueze
corect sau să parcurgă programe de
„formare continuă” având ca subiect
evaluarea.
Voi continua cu o notă personală,
în sensul că am avut elevi la faza na-
ţională a Olimpiadei la Discipline Teh-
nice. Într-un caz, la testele mele nu lua
notă mai mare de 7. La proba scrisă a
luat 6.20, dar cu 10 la proba practică a
ajuns pe locul 4 şi a obţinut Menţiune…
Se pune problema, dacă un astfel de
elev ia 7, ce facem cu ceilalţi?
Depinde ce dorim? „Fericirea” ele-
vului din modelul finlandez sau eficien-
ţa când elevul face EXACT ce consi-
deră cadrul didactic pentru a atinge
competenţele?
Se pune problema „Ce facem cu
elevul care împlineşte vârsta de 18 ani
în clasa a VII-a?” Regândim curriculu-
mul la „Educaţie Tehnologică” şi pu-
nem elevul la clasa a V-a să prelucreze
lemnul / fetele să brodeze etc. Adică
le furnizăm competenţe de practică
elementară în cadrul Atelierelor – şcoa-
lă, dacă-şi mai aduce cineva aminte,
pentru că în momentul de faţă elevii
ajung în clasa a IX-a la învăţământ
profesional şi nu ştiu să asambleze un
şurub cu piuliţă, iar fetele să bage aţa
în ac... În felul acesta, se poate angaja
ca muncitor necalificat şi poate conti-
nua studiile în programul „A doua şan-
să”, seral/frecvenţă redusă, până la
absolvirea a zece clase care să-i per-
mită obţinerea permisului de conduce-
re, participarea la cursuri de formare
adulţi etc.
Relativ la „relaţia corectă cu acto-
rii sociali, familie…”, dacă familia nu
este responsabilizată, tot eşafodajul sis-
temului se dărâmă. Familia, acum, nu
are nici o obligaţie, nici măcar îndato-
mai 2019
riri! Atât timp cât familia nu este obli-
gată să asigure frecvenţa la cursuri a
elevului sub sancţiunea amenzilor (pe-
nale, dacă este cazul) începând de la
Grupa mică şi nu este obligată să par-
ticipe la şedinţele cu părinţii şi la lecto-
rate, unde se poate dezbate parcursul
elevului şi eventual solicitată asistenţa
consilierului privind cariera, nu se poate
spera la creşterea nivelului de cunoaş-
tere a elevului. În plus, elevul trebuie
să fie obligat să participe la activităţile
de tip „Şcoală după şcoală” în scopul
acumulării de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi sau recuperarea deficien-
ţelor şi obligat să participe la şedinţe
de consiliere psihologică şi a carierei.
Atâta timp cât Consilierul de carieră
doar consiliază, părinţii sunt factor de-
terminant pentru alegerea parcursului
şcolar, care poate bloca tânărul în
evoluţia sa ulterioară. Acesta este un
alt motiv pentru care corespondenţa
reprezentată biunivoc la nivelul celor
trei tipuri de bacalaureat trebuie extin-
să cum am arătat mai sus.
Iată că am ajuns din nou la subiec-
tul „bacalaureat” şi nu numai... Mă re-
fer la diagrama despre programele de
studii şi de formare profesională în spe-
cial în ceea ce priveşte învăţământul
tehnologic.
Oare un absolvent de studii profesi-
onale Nivel 3 trebuie nu trebuie să dea
o probă din matematică? În momentul
în care va decupa o tablă nu trebu-
ie să determine lungimi, suprafeţe, să
măsoare grosimi, la fel când are valori
ale curenţilor, nu trebuie să determine
secţiuni ale conductoarelor? Este ne-
cesară, în opinia mea, o evaluare cel
puţin la un nivel al curriculumului de
matematică de la „A doua şansă”, cu
identificări, determinări elementare,
transformări între multipli şi submultipli
unităţilor fundamentale, care, ştiu, ar
trebui cunoscute de la clasa a III-a, dar
realitatea e alta…
Înţelegem cu toţii că doamna mi-
nistru are specializarea „chimie”, dar
de aici şi până la bacalaureatul T cu
probă din „Ştiinţe” e distanţă enormă.
Adică patru ani, elevii s-au pregătit din
OPINII 11
module şi susţin din nou bacalaureat
la fizică, chimie şi biologie?!!! Iar ma-
tematica a rămas din nou... pe unde-
va... tot pe la ştiinţe... În opinia mea, e
aberant! În plus, nici măcar nu se mai
susţine examen de Certificare a Com-
petenţelor Profesionale! În schimb, se
susţine „Proba de creativitate, cunoş-
tinţe, abilităţi, aptitudini şi atitudini”
la Bac A1 din teme pe care nu le-au
parcurs pe parcursul celor patru ani
de studiu! Nu este asta discriminare?!!!
Probabil că doamna ministru şi-a pro-
pus să distrugă tot ce a mai rămas
după tentativa anterioară din învăţă-
mântul tehnologic!
Ce nu înţeleg, dacă tot vrea să fie
binefăcătoarea sistemului, de ce nu
introduce în mod explicit examen de
admitere la facultăţi? În acest caz, se
elimină necesitatea urmăririi traseului
profesional aberant. Intră la facultate
cine are cunoştinţele necesare... Dar
sigur s-a gândit şi dumneaei că, din
moment ce nimeni nu mai are nivelul
necesar de cunoştinţe, facultăţile vor
rămâne fără studenţi… Vă aduceţi
aminte în 2009 când spunea că pot
intra în facultăţi şi absolvenţi fără diplo-
mă de bacalaureat şi a retractat la o zi
după ce i s-a atras atenţia?
În esenţă, consider că bacalaurea-
tul T, cu examen de matematică şi în
specialitatea aferentă fiecărui colegiu
/ liceu este o opţiune corectă şi viabilă,
atât pentru facultăţi, cât şi pentru ab-
solvenţii claselor a XII-a, înlăturându-se
sintagma „Ştiinţe”.
Şi, pentru că am ajuns la subiectul
„Cine este responsabil de succesul ser-
viciului public de educaţie?”, nu pot
să nu mă refer la penultimul subpunct
şi anume „Evaluarea performanţei
unităţilor de învăţământ se face prin
instrumente de evaluare raportate la
profilurile de absolvire”. În acest caz
exprimat limpede, care este cauza
pentru care titlul de „Colegiu Tehno-
logic” se raportează doar la Examenul
de bacalaureat la liceu, nu şi la rezul-
tatele de la examenul de absolvire a
şcolii profesionale sau postliceale sau
la câte alte forme de învăţământ şco-
larizează unitatea respectivă? Nu e o
altă discriminare şi o aplicare „după
cum bate vântul şi/sau ne convine” a
legislaţiei în vigoare?
În plus, în viziunea prezentată, a
fost uitat, din întâmplare, subiectul
atât de controversat al manualelor…
Sau onor ministerul se spală din nou pe
mâini? lll
12 OPINII
A FI SAU A NU FI TITULAR DE 253?
„Să fie clar, de la bun început: e o grosolănie să ridiculi-
zezi opţiuni şi deprinderi diferite de ale tale (evident, cînd nu
e vorba de opţiuni şi deprinderi antisociale, autodistructive,
extremiste, criminale). Fiecare are dreptul să-şi cultive liber în-
clinaţiile, afinităţile, convingerile. Nu găsesc, prin urmare, nici
un motiv să dispreţuiesc sau să condamn (ideologic, medical,
sapienţial) pe semenii mei care, dintr-un motiv sau altul, au
decis să devină vegetarieni. Problema merită însă dezbătu-
tă cu calm şi, dacă se poate, cu umor amical. Mai ales cînd
tabăra celor care socotesc că mănîncă etic şi biologic „co-
rect“ vine cu argumente care să te incrimineze.” Acest înce-
put aparţinând lui Andrei Pleşu mi se pare absolut cuceritor,
ca de altfel întreaga retorică angajată în articolul „A fi sau a
nu fi vegetarian?“, titlu ce m-a făcut să ridic din sprânceană,
în încercarea de a descoperi, anterior lecturii, metafora (pe
principiul „musai trebuie să fie una“) şi, m-a cucerit iremedia-
bil, prin faptul că m-a păstrat practic în contextul absolut ba-
nal al problemei.
Şi, inevitabil, mintea mi-a zburat
la dezbaterile lipsite de calm, în care
ne angajăm pe toate grupurile con-
sumate de profesori. Peste noapte,
ne-am transformat în nişte carnivori,
noi, cei titularizati anterior art. 253 şi în
nişte vegetarieni „ce mănâncă etic
şi biologic corect”, cei titularizati cu
253. Am tot încercat să mă ponderez
în reacţii şi nu înţelegeam de ce sunt
atât de iritată de fiecare dată când mă lovesc de perora-
ţia unui fericit posesor de 253, pentru că m-am străduit de-a
lungul timpului să mă autoeduc în spiritul unei competitivităţi
sănătoase. Nu am invidiat şi nici nu am discreditat persoane
care au avut norocul să apuce pe o cale mai uşoară, decât
cea pe care eu am urmat-o, am priceput rapid că nimic nu
e fără un rost şi că nu dorm liniştită noaptea apelând la raţio­
namentul: şi alţii au făcut-o. Aşa că mi-am zis acum 10 ani,
când mi s-a propus suplinire sigură în septembrie anul următor,
că am pornit pe un drum pe care trebuie să îl parcurg până
când am să apuc la postul meu luat în şedinţa publică. Şi aşa
a şi fost, pentru că în anul cu pricina erau note mai mari înain-
tea mea şi, cu toate astea, am luat ultimul post titularizabil pe
care îl puteam naveta şi era şi ultimul la disciplina mea din ju-
deţ, pentru că după mine nu a mai luat nimeni nimic, deşi mai
erau încă mulţi care sperau. Atunci mi-am zis că Dumnezeu
există, nu pentru că m-am văzut cu scopul atins, ci pentru că
m-a condus atât de sinuos pe acest drum al intrării în sistem,
asta după ce anul anterior ratasem la mustaţă titularizarea în-
tr-un mod demn de Păcală. Aşa că fixarea mea pe post nu a
fost o chestiune de noroc, practica mea zilnică stă sub semnul
alegerii întrerupătorul greşit, a markerului păstrat gol în cutia
cu markere de pe catedră, a grilelor greşit rezolvate, atunci
când sunt complet pe lângă subiectul evaluat... şi, de fiecare
dată, cu o precizie nemţească. Nu de puţine ori am muncit
pe brânci şi am eşuat lamentabil, ca repetiţia, finalizată cu
rezultatul mult dorit, să fie valoric sub nivelul eşecului anterior
amintit. Pentru mine a fost suficient ca să înţeleg că ce ne
e scris să se întâmple trebuie să se întâmple, exact aşa cum
e prestabilit. Cumva această convingere m-a făcut să tac,
atunci când am ieşit în CIC cu inima cât un purice şi adunân-
du-mi lucrurile de la locul de muncă aproape hoţeşte. N-am
luat atitudine atunci când fusesem colegial săpată pe la spa-
te, de cea care îşi construia platforma de care avea nevo-
ie ca să fie titularizată, mi-am zis ca e sub demnitatea mea
să ripostez la bârfele unui „hater de cancelarie” şi, pentru că
nefăcând nimic greşit, speram prosteşte că, acolo unde sunt
vorbită de rău, va exista înţelepciunea să fie puse la îndoia-
lă acele vorbe sau măcar cercetate mai îndeaproape, căci
eram deja de vreo trei ani în şcoală. Însă n-a fost aşa, dar mi-
am zis, şi atunci şi după ce m-am reîntors din CIC şi lucrurile o
luaseră razna rău, că Dumnezeu e sus şi vede şi are el un plan.
E ciudat drumul ăsta al profesorului, luat ad literam, în paşii
legii învăţământului şi în paşii Curţii Constituţionale, e un drum
al Golgotei sau, într-o comparaţie mai laică, seamănă cu
supliciul psihologic la care te supune procesul de obţinere a
cetăţeniei pe pământ american, nu pentru că l-aş cunoaş-
te personal, dar am empatizat până la un punct cu infernul
unui frate care a devenit cetăţean american după un cal-
var demn de filme, în timp ce, câţi-
va ani mai târziu, fratele nostru mai
mare câştiga la loteria vizelor şansa
pe care celălalt a plătit-o cu vârf şi
îndesat. Cumva astea sunt durerile
din care se naşte omul şi le primim
în doze mai mari sau mai mici sau…
deloc. Acest deloc am încetat să-l
mai transform într-un motiv de revoltă
(poate şi datorită exemplului expus
anterior), până mai ieri, când am
constatat că „vegetarienii au devenit militanţi, competenţi,
„ştiinţifici“ sau „mistici“, lucru ce nu mă mai amuză şi, pînă la
urmă, mă irită”, aşa cum constat că o spune Pleşu într-o pole-
mică mai lipsită de miză decât cea generată de buclucaşul
articol 253. Rămâne în picioare anecdota pe care o expune,
ce redă experienţa de tinereţe, pe care a trăit-o în preajma
unui intelectual radical convertit la vegetarianism şi pe care o
expun integral, cu precizarea că solicită o interpretare alego-
rică, în asentimentul paralelei pe care mi-am permis-o: „M-a
invitat la masă şi m-a tratat numai cu bunătăţi „curate“, din
plante. Spectaculos era, însă, „ambalajul“. Bucatele erau,
nesmintit, „anticarne“, dar pe farfurie semnalau o solidă me-
morie „tradiţională“: şniţele de morcovi cu ţelină, cîrnăciori de
sfeclă cu orez şi mazăre, friptură de ştevie etc. Pe scurt: una
era în mintea gazdei şi alta în sufletul ei. Acestea fiind zise, îi
rog pe vegetarieni să se bucure, cinstit, de hrana lor şi, dacă
se poate, să nu se bosumfle, melodramatic, dinaintea micilor
mele derapaje neanderthaliene. În definitiv, există încă multe
lucruri care ne-ar putea lega”.
În cazul de faţă există dragostea pentru meserie şi pen-
tru copiii pe care îi educăm şi, pentru că scopul este funda-
mental corect şi la unii şi la ceilalţi (vreau să cred asta), sunt
datori să facă efortul de-a nu riposta la acest orgoliul de care
ne acuză şi de a nu se victimiza inutil, căci nu e cazul. „Să-şi
practice opţiunea în mod firesc, fără prea multă doctrină…
să facă fiecare ce crede că i se potriveşte”, în fond şi la urma
urmei alegerea le aparţine, doar că sunt datori să nu atente-
ze la „solida memorie tradiţională” cu încercări mârşave de
ambalare a celebrei reţete 253 (chiar şi-n forma ei upgrada-
tă) într-un ambalaj curat constituţional, moral şi etic, căci pur
şi simplu nu este. lll
PROF. MONICA FLORENTINA ŞULEA
www.SCOALAROMANEASCA.ro

DE CE MINTE ŞI PLÂNSUL?
În ultima perioadă, după toate dis-
cuţiile, dezbaterile, întâlnirile avute la
nivelul sistemului de învăţământ mă în-
trebam cine nu minte?
Şi te apucă plânsul.
Probabil că florile, fluturii, albinuţele,
pomii, plantele, poartă în seva lor atri-
butul esenţial al sincerităţii.
Noi, cei ce suntem binecuvântaţi
cu harul minţii, al gândirii, al conştiinţei,
noi, cei înzestraţi cu emoţii, cu raţiune
sfârşim prin a ridica minciuna la rang de
adevăr.
Ne minţim pe noi înşine şi îi minţim şi
pe alţii, la fel de uşor şi de inocent.
Căutăm însă tot timpul ADEVĂRUL şi
nu ne interesează profund minciuna. Ea
a devenit ca aerul, îl respirăm fără a ne
da seama că el există.
Minciuna este instinctuală.
Plânge bebeluşul, îşi minte mama
să-l ia în braţe, îşi are propriul instrument
de a minţi.
Plânsul lui mincinos îi asigură confort,
căldură, iubire, îmbrăţişare.
Cum creştem, şi noi, cei mai mari,
mai 2019
mai vârsnici, ,,mai copţi” sau ,,mai mici”,
începem să devenim experţi şi subtili în
a ne exprima instinctul mincinos.
Cerem prin minciună, pentru că nu
avem în noi exerciţiul adevărului şi al
iubirii. E greu să acceptăm ce avem,
dorim tot timpul ce nu avem, ce nu se
poate, ce e interzis.
Suferim mincinos când ceva nu ne
iese, chiar şi plânsul nostru este minci-
nos, ca şi al bebeluşului.
Şi tot aşa minţim şi plângem, plân-
gem că am minţit, până când credem
că minciuna este adevărul.
Credem că adevărul nu există.
Aşa ajungem să credem că adevă-
rul este un munte de minciuni, ba chiar
începe să ne şi placă.
Încet-încet începe minciuna să ne
facă rău şi noi o tot cultivăm, ca să iasă
din sămânţa ei o plantă minunată.
Dacă ne burzuluim la preşedinte,
preşedinţi, prim ministru, guvernanţi, la
ministrul Educaţiei, la liderii de sindicat,
dascăli şi astfel să inventăm scuze pen-
tru eşecuri, e tot o minciună.
OPINII 13
Dacă s-ar întâmpla aşa, am avea
doar satisfacţia de a primi ceea ce am
cerut, supărându-ne.
Aşa am început să minţim că-i bine
să strigăm, să ne supărăm, să plângem,
să ne plângem, să dăm cu pumnul în
masă. Să-l criticăm pe unul pe altul, să
ne amărâm şi să-i amărâm existenţa şi
lui, vinovatului.
Poate suntem răi pentru a fi iu-
biţi, sperăm că doar-doar se va ivi din
adâncuri iubirea care ne lipseşte.
Iată de ce alergăm permanent să
avem, să avem mult dacă se poate,
iată sursa celor mai mari suferinţe ome-
neşti, sursa conflictului, sursa urii, sursa
nefericirii, sursa complicaţiilor dure, sur-
sa plânsului din care oamenii ies distruşi.
Iată de ce minte şi plânsul, nu doar
noi. lll
PROF. ÎNV. PRIMAR
REZI MARIA,
PRIM VICEPREŞEDINTE AL
SINDICATULUI DIN ÎNVĂŢĂMÂNT
,,SPIRU HARET” MUREŞ
14 FINANCIAR
DEDUCEREA DIN SALARII
Deducerea personală este un beneficiu fiscal oferit de că-
tre stat persoanelor cu un venit brut sub 3.600 de lei pe lună
şi este reglementată în prezent atât de Codul fiscal, cât şi de
Ordinul Ministerului Finanţelor Publice (MFP) nr. 52/2016. Con-
cret, potrivit art. 77 din Codul fiscal, ,,persoanele care obţin
venituri au dreptul la deducerea din salarii a unei sume sub
formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună
a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la
locul unde se află funcţia de bază”.
Deducerile personale se acordă pe mai multe niveluri, în
funcţie de venitul brut lunar din salarii realizat la funcţia de
bază, şi sunt stabilite în funcţie de numărul persoanelor aflate
în întreţinerea salariatului”. Astfel, Ordinul MFP nr. 52/2016 sta-
bileşte că salariaţii care au un venit brut mai mic sau egal cu
1.950 de lei şi nu au persoane în întreţinere declarate anga-
jatorului beneficiază de o deducere personală de 510 de lei.
În continuare, deducerea personală pentru contribuabilii
cu un venit brut lunar ce nu depăşeşte 1.950 de lei se acordă
astfel:
• pentru salariaţii care au o persoană în întreţinere - 670
de lei;
• pentru salariaţii care au două persoane în întreţinere -
830 de lei;
• pentru salariaţii care au trei persoane în întreţinere - 990
de lei;
• pentru salariaţii care au cel puţin patru persoane în între-
ţinere - 1310 de lei.
Pentru salariaţii care realizează un venit brut cuprins între
1.951 lei şi 3.600 lei inclusiv, valoarea deducerii personale se
calculează după următoarele formule:
• 510 x [1-(VBL- 1.950)/1.950] pentru salariaţii care nu au
persoane în întreţinere;
• 670 x [1-(VBL-1.950)/1.950] pentru salariaţii care au o per-
soană în întreţinere;
• 830 x [1-(VBL-1.950)/1.950] pentru salariaţii care au două
persoane în întreţinere;
• 990 x [1-(VBL-1.950)/1.950] pentru salariaţii care au trei
persoane în întreţinere;
• 1310 x [1-(VBL-1.950)/1.950] pentru salariaţii care au patru
sau mai multe persoane în întreţinere.
Deducerea personală se acordă persoanelor angajate
pe teritoriul României cu contract individual de muncă, indife-
rent de natura acestuia (normă întreagă/timp parţial, pe du-
rată determinată/nedeterminată etc) numai la angajatorul
unde salariatul îşi declară funcţia de bază. Aceasta se acor-
dă de către angajatorii cu sediul sau domiciliul în România,
pentru veniturile din salarii, realizate de persoanele încadrate
cu contract individual de muncă în condiţiile de mai sus. Va-
loarea deducerii personale nu se fracţionează în cadrul lunii
şi se acordă o singură dată în lună de către un singur angaja-
tor. În practică, se acordă la angajatorul unde salariatul are
încă în vigoare contractul individual de muncă la data 1 a
lunii pentru care se calculează statul de plată.
Potrivit aceluiaşi temei legislativ menţionat şi anterior, res­
pectiv art. 77 din Codul fiscal, persoana în întreţinere poate fi
soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele salariatului
sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclu-
siv, ale cărei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc
510 lei lunar. În cazul în care o persoană este întreţinută de
mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea per-
sonală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii
între părţi.
Începând cu anul 2016, odată cu aplicarea noului sistem
fiscal, deducerea personală pentru copiii minori aflaţi în între-
ţinere nu se mai acordă unui singur părinte, ci ambilor părinţi.
,,Pentru copiii minori ai contribuabililor, suma reprezentând
deducerea personală se atribuie fiecărui contribuabil în între-
ţinerea căruia/cărora se află aceştia”, este precizat la art. 77
alin (4) din Codul fiscal. Astfel, ambii părinţi pot beneficia de
deducerea personală pentru copiii minori, însă numai la func-
ţia de bază, cu condiţia ca venitul brut al fiecăruia dintre ei să
nu depăşească suma de 3.600 de lei/lunar.
Potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, persoanele
aflate în întreţinerea salariatului pot avea alt domiciliu decât
salariatul care beneficiază de deducere personală. Legea nu
impune gospodărirea în comun cu salariatul care beneficiază
de deducere personală. Dacă persoana aflată în întreţinerea
salariatului este majoră, ea îşi va manifesta acordul în scris că
agreează acordarea deducerii respective salariatului care
o întreţine. Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere
persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în supra-
faţă de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de peste
20.000 mp în zonele montane.
Pentru solicitarea acestui drept salariaţii trebuie să depună
o serie de documente la angajator. Obligaţia stabilirii persoa-
nelor aflate în întreţinerea contribuabilului în funcţie de care
se atribuie deducerea personală este în sarcina plătitorului de
venit din salarii, la funcţia de bază, Deci, angajatorul trebuie
să-l întrebe pe salariat dacă are persoane în întreţinere. Sala-
riatul trebuie să dea o declaraţie pe propria răspundere care
să cuprindă informaţii personale şi datele de identificare ale
fiecărei persoane aflate în întreţinere. Apoi, e necesară o de-
claraţie pe propria răspundere a celui aflat în întreţinere (nu
se aplică în cazul minorilor), unde trebuie precizat inclusiv ve-
nitul lunar obţinut, dacă e cazul, pentru a fi comparat cu pra-
gul de 510 lei. De asemenea, salariatul contribuabil trebuie să
prezinte angajatorului şi documentele care justifică legăturile
de rudenie, veniturile ş.a.m.d. (certificate de naştere, căsăto-
rie, adeverinţe de venit ale întreţinutului). lll
COMŞIŢ ELENA
SECRETAR ŞEF,
COLEGIUL NAŢIONAL „RADU NEGRU“ FĂGĂRAŞ
www.SCOALAROMANEASCA.ro

PRIN EDUCATIE ŞI PROSOCIALIZARE NE CONSTRUIM CARIERA
Proiectul privind Învăţământul Secundar (ROSE)
Schema de Granturi pentru Licee
Beneficiar: Liceul Tehnologic de Transporturi şi Construcţii Iaşi
Titlul subproiectului: Prin educaţie şi prosocializare ne construim cariera
Acord de grant nr. 438/SGL/RII din 01.10.2018
Cod proiect: 1407
Socializarea se întâmplă în fiecare zi
din viaţa unei persoane, nu este planifi-
cată şi depinde de studiile, de identita-
tea, de natura realităţii persoanei şi de
cum se înţelege cu cei din jurul său.
Educaţia, în contrast, este planifi-
cată, de obicei implică o organizare
formală cu responsibilitatea de a fur-
niza şi controla procesul de studiu şi se
concentrează asupra unor abilităţi şi
cunoştiinţe specifice. Studiul educaţiei
se referă la instituţiile noastre sociale
care sunt responsabile pentru învăţat,
în timp ce studiul socializări se referă la
modul în care cultura se perpetuează
pe ea însăşi.
Şcoala joacă un rol important în în-
suşirea de către elevi a valorilor şi cre-
dinţelor societăţii în care trăiesc, aduce
copiii într-o oarecare independenţă
faţă de familie.
Rolul şcolii în procesul socializării a
devenit important în societăţile indus-
triale moderne deoarece cunoaşterea
ştiinţifică şi specializarea tehnică s-au
extins dincolo de ce poate fi posibil să
se înveţe acasă.
În acest context, şcoala noastră s-a
implicat în derularea Proiectului privind
Învăţământul Secundar (ROSE), codul
proiectului 1407, acord de grant nr. 438/
SGL/RII din 01.10.2018 prin subproiectul:
Prin educaţie şi prosocializare ne
construim cariera.
Obiectivul principal al proiectului
este creşterea calităţii actului didactic
în învăţământul tehnologic prin îmbu-
nătăţirea frecvenţei şi creşterea pro-
centului de absolvire a studiilor liceale
la clasele terminale cu finalizarea şi pro-
movarea examenului de Bacalaureat şi
dobândirii de către elevi a unui set de
mai 2019
competente socio-cognitive şi profesio-
nale, de execuţie şi emoţionale în spirit
prosocial, folosind strategii didactice
adecvate unui mediu de învăţare mo-
tivaţional.
Având în vedere faptul că acest
proiect are ca beneficiari aproximativ
240 de elevi, (câte 60 de elevi pe an),
din clasele IX-XII, băieţi sau fete, cu vâr-
ste între 15-20 de ani, care provin din
mediul rural, din familii monoparentale,
cu venituri reduse, cu părinţii plecaţi în
străinătate, cu cerinţe educaţionale
specifice şi cu rezultate slabe şi medio-
cre la disciplinele de Bacalaureat, pen-
tru subproiectul derulat la nivelul şcolii
ne-am propus câteva obiective spe-
cifice acestuia cum ar fi dezvoltarea
competenţelor de cunoaştere, întele-
gere şi rezolvare a itemilor aferenţi dis-
ciplinelor de Bacalaureat prin activităţi
remediale, într-un spaţiu de învăţare
motivaţional, în scopul creşterii intere-
sului pentru performanţa personală de
promovare a examenului, în fiecare an
de proiect.
De asemenea, am considerat im-
portant şi dezvoltarea competenţelor
cognitive şi de execuţie, a abilităţilor
şi atitudinilor în vederea promovării
claselor terminale, pentru prelungirea
traseului educaţional, prin activităţi de
orientare în carieră, ce stimulează inte-
resul pentru meserie, în fiecare an de
proiect.
În ceea ce priveşte formarea ca-
racterului prosocial, am considerat că
acesta se poate realiza prin activităţi
sportive şi competiţii, prin creşterea mo-
tivaţională a interesului pentru şcoală şi
prin dobândirea unui set de competen-
ţe socio-cognitive, de execuţie şi emo-
PROIECT 15
ţionale, având la bază modele şi valori
şi ca scop diminuarea absenteismului.
În activităţile proiectului sunt impli-
caţi şi colegii elevilor din grupul-ţintă,
care vor fi informaţi de activităţile din
proiect şi CRE, toţi profesorii şcolii care
vor cunoaşte etapele implementării
proiectului, părinţii elevilor din grupul-
ţintă şi membrii CRP, comunitatea lo-
cală în ansamblul ei, actorii sistemului
educaţional, care vor beneficia de
informaţii legate de activităţile şi rezul-
tatele obţinute prin proiect şi care vor
să crească nivelul calitativ al actului
educaţional prin asigurarea unui climat
optim organizaţional, ONG-urile, agenţi
economici, parteneri europeni din dife-
rite proiecte.
Prin participarea şcolii noastre la
acest proiect, respectiv prin activităţi-
le care se vor derula, se are în vedere
creşterii ratei de promovare la Exame-
nul de bacalaureat şi a ratei de absol-
vire, dar şi creşterea motivaţiei pentru
învăţare, urmărind îndeaproape scă-
derea ratei de absenteism.
Este important de menţionat şi fap-
tul că avem în vedere organizarea şi
de activităţi extracurriculare diverse
şi atractive de tipul prosocializării prin
sport, care vor conduce la o creştere
a capacităţii de planificare şi organiza-
re, de gestionare eficientă a resurselor
umane şi materiale. lll
PROF. DR. ING. ANCA
EUGENTINA ROZNOVAN -
COORDONATOR GRANT
PROF. DR. ING. LĂCRĂMIOARA
IFTODE - RESPONSABIL CU
ACTIVITATEA DE DISEMINARE
A PROIECTULUI