Sunteți pe pagina 1din 7

1) Criterii de clasificare a prinderilor:

1. După sistemul constructiv: prinderi simple (fără plăci), directe, semidirecte (mixte) sau
indirecte;
2. După felul traverselor: prinderi pentru traverse din lemn, beton şi/sau metal. Deoarece
traversele metalice nu sunt utilizate pe reţeaua feroviară din România, fiind utilizate în special
la realizarea liniilor industriale, feroviare sau pentru marile şantiere de construcţii sau mari
exploataţii miniere, dar care toate au principala caracteristică că sunt provizorii, fiind
necesare dese schimbări ale amplasamentului pe perioada de exploatare care de regulă este
relativ scurtă;
3. După modul în care prinderile se opun deplasărilor relative ale şinei faţă de traversă: rigide
sau elastice;
4. Funcţie de tipul şinei la care se folosesc, realizarea constructivă şi dimensiunile materialului
mărunt, numele elementelor de prindere este asociat de regulă cu tipul şinei la cere sunt
folosite.
La alcătuirea unei prinderi se iau în considerare solicitările şinelor şi caracteristicile materialelor
din care sunt confecţionate traversele.
Având în vedere cele de mai sus, sunt în general următoarele condiţii pe care trebuie să le
îndeplinească prinderile şinelor de traverse:
- să reziste la acţiunea forţelor orizontale transversale care tind să deplaseze şina din poziţia în
care a fost fixată, asigurând ecartamentul impus atât în aliniament cât şi în curbe şi menţinându-l în
cadrul toleranţelor admise;
- să reziste la acţiunea forţelor verticale rezultate din circulaţia vehiculelor, asigurând repartizarea
în bune condiţii a presiunilor pe faţa superioară a traversei;
- să reziste la acţiunea forţelor longitudinale, împiedecând pe cât posibil fugirea ţinelor;

2) Prinderile simple fac parte din categoria prinderilor rigide care nu permit deplasări relative
elastice între şine şi traverse. La prinderile simple, şinele se pozează direct pe feţele superioare ale
blocheţilor traverselor (care sunt sabotate la panta de 1 : 20 pentru traversele din lemn sau au feţele
superioare înclinate cu aceeaşi pantă la traversele din beton).Şinele sunt prinse de traverse cu
crampoane sau tirfoane. Elementele de prindere exterioare căii sunt solicitate la forfecare.Elementele de
prindere interioare căii sunt solicitate la smulgere.Deoarece rezistenţa elementelor de prindere la
forfecare este mult mai mare decât rezistenţa la smulgere, de regulă în interiorul căii se folosesc câte
două elemente de prindere, iar în exteriorul căii numai câte un singur element.Acest tip de prindere este
permis numai la unele linii industriale, forestiere, înguste, la tipurile de şină nestandardizate 34,5 şi / sau
42,8 pentru care nu mai există materialul mărunt de cale specific, iar şinele mai sunt corespunzătoare
utilizării în continuare ale acestora.
Datorită presiunilor mari dintre talpa şinei şi faţa superioară a blochetului traversei când sarcinile
pe osie şi traficul sunt mari, la prinderile simple faţa superioară a blochetului se striveşte, fibrele se distrug
şi şina pătrunde în traversă. Totodată, scade şi forţa de apăsare a tălpii şinei pe faţa superioară a
blochetului prin deplasarea pe verticală a şinei, prinderea devenind necorespunzătoare. Pentru a se evita
acest fenomen, s-au introdus plăci suport între şine şi traverse, care repartizează forţele transmise de
şine pe suprafeţe mai mari, reducându-se astfel presiunile pe suprafeţele de contact şi sporind
rezistenţele la rotire a şinelor în prinderi – sporind astfel rigiditatea cadrului orizontal şine –
traverse.Prinderea simplă se caracterizează prin aceea că atât şina cât şi placa suport se prind de
traverse cu aceleaşi elemente – tirfoane.Acest tip de prindere se foloseşte la şinele tip 34,5, 42,8 şi 40.La
toate aceste tipuri de şine plăcile de prindere au înclinarea de 1 / 20 şi reborduri.La şinele tip 34,5 şi 42,8
se folosesc câte 2 tirfoane în interiorul căii şi câte un singur tirfon în exteriorul căii.
Se utilizează la şinele tip 45 şi se caracterizează prin patul că în exteriorul căii placa este prinsă
cu două tirfoane, şina fiind fixată prin intermediul unei grife de placă, iar în interiorul căii atât şina cât şi
placa sunt prinse de traversă cu un tirfon şi un cleşte.În câmpul panoului de şină sunt plăci şi cleşti simpli,
iar la joante se folosesc plăci pod şi cleşti dubli. Acest tip de prindere rezolvă numai parţial
inconvenientele prinderii directe, nereuşind să elimine fugirea şinelor în lung, deci acest tip de prindere nu
poate fi utilizat la calea fără joante datorită apăsării insuficiente a şinei pe placă.

3) Pe reţeaua feroviară din România prinderea indirectă a şinelor de traverse se utilizează la


toate şinele mai grele de 45 kg/m (tip 45). În alcătuirea acestei prinderi intră o placă suport cu nervuri, doi
cleşti, două buloane verticale cu piuliţe hexagonale, inele resort, tirfoane, o plăcuţă de cauciuc şi o
plăcuţă din polietilenă calandrată.Placa suport poate fi cu sau fără înclinare. Plăcile cu înclinare se
folosesc la toate traversele din lemn.De regulă, la joante se folosesc plăci pod. Nervurile plăcilor au goluri
în formă de coadă de rândunică pentru fixarea capetelor buloanelor verticale. Buloanele verticale au
capetele sub formă de coadă de rândunică, permiţând fixarea lor în golul nervurii plăcii suport. Acestea
sunt identice pentru toate tipurile de şină mai mari de 45 (49, 54 E, 60 şi 65), la tipurile 49 şi 54 E având
lungimea de 70 mm, iar la tipurile 60 şi 65 lungimea lor fiind de 75 mm. Între piuliţă şi cleşte se dispune
câte un inel resort pentru a împiedeca desfacerea piuliţelor ca urmare a vibraţiilor ce se produc în timpul
circulaţiei trenurilor. La tipurile 49 şi 54 E se folosesc inele resort duble tip B 23, iar la tipurile 60 şi 65
inele resort triple tip C 23. Între şină şi placa de reazem se introduc la prinderile indirecte plăcuţe de
cauciuc cu simbolurile K – 49 – L sau K – 60 – L pentru traversele din lemn şi K – 49 – B sau K – 60 – B
pentru traversele din beton. Rolul acestor plăcuţe este de a uniformiza presiunile transmise de placa
suport către faţa superioară a blochetului, evitarea producerii concentrărilor de eforturi pe suprafaţa de
contact placă – traversă şi pentru reducerea rigidităţii căii (sporirea elasticităţii).Sunt plăcuţe din
polietilenă calandrată specifice traverselor din lemn – K 49 L şi K 60 L, precum şi traverselor din beton K
49 B şi K 60 B.

4) Prezintă aceleaşi principii generale de prindere a şinei de traverse ca şi crampoanele rigide.


Capul cramponului este în formă de arc şi prin baterea lui, capul cramponului suferă a deformaţie iniţială
astfel încât talpa şinei să fie apăsată pe traversă în toate fazele produse de circulaţia materialului rulant,
simultan cu împiedecarea fugirii şinelor în lungul căii.Când talpa şinei are tendinţa de a se ridica de pe
traversă – sub efectul circulaţiei – capul cramponului se încovoaie şi mai mult şi sporeşte forţa de
apăsare a tălpii şinei pe traversă. Dezavantajele crampoanelor elastice constau în faptul că rezistenţele la
smulgere sunt relativ reduse iar oţelul să fie de calitate – oţel arc – fapt ce conduce la sporirea costurilor
crampoanelor deci şi al prinderilor.

a. Prinderea indirectă Mills cu cleşti elastici este utilizată pe căile ferate elveţiene.Cuprinde cleste
elastic,placa suport si dibluri si tirfoane.; b. Prinderea indirectă Hay – Bak a fost utilizată în Anglia.

5) Cea mai răspândită prindere cu cleme elastice este RN – Règie Nationale – a fost utilizată
iniţial în Franţa, apoi extinzându-se şi la alte administraţii feroviare în alcătuirea iniţială dau în diverse
variante constructive, dar toate având aceleaşi principii de alcătuire. Fixarea clemei elastice pe traversă
se realizează prin intermediul unui tirfon – şurub cu piuliţă şi şaibă plată.În cazul în care sunt folosite
şuruburi pentru fixarea clemei, acestea se montează prin intermediul unor ancore speciale în traversa din
beton sau se prind cu ajutorul unor adezivi pe bază de răşini sintetice în lăcaşuri speciale lăsate în
traversă. Tirfoanele – şurub se folosesc la fixarea clemei elastice pe traversele din lemn sau din beton
prevăzute cu dibluri. Prinderea RN are marele avantaj că verificarea strângerii se poate face vizual
deoarece la strângerea corectă clema are două puncte de contact cu faţa superioară a tălpii şinei.

Prinderea E2:Şina reazemă direct pe traversa din beton prin intermediul unei plăci de cauciuc. Este
prinsă de traversă cu clema elastică tip „E2” confecţionată din oţel arc. Aceasta reazemă cu un capăt pe
talpa şinei şi cu celălalt capăt pe un cuzinet din fontă maleabilă izolat faţă de traversă prin intermediul
plăcii de cauciuc .Clema este strânsă de traversă prin intermediul unui tirfon – şurub cu şaibă plată şi a
unui diblu . Tirfonul – şurub are trei părţi distincte: filetul de tirfon, filetul de şurub şi o parte nefiletată
situată între cele două părţi filetate, cu o formă care permite cuplarea la maşina de tirfonat.

Prinderea tip „B” este utilizată în special în Anglia. Se caracterizează prin existenţa a două cleme
elastice confecţionate din oţel special cu mangan şi siliciu. Forma clemei este de tablă îndoită.
Îndoitura este curbată în jos pentru a rezema într-o scobitură a plăcii realizată tot din oţel special.
Între traversă, plăcile elastice şi talpa şinei există o placă de cauciuc . În diblurile din traversă
sunt înfiletate tirfoane – şurub . Forţa de apăsare a clemei elastice pe talpa şinei este realizată
prin strângerea piuliţei. Diblurile (4) din traversă nu ajung până la faţa superioară a traversei, din
care cauză partea superioară se etanşează cu un mastic bituminos.

6) Joantele sunt dispozitive constructive prin care se realizează legarea şinelor între ele la
capete, atâta timp cât ele nu sunt sudate cap la cap.
Astfel, capetele şinelor pot fi:
1. modul de prelucrare a şinelor la capete se poate face în mai multe forme pentru asigurarea
unei treceri cât mai line a materialului rulant de pe o şină pe alta.
2. după poziţia relativă a joantelor de pe cele două fire
3. din punct de vedere al izolării electrice al celor două capete de şine sunt joante:
- obişnuite
- electroizolante
Joantele obişnuite realizează doar continuizarea geometrică a capetelor şinelor.Joantele
electroizolante se folosesc la staţiile centralizate şi pe liniile cu blocuri de linii automate. Pe lângă
continuizarea geometrică se realizează şi izolarea electrică a capetelor şinelor pe cele două circuite de
cale.
Joantele suspendate se caracterizează prin faptul că traversele sunt montate la o anumită
distanţă faţă de rostul joantei. Se foloseşte la şinele de tipurile 34,5 şi 42,8. Din cauza distanţei dintre
traverse, eclisele sunt foarte puternic solicitate, deci necesită a avea momente de inerţie mari, motiv
pentru care au forme destul de complicate – sub numele de cornieră şorţ.
Joanta pentru şina tip 40 are eclise corniere care pe aripa verticală are 4 găuri pentru buloanele
orizontale, iar pe aripa verticală are 3 găuri pentru traversele din lemn şi 2 găuri pentru traversele din
beton. Rezemarea celor două capete de şină se face pe o placă pod.Aripa orizontală a eclisei joacă rol
dublu: eclisă şi cleşte pentru fixarea şinelor de traverse.Eclisele sunt prinse în 4 buloane orizontale tip D
M 22 -110. Pentru ca buloanele să nu se răsucească la strângerea piuliţei, în colţul eclisei este o nervură
pe care reazemă capul bulonului.

7) La şinele de tipurile 49, 54E, 60 şi 65 se folosesc eclise platbande cu nervuri


foarte asemănătoare între ele. Datorită înălţimii sporite, eclisa tip 65 se subţiază la mijloc, materialul
concentrându-se spre extremităţi (ciuperca şi/sau talpa şinei) sporind modulul de rezistenţă „W” fără
sporirea greutăţii.Nervurile din exterior servesc la fixarea capului bulonului orizontal, astfel ca la strângere
/ desfacere să nu se răsucească. Buloanele orizontale sunt de tipul PM cu cap pătrat, iar piuliţele de tip
CM, hexagonale, cu câte o coroană circulară pe partea care este în contact cu inelul resort
dublu.Buloanele orizontale pot fi montate atât cu piuliţele în interiorul căii cât şi în exteriorul căii, dar uzual
spre interiorul căii pentru a putea fi vizionate uşor la revizia căii.
Pe liniile dotate cu bloc de linie automat (BLA), cât şi în staţiile centralizate, şinele pe lângă rolul
de a asigura sustentaţia, propulsia şi ghidarea materialului rulant, este necesar ca anumite sectoare ale
căii să fie izolante din punct de vedere electric, fapt ce impune introducerea joantelor izolante. Acestea
pot fi în diferite soluţii tehnice şi constructive.
Pe reţeaua de căi ferate din România, se folosesc următoarele tipuri de joante electroizolante:
- joante electroizolante tip Weber
- joante electroizolante cu eclise din lemn sau din lignofol
- joante electroizolante lipite
a. joante electroizolante tip Weber au fost foarte răspândite pe reţeaua de căi ferate din
România.

Cele două şine reazemă pe un colţar metalic căptuşit la interior cu un covor electroizolant care
izolează talpa şinei de colţarul metalic.Eclisele sunt din lemn sau din lignofol (placaj bachelitizat). Eclisa
interioară (opusă colţarului metalic) este întărită cu două platbande metalice.Buloanele orizontale sunt
izolate faţă de şine cu inelele electroizolante.Prinderea şinelor de traverse se face prin prinderea
colţarului direct pe traversă cu 2 tirfoane, iar pe partea opusă cu un cleşte special .

Joantele de racordare trebuie să asigure:


- continuitatea feţelor de ghidare fără praguri orizontale
- continuitatea feţelor de rulare cu praguri de maximum 1 mm pentru liniile curente şi directe din
staţii şi de maximum 2 mm pentru restul liniilor din staţii.
Pe reţeaua de căi ferate din România sunt două metode de legarea a acestor şine la capete:
- cu eclise de racordare ;
8) În timpul exploatării, calea ferată este supusă unor solicitări ce au ca efect deplasarea şinelor
în lungul căii şi a traverselor în sens transversal. Se impune reducerea acestor deplasări prin adoptarea
dispozitivelor specifice.
a. Dispozitive contra fugirii şinelor
Dispozitivele contra fugirii şinelor sunt piese metalice ce servesc la solidarizarea legăturii dintre
şină şi traversă pentru a împiedica / reduce deplasarea acestora în lung, asigurând menţinerea rostului
de dilataţie reglementar. Sunt mai multe sisteme constructive pentru împiedecarea fugirii şinelor:
- clema Oetl este alcătuită dintr-o platbandă cu lăţimea de 30 ... 60 mm şi cu grosimea de 6 mm
aplicată la cald prin forjare pe talpa şinei.
- eclisele intermediare acţionează de asemenea asupra prinderii şinelor de traverse, deci asupra
tirfoanelor.
- dispozitivele elastice contra fugirii şinelor se execută din oţel arc prin forjare.
b. Dispozitivele contra deripării căii,
Acestea servesc pentru a spori rezistenţa opusă de prismul de piatră spartă la deplasarea
transversală perpendiculară pe axa căii (deriparea) traverselor.Se folosesc destul de rar, în curbele cu
raze mici şi numai pentru traversele din lemn.Constau într-o piesă metalică montată pe traverse la firul
interior al curbei, la 150 mm de capătul traversei.
9) Aparatele de cale – în diverse alcătuiri – au rolul asigurării trecerii materialului rulant de pe o
linie pe alta.Perfecţionarea căii curente trebuie făcută concomitent cu perfecţionarea aparatelor de cale
prin adoptarea de soluţii constructive care să asigure circulaţia fluentă de pe linia directă pe oricare din
liniile staţiilor cu viteze cât mai mari şi în condiţii perfecte de siguranţă şi confort.
După criteriul funcţionabilitate, aparatele de cale se clasifică în:
Schimbătoarele simple „S” ;Traversarea simplă „TS” ;Traversarea cu joncţiune simplă „TJS” ;Traversarea
cu joncţiune dublă „TJD” ;
Breteaua obişnuită „BO; Breteaua combinată „BC .
10) Schimbătoarele simple „S” sunt aparatele de cale cele mai des folosite pe reţeaua feroviară,
fie ca legături simple între două linii, fie ca părţi componente ale unor aparate de cale mai complexe. Sunt
alcătuite din:macaz,şinele de legătură,inima de încrucişare,contraşine.

macaz

11) Traversarea simplă „TS” este utilizată la traversarea la acelaşi nivel a două linii de cale ferată
care se intersectează sub un unghi oarecare α .

Traversarea cu joncţiune simplă „TJS” asigură dirijarea circulaţiei prin traversarea unei linii
precum şi o legătură de o singură parte a celor două linii ce se traversează.

12) Breteaua obişnuită „BO” se foloseşte pentru trecerea de pe o linie pe alta în ambele sensuri
prin asamblarea a două diagonale de încrucişare. Se realizează din patru schimbătoare simple şi o
traversare simplă pentru traversarea celor două diagonale.

Breteaua combinată „BC” este un aparat de cale de complexitate şi funcţionalitate multiple. Pe lângă
funcţiunile bretelei obişnuite, breteaua combinată cu duble joncţiuni permite traversarea cu legătura
bilaterală a direcţiei formată din liniile diagonalelor încrucişate cu liniile bretelelor.

13) Toate aparatele de cale de construcţie clasică introduse pe o linie modifică condiţiile de mers
ale materialului rulant datorită discontinuităţii suprafeţelor de rulare şi de ghidare, deci elementele
componente care intră în alcătuirea schimbătoarelor de cale sunt mult mai solicitate decât restul
căii.Principala funcţie a unui schimbător simplu este asigurarea trecerii materialului rulant de pe o linie pe
alta.Schimbătoarele simple au trei zone principale, delimitările fiind funcţie de condiţiile de circulaţie şi de
rulare pe lungimea acestora:macaz,şinele de legătură,inima de încrucişare. În zona macazului se face
trecerea materialului rulant de pe contraace pe ace – atât la circulaţia pe directă cât şi pe abătută, cu
toate consecinţele aferente.Aici se face:trecerea de pe feţele de rulare ale contraacelor pe feţele de
rulare ale acelor,trecerea de la feţele de ghidare ale contraacelor la feţele de ghidare ale acelor,trecerea
de la circulaţia în aliniament la circulaţia în curbă (numai la circulaţia pe abătută). Elementele constructive
care caracterizează un schimbător simplu sunt:tipul şinei,unghiul sau tangenta de abatere,modul de
construire a macazului (cu ace articulate sau elastice) şi a inimii de încrucişare.
şinele de
macaz legătură
inima de încrucişare
PJ
R
PG
 UJD
Ri Ri
l UJA

a PG b
PJ UJD
R T R c UJA s y
x
14) După criterii de funcţionalitate şi forma constructivă schimbătoarele simple se clasifică în trei grupe
mari:
- schimbătoare simple pentru legarea a două linii cu acelaşi ecartament
- schimbătoare duble care prin concentrarea a două deviaţii pe un spaţiu redus micşorează
lungimea constructivă a diagonalei. Se utilizează în special la cocoaşele de triere
- schimbătoare combinate care asigură legarea a două linii încălecate cu ecartamente diferite
Schimbătoarele simple se deosebesc prin orientarea deviatei. Aceasta se stabileşte privind
schimbătorul de la vârf.

15) Schimbătoarele duble au linia directă ramificată din acelaşi punct în două direcţii, de o parte
sau de alta a acesteia, sau de ambele părţi

16) Când pe un sector de cale există linii cu ecartamente diferite dacă este posibil este
indicat a se folosi calea încălecată cu trei şine. Realizarea acestor ramificaţii din linia directă poate fi:
17) La calea ferată realizată în concepţia clasică traversele sunt rezemate direct pe un
strat de piatră spartă denumit impropriu strat de balast sau prism de balast. Traversele sunt introduse în
acest material până la faţa superioară, iar la capete sunt chiar îngropate.
Rolul şi importanţa prismului de piatră spartă
susţinerea traverselor, preluarea încărcărilor şi transmiterea acestora prin stratul de repartiţie
reduse şi uniformizate la terasamente;asigurarea stabilităţii căii în plan transversal şi
longitudinal; amortizarea şocurilor, vibraţiilor şi acţiunilor dinamice transmise de materialul
rulant; drenarea căii şi a platformei prin asigurarea scurgerii rapide a apelor din precipitaţii;
reducerea posibilităţilor de îngheţ ale platformei;asigurară acumularea deformării căii într-un
ritm mai lent.
Materiale utilizate la realizarea prismului de piatră spartă sunt:
- piatra sparta este materialul cel mai bun pentru realizarea prismelor de balast.Se obţine prin
sortarea fracţiunilor rezultate prin sfărâmarea artificială a rocilor din zăcăminte masive.
- pietrişul ciuruit provenit din balastiere cu sortul 40 – 60 mm
- pietrişul neciuruit cu dimensiuni 10 ... 60 mm
- nisipul în fracţiune 0 ... 7 mm se foloseşte numai la realizarea substratului de deasupra
terasamentului.
- zgura metalurgică acidă cu granulaţia 20 ... 70 mm se utilizează la balastarea provizorie sau
definitivă pe linii industriale sau înguste
-criblura şi splitul rezultă din concasarea rocilor compacte extrase din cariere.

19) Deformaţiile elastice se produc datorită reducerii elastice a distanţelor dintre centrele de
greutate ale granulelor sub acţiunea forţelor care apar în punctele de contact precum şi deformaţiile
elastice din zonele de contact.

Deoarece deformaţiile elastice sunt direct proporţionale cu forţele de interacţiune din punctele de
contact, rezultă că elasticitatea stratului de piatră spartă este cu atât mai mare cu cât granulele au
dimensiuni mai mari. La deformarea elastică a prismului de piatră spartă mai poate contribui şi
deformarea elastică din încovoiere a fragmentelor aciculare sau plate, precum şi mici deplasări reversibile
în punctele de contact, proporţionale cu dimensiunile acestora.Din condiţii de burare şi rezemare a
traverselor, realizarea patului şi transmiterea presiunilor la terasamente, mărimea granulelor este limitată
superior la 70 mm.
Deformaţiile remanente ale prismului de piatră spartă provin din:
- îndesarea materialelor – reaşezarea granulelor – prin deplasarea lor
relativă şi aşezarea acestora într-o nouă stare de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare
- deformarea plastică a granulelor în punctele sau suprafeţele de contact
- uzuri, sfărâmări, reaşezări, striviri ale fragmentelor sub circulaţie şi buraj
Deformaţiile remanente se manifestă prin:
- reducerea permeabilităţii şi elasticităţii prismului de piatră spartă
- acumularea de materii organice care provoacă reducerea frecării între granule
20) Pietrişul ciuruit provenit din balastiere cu sortul 40 – 60 mm se foloseşte la balastarea liniilor
definitive cu trafic sub 2 milioane tone / an şi la viteze mai mari de 60 km / oră, la balastări provizorii şi în
cazurile în care nu este obligatorie utilizarea pietrei sparte. Frecarea interioară este redusă, nu asigură un
buraj corespunzător şi nu repartizează uniform sarcinile primite de la traverse.
Pietrişul neciuruit cu dimensiuni 10 ... 60 mm are aceleaşi dezavantaje cu pietrişul ciuruit, dar mai
accentuate din cauza particulelor cu dimensiuni mai reduse care favorizează înierbarea şi împotmolirea.
Se foloseşte numai la balastări provizorii, linii înguste sau industriale cu viteze sub 40 km / oră.
Nisipul în fracţiune 0 ... 7 mm se foloseşte numai la realizarea substratului de deasupra
terasamentului. Are rol deosebit de important ca strat de repartiţie, de formă, de separaţie, protector,
anticontaminant, antigeliv, anticapilar. Se amplasează între faţa superioară a terasamentului şi stratul de
repartiţie din balast pentru împiedecarea pătrunderii fragmentelor de piatră spartă în terasamente.
Zgura metalurgică acidă cu granulaţia 20 ... 70 mm se utilizează la balastarea provizorie sau
definitivă pe linii industriale sau înguste cu viteze sub 40 km / oră. Zgura de locomotivă şi zgura
expandată de la combinatele siderurgice reţin apa şi înmoaie terasamentele, deci nu se folosesc.
Criblura şi splitul rezultă din concasarea rocilor compacte extrase din cariere. Se folosesc mai
puţin la balastarea căii ferate ci numai în cadrul lucrărilor de întreţinere la rectificarea nivelului căii în profil
în lung şi în profil transversal prin metoda suflajului.