COLEGIUL TEHNIC „ION MINCU” FOCȘANI

Proiect pentru obținerea

certificatului
în competențe profesionale

Calificarea: tehnician ecolog și protecția calității

mediului

Profesor coordonator, Absolvent,

Anca Balosin Foca Daniel

1
COLEGIUL TEHNIC„ ION MINCU” FOCȘANI

Gestionarea deseurilor

Profesor coordonator, Absolvent,

Anca Balosin Foca Daniel

2
 CUPRINS

Argument……………………………………….4
Introducere…………………………………….5
Cap. I Generalitati……………………………
I.1 Clasificarea deseurilor……………………..6-8
I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a
deseurilor……………………………9-10
Cap.II Gestionarea deseurilor…………………
II.1 Regimul juridic al gestionarii si eliminarii
deseurilor………………11-12
II.2 Dezvoltarea gestionarii deseurilor in
Europa……………….13-15
Cap. III Legislatie…………………….16-19
Cap. IV Anexe……………………..20

3
 ARGUMENT

 Am ales aceasta tema deoarece producerea de deseuri este rezultatul activitatii

economice.

 Cantitatea si calitatea deseurilor munivipale depend de standardul de viata si de

modul de consum al populatiei, iar deaseurile industriale - atat cele periculoase,

cat si cele nepericuloase – depind de tipul de tehnologie folosita in prelucrarea

materiilor prime din procesele de fabricatie.

 Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai de dezvoltare

economica, beneficiind de asemenea de mediul inconjurator local sau care sa

aduca beneficii calitatii vietii.

 A devenit un ghid important pentru multe comunitati care au descoperit ca

modurile de interpretare traditionale de planificare si dezvoltare creeaza, mai mult

decat rezolva, probleme de mediu inconjurator sau sociale.

 Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la aglomerare, extindere,

poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabila ofera solutii reale si

de durata care ne consolideaza viitorul.

4
 INTRODUCERE

Gestionarea deseurilor a constituit o preocupare permanenta a omului nou. Din

punct de vedere economic, reciclarea deseurilor a reprezentat o resursa ieftina, deosebit
de valoroasa. Pe masura ce omul a constientizat faptul ca resursele naturale au totusi
character limitat, preocuparea pentru reutilizarea a tot ceea ce parea nefolositor la un
moment dat, s-a transformat intr-un obiectiv major. Reciclarea deseurilor a devenit o
activitate industriala deosebit de utila pentru multe alte sectoare economice. Procesele
tehnologice s-au adaptat rapid la oferta de materii prime secundare rezultate din
prelucrarea industriala a deseurilor. Organizarea colectarii si valorificarii deseurilor a
capatat o importanta majora pentru toate statele puternic industrializate.
Pe masura dezvoltarii industriale a societatii moderne, s-a reliefat cu tot mai multa
acuitate, un alt aspect, si anume, caracterul poluator al deseurilor. Anumite categorii de
deseuri au constituit resurse de materii prime, din cele mai vechi timpuri (cu precadere
deseurile feroase). Stiinta si tehnica au permis, treptat, reutilizarea si a altor categorii de
deseuri (hartii, cartoane, mase plastice, sticla, etc.). dezvoltarea reciclarii deseurilor nu a
putut tine pasul cu diversificarea productiei de bunuri. De cativa ani buni, echilibrul
ecologic al planetei a fost pus intr-un real pericol. Iata de ce, secolul XX a fost un secol
care a marcat in mod deosebit, lupta omenirii pentru mentinerea si refacerea ecologica a
planetei. Gestionarea controlataa bunurilor devenite inutilizabile, a devenit imperios
necesara, fapt ce a condus la elaborarea de reglementari commune menite sa inlature
pericolul iminent al poluarii ireversibile a planetei.

5
 CAPITOLUL I

Generalitati

I.1 Clasificarea deseurilor

“DESEU va insemna orice substanta sau obiect pe care posesorul il arunca, sau
intentioneaza sau este obligat sa-l arunce”.Conform Actului German privind Deseurile din
27 august 1993, deseurile pot fi definite atat subiectiv cat si obiectiv. Subiectiv sunt definite
ca obiecte portabile abandonate de proprietar si obiectiv in legatura cu depozitarea
sistematica a gunoiului asa cum este ceruta de protectia sanatatii publice si, in particular,
a mediului.

Deseuri de echipamente elctrice si electronice de mari dimensiuni:

In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: frigiderele,
congelatoarele, masinile de spalat si alte echipamente voluminoase.
Toate aceste echipamente contin substante periculoase care pot polua apa, aerul si
solul. Spre exemplu, frigiderele si congelatoarele contin gaze cu effect de sera care
contribuie la modificarile climatice si la distrugerea statului de ozon.

Deseuri de echipamente electrice si electronice si surse de iluminat

Deseurile de echipamente electrice si electronice contin componente si materiale
care pot fi reutilizate pentru echipamentye noi sau care pot fi reciclate (metale, plastic,
sticla, etc.).

6
 De asemenea, contin substante periculoase pentru mediu si pentru sanatate (gaze
cu effect de sera, metale grele, etc.) si de aceea trebuie tratate ecologic in cadrul
sistemului organizat.

Deseuri voluminoase
Din aceasta categorie fac parte: plapumile si pilotele, aparatele electrocasnice de
mari dimensiuni, piesele de mobilier, saltele, mochetele, schiurile si bicicletele. Deseurile
voluminoase contin mai multe tipuri de materiale: lemn, metal, plastic, textile. Din
aceasta cauza, reciclarea lor este dificila si costisitoare.

Deseuri din constructii si demolari

Geamurile vechi, faianta Sparta, chiuvetele inlocuite, molozul, pamantul rezultat
din excavari, tabla sparta, dalele – sunt toate exemple de deseuri din constructii si
demolari. Uneori, acestea ajung la tomberon, pe camp sau in padure. Nu doar amenzile
ridicate ar trebui sa ne opreascasa facem acest lucru ci si gandul ca prin aceste actiuni
contribuim la distrugerea mediului si ne punem in pericol sanatatea.

Deseuri de echipamente electrice si electronice de mici dimensiuni si surse de

iluminat
In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: televizoarele,
computerele, aparatura audio si video, aparatura folosita in bucatarie, telefoane mobile
etc., si surse de iluminat (tuburi fluorescente de tip neon, “becuri economice” si surse de
iluminat cu descarcare in gaz).
Aceste desuri trebuie colectate separate, deoarece contin substante periculoase.
Spre exemplu tubul catodic al unui televizor polueaza 50 metri patrati de sol timp de 30
ani. Daca este reciclat, din el se pot obtine doua kilograme de plumb.

7
 Deseuri din ambalaje: aluminiu, sticla, plastic
Sortarea si reciclarea acestor materiale pot economisi energie, materii prime si
apa. Un televizor poate functiona trei ore, iar un bec de 100 W poate functiona 20 de ore
cu energia economisita prin reciclarea unei singure cutii de aluminu. Din 10 PET-uri
reciclate se poate confectiona un pullover. Fiecare tona de plastic reciclat inseamna o
economie de 1,8 tone de petrol.

Hartie si carton
O tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci. Reciclarea unei tone de hartie reduce
emisiile de carbon cu 95% si inseamna un consum de apa cu 3.000 de litri mai mic decat
este necesar pentru a produce o tona de hartie. Din hartia reciclata se face carton, hartie
igienica, hartie de ambalat, hartie de ziar.

Baterii portabile
Dintre toate lucrurile pe care le aruncam la gunoi, bateriile portabile sunt cele mai
daunatoare. Ele contin metale grele (mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu) care se scurg in
sol si ajung in panza freatica. Aceste metale pot provoca alegii, sterilitate, pierderi de
memorie, boli de inima, cancer. Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500
de litri de apa sau 1mp de sol pe o perioada de 50 ani.

Deseuri periculoase
Pentru unele categorii de deseuri periculoase din gospodarii exista facilitate de
colectare selective (de exemplu pentru uleiul de motor, bateriile auto si abteriile
telefoanelor mobile). Restul, cum ar fi medicamentele, pesticidele, vopselele nu sunt
deocamdata colectate separate. Aruncate in natura, polueaza pamantul si panza freatica.

Masini uzate
Masinile care nu mai pot fi conduse, pentru ca nu respecta prevederile privind
mediul sau siguranta rutiera, trebuie radiate si distruse. Deoarece contin sunbstante

8
periculoase, cum ar fi uleiul de motor, metalele grele si acizii din baterii, masinile uzate
treuie colectate si distruse intr-un mediu controlat.

Ulei de motor
Un litru de ulei de motor uzat poate contamina un million de litri de apa. Arderea
uleiului uzat in soba produce particule cancerigene. Vopsirea gardurilor din lemn cu ulei
uzat este daunatoare. Dupa ploaie, substantele nocive din ulei ajung in sol si
contamineaza panza freatica.

I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a

deseurilor

Colectarea si tansportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o

componenta importanta in procesul de gestionare a deseurilor, desi aceastaeste de cele
mai multe ori subevaluata,ea reprezinta 60-80 % din costul total de gestiune a deseurilor,
de aceea orice imbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult acest cost.

Pentru realizarea eficienta si organizarea optima a colectarii si transportului

deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea in vedere anumite caracteristici de
referinta:

- Marimea zonei de colectare

- Stuctura economica a zonei
- Nivelul de trai al populatiei
- Conditiile urbanistice
- Cerintele clientilor

9
 - Alegerea sistemului adecvat de colectare

Depozitarea deseurilor: Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru

eliminarea finala a deseurilor prin depozitare pe sol sau in subteran.
In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifica
dupa cum urmeaza:
- Depozite pentru deseuri periculoase (clasa a)
- Depozite pentru deseuri nepericuloase (clasab)
- Depozite pentru deseuri inerte (clasa c)

Reciclarea deseurilor: Avantajele reciclarii sunt conservarea resurselor naturale si

reducerea spatiului de depozitare. Totusi colectarea, transportul, valorificarea si
prelucrarea finala a materialelor necesita energie suplimentare, iar cele mai multe
programe de reciclare sunt subventionate economic.
Problemele fundamentale im reciclarea materialelor sunt legate de:
- Identificarea materialelor reciclabile
- Identificarea oportunitatilor de reutilizare si reciclare
- Identificarea pieelor de desfacere pentru materialele valorificabile.

10
 CAP II.
Gestionarea deseurilor

II.1 Regimul juridic al gestionării şi eliminării

deşeurilor

Societatea de consum a adus, pe lângă binefacerile sale, şi multiple

probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic şi juridic privind
existenţa deşeurilor şi cerinţa eliminării (diminuării) acestora.
Una dintre numeroasele probleme ale vieţii moderne o constituie cea a
stocării, neutralizării ori eliminării deşeurilor. Din punct de vedere al provenienţei
lor, acestea pot fi: deşeuri menajere, deşeuri industriale, deşeuri agroalimentare
şi deşeuri nucleare.

11
Deşeurile menajere
Această categorie de deşeuri cuprinde în special gunoaiele menajere
propriu-zise, grămezile de deşeuri, deşeurile legate de folosirea automobilelor
(epave, pneuri, bidoane) etc.
Cantităţile de deşeuri casnice produse, diferă de la o ţară la alta, în funcţie
de nivelul de dezvoltare, tradiţie, etc. Astfel, în 1990, un francez arunca zilnic 1
kg de gunoi, cantitate comparabilă cu cea produsă de către ceilalţi vest-europeni,
dar inferioară de aproape două ori celei produse de un american ori un
canadian.
Se constată în ultimele decenii creşterea ponderii, în cadrul deşeurilor
menajere, a hârtiei şi a cartonului, a materialelor putrescibile etc.
Tratamentul deşeurilor menajere. Principala cale o constituie în acest sens
reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea,
depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabilă de la o ţară la alta, de la o
epocă la alta. De exemplu, în Franţa, incinerarea este folosită de 45% din
populaţie, faţă de 8% care foloseşte compostajul şi 45 %, descărcarea
„controlată”.
În Italia, compostajul nu priveşte decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie,
incinerarea acestor deşeuri vizează 40 % din populaţia urbană. În alte state
dezvoltate, incinerarea variază de la cca 10 % ( America de Nord) până la peste
70% (Japonia, Elveţia).
Fiecare procedeu de tratare are avantajele şi dezavantajele sale:
-compostajul: priveşte mai ales partea fermentabilă (cca 50% din total) a
gunoaielor (deşeuri alimentare, hârtie, etc.) Din punct de vedere tehnic,
compostajul constă în lăsarea deşeurilor mai multe luni în aer liber, să
fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operaţia de compostare, care dă naştere la
aşa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitate slabă, precum
magneziu, cupru, zinc etc.
Împrăştierea gunoiului pe câmp („mocirlele verzi”) este cunoscută încă din
antichitate, Această metodă, la fel ca astăzi compostajul, a suferit concurenţa
îngrăşămintelor chimice (mai concentrate şi astfel mai uşor manipulabile),

12
precum şi efectul negativ al prezenţei crescânde în deşeuri a sticlei, metalului ori
materialelor plastice, puţin apreciate de către agriculroti. Pentru a înlătura acest
ultim inconvenient, compostajul necesită o triere prealabilă, care adeseori lasă
mult de dorit.
-incinerarea : vizează partea combustibilă a deşeurilor menajere. Contrar
uzinelor de compostaj, care reclamă spaţii întinse, incinerarea este o soluţie
„compactă” utilizată cu precădere în cazul marilor aglomeraţii urbane. Din păcate,
deşeurile menajere sunt un combustibil destul de sărac – de cca cinci ori mai
puţin caloric decât cărbunele - şi, în afară de aceasta, foarte eterogen. În
interiorul cuptorului sunt necesare o bună aerare şi un amestec al deşeurilor, în
condiţiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea constă în epurarea
fumului. O recentă reglementare europeană din 1989, deosebit de severă, riscă
să scumpească cu 20-50% preţul incinerării, alături de necesitatea captării şi
neutralizării acidului clorhidric (degajat în special prin combustia PVC).

II.2 DEZVOLTAREA GESTIONARII DEŞEURILOR ÎN

EUROPA

Din istoria activitatilor de evacuarea a deşeurilor in Europa

Încă de la începuturile erei noastre, în Imperiul Roman, salubrizarea
oraşului era realizată în mod organizat. Străzile pavate, murdare erau spălate
regulat, chiar dacă o curăţare generala se producea la intervale de câtiva ani. Şi
gunoiul menajer era, în oraşe, colectat într-o manieră organizată.
În perioada migraţiei popoarelor s-au pierdut majoritatea cunoştinţelor
despre necesitatea menţinerii curăţeniei în spaţiul vital uman. Dispozitivele de
curăţare existente în acea vreme au dispărut, sistemul în întregul lui a dispărut,
în consecinţă, epidemiile au început să se răspândească cu rapiditate.. Acest
lucru a rămas aproape neschimbat până în a doua jumătate a Evului Mediu.
De-a lungul secolelor, consiliile orăşeneşti s-au străduit să schimbe câte
ceva. În primă instanţă, cetăţenii au fost obligaţi, prin ordonanţe, să îşi cureţe

13
 singuri partea lor de oraş. Abia în secolul XIII, în metropola Paris, a fost creată o
Administraţie stradală, care trebuia să conducă, în calitate de reprezentant al
municipalităţii, activităţile de salubrizare. Cu toate acestea, succesul scontat nu a
fost obţinut.
În secolul XIV, multe oraşe au început pavarea străzilor, însă igiena nu s-a
îmbunătăţit prea mult. Străzile erau acoperite de gunoaie şi noroi, iar molimele se
propagau cu repeziciune. Deoarece mizeria luase o amploare considerabilă,
împăratul Carol al VI-lea a înfiinţat în cele din urmă în Paris, o întreprindere de
salubrizare permanentă. Au fost create, de către un .îndrumător. al administraţiei
orăşeneşti, şi servicii private de colectare a gunoiului. În secolul XV, se pare că
în anumite locuri au început să fie câştigate bătălii în războiul contra mizeriei. De
exemplu, în anul 1407, în Leiden a fost creată o întreprindere specială pentru
ridicarea gunoiului. Se constată faptul că, în Olanda se făcea mai mult pentru
menţinerea curăţeniei oraşelor, decât în oraşe din alte state. În anul 1473,
administraţia orăşenească din Amsterdam a împărţit în tot oraşul recipiente
pentru colectarea deşeurilor, care erau golite de către întreprinderi. Materialele
organice din gunoi îşi găseau o utilizare în agricultură.

Politica actuală de gestionare a deseurilor în Europa Gestionarea

deşeurilor şi protecţia mediului
Actuala politica comunitară a mediului din statele membre UE îşi găseşte punctul
de rezistenţă în .Directiva - cadru despre deşeuri 91/156/UE. O dată cu acestă
directivă, directiva anterioară - 75/442/UE - a fost modificată, respectiv actualizată.
Experienţele obţinute prin aplicarea directivei 75/442/UE de către statele-membre
au constituit fundamentul pentru schimbarea conţinutului. Conform normelor de
bază, în procesul de înlăturare a deşeurilor, trebuie să fie luat ca premisă .un nivel
înalt de protecţie a mediului.

Evitarea producerii de deseuri/valorificarea deşeurilor

Obligaţia de a evita formarea deşeurilor este formulată în Legea 426/2001, privind
aprobarea si modificare Ordonantei de Guvern 78/2000 privind regimul deseurilor.

14
Nu trebuie .să ne ocupăm numai de o valorificare responsabilă şi o înlăturare a
deşeurilor., ci .trebuie să luăm şi măsurile necesare pentru a limita formarea
deşeurilor.. Acest obiectiv poate fi atins prin încurajarea tehnologiilor curate şi a
produselor revalorificabile şi reutilizabile.. Asigurarea posibilităţilor de vindere a
deşeurilor valorificabile trebuie luată în considerare, ca o altă cerinţă a politicii
deşeurilor. Reintroducerea în circuit şi reutilizarea deşeurilor ca materii prime este
un domeniu care trebuie stimulat, fapt pentru care trebuie elaborate prescriptii
speciale.

Dezvoltarea si organizarea tehnicii de gestionare a deşeurilor

Principii de organizare şi responsabilitati in industrie privind
gestionarea deşeurilor
În deceniile trecute, îndepărtarea deşeurilor era, în multe ţări din Europa,
conform tradiţiei, o sarcină a autoritatii publice. Monopolul instituit astfel a
pricinuit temerea că, în spatele lipsei concurenţei, s-ar putea naşte abuzuri. Se
putea imagina faptul că taxe exagerat de mari ar putea conduce la excedente,
care ar putea fi folosite de către administraţii la acoperirea altor costuri. În
practică, astfel de cazuri s-au descoperit rar sau au fost dezminţite.
Motivul taxelor mari era constituit de grija administraţiei, de a nu putea
acoperi la timp costurile posibile generate de managementul deşeurilor. Ca organ
de control, reprezentanţii administraţiei aveau responsabilitati privind aprobarea
unor plafoane corespunzătore pentru taxe. Administrarea bugetului pentru
activitatea de management a deseurilor nu a fost întotdeauna usoară şi a
împiedicat adeseori decizii rapide de trecere la acţiune. Prin urmare,
întreprinderile locale au fost obligate să lupte şi împotriva acestor probleme. Au
fost deschise căi pentru o muncă mai eficientă, chiar dacă cu anumite restricţii.
De exemplu, in Germania, departamentele de salubrizare a oraşului au fost
transformate în întreprinderi de sine stătătoare. Acestea încă lucrează cu
monopolul constrângerii impuse producătorului de reziduuri de a fi în legătură şi
de a face apel la aceste întreprinderi. Acest lucru nu are însă numai dezavantaje,

15
ci, de exemplu, şi avantajul taxelor unitare, independent de locul producătorului
de deşeuri într-o comunitate.
Paralel, de exemplu în domeniul deşeurilor industriale, au început să
activeze şi
antreprenori de transporturi şi comercianţi de lucruri vechi. Avantajos era pentru
acei comercianţi de lucruri vechi care descopereau posibilităţi de utilizare pentru
unele lucruri, care altfel ar fi fost înlăturate ca deşeuri. Aşa au luat naştere
punctele de colectare stradale pentru hârtie sau pentru materiale textile. Numarul
punctelor de îndepărtare a deşeurilor a crescut, întrucât, pentru un anumit
segment al pieţei, deşeurile puteau fi folosite şi ca materii prime. Tensiuni erau
anticipate şi prin aceea că întreprinderea publică avea obligaţia de îndepărtare,
în timp ce comerciantul de lucruri vechi colecta, hârtie de exemplu, în punctele
stradale, numai în funcţie de oferta pieţei. Acest lucru presupunea că
întreprinderea publică trebuia să îşi păstreze capacitatea de îndepărtare a hârtiei
în cazul unei situaţii defavorabile a pieţei.

CAP III
Legislatie

HOTĂRÂRE nr.856 din 16 august 2002

privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Agenţii economici care generează deşeuri au obligaţia să ţină o

evidenţă a gestiunii acestora, pentru fiecare tip de deşeu.

(2) Datele centralizate anual privind evidenţa gestiunii deşeurilor se transmit

autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la cererea acestora.

16
Art. 2. - (1) Agenţii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare,
transport, depozitare temporară, valorificare şi eliminare a deşeurilor sunt obligaţi
să ţină evidenţa gestiunii deşeurilor conform art. 1 alin. (1) numai pentru
deşeurile generate în cadrul activităţilor proprii.

(2) Evidenţa gestiunii deşeurilor colectate, transportate, depozitate temporar,

valorificate şi eliminate se raportează de către agenţii economici autorizaţi,
menţionaţi la alin. (1), la solicitarea autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia
mediului sau a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care au
atribuţii şi răspunderi în domeniul regimului deşeurilor, conform prevederilor
legale.

Art. 3. - (1) Pentru evidenţa la nivel naţional a gestiunii deşeurilor autoritatea

publică centrală de protecţie a mediului organizează, împreună cu autorităţile
publice teritoriale de protecţie a mediului şi cu alte instituţii aflate în coordonare,
raportarea statistică anuală în acest domeniu.

(2) Metodologia şi sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice

vor fi actualizate periodic de autoritatea publică centrală de protecţie a mediului,
în conformitate cu cerinţele legale în vigoare.

(3) Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deşeurilor, se păstrează

de către autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului într-un registru de
evidenţă o perioadă de minimum 3 ani.

Art. 4. - (1) Pentru evidenţa gestiunii deşeurilor se stabileşte, în baza

prevederilor anexelor nr. IA şi IB la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 426/2001, lista cuprinzând deşeurile

(2) Lista cuprinzând deşeurile,include şi deşeurile periculoase, stabilite în baza

prevederilor art. 181 alin. (1) şi ale anexelor nr. IC, ID şi IE la Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 426/2001.

Art. 5. - (1) Tipurile de deşeuri sunt definite în mod individual printr-un cod
complet format din 6 cifre.
(2) Titlurile şi subtitlurile categoriilor de deşeuri sunt definite printr-un cod format
din două, respectiv din 4 cifre.

Art. 6. - Pentru încadrarea unui deşeu în mod individual, agenţii economici au

obligaţia codificării acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:

a) se identifică activitatea generatoare de deşeuri din cap. 01-12 sau 17-

20;

17
 b)se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul;
c) se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform
codului corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile
terminate cu 99;
d)dacă deşeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează
pentru identificarea deşeului cap. 13, 14 şi 15;
e) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 şi 15, se examinează
cap. 16;
f) dacă deşeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează
pentru identificare codurile cu terminaţia 99 - alte deşuri,
corespunzătoare activităţii din care provine deşeul.

Art. 7. - Deşeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de

ambalaje din materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, şi nu la codul 20
01.

Art. 8. - (1) Deşeurile clasificate ca periculoase - prezintă una sau mai multe
dintre proprietăţile periculoase din anexa nr. IE la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
426/2001.

(2)Deşeurile care au proprietăţile prevăzute la H3 H8, H10 şi H11 din anexa nr.
IE la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.78/2000, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 426/2001, sunt periculoase dacă au una sau mai
multe dintre următoarele caracteristici:

a) temperatură de inflamabilitate ˛ 55Ľ C;

b) una sau mai multe substanţe clasificate ca foarte toxice, în concentraţie
totală ł 0,1%;
c) una sau mai multe substanţe clasificate ca toxice, în concentraţie totală
ł 3%;
d) una sau mai multe substanţe clasificate ca dăunătoare, în concentraţie
totală ł 25%;
e) una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R35, în
concentraţie totală ł 1%;
f) una sau mai multe substanţe corosive clasificate ca R34, în
concentraţie totală ł 5%;
g) una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R41, în concentraţie
totală ł 10%;
h) una sau mai multe substanţe iritante clasificate ca R36, R37 şi R38, în
concentraţie totală ł
20%;
i) o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în
concentraţie ł 0,1%;

18
 j) o substanţă cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în
concentraţie ł 1%;
k) o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată
ca R60 şi R61, în concentraţie ł 0,5%;
l) o substanţă toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca
R62 şi R63, în concentraţie ł 5%;
m)o substanţă mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în
concentraţie ł 0,1%;
n) o substanţă mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în
concentraţie ł 1%.

(3)Pentru proprietăţile periculoase prevăzute la alin. (2) se fac următoarele

precizări:

a) se utilizează pentru proprietatea periculoasă H10 denumirea toxic

pentru reproducere, definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor
şi preparatelor chimice periculoase, aprobată şi modificată prin Legea
nr. 451/2001, pentru a se evidenţia mai clar această proprietate
periculoasă;
b) substanţele sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.490/2002 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase;
c) metal greu înseamnă orice compus al arsenului, cadmiului, cromului
(VI), cuprului, plumbului, mercurului, nichelului, seleniului, staniului,
stibiului, taliului şi telurului, precum şi acestea în formă metalică, în
măsura în care sunt clasificate ca substanţe periculoase.

Art. 9. - Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 30 milioane

lei vechi la 75 milioane lei vechi următoarele fapte:

a) absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor;

b)înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii deşeurilor;
c) neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa
gestiunii deşeurilor;
d)netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale
şi autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului.

Art. 10. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 9

se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţii publice centrale de
protecţie a mediului şi din cadrul autorităţilor publice teritoriale de protecţie a
mediului.

19
Art. 11. - Contravenţiilor prevăzute la art. 9 le sunt aplicabile dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.

20
 CAP IV Anexe

Cantitati de deseuri generate pe principalele categorii, in anul 2007:

Cantitatile de deseuri municipale colectate, pe principalele categorii, in anul 2007

21
Cantitati de deseuri municpale colectate, pe regiuni de dezvoltare, in 2007

22
Compozitia deseurilor menajere si asimilaile colectate, in anul 2007

23
Cantitati de deseuri municipale colectate, valorificate si eliminate , pe categorii de
deseuri, in anul 2007

24