OCTOIH

Mîntuitorului cîntare de biruință, că S-a

CANOANELE UTRENIEI preamărit.

Cîntarea 1, glasul 1: A Născătoarei:

Canonul Învierii:
Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruință cu
dumnezeiască cuviință întru tărie s-a
preamărit, că aceasta nemuritorule ca o
puternică a toate pe potrivnici a zdrobit,
israelitenilor prin adînc cale nouă făcîndu-
le.
Cela ce cu mîinile cele preacurate din
țărînă cu lucrare dumnezeiască din început
m-ai făcut, mîinile Ți-ai întins pe Cruce,
din pămînt iarăși chemînd trupul meu cel
stricat, carele din Fecioară l-ai luat.
Omorîre ai luat pentru mine, și sufletul
morții Ți-ai dat, Cela ce cu insuflare
dumnezeiască suflet înlăuntru mi-ai pus, și
dezlegîndu-mă din legăturile cele veșnice,
și împreună înviindu-mă, cu nestricăciune
m-ai preamărit.
A Născătoarei:
Bucură-te izvorul darului, bucură-te
scară și ușă cerească, bucură-te sfeșnic și
năstrapă de aur, și munte netăiat, care pe
Dătătorul de viață, Hristos, lumii L-ai
născut.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Hristos m-a îndumnezeit, întrupîndu-Se,
Hristos m-a înălțat, smerindu-Se, Hristos
nepătimitor m-a făcut, pătimind Dătătorul
de viață cu firea trupului. Pentru aceasta îi
cînt cîntare de mulțumire, că S-a preamărit.
Hristos m-a înălțat, răstignindu-Se,
Hristos împreună m-a înviat, omorîndu-Se,
Hristos viață mi-a dăruit. Pentru aceasta
întru vecie cu mîinile plesnind cînt
Pe Dumnezeu Fecioară, L-ai zămislit, pe
Hristos în feciorie L-ai născut, pe Cel ce S-
a întrupat din tine Preacurată, pe Unul-
Născut, Fiul, Cel cunoscut întru un Ipostas,
în două firi, că S-a preamărit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Ce cîntare vrednică îți va aduce ție
neputința noastră? Fără numai pe cea de
bucurie, care pe noi Gavriil cu taină ne-a
învățat, bucură-te Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară Maică nenuntită.
Pururea Fecioarei și Maicii Împăratului
puterilor celor de sus, din preacurată inimă
credincioșii duhovnicește să-i strigăm:
Bucură-te Născătoare, de Dumnezeu,
Fecioară Maică nenuntită.
Nemăsurat este adîncul nașterii tale celei
necuprinse cu mintea Preacurată. Deci
credință neîndoită, cu dragoste aducem ție
grăind: Bucură-te Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară Maică nenuntită.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Însuți Cela ce știi neputința ființei
omenești, și cu milostivire Te-ai închipuit
într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca
să strig Ție: Sfîntă este Biserica cea
însuflețită a măririi Tale celei preacurate,
Iubitorule de oameni.
Dumnezeul meu fiind Bunule, pe mine
cel căzut m-ai miluit, și a Te pogorî la
mine bine ai voit, înălțîndu-mă prin
răstignire, ca să strig Ție: Sfînt este

1
 GLASUL I
Domnul Măririi, Cel neasemănat întru
bunătate.
Viață Ipostatnică fiind Hristoase, și întru
mine cel stricat ca un Dumnezeu Milostiv
îmbrăcîndu-Te în țărîna morții pogorîndu-
Te Stăpîne, stricăciunea ai sfărîmat, și a
treia zi înviind, pe morți întru nestricăciune
i-ai îmbrăcat.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu în pîntece zămislind
Fecioară prin Duhul Cel Preasfînt, ai rămas
nearsă, fiind ca rugul, carele aprins nu
ardea, pe tine arătat mai-nainte te-a vestit
lui Moise puitorului de lege, pe ceea ce ai
primit Focul cel nesuferit.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Celui ce a luat pe umeri oaia cea rătăcită,
și a surpat prin lemn păcatul ei, lui Hristos
Dumnezeu să-i strigăm: Cela ce ai înălțat
cornul nostru, Sfînt ești Doamne.
Celui ce a scos din iad pe Hristos
păstorul cel mare, și cu Arhieria lui prin
Apostoli arătat pe neamuri le-a născut, cu
adevărul și cu dumnezeiesc Duh să-i
slujim.
A Născătoarei:
Fiului Celui ce din Fecioară S-a întrupat
fără de sămînță de voie, și pe Născătoarea
după naștere, cu putere dumnezeiască,
fecioară curată o a păzit, lui Dumnezeu
Celui ce este peste toate să-i strigăm: Sfînt
ești Doamne.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Nor ușor, fără de minciună Fecioară pe
tine te numim, urmînd ziselor prorocești,
că a venit Domnul la tine, să surpe cele de
mîini lucrate ale înșelăciunii egiptene, și să
lumineze pe cei ce slujeau acelora.
2
Pe tine ceata proorocilor cu adevărat
izvor pecetluit, și ușă încuiată te-a numit,
semnele fecioriei tale, Prealăudată, luminat
scriindu-le nouă. Pe care o ai păzit și după
naștere.
Mintea cea mai presus de ființă a o
vedea, cît era cu putință învrednicindu-se
Gavriil, Fecioară cu totul fără prihană, glas
plin de bucurie ți-a adus, zămislirea
Cuvîntului luminat vestindu-o și nașterea
cea negrăită propovăduindu-o.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc,
privindu-te Avvacum, cu ochii cei de
departe văzători, mai-nainte a vestit pe
Sfîntul lui Israil, ce vrea să iasă din tine,
spre mîntuirea și înnoirea noastră.
Cine este Mîntuitorul acesta ce vine din
Edom, purtînd cunună de spini, roșit fiind
cu haina, pe lemn fiind spînzurat, Sfîntul
lui Israil este Acesta, spre mîntuirea și
înnoirea noastră.
Vedeți poporul celor nesupuși și vă
rușinați, că pe Carele voi ca pe un făcător
de rele, a-L răstigni pe Cruce L-ați cerut la
Pilat, cu vătămare de minte, Acela stricînd
puterea morții, cu cuviință dumnezeiască a
înviat din mormînt.
A Născătoarei:
Pom al vieții pe tine Fecioară te știm, că
n-a răsărit din tine rodul mîncării cel
aducător de moarte oamenilor, ci dulceața
vieții cea pururea veșnică spre mîntuirea
noastră celor ce te lăudăm pe tine.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
 OCTOIH
Cine este acesta frumos din Edom, și a
Acestuia roșeala hainelor din via Vossor?
Frumos, că este Dumnezeu, iar ca un om
cu sînge roșit la haina trupului, Căruia
cîntăm credincioșii: Mărire puterii Tale,
Doamne.
Hristos arătîndu-Se Arhiereu bunătăților
celor viitoare, păcatul nostru a risipit. Și
arătînd cale străină prin sîngele Său, a
întrat în cortul cel mai bun și mai
desăvîrșit, mergător înainte al nostru întru
cele sfinte.
A Născătoarei:
Datoria cea de demult a Evei o ai plătit
Prealăudată, prin Cel ce S-a arătat pentru
noi nou Adam. Că împreunîndu-și din
curată zămislire trup înțelegător, însuflețit
din tine a ieșit Hristos, un Domn după
amîndouă.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Auzi cerule minuni și ascultă pămîntule,
că fiica căzutului Adam celui din țărînă, s-
a făcut lui Dumnezeu, și Făcătorului său,
Născătoare, spre mîntuirea și înnoirea
noastră.
Lăudăm Taina ta cea mare și înfricoșată,
că tăinuindu-se de căpeteniile cetelor celor
mai presus de lume, Cel ce este
deapururea, S-a pogorît la tine Prealăudată,
ca ploaia pe lînă, spre mîntuirea și înnoirea
noastră.
Sfînta sfintelor, de Dumnezeu
Născătoare prealăudată, așteptarea
neamurilor, și mîntuirea credincioșilor, din
tine a răsărit, Izbăvitorul și Dătătorul de
viață și Domnul pe Carele roagă-L să
mîntuiască pe robii tăi.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
3
Irmos:
Cela ce ai luminat cu luminarea venirii
Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta
marginile lumii, luminează cu lumina
cunoștinței Dumnezeirii Tale inimile celor
ce Te laudă cu dreaptă credință.
Pe Păstorul oilor cel mare și Domnul,
jidovii pe lemnul Crucii L-au omorît, și
Acela însuși ca pe niște oi, pe cei morți în
iad îngropați, de stăpînia morții i-a izbăvit.
Cu Crucea Ta pace ai vestit, și ai
propovăduit celor robiți Mîntuitorul meu
slobozire, pe cela ce stăpînea rușinîndu-l
Hristoase, gol și sărac l-ai arătat, cu
scularea Ta cea dumnezeiască.
A Născătoarei:
Cererile celor ce cer cu credință, ceea ce
ești cu totul lăudată, nu le trece, ci le
primește și pe acestea le adu Fiului tău,
Preacurată, lui Dumnezeu unuia
Făcătorului de bine, că pe tine folositoare
te-am agonisit.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
O, bogăția și adîncul înțelepciunii lui
Dumnezeu, pe cei înțelepți prinzîndu-i
Domnul, de viclenia lor ne-a izbăvit, că
pătimind de voie din neputința trupului, cu
puterea Sa mort de viață Făcător s-a sculat.
Dumnezeu fiind S-a împreunat cu trupul
pentru noi, și S-a răstignit și a murit, și S-a
îngropat și iarăși S-a sculat, și la Tatăl s-a
suit luminat Hristos cu trupul Său, cu
carele va veni și va mîntui pe cei ce slujesc
Lui cu credință.
A Născătoarei:
Sfînta Sfintelor, Fecioară curată, pe
Sfîntul sfinților ai născut, pe Hristos
Izbăvitorul, Cel ce toate le sfințește. Pentru
aceasta pe tine Împărăteasa și Stăpîna
tuturor, ca pe Maica Ziditorului făpturilor
te propovăduim.
 GLASUL I
Veselească-se puterile cerurilor văzîndu-
te, bucură-se cu dînsele adunările
oamenilor, că prin nașterea ta s-a
împreunat Fecioară Născătoare de
Dumnezeu, pe care după credință o mărim.
Să se miște toate limbile omenești și
gîndurile, spre lauda cu adevărat a
podoabei omenești; că Fecioara stă de față
arătat mărind, pe cei ce cîntă cu credință
minunile ei.
Mărească-se toată cîntarea înțelepților și
lauda, care se aduce Fecioarei și Maicii lui
Dumnezeu, că aceasta s-a făcut Biserica
măririi celei prea dumnezeiești, pe care
după vrednicie o mărim.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Înconjuratu-ne-a pe noi adîncul cel de-
desubt, și nu este izbăvitor, socotitu-ne-am
ca oile de junghiere, mîntuiește pe poporul
Tău, Dumnezeul nostru, că Tu ești celor
neputincioși tărie și îndreptare.
Cu greșeala celui întîi făcut, Doamne,
cumplit ne-am rănit, iar cu rana Ta ne-am
vindecat, cu care pentru noi Te-ai rănit
Hristoase, că Tu ești celor neputincioși
tărie și îndreptare.
Scosu-ne-ai pe noi din iad, Doamne,
supunînd pe chitul cel atotmîncător,
Atotputernice, și cu puterea Ta surpînd
puterea lui, că Tu ești viața și lumina și
Învierea.
A Născătoarei:
Veselească-se întru tine Fecioară
preacurată strămoșii neamului, Edenul
luînd prin tine, pe carele pentru neascultare
4
l-a pierdut, că tu curată ești și mai-nainte
de naștere, și după naștere.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Minte fiind fără de patimă, și fără
materie Hristos Dumnezeu, S-a amestecat
cu mintea omenească, care este în mijloc
între firea dumnezeiască și între grosimea
trupului, și tot cu mine cu totul neschimbat
S-a împreunat, ca mîntuire mie totului
celui căzut să-mi dea, răstignindu-Se.
Căzut-a Adam fiind amăgit și s-a zdrobit,
înșelîndu-se de demult cu nădejdea
Dumnezeirii, dar s-a sculat, cu
împreunarea Cuvîntului îndumnezeindu-se
și cu patima nepătimire a luat pe scaun ca
un fiu se mărește, șezînd împreună cu Tatăl
și cu Duhul.
A Născătoarei:
Nedepărtîndu-se de Sînurile Părintelui
celui fără de început, în sînurile Curatei
Fecioare, S-a sălășluit, și S-a făcut Cel fără
de mamă fără de tată întrupat, Dumnezeu,
Cel ce împărătește dreptatea, neamul
Acestuia cel înfricoșat este nesocotit în
neam nespus negrăit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Stau înaintea nașterii tale ca niște robi
cetele cerești îngrozindu-se precum se cade
de nașterea ta cea fără de sămînță, pururea
Fecioară. Că tu ești curată și mai-nainte de
naștere și după naștere.
Întrupatu-s-a Cel ce era mai-nainte fără
de trup, Cuvîntul din tine Preacurată,
Carele toate le-a făcut cu voia. Cela ce
oștile celor fără de trup le-a adus dintru ce
n-au fost, ca un Atotputernic.
Omorîtu-s-a vrăjmașul de Rodul tău cel
purtător de viață, ceea ce ești de Dumnezeu
cu daruri dăruită, și s-a călcat iadul arătat,
și cei din legături ne-am slobozit. Pentru
 OCTOIH
aceasta strig: Dezleagă patimile inimii
mele.
CONDAC, glasul 1:
Podobie: Piatra fiind pecetluită de jidovi...
Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormînt
întru Mărire și lumea împreună o ai înviat,
și firea omenească ca pe Cel ce ești
Dumnezeu te laudă, și moartea a pierit, și
Adam dănțuiește Stăpîne, și Eva acum
slobozită fiind din legături, se bucură
strigînd: Tu ești Cela ce dai tuturor,
Hristoase, Învierea.
ICOS:
Pe Cel ce a înviat a treia zi să-L lăudăm,
ca pe Cel ce este Dumnezeu Atotputernic
și porțile iadului a zdrobit, și pe cei din
veac din mormînt i-a ridicat. Mironosițelor
arătîndu-Se precum bine a voit, Carele întîi
acelora a zis: Bucurați-vă, și Apostolilor
bucurie a vestit, ca un singur Dătător de
viață. Drept aceea femeile cu credință,
ucenicilor semne de biruință bine au vestit,
și iadul suspină, și moartea se tînguiește,
iar lumea se veselește, și toți împreună se
bucură, ca Tu le dai tuturor, Hristoase,
învierea.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor
gîndit te înțelegem credincioșii, că precum
a mîntuit pe cei trei tineri Cel Preaînălțat,
așa și pe mine tot omul în pîntecele tău m-a
înnoit, Dumnezeul părinților Cel lăudat, și
preamărit.
Înfricoșatu-s-a pămîntul, schimbatu-s-a
soarele, și s-a întunecat lumina, ruptu-s-a
catapeteasma Bisericii cea dumnezeiască,
și pietrele s-au despicat, că pe Cruce S-a
5
spînzurat Cel drept, Dumnezeul părinților,
Cel lăudat, și preamărit.
Tu fiind ca cum ai fi fost fără de ajutor,
și rănit între cei morți de voie după firea
noastră Cela ce ești preaînălțat, pe toți ai
slobozit, și cu puternică mînă dimpreună i-
ai înviat, Dumnezeul părinților Cel lăudat
și preamărit.
A Născătoarei:
Bucură-te izvorul apei celei de-a pururea
vii, bucură-te raiul desfătării, bucură-te
zidul celor credincioși, bucură-te ceea ce
ești neispitită de nuntă, bucură-te bucuria a
toată lumea, prin care ne-a răsărit nouă,
Dumnezeul părinților Cel lăudat, și
preamărit.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
De demult a fost blestemat pămîntul,
roșindu-se cu sîngele lui Abel, prin mîna
ucigătorului de frate, iar cu sîngele tău cel
din Dumnezeu curs, fiind stropit s-a
binecuvîntat, și săltînd strigă: Dumnezeul
părinților bine ești cuvîntat.
Să se tînguiască poporul jidovesc cel
potrivnic lui Dumnezeu de îndrăznirea
uciderii lui Hristos, iar neamurile să se
veselească, și să plesnească cu mîinile, și
să strige: Dumnezeul părinților bine ești
cuvîntat.
Iată mironosițelor a strigat strălucind
îngerul, veniți de vedeți semnele învierii
lui Hristos giulgiurile și mormîntul, și
strigați: Dumnezeul părinților bine ești
cuvîntat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe tine Născătoare de Dumnezeu Iacob
prorocește scară te-a cunoscut, că prin tine
Cel Preaînălțat s-a arătat pe pămînt, și cu
oamenii împreună a locuit, precum bine a
 GLASUL I
voit Dumnezeul părinților Cel lăudat și
preamărit.
Bucură-te Curată, că din tine a ieșit
Păstorul cel Preaînălțat, Carele cu adevărat
S-a îmbrăcat în pielea lui Adam întru mine
tot omul, pentru milostivirea cea neajunsă,
Dumnezeul părinților Cel lăudat și
preamărit.
Adam nou, din curat sîngele tău,
Dumnezeul cel prea-veșnic S-a făcut cu
adevărat, pe Carele acum roagă-L, ca să
mă înnoiască pe mine cel învechit, carele
strig: Dumnezeul părinților Cel lăudat și
preamărit.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
În cuptor tinerii lui Israil, ca întru o
topitoare, cu podoaba bunei credințe, mai
curat decît aurul au strălucit grăind:
Binecuvîntați toate lucrurile Domnului, pe
Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți
vecii.
Cela ce cu voia toate le faci și le prefaci,
Carele ai schimbat umbra morții în viața de
veci, cu patima Ta, Cuvîntul lui
Dumnezeu, pe Tine neîncetat toate
lucrurile ca pe Domnul te lăudăm și Te
preaînălțăm întru toți vecii.
Tu ai surpat zdrobirea Hristoase, și
ticăloșia, în porțile și tăriile iadului, înviind
din mormînt a treia zi, pe Tine neîncetat
toate lucrurile ca pe Domnul Te laudă și Te
preaînalță întru toți vecii.
A Născătoarei:
Pe ceea ce fără de sămînță, și mai presus
de fire, a născut din fulgerul cel
dumnezeiesc, pe Hristos mărgăritarul cel
de mult preț, să o lăudăm grăind:
Binecuvîntați lucrurile Domnului pe
6
Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți
vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Veniți popoarelor să ne închinăm locului,
întru carele au stătut preacuratele picioare,
și pe lemn s-au întins dumnezeieștile
palme ale lui Hristos cele făcătoare de
viață, spre mîntuirea tuturor oamenilor, și
înconjurînd mormîntul vieții, să cîntăm:
Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul,
și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Înfrunta-tu-sa hulirea cea călcătoare de
lege a jidovilor celor ucigători de
Dumnezeu; că Acela, pe Carele L-au zis
amăgitor, S-a sculat ca un puternic,
rîzîndu-și de pecețile celor fărădelege,
pentru aceasta bucurîndu-ne să cîntăm:
Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul,
și să-L preaînalțe întru toți vecii.
În trei sfințiri binecuvîntînd mărirea unei
Domnii, Serafimii cei curați, cu frică ca
niște robi măresc Dumnezeirea în trei
Ipostasuri, cu care și noi bine crezînd să
cîntăm: Bine să cuvinteze toată zidirea pe
Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cămara cea luminată, din care Stăpînul
tuturor Hristos ca un mire a ieșit, să o
lăudăm toți strigînd: Toate lucrurile
Domnului pe Domnul lăudați, și-L
preaînățați întru toți vecii.
Bucură-te scaunul cel mărit al lui
Dumnezeu, bucură-te zidul credincioșilor,
prin care celor dintru întuneric lumină a
răsărit, Hristos, celor ce te fericesc și
strigă: Toate lucrurile Domnului pe
Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți
vecii.
Ceea ce ai născut nouă pe Domnul
pricinuitorul mîntuirii, roagă-L pentru toți
 OCTOIH
cei ce strigă cu dinadinsul, Fecioară
prealăudată: Binecuvîntați toate lucrurile
Domnului pe Domnul lăudați, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Chipul curatei nașterii tale l-a arătat
rugul cel aprins cu foc rămînînd nears, și
acum te rugăm, ca să stingi cuptorul
ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să
te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare
neîncetat.
O, cum poporul cel fărădelege și
neplecat, și carele cele rele sfătuia, pe cel
pierzător și necurat l-a îndreptat, iar pe Cel
Drept pe lemn L-a osîndit, pe Domnul
măririi, pe Carele după vrednicie Îl mărim.
Mîntuitorule, Mielule cel fără prihană
Carele ai ridicat păcatul lumii, pe Tine, Cel
ce ai înviat a treia zi, Te mărim, împreună
cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Tău Duh și
Domn al măririi binecuvîntîndu-Te Te
mărim.
A Născătoarei:
Mîntuiește poporul Tău, Doamne, pe
carele l-ai cîștigat cu scump sîngele Tău,
asupra vrăjmașilor tărie credincioșilor
dăruind, și Bisericilor Tale, Iubitorule de
oameni dînd pace, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Preamăritu-s-a cu puterea Ta cea nespusă
Crucea Ta, Doamne, că slăbiciunea Ta mai
presus de toată puterea s-a arătat, prin care
puternicii s-au coborît pe pămînt, și săracii
s-au ridicat la cer.
Omorîtu-s-a moartea noastră cea de
întristare, că Tu arătîndu-Te, Învierea din
7
morți celor din iad Hristoase le-ai dăruit.
Pentru aceasta pe Tine ca pe Cela ce ești
viața, și Învierea, și lumina cea Ipostatnică,
lăudîndu-Te Te mărim.
A Treimii:
Firea cea fără început și nehotărîtă, se
cunoaște în trei Ipostasuri singure
dumnezeiește stăpînitoare, o Dumnezeire a
Tatălui și a Fiului și a Duhului, întru Care
de Dumnezeu înțelepțitul popor nădăjduind
se mîntuiește.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Din rădăcina proorocească a lui David
dumnezeiescului Părinte ai odrăslit
Fecioară, dar și pe David cu adevărat tu l-
ai mărit, ca ceea ce ai născut pe Domnul
măririi Cel mai-nainte proorocit, pe Carele
după vrednicie Îl mărim.
Toată legea laudelor Preacurată se
biruiește de mărimea măririi tale. Ci o
Stăpînă primește de la robii tăi cei
nevrednici, cîntarea ce se aduce ție din
dragoste, Născătoare de Dumnezeu cu
milostivire.
O minunile tale cele mai presus de minte,
Preacurată, că numai tu Fecioară, sub
soare, tuturor ai dat să cunoască, minunea
cea prea-nouă a nașterii tale celei
necuprinse de minte. Pentru aceasta toți te
mărim.

 GLASUL II
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 2:
Canonul Învierii:
Irmos:
Întru adînc a așternut de demult toată
oastea lui faraon, puterea cea prea-
întrarmată, iar întrupîndu-Se, Cuvîntul a
pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel
preamărit, că cu slavă S-a preamărit.
Stăpînul lumii Bunule, căruia ne-am
scris, neascultînd de porunca Ta, cu Crucea
Ta s-a osîndit, că punîndu-se Ție împotrivă
ca unui mort, a căzut de puterea stăpînirii
Tale, și ca un neputincios s-a vădit.
Izbăvitor al neamului omenesc, și
începător al vieții celei nestricate, în lume
ai venit, că scutecele morții cu Învierea Ta
le-ai rupt, pe care o mărim toți, că cu slavă
s-a preamărit.
A Născătoarei:
Mai înaltă te-ai arătat Curată pururea
Fecioară decît toată zidirea cea văzută și
nevăzută, că ai născut pe Ziditorul, precum
bine a voit a Se întrupa în pîntecele tău, pe
Carele cu îndrăzneală roagă-L să
mîntuiască sufletele noastre.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Putere neputincioșilor, sculare căzuților,
și nestricăciune morților Te-ai făcut
Hristoase, cu patima trupului Tău, că Te-ai
preamărit.
Miluit-a pe chipul cel căzut, și a ridicat
pe cel zdrobit, făcătorul Dumnezeu și
înnoitorul, Cel ce a fost mort, că S-a
preamărit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
8
Scara cea fără materie de demult și calea
mării, ceea ce cu străin chip uscată s-a
făcut, pe nașterea ta a arătat, Curată, pe
care o lăudăm toți, că s-a preamărit.
Puterea Celui Preaînalt, Ipostasul cel
desăvîrșit, înțelepciunea lui Dumnezeu,
întrupîndu-Se din tine, Preacurată, cu
oamenii a locuit, că S-a preamărit.
Umblat-au prin ușa cea neumblată a
pîntecelui tău celui încuiat, Soarele
dreptății, Curată, și lumii a luminat, că S-a
preamărit.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne,
Biserica păgînilor cea stearpă prin venirea
Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Făptura întru patima Ta s-a schimbat,
văzîndu-Te în chip de sărac de cei
fărădelege batjocorit, pe Cel ce toate le-ai
făcut cu voia cea dumnezeiască.
Din țărină după chip cu mîna Ta m-ai
zidit, și fiind sfărîmat iarăși în țărîna morții
prin păcat, Hristoase pogorîndu-Te în iad,
împreună m-ai înviat.
A Născătoarei:
Cetele îngerilor s-au mirat, Preacurată, și
inimile oamenilor s-au înfricoșat de
nașterea ta, pentru aceasta de Dumnezeu
Născătoare cu credință te cinstim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Hristos, Cel mai presus decît toate
micșoratu-s-a mai puțin decît firea
îngerească, prin patima trupului.
 OCTOIH
Mort cu cei fărădelege fiind socotit,
strălucind cu cunună de slavă Hristoase,
femeilor Te-ai arătat după Înviere.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cel mai presus decît toată vremea, ca un
Făcător al vremilor, din tine Fecioară de
voie prunc S-a zidit.
Pîntecele cel mai desfătat decît cerurile
să-l lăudăm credincioșii, prin carele Adam
în ceruri bucurîndu-se petrece.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger,
ci Tu însuți Domnul, Te-ai întrupat, și m-ai
mîntuit pe mine tot omul. Pentru aceasta
strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stătut-ai înaintea divanului, ca un osîndit
Dumnezeul meu, nestrigînd Stăpîne,
scoțînd judecată neamurilor, cu care prin
patima Ta ai lucrat lumii mîntuire,
Hristoase.
Prin patima Ta săbiile vrăjmașului au
lipsit, și cetățile potrivnicilor cu pogorîrea
Ta în iad s-au surpat, și îndrăzneala
muncitorului s-a biruit.
A Născătoarei:
Pe tine liman de mîntuire, și zid neclintit,
de Dumnezeu Născătoare, Stăpînă, toți
credincioșii te știm, că tu cu rugăciunile
tale izbăvești din primejdii sufletele
noastre.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Văzîndu-Te, Hristoase, pe lemn pironit,
Fecioara, ceea ce Te-a născut fără durere,
dureri ca o Maică a răbdat.
9
Biruitu-s-a moartea, Mortul a prădat
porțile iadului, că rupîndu-se mîncătorul a
toate, mie toate cele mai presus de fire mi
s-au dăruit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Iată s-a preaînălțat dumnezeiescul munte
în casa Domnului, mai presus decît
puterile, Maica lui Dumnezeu prea-arătat.
Afară de legile firii, Fecioară una născînd
pe Stăpînul zidirii, te-ai învrednicit
dumnezeieștii chemări.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Mijlocitor lui Dumnezeu și oamenilor
Te-ai făcut Hristoase Dumnezeule, că prin
Tine, Stăpîne, la Părintele Tău începătorul
luminii, din noaptea necunostinței, aducere
am aflat.
Ca pe niște cedri, Hristoase, semeția
vrăjmașilor ai sfărîmat, de voie Stăpîne
înălțîndu-Te cu trupul, pe chiparos și pe
pin și pe cedru, precum bine ai voit.
În groapă prea-adîncă, Hristoase, pusu-
Te-au mort fără suflare, ci cu rana Ta,
Mîntuitorule, pe cei răniți uitați, ce
dormeau în mormînturi, împreună cu Tine
i-ai înviat.
A Născătoarei:
Roagă pe Fiul tău și Domnul, Fecioară
curată, celor robiți ce nădăjduiesc spre tine,
izbăvire pașnică de înconjurarea cea
potrivnică să le dăruiască.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
A se posti lepădîndu-se Adam cel dintîi,
gustat-a din pomul cel aducător de moarte,
 GLASUL II
ci păcatul aceluia l-a pierdut al doilea
Adam, Cel ce S-a răstignit.
Pe firea cu care Te-ai făcut pătimitor și
muritor, Cel ce ești fără patimă cu
Dumnezeirea cea fără materie, nestricată
făcîndu-o, pe cei omorîți Hristoase, din
adîncul iadului i-ai înviat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Nori, dulceață de veselie stropiți celor de
pe pămînt, că prunc S-a dat Cel ce este
mai-nainte de veci, întrupîndu-Se din
Fecioară, Dumnezeul nostru.
Vieții și trupului meu lumină a strălucit
și mîhnirea păcatului o a dezlegat, în
vremile cele mai de pe urmă, din Fecioară,
fără de sămînță întrupîndu-Se, Cel
Preaînalt.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Întru adîncul greșalelor fiind înconjurat,
chem adîncul milostivirii Tale cel neurmat,
scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
Ca un făcător de rău, Cel drept S-a
judecat, și cu cei fărădelege pe lemn S-a
pironit, celor vinovați iertare cu sîngele
Său dăruindu-le.
Printr-un om, adică prin Adam cel dintîi,
a întrat de demult în lume moartea și prin
unul Fiul lui Dumnezeu s-a arătat Învierea.
A Născătoarei:
Neispitită de bărbat Fecioară ai născut și
rămîi Fecioară, arătînd semnele adevăratei
Dumnezeiri a Fiului și Dumnezeului tău.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
10
Pus-ai celui căzut Heruvimi, străjeri ai
pomului vieții, dar văzîndu-Te pe Tine, au
deschis porțile, că Te-ai arătat făcînd cale
tîlharului în rai.
Pustiu și sărac iadul s-a făcut prin
moartea a Unuia, că de acea bogăție multă
ce adunase, Unul pentru noi toți Hristos l-a
deșertat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Firea omenească, ceea ce slujea
păcatului, Stăpînă curată, prin tine
slobozire a dobîndit, că Fiul tău ca un miel
pentru toți S-a junghiat.
Strigăm toți ție adevăratei Maicii lui
Dumnezeu; izbăvește pe robii cei ce Îl
mîniem, că singură către Fiul ai cîștigat
îndrăzneală.
CONDAC, glasul 2:
Podobie: Când te-ai pogorît la moarte...
Sculatu-Te-ai din mormînt Mîntuitorule,
Atotputernice, și iadul văzînd minunea s-a
spăimîntat și morții s-au sculat și zidirea
văzînd se bucură de Tine, și Adam
împreună se veselește și lumea Mîntuitorul
meu Te laudă pururea.
ICOS:
Tu ești lumina celor întunecați, Tu ești
Învierea tuturor și viața oamenilor și pe toți
împreună i-ai înviat, puterea morții
Mîntuitorule prădînd, și porțile iadului ai
zdrobit Cuvîntule. Și morții văzînd
minunea s-au mirat, și toată zidirea
împreună se bucură întru Învierea Ta,
Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toți
mărim și lăudăm plecăciunea Ta, și lumea
Mîntuitorul meu Te laudă pururea.
Cîntarea a 7-a:
 OCTOIH
Canonul Învierii:
Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a
tiranului celui călcător de lege, înaltă
văpaie a ridicat. Iar Hristos a tins
cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua
Duhului, Cela ce este binecuvîntat și
preamărit.
N-ai suferit Stăpîne pentru milostivirea,
să vezi pe om muncindu-se de moartea
păcatului, ci ai venit și l-ai mîntuit cu
sîngele Tău, făcîndu-Te om, Cela ce ești
binecuvîntat și preamărit.
Văzîndu-Te îmbrăcat în haină de izbîndă,
s-au spăimîntat portarii iadului, Hristoase,
că pe tiranul rob cel nemulțumitor Stăpîne
ai venit să-l supui cu mîna, Cel ce ești
binecuvîntat și preamărit.
A Născătoarei:
Sfînta sfintelor te cunoaștem pe tine, ca
pe singură ceea ce ai născut pe Dumnezeu
cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică
nenuntită, că tuturor credincioșilor ai
izvorît nestricăciune cu dumnezeiască
nașterea ta.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Osîndit-a pe strămoșul de demult
neascultarea cea din Eden, ci de voie s-a
judecat, dezlegînd greșala celui călcător de
poruncă, Dumnezeul părinților Cel mai
presus de Dumnezeire și preamărit.
Mîntuit-ai pe cel rănit cu limba cea
veninată în Eden, că mușcarea cea de voie,
cu patima cea de voie o ai vindecat,
Dumnezeul părinților cel mai presus de
Dumnezeire și preamărit.
A Născătoarei:
Pe mine cel ce umblam în umbra morții,
m-ai chemat la lumină, pe iadul cel cu chip
întunecat, lovindu-l cu fulgerul
11
Dumnezeirii, Dumnezeul părinților cel mai
presus de Dumnezeire și preamărit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Văzut-a Iacob noaptea cu adevărat, ca
întru închipuire pe Dumnezeu întrupat, iar
din tine întru strălucire S-a arătat celor ce
cîntă: Dumnezeul părinților Cel mai presus
de Dumnezeire și preamărit.
Semnele negrăitei împreunări celei întru
tine mai-nainte vestindu-le, S-a luptat cu
Iacob, prin Care de voie S-a împreunat cu
oamenii, Curată: Dumnezeul părinților Cel
mai presus de Dumnezeire și preamărit.
Necurat este cel ce nu Te propovăduiește
pe Tine unul Fiul Fecioarei din Prealăudata
Treime, cu minte neîndoită și cu limba
strigînd: Dumnezeul părinților Cel mai
presus de Dumnezeire și preamărit.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cuptorul cel cu foc oarecînd în Babilon
lucrările și-a despărțit cu dumnezeiască
poruncă pe haldei arzînd, iar pe cei
credincioși răcorind, pe cei ce cîntau:
Binecuvîntați toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cu sîngele Tău, Hristoase, văzînd haina
trupului Tău roșită, cu cutremur s-au mirat
de multă îndelungă răbdarea Ta, cetele
îngerilor strigînd: Binecuvîntați toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Tu a mea omorîre o ai îmbrăcat Îndurate
întru fără nemurire cu scularea Ta. Pentru
aceasta veselindu-se, cu mulțumire cîntă
Ție poporul cel ales Hristoase strigînd Ție:
Înghițitu-s-a cu adevărat întru biruință
moartea.
 GLASUL II
A Născătoarei:
Tu pe Cel nedespărțit de Tatăl, pe Cel ce
dumnezeiește bărbătește a viețuit, în
pîntece fără de sămînță L-ai zămislit și
negrăit L-ai născut Născătoare de
Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta pe
tine mîntuirea noastră a tuturor te știm.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Văzutu-Te-ai pe Cruce pironit Cel bogat
în milă, și de voie Te-ai îngropat, și a treia
zi ai înviat, și ai izbăvit pe toți oamenii
Iubitorule de oameni, pe cei ce cîntă cu
credință: Să laude pe Domnul toată făptura
și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Pogorîtu-Te-ai întru cele mai de jos,
Cuvîntule al lui Dumnezeu ca să izbăvești
din stricăciune pe cela ce l-ai zidit cu
dumnezeiască puterea Ta Hristoase și
nestricăcios făcîndu-l părtaș al măririi Tale
celei deapururea veșnice, l-ai lucrat, carele
striga: Să laude toată zidirea și să
preaînalțe pe Hristos în veci.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Văzutu-S-a pe pămînt prin tine, și cu
oamenii împreună a petrecut, Cel
neasemănat cu bunătatea și cu puterea,
Căruia cîntînd toți credincioșii strigăm:
Toată făptura cea înființată să laude pe
Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Cu adevărat pe tine, Curată, vestindu-te
te mărim Născătoare de Dumnezeu, că tu
ai născut întrupat pe Unul din Treime,
Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul toți
cîntăm: Să laude toată zidirea pe Domnul,
și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
12
Fiul Părintelui celui fără început
Dumnezeu și Domnul, întrupîndu-Se din
Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze
cele întunecate și să adune cele risipite.
Pentru aceasta pe Născătoarea de
Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
Fiind sădit ca în rai în locul Căpățînii,
Mîntuitorule, lemnul cel de trei ori fericit,
al preacuratei Crucii Tale și adăpat cu
sîngele și cu apa cea dumnezeiască, ca
dintru un izvor din dumnezeiască coasta
Ta, Hristoase, viață nouă ne-a înflorit.
Pogorît-ai pe cei puternici, răstignindu-
Te ca un puternic a toate și firea
omenească, care zăcea jos în temnița
iadului, ridicîndu-o, o ai pus să șadă pe
Scaunul Tatălui, cu care împreună venind
Tu, închinîndu-ne Ție, Te mărim.
A Treimii:
Unimea cea cu întreit număr, Treimea
cea de o Ființă, Firea cea netăiată și mai
presus de Dumnezeire în trei străluciri,
Raza cea neînserată, și una nemuritoare,
Care a strălucit nouă Lumina, cu dreaptă
credință să o lăudăm credincioșii și să o
mărim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
În mijlocul celor osîndiți ca un miel Te-
ai spînzurat Hristoase pe Cruce în locul
Căpățînii, cu sulița în coastă fiind împuns,
viață ne-ai dăruit nouă celor din țărînă; ca
un bun, celor ce cu credință cinstim
dumnezeiască Învierea Ta.
Lui Dumnezeu, Celui ce cu moartea Sa
pe stăpînia morții cu putere o a stricat, toți
credincioșii să ne închinăm, că pe morții
cei din veac împreună i-a înviat și tuturor
viață le-a dăruit și înviere.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
 OCTOIH
Toiag de tărie s-a dat firii celei slabe
Cuvîntul lui Dumnezeu în pîntecele tău,
Curată, și pe aceasta o a sculat fiind
alunecată pînă la iad. Pentru aceasta pe tine
Preacurată ca pe Născătoarea de
Dumnezeu te mărim.

Primește Stăpîne cu milostivire rugătoare

pentru noi pe Maica Ta, ceea ce o ai ales,
și de a Ta bunătate toate se vor umplea, ca
toți pe Tine, ca pe făcătorul de bine să Te
mărim.



13
 GLASUL III
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 3:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cela ce a împreunat apele de demult
întru o adunare cu dumnezeiasca voie, și a
despărțit marea poporului israelitenesc,
Acesta, Dumnezeul nostru prea preamărit
este, Acestuia unuia să-i cîntăm, că S-a
preamărit.
Cela ce a osîndit pămîntul, să aducă
călcătorului de poruncă roadă din sudoare
spini, Acesta, Dumnezeul nostru, cunună
de spini din mînă călcătoare de lege
trupește primind blestemul a dezlegat, că
S-a preamărit.
Biruitor și izbînditor împotriva morții,
Cel ce temut de moarte, S-a arătat, că trup
pătimitor însuflețit luînd, Acesta,
Dumnezeul nostru și luptîndu-Se cu
tiranul, pe toți i-a înviat, că S-a preamărit.
A Născătoarei:
Adevărat, Născătoare de Dumnezeu,
toate neamurile te măresc, pe tine ceea ce
fără sămînță ai născut, că intrînd în
pîntecele tău cel sfințit, Acesta, Dumnezeul
nostru, ca noi S-a înființat și Dumnezeu și
Om din tine S-a născut.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Neamul omenesc cel robit de tiranul cel
iubitor de păcate, cu dumnezeiescul sînge
Hristos l-a răscumpărat și îndumnezeindu-l
l-a înnoit, ca S-a preamărit.
Ca un muritor, Hristos, vistierul vieții,
moarte vrînd a gustat, iar ca Cel ce este din
fire nemuritor, pe cei morți i-a înviat, că S-
a preamărit.
14
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Genunchii își pleacă toată firea celor
cerești, Fecioară, Celui ce S-a întrupat din
tine, și cu cei de pe pămînt cele dedesubt,
cu vrednică credință, că S-a preamărit.
O împăcările cele dintru tine, că
Dătătorul bunătăților, cu îndestulare ca un
Dumnezeu, Duhul cel dumnezeiesc dîndu-
ne nouă, trup din tine Fecioară a luat, că S-
a preamărit.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cela ce dintru cele ce n-a fost toate le-ai
adus, cu cuvîntul zidindu-le, și săvîrșindu-
le cu Duhul, Atotțiitorule Stăpîne, întru
dragostea Ta mă întărește.
Prin Crucea Ta, s-a rușinat necuratul, că
a făcut groapa, pe care săpîndu-o a căzut
într-însa, iar cornul celor smeriți Hristoase,
s-a înălțat întru învierea Ta.
Propovăduirea bunei credințe a
neamurilor, ca o apă a acoperit mările,
Iubitorule de oameni, că sculîndu-Te din
mormînt, ai descoperit lumina Treimii.
A Născătoarei:
Preamărite s-au grăit de tine, ceea ce ești
cetate însuflețită, a Celui ce împărățește
pururea, că prin tine, Stăpînă, a petrecut
Dumnezeu împreună cu cești de pe pămînt.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Curățire preacurată Cruce te-ai arătat tu
necurățiilor idolești, că Iisus, Cel mai
presus de Dumnezeire pe tine mîinile și-a
întins.
Ca toți credincioșii să ne închinăm ție,
dătătorule de viață Mormîntule. Că S-a
 OCTOIH
îngropat întru tine, și S-a sculat Hristos,
Cel ce este cu adevărat Dumnezeul nostru.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Toiag din rădăcina lui Iessei, după
proorocie odrăslind Fecioara, floare pe
Tine, Hristoase, Te-a răsărit nouă, Sfînt
ești Doamne.
Ca să faci părtași ai Dumnezeirii pe
pămînteni, din Fecioară trupul nostru Tu
luînd-ul ai sărăcit, Sfînt ești Doamne.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Pus-ai spre noi tare dragoste, Doamne, că
pe Unul-Născut, Fiul Tău pentru noi la
moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție
mulțumind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Bătăi Hristoase din milostivire, și răni ai
suferit, ocară de pălmuiri răbdînd, și cu
îndelungă răbdare scuipări suferind, prin
care mi-ai lucrat mie mîntuirea, slavă
puterii Tale, Doamne.
Cu trup muritor, Cela ce ești Viața, cu
moartea Te-ai împreunat, pentru ticăloșia
lipsiților, și suspinul săracilor Tăi, și
stricînd pe stricătorul prea Preamărite, pe
toți împreună i-ai înviat, unule Iubitorule
de oameni.
A Născătoarei:
Adu-ți aminte Hristoase de turma, care o
ai agonisit cu patima Ta, rugăciunile prea
preamăritei Maicii Tale cele milostive
primindu-le, și cercetîndu-o pe cea
năcăjită, izbăvește-o cu puterea Ta,
Doamne.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
15
Cela ce ai zidit după chipul Tău,
Iubitorule de oameni pe om, și omorîndu-
se de păcat, prin călcarea poruncii,
răstignindu-Te în locul Căpățînii, l-ai
mîntuit.
Pe morții, ce i-a înghițit moartea, i-a dat
înapoi și s-a stricat și împărăția iadului cea
făcătoare de stricăciune, seulîndu-te Tu din
mormînt Doamne.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cela ce ai pus munții ,Stăpîne, cu
cumpăna dumnezeieștii cunoștințe, tăiatu-
Te-ai din Fecioară, Piatră fără de mîini,
slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Firea noastră cea bolnavă o ai vindecat,
Stăpîne, împreunînd cu dînsa în Fecioară
doctoria cea prea lucrătoare, adică
preacurată Dumnezeirea Ta, Cuvîntule.
Partea mea ești Doamne, și moștenire
dorită, Cela ce din Fecioara m-ai împreunat
Cuvîntule cu ipostasul Tău, făcîndu-Te
ipostas cu trupul.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
La tine mînec Ziditorule a toate, la pacea
ceea ce covîrșește toată mintea, pentru că
lumină sunt poruncile Tale, întru care mă
povățuiește.
Judecătorului celui nedrept prin pizma
jidovilor dîndu-Te, Văzătorule a toate, și
judecînd tot pămîntul cu dreptate, ai izbăvit
pe Adam din osînda cea de demult.
Pacea Ta, bisericilor Tale, Hristoase, cu
nebiruită puterea Crucii Tale, Cela ce ai
înviat din morți, dăruiește-o și mîntuiește
sufletele noastre.
 GLASUL III
A Născătoarei:
Cort sfînt, și mai desfătat decît cerurile,
ca ceea ce ai născut pe Cel neîncăput de
toată zidirea, pe Cuvîntul lui Dumnezeu,
una te-ai arătat pururea Fecioară.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cu sulița coasta Ta, o Hristoase al meu
împungîndu-se, pe cea zidită din coasta
omenească, care a fost pricinuitoare
pierzării tuturor oamenilor, din blestem o
ai slobozit.
Întocmai cu Tatăl după Ființă fiind, casa
cea sfințită a preacuratului și
preacinstitului Tău trup, o ai sculat din
morți, Hristoase Mîntuitorul nostru.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cuvîntul lui Dumnezeu, Fiul tău
Fecioară, Făcător este a lui Adam celui
întîi zidit, iar nu făptură, măcar de Și-a și
zidit Luiși trup însuflețit din tine.
Întocmai este cu Tatăl, Fiul Fecioarei,
Cuvîntul lui Dumnezeu, ipostas desăvîrșit
în două firi, Iisus Domnul, Dumnezeu
desăvîrșit și om.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Adîncul cel mai de jos al păcatelor m-a
înconjurat, și se sfîrșește duhul meu, ci
tinzîndu-ți Stăpîne brațul Tău cel înalt, ca
pe Petru, Îndreptătorule mă mîntuiește.
Adîncul milei, și al îndurărilor m-au
înconjurat, prin milostivă pogorîrea Ta, că
întrupîndu-Te, Stăpîne, și făcîndu-Te în
chip de rob, m-ai îndumnezeit, și cu Tine
împreună m-ai preamărit.
16
Omorîre a luat omorîtorul, văzînd înviat
pe Cel omorît, acestea sunt Hristoase
semnele Învierii Tale, și dobînzile
preacinstitei Tale patimi.
A Născătoarei:
Preacurată, ceea ce singură între
Făcătorul și între oameni mai presus de
minte ai mijlocit, roagă pe Fiul tău, ca să
fie milostiv robilor tăi celor greșiți, și
apărător.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cu răni fiind Tu ispitit, împreună ai
sculat din iad pe cei răniți cu patima
Crucii. Pentru aceasta strig Ție: Scoate din
stricăciune viața mea Iubitorule de oameni.
Deschisu-s-au Ție, Hristoase, cu frică
porțile iadului, și uneltele vrăjmașului s-au
jefuit. Pentru aceasta femeile pe Tine te-au
întîmpinat, în locul întristării bucurie luînd.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Închipuitu-s-a precum suntem noi, din
nestricata Fecioară, Cel neîmpărtășit de
chip, făcîndu-Se cu chipul și cu lucrul om,
neschimbîndu-Și Dumnezeirea.
De adîncul păcatelor și de viforul
patimilor izbăvește-mă, Preacurată, că ești
liman și adînc al minunilor, celor ce
aleargă la tine cu credință.
CONDAC, glasul 3:
Podobie: Să se veselească cele cerești...
Înviat-ai astăzi din mormînt Îndurate, și
pe noi ne-ai scos din porțile morții. Astăzi
Adam dănțuiește și se bucură Eva, și
împreună proorocii cu patriarhii, laudă
neîncetat puterea cea dumnezeiască, a
stăpînirii Tale.
 OCTOIH
ICOS:
Cerul și pămîntul astăzi să dănțuiască, și
pe Hristos Dumnezeu cu un gînd să-L
laude, că pe cei legați din mormînturi i-a
sculat. Se bucură împreună toată zidirea,
aducînd veșnice cîntări Făcătorului a toate
și izbăvitorului nostru. Ca astăzi pe oameni
din iad scoțîndu-i, ca un dătător de viață, la
ceruri împreună i-a înălțat, și a surpat
înălțările vrăjmașului și porțile iadului a
zdrobit, cu puterea cea dumnezeiască a
stăpînirii Sale.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Precum de demult pe cei binecredincioși
trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu
focul cel luminător al Dumnezeirii, și pe
noi ne luminează, care strigăm: Bine ești
cuvîntat Dumnezeul părinților noștri.
Ruptu-s-a catapeteasma Bisericii cea
luminată, întru răstignirea Făcătorului,
arătînd credincioșilor pe adevărul cel
ascuns în Scriptură, celor ce strigă: Bine
ești cuvîntat Dumnezeul părinților noștri.
Împungîndu-se coasta Ta, Hristoase,
picături din Dumnezeu curse, ale sîngelui
Tău celui de viață făcător, cu iconomie
picînd pe pămînt, ai înnoit pe cei de pe
pămînt, care strigă: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
A Treimii:
Pe Duhul cel bun împreună cu Tatăl să-L
preamărim, și cu Fiul, Unul-Născut, o
Stăpînie în Trei, credincioșii cinstind și o
Dumnezeire: Bine ești cuvîntat strigînd,
Dumnezeul părinților noștri.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
17
Nu om prost pe Cruce spînzurat, ci pe
Dumnezeu întrupat, soarele văzînd, s-a
întunecat Căruia și cîntăm: Bine ești
cuvîntat Doamne, Dumnezeul părinților
noștri.
Pe Cel tare cu Dumnezeirea, luîndu-l
iadul cel ticălos, pe Dătătorul de
nestricăciune, a dat afară din sine sufletele
drepților ce le-a robit, care strigă: Bine ești
cuvîntat Doamne, Dumnezeul părinților
noștri.
A Născătoarei:
Comoară a binecuvîntării de mult preț
ești Preacurată, celor ce te mărturisesc pe
tine cu inimă curată, Născătoare de
Dumnezeu, că din tine S-a întrupat
Dumnezeul părinților noștri.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cela ce ești Domnul măririi, și stăpînești
puterile cele de sus, Cela ce șezi împreună
cu Tatăl, pe mîinile Fecioarei Te-ai purtat:
Bine ești cuvîntat Doamne, Dumnezeul
părinților noștri.
Semeață este moartea, dar pe aceea cu
Tine împreunîndu-se o ai pierdut, Cela ce
Te-ai făcut din Fecioară trup, cu
dumnezeiesc ipostas: Bine ești cuvîntat
Doamne., Dumnezeul părinților noștri.
De Dumnezeu Născătoare toți pe tine,
ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te-am
cunoscut, că pe Unul din Treime, ce S-a
întrupat din tine, ai născut: Binecuvîntat
este Preacurată rodul pîntecelui tău.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cu focul cel nesuferit împreunîndu-se
tinerii, cei ce au stătut pentru buna-
credință, și de văpaie fiind nevătămați,
 GLASUL III
dumnezeiască cîntare au cîntat:
Binecuvîntați toate lucrurile Domnului, pe
Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți
vecii.
Ruptu-s-a podoaba Bisericii, cînd s-a
înfipt Crucea Ta în locul Căpățînii, și
zidirea împreună s-a clintit de frică,
cîntînd: Binecuvîntați toate lucrurile
Domnului, pe Domnul lăudați, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
Înviat-ai Hristoase din mormînt, și pe cel
căzut cu înșelăciunea prin lemn l-ai
îndreptat cu dumnezeiasca putere, pe cel ce
strigă și grăiește: Binecuvîntați toate
lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați, și-
L preaînălțați întru toți vecii.
A Născătoarei:
Biserică a lui Dumnezeu te-ai arătat,
lăcaș însuflețit și sicriu, că pe Făcătorul,
Născătoare de Dumnezeu curată cu
oamenii L-ai împăcat, și după vrednicie
toate lucrurile te lăudăm, și te preaînălțăm
întru toți vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cuvîntul nu este pătimitor, că fără
patimă este cu Dumnezeirea, ci cu trupul a
pătimit Dumnezeu, Căruia și cîntăm:
Binecuvîntați toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Adormit-ai ca un muritor, sculatu-Te-ai
ca un fără de moarte Mîntuitorule și
mîntuiești de moarte pe cei ce cîntă:
Binecuvîntați toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
A Treimii:
Slujim cu bunăcredință Dumnezeirii celei
cu trei Ipostasuri împreunate, și neîncetat
cîntăm: Binecuvîntați toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
18
Pe cetele cele înțelegătoare ca o Maică
le-ai covîrșit, și aproape de Dumnezeu
fiind, binecuvîntăm, binecuvîntată Fecioară
nașterea ta, și o preaînălțăm întru toți vecii.
Pe trupul Dumnezeirii l-ai arătat că a
strălucit mai frumos pe podoaba cea
firească. Binecuvîntăm, binecuvîntată
Fecioară; nașterea ta, și o preaînălțăm întru
toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Minune nouă și lui Dumnezeu
cuviincioasă, că prin ușa Fecioarei cea
încuiată arătat a trecut Domnul, gol întru
intrare, și purtător de trup S-a arătat întru
ieșire Dumnezeu, și a rămas ușa încuiată,
pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui
Dumnezeu o mărim.
Înfricoșat este a Te vedea pe Tine,
Făcătorul, pe lemn ridicat, Cuvîntule al lui
Dumnezeu, și pe Dumnezeu trupește
pătimind pentru robi, și în groapă fără
suflare zăcînd, și pe cei morți din iad
dezlegînd. Pentru aceasta pe Tine,
Hristoase, ca pe cel atotputernic, Te
mărim.
Din stricăciunea morții ai mîntuit
Hristoase pe strămoși, fiind pus mort în
mormînt, și viață ai înflorit, pe cei morți
înviind, povățuind firea omenească la
lumină, și întru dumnezeiască
nestricăciune îmbrăcîndu-o. Pentru aceasta
pe tine Izvorul luminii celei de-a pururea
vii, Te mărim.
A Născătoarei:
Biserică și scaun al lui Dumnezeu te-ai
văzut, în care a locuit Cel ce este întru cei
de sus născîndu-Se fără ispită bărbătească,
Preacurată, nedeschizînd nicicum ușile
 OCTOIH
trupului tău. Deci Preasfîntă cu rugăciunile
tale cele neîncetate, supune degrab
poporului nostru neamurile barbarilor.

Alt canon, al Crucii cu al Învierii:

Cinste tuturor oamenilor, din moartea

cea necinstită ai izvorît, care prin răstignire
Mîntuitorule gustîndu-o cu ființa cea
muritoare, nestricăciune mie mi-ai dăruit
Hristoase ca un iubitor de oameni.

Mîntuitu-m-ai pe mine sculîndu-Te din

mormînt Hristoase, și m-ai înălțat, și la
Tatăl, Părintele Tău m-ai adus, și de-a
dreapta Lui împreună m-ai așezat, pentru
milostivirea milei Tale, Doamne.

Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:

Sațiu de laudele tale Fecioară,

credincioșilor celor curați nicicum nu este,
că dorire spre dorire pururea dumnezeiască
și duhovnicească adăugînd, ca pe Maica lui
Dumnezeu te măresc.

Pusu-ne-ai nouă solitoare nerușinată pe

ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, și
pentru rugăciunile ei ne dăruiești nouă,
Milostive, pe Duhul cel dătător de
bunătate, Carele din Tatăl prin Tine
purcede.


19
 GLASUL IV
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 4:
Canonul Învierii:
Irmos:
Noianul Mării Roșii cu urme neudate,
pedestru trecîndu-l Israil cel de demult, cu
mîinile lui Moise în chipul Crucii, puterea
lui amalic în pustie a biruit.
Înălțatu-Te-ai, îndreptînd căderea
noastră, pe preacurat lemnul Crucii,
vindecînd pierzarea cea prin lemn, Stăpîne,
ca un bun și atotputernic.
În mormînt cu trupul, în iad cu sufletul
ca un Dumnezeu, și în rai cu tîlharul, și pe
scaun ai fost Hristoase cu Tatăl și cu
Duhul, toate umplîndu-le, Cela ce ești
nescris împrejur.
A Născătoarei:
Fără sămînță cu voia Tatălui de la Duhul
cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui
Dumnezeu, și cu trup ai născut, pe Cel din
Tatăl fără mamă, și pentru noi din tine fără
tată.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Vindecat-ai zdruncinătura omenirii
Doamne, cu dumnezeiescul Tău sînge
prefăcîndu-o și sfărîmînd pe cel puternic
întru tărie, pe cel ce a sfărîmat de demult
zidirea Ta.
A morților înviere prin murire Te-ai
făcut, ca tăria morții a lipsit, împreunîndu-
se cu viața cea veșnică, cu Dumnezeu, Cel
ce S-a întrupat, Carele stăpînește toate.
A Născătoarei:
Frumoasă mai presus decît puterile
cerești, dumnezeiasca Ta casă s-a făcut cea
însuflețită, Fecioara ceea ce în pîntece pe
20
Tine Te-a purtat, muntele cel sfînt al
Dumnezeului nostru.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cutremuratu-s-au popoarele, turburatu-s-
au neamurile, și împărățiile cele puternice
s-au plecat Curată de frica nașterii tale, că
a venit Împăratul meu, și a surpat pe
tiranul, și lumea din stricăciune a izbăvit.
Hristos, Cel ce locuiește întru cei de sus,
la oameni pogorîndu-Se, Și-a sfințit lăcașul
Său, și neclintit l-a arătat, că singură ceea
ce a născut pe Ziditorul după naștere a
rămas odor al fecioriei.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Veselească-se de Tine Biserica Ta,
Hristoase, strigînd: Tu ești puterea mea
Doamne, și scăparea, și întărirea.
Pomul vieții, vița cea gîndită, și
adevărată, pe Cruce se spînzură, tuturor
băutură dulce izvorînd.
Ca un mare, ca un înfricoșat, ca Unul ce
a stricat mîndria iadului, și ca un
Dumnezeu fără stricăciune, acum trupește
S-a sculat.
A Născătoarei:
Tu una celor de pe pămînt pricinuitoare
de bunătățile cele mai presus de fire ai fost,
Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta ție
bucură-te aducem.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Dinți plini de venin șarpele în mine a
înfipt, Mîntuitorule, pe care Atotțiitorule
Stăpîne, cu cuiele mîinilor Tale l-ai
 OCTOIH
zdrobit, că nu este sfînt între sfinți afară de
Tine, Iubitorule de oameni.
Văzutu-Te-ai Iubitorule de oameni în
mormînt de voie mort Făcător de viață, și
porțile iadului le-ai deschis sufletelor celor
din veac, că nu este sfînt între sfinți afară
de Tine, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei:
Țarină nearată te-ai văzut, ceea ce ai
născut Spicul vieții pe Sfîntul, Cel ce Se
odihnește cu sfințire întru sfinți, Carele
este și pricinuitor de nemurire tuturor celor
ce se cuminecă.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Curățească-se ființa omenească, prin tine
împreunîndu-se cu focul dumnezeiesc cel
nesuferit, ca o azimă de pîine preacurată
Fecioară întru tine cocîndu-se, cu Cela ce
și pe tine nevătămată te-a păzit.
Cine este aceasta, care cu adevărat este
aproape de Dumnezeu, ca ceea ce
covîrșește pe toate cetele îngerilor, ceea ce
numai ea una strălucește întru frumusețea
fecioriei, ca o Maică atot Stăpînitorului.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Ridicat pe Cruce văzîndu-Te Biserica pe
Tine, Soarele dreptății, a stătut întru a sa
rînduială, precum se cuvine strigînd: Slavă
puterii Tale Doamne.
Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele
vindecîndu-le cu patima preacuratului Tău
trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru
aceasta strigăm Ție: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Trupul Tău cel fără păcat, și de viață
făcător, moartea gustîndu-l, precum s-a
21
căzut Stăpîne s-a omorît, iar noi strigăm
Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.
A Născătoarei:
Fără ispită de nuntă ai născut o Fecioară,
și după naștere te-ai arătat feciorind iarăși,
pentru aceasta cu glasuri fără tăcere,
Bucură-te ție Stăpînă strigăm, cu credință
neîndoită.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Sub Lege fiind Israil, pe Tine, Hristoase
Dumnezeul, Cel ce i-ai pus Lege nu Te-a
cunoscut, ci ca pe un fărădelege pe Cruce,
călcînd Legea, Te-a pironit, cel nevrednic
așezării de Lege.
Sufletul tău cel îndumnezeit,
Mîntuitorule, vistieriile iadului prădîndu-
le, sufletele cele din veac împreună le-a
înviat, iar trupul cel purtător de viață
tuturor nestricăciune a izvorît.
A Născătoarei:
Pe tine, ceea ce ești pururea Fecioară și
adevărată, Născătoare de Dumnezeu toți te
mărim, pe care mai-nainte te-a închipuit lui
Moise văzătorul de Dumnezeu, Preacurată
rugul cel ce s-a împreunat cu focul cel fără
de ardere.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Împreună a locuit cu oamenii, văzut
făcîndu-Se Cel nevăzut, rămînînd în chipul
Dumnezeirii celei necuprinse, și
închipuindu-Se din tine Fecioară în cel
străin, mîntuiește pe cei ce te știu pe tine
curată Maică a lui Dumnezeu.
Primit-a întru materie Fecioara pe Cel
fără materie, întru împărtășirea materiei,
prunc dintr-însa făcîndu-Se. Pentru aceasta
în două firi, Unul se cunoaște purtător de
trup Dumnezeu, și om mai presus de ființă.
 GLASUL IV
După naștere pe tine fecioară, Cel ce S-a
sălășluit întru tine Fecioară, și S-a născut
fără sămînță, Cuvîntul și Dumnezeu te-a
ferit, și întru naștere fecioară te-a păzit, ca
un Stăpîn și Făcător a toată zidirea.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Tu Domnul meu lumină în lume ai venit,
lumină sfîntă, Care întorci dintru
întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă
cu credință.
Tu Doamne pe pămînt cu milostivire Te-
ai pogorît, Tu ai înălțat firea omenească
cea căzută, pe lemn spînzurîndu-Te.
Tu ai ridicat Hristoase vina greșalelor
mele, Tu ai dezlegat durerile morții,
Îndurate, cu dumnezeiască învierea Ta.
A Născătoarei:
Pe tine armă nesfărîmată împotriva
vrăjmașilor înainte te punem, pe tine tărie
și nădejde a mîntuirii noastre,
dumnezeiască Mireasă te-am agonisit.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Primitu-te-a pe tine tot cu gura iadul cel
nepriceput, că pe lemn văzîndu-Te pironit,
cu sulița împuns fără suflare, pe Tine
Dumnezeul cel viu, om gol a fi te-a socotit,
dar ispitind a cunoscut puterea
Dumnezeirii Tale.
Biserica trupului Tău, Iubitorule de
oameni, după ce s-a stricat, mormîntul
împărțindu-o și iadul, fără de voie amîndoi
se osîndesc, acesta adică sufletele sfinților
Tăi, iar celalalt trupurile împreună
slobozindu-le, Nemuritorule.
A Născătoarei:
22
Iată acum s-a plinit proorocia
Proorocului, că tu Fecioară ceea ce ești
neispitită de nuntă, ai avut în pîntece pe
Dumnezeu Cel ce este peste toate, și ai
născut pe Fiul cel fără de ani, Carele
dăruiește mîntuire tuturor celor ce te laudă
pe tine.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Casă a măririi, Munte sfînt al lui
Dumnezeu, curată Mireasă, cămară,
Biserică a sfințeniei, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ce S-a sălășluit întru tine, și rai de
desfătare pururea veșnic, pe tine nouă te-a
lucrat.
Trup din sîngele cel fecioresc ai luat
Hristoase, fără de sămînță preacurat, și
ipostatnic cuvîntător, și înțelegător,
însuflețit, lucrător voitor, de sineși
stăpînitor, și de sineși volnic.
Pe cugetul cel tirănesc pîntecele
Fecioarei l-a rușinat, că pruncul vizuina
aspidelor cea pierzătoare de suflete o a
cercat cu mîna, și pe potrivnicul cel mîndru
surpîndu-l, sub picioarele credincioșilor l-a
supus.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne,
Biserica strigă către Tine, de sîngele
dracilor curățindu-se, cu sîngele cel curs
prin milostivire din coasta Ta.
Suitu-Te-ai pe Cruce cu putere fiind
încins, și luptîndu-Te cu tiranul, ca un
Dumnezeu din înălțime l-ai surpat, și pe
Adam cu mînă nebiruită l-ai înviat.
Înviat-ai strălucind frumos din mormînt
Hristoase, și ai risipit pe toți vrăjmașii cu
 OCTOIH
dumnezeiască puterea Ta, și toate ca un
Dumnezeu de veselie le-ai umplut.
A Născătoarei:
O minune mai nouă decît toate minunile,
că Fecioara în pîntece pe Cela ce cuprinde
toate, fără ispită bărbătească zămislindu-L,
nu L-a strîmtorat.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Deschisu-și-a gîtlejul iadul, și m-a
înghițit, și sufletul și-a lărgit nepriceputul,
ci Hristos pogorîndu-Se a scos viața mea,
ca un iubitor de oameni.
Biruitu-s-a moartea cu moartea, că Cel ce
a murit, a înviat, nestricăciune mie
dăruindu-mi, și arătîndu-Se femeilor, le-a
spus bucurie, Cel fără de moarte.
A Născătoarei:
Încăpere a Dumnezeirii celei nesuferite
pîntecele tău cel curat s-a arătat, o
Născătoare de Dumnezeu, la carele fără
frică cetele cerești a privi nu pot.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
De demult m-a amăgit șarpele, și m-a
omorît, prin strămoașa mea Eva, iar acum
Curată, Cel ce m-a zidit prin tine, din
stricăciune m-a chemat.
Adîncul milostivirii, adînc ales al
minunilor, pe tine Fecioară negrăit te-a
arătat, că din tine prin fulgerul Dumnezeirii
mărgăritarul Hristos a strălucit.
CONDAC, glasul 4:
Podobie: Propovăduirea Învierii cea
luminată...
Mîntuitorul și Izbăvitorul meu din
mormînt ca un Dumnezeu a sculat din
legături pe pămînteni, și porțile iadului a
zdrobit, și ca un Stăpîn a înviat a treia zi.
23
ICOS:
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a
înviat din morți a treia zi din mormînt, și
porțile morții astăzi le-a sfărîmat cu
puterea Sa, și iadul l-a omorît, și boldul
morții l-a stricat, și pe Adam cu Eva i-a
slobozit, să-L lăudăm toți pămîntenii, cu
mulțumire strigînd laudă cu dinadinsul, că
El însuși ca un Dumnezeu puternic și
Stăpîn a înviat a treia zi.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam,
cu dragostea bunei credințe mai vîrtos
decît cu văpaia focului fiind aprinși, au
strigat: Bine ești cuvîntat în Biserica
măririi Tale, Doamne.
La nestricăciune iarăși omenirea s-a
chemat, fiind spălată cu dumnezeiescul
sînge al lui Hristos, cu mulțumire cîntînd:
Bine ești cuvîntat în Biserica măririi Tale,
Doamne.
Ca un purtător de viață, ca un mai
înfrumusețat decît raiul cu adevărat, și
decît toată cămara împărătească mai
luminat s-a arătat Hristoase mormîntul
Tău, izvorul învierii noastre.
A Născătoarei:
Ceea ce ești lăcaș dumnezeiesc sfințit al
Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a
dat bucuria Născătoare de Dumnezeu celor
ce strigă: Binecuvîntată ești tu între femei,
ceea ce ești cu totul fără prihană, Stăpînă.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe lemn fiind spînzurat, ai smerit ochiul
cel înalt, și sprînceana cea ridicată la
pămînt o ai surpat, și ai mîntuit pe om,
 GLASUL IV
prealăudate Doamne, și Dumnezeule al
părinților bine ești cuvîntat.
Cu puterea Ta înalță cornul nostru al
celor ce slujim Ție, Cela ce ai înviat din
morți, și ai deșertat mai întîi bogăția
iadului cea de mulți oameni Stăpîne.
Doamne al părinților și Dumnezeule bine
ești cuvîntat.
A Treimii:
Ziselor celor dumnezeiești urmînd,
mărim o Dumnezeire, ca pe Ceea ce este în
Trei străluciri, neamestecată, netăiată,
strălucire neînserată, Care luminează toată
făptura ce strigă: Dumnezeule bine ești
cuvîntat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Mă trage spre cîntarea dorului Fecioarei
focul cel din inimi ca să strig Maicii și
Fecioarei: Binecuvîntată, Domnul puterilor
este cu tine.
Mai înaltă decît zidirile te-ai arătat, ca
ceea ce ai născut pe Făcătorul și Domnul,
pentru aceasta strig către tine de
Dumnezeu Născătoare: Binecuvîntată,
Domnul puterilor este cu tine.
A Treimii:
Domnie una pe Tine cinstindu-Te, în trei
sfințiri nedespărțită, Te cînt, Fire ceea ce
ești în trei Ipostasuri: Bine ești cuvîntată
strigînd Ție, Ceea ce pe toate le
ocîrmuiești.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Mîinile întinzîndu-și Daniil, gurile leilor
cele deschise în groapă le-a încuiat, și
puterea focului a stins, cu buna faptă
încingîndu-se, tinerii cei iubitori de
24
bunăcredință strigînd: Binecuvîntați toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Mîinile întinzîndu-Ți pe Cruce, toate
neamurile le-ai adunat, și ai arătat o
Biserică, Stăpîne, care Te laudă pe Tine,
celor de pe pămînt și celor din cer ce-Ți
cîntă cu un glas: Binecuvîntați toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Alb ca zăpada s-a arătat femeilor cu
lumina învierii cea neapropiată strălucind
îngerul, strigînd: Ce căutați pe Cel viu în
mormînt ca pe un mort? Cu adevărat S-a
sculat Hristos, Căruia strigăm: Toate
lucrurile binecuvîntați pe Domnul.
A Născătoarei:
Tu una întru toate neamurile Fecioară
curată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat.
Tu te-ai făcut lăcaș al Dumnezeirii, ceea ce
ești cu totul fără prihană, nearzîndu-te cu
focul Luminii celei neapropiate. Pentru
aceasta toți pe tine te binecuvîntăm, Marie
a lui Dumnezeu mireasă.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Nedreapta junghiere a Ta văzîndu-o
zidirea, întristîndu-se s-a tînguit, că
pămîntul tulburîndu-se, în negură ca întru o
haină neagră soarele s-a îmbrăcat, iar noi
neîncetat Te lăudăm, și Te preaînălțăm
Hristoase în veci.
Cela ce Te-ai pogorît la mine pînă la iad,
și tuturor cale ai făcut către înviere, iarăși
Te-ai suit ridicîndu-mă cu umerii Tăi, și la
Tatăl m-ai adus. Pentru aceasta strig Ție,
pe Domnul lăudați toate lucrurile, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
A Treimii:
Pe Mintea cea întîi și pricina a toate, pe
Tatăl unul cel fără pricină Îl mărim, și pe
Cuvîntul cel fără de început, și pe Duhul
cel mîntuitor, pe un Dumnezeu și Domn și
Făcător a toate, Treimii celei de o Ființă
 OCTOIH
închinîndu-ne, și înălțîndu-o întru toți
vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cela ce te-a zidit din coasta lui Adam,
din fecioria ta S-a întrupat Domnul tuturor,
pe Carele lăudîndu-L strigăm: Toate
lucrurile lăudați, binecuvîntați pe Domnul.
În cort Avraam a văzut taina cea dintru
tine de Dumnezeu Născătoare, că pe Fiul
tău neîntrupat L-a primit cîntînd: Toate
lucrurile lăudați, binecuvîntați pe Domnul.
Pe cei întocmai la număr cu Treimea i-a
mîntuit închipuirea cea mai dinainte a
fecioriei tale, că în trupuri feciorești au
călcat văpaia Fecioară strigînd: Lăudați,
binecuvîntați pe Domnul.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mînă, cea
din marginea unghiului, din tine muntele
cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, împreunînd
firile cele depărtate. Pentru aceasta
veselindu-ne pe tine Născătoare de
Dumnezeu te mărim.
Tu tot pe mine tot m-ai luat întru
împreunare neamestecată, mie totului
dîndu-mi Dumnezeul meu mîntuire prin
patima Ta, care pe Cruce ai răbdat trupește
pentru milostivirea cea multă.
Ucenicii Tăi văzînd deschis mormîntul
Tău și giulgiurile cele de Dumnezeu
purtate deșarte întru învierea Ta, împreună
cu îngerul au zis, cu adevărat S-a sculat
Domnul.
A Treimii:
Unime adică a Ființei celei dumnezeiești,
dar Treime a Fețelor toți credincioșii cu
25
închinăciune mărim, în fețe neamestecate
întocmai puternică de o cinste, pe Care cu
bunăcredință o mărim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cu vicleșug tîrîndu-se șarpele din Eden,
m-a luat rob, iar Domnul cel atotputernic
de piatra cea prea tare a locului Căpățînii
pe acesta l-a lovit ca pe un prunc și mie
iarăși întrare la desfătare prin lemnul
Crucii mi-a deschis.
Pus-ai cetățile vrăjmașului cele tari acum
întru pustiire, și cu mîna cea prea-tare
bogăția lui rănindu-o, din pîntecele iadului
m-ai înviat Hristoase, și pe cel ce se lăuda
fără măsură de demult, de rîs ca pe un
batjocurit l-ai arătat.
Vino, de cercetează necîrmuirea
poporului Tău celui sărac, și cu mîna Ta
cea preamilostivă și tare întărește pe
purtătorii de Cruce credincioși asupra
vrăjmașilor celor hulitori, ca să scoți
moștenirea Ta cea aleasă Hristoase, ca un
iubitor de oameni.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Te vedem pe tine ca pe un crin, cu
porfira Duhului celui dumnezeiesc vopsită
Preacurată, în mijlocul spinilor strălucind,
și de bună mireasmă umplînd pe cei ce cu
adevărat te măresc.
Firea omenească cea stricăcioasă luîndu-
o din pîntecele tău, ceea ce ești cu totul
fără prihană, Cel fără stricăciune întru Sine
o a arătat nestricăcioasă pentru milostivire,
pentru aceasta ca pe Născătoarea de
Dumnezeu te mărim.
Ceea ce stăpînești toate făpturile,
dăruiește poporului tău semne de biruință,
pe cel vrăjmaș punîndu-l prieten împăcat
Bisericii, ca să te mărim ca pe Născătoarea
de Dumnezeu.
 GLASUL IV



26
 OCTOIH
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 5:
Canonul Învierii:
Irmos:
Calul și pe călărașul în Marea Roșie l-a
scuturat Hristos, Cel ce a sfărîmat
războaiele cu braț înalt, și pe Israil l-a
mîntuit, pe cela ce cîntă cîntare de biruință.
Adunarea jidovilor cea purtătoare de
spini, nepăzind dragostea cea de maică
spre Tine, Făcătorule de bine, Hristoase,
Te-a încununat pe Tine, Cela ce ai dezlegat
pe începătorul neamului de pedeapsa
spinului.
Ridicatu-m-ai pe mine cel căzut în
groapă, plecîndu-Te Dătătorule de viață
fără cădere, și a mea stricăciune cea rău
împuțită, Hristoase suferindu-o fără
ispitire, cu mirul dumnezeieștii Ființe, de
buna mireasmă m-ai umplut.
A Născătoarei:
Dezlegatu-s-a blestemul, întristarea a
încetat, că cea binecuvîntată, și cu daruri
dăruită, credincioșilor bucurie a răsărit.
Binecuvîntare tuturor marginilor ca o
floare aducînd pe Hristos.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Celui ce S-a pironit pe Cruce de voie cu
trupul, și din hotărîrea cea de demult pe cel
căzut prin lemn l-a slobozit, Aceluia unuia
să-i cîntăm, că S-a preamărit.
Lui Hristos mortului, Celui ce a înviat
din mormînt, și pe cel căzut împreună l-a
sculat, și cu împreună șederea cea
părintească l-a împodobit, Aceluia unuia
să-i cîntăm, că S-a preamărit.
A Născătoarei:
27
Preacurata Maica lui Dumnezeu, pe
Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine, și
din sînurile Părintelui nu S-a despărțit,
roagă-L neîncetat, să mîntuiască de toată
înconjurarea, pe cei ce i-a zidit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Lumina, ceea ce S-a sălășluit întru
tine, Preacurată, și a luminat lumea cu
razele Dumnezeirii, pe Hristos roagă-L, să
lumineze pe toți cei ce te laudă, pe tine
Maică fecioară.
Ca cea înfrumusețată cu podoaba
bunătăților, ceea ce ești cu daruri dăruită,
pe buna cuviință cea de podoabă făcătoare,
prin strălucirea Duhului o ai primit
Preacurată, pe Cela ce toate le-a
împodobit.
Pe tine de demult mai-nainte
închipuindu-te, rugul în Sinai nu s-a ars
Fecioară cu focul împreunîndu-se, că
fecioară ai născut, și fecioară ai rămas, mai
presus de gînd, Maică Fecioară.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cela ce ai înfipt pe nimica pămîntul cu
porunca Ta, și ai ridicat neținut pe cel
îngreuiat, pe piatra cea neclintită a
poruncilor Tale, Hristoase, întărește
Biserica Ta, unule Bunule și Iubitorule de
oameni.
Fiere, adică, cei ce au supt miere din
piatră, Ție, Celui ce ai făcut minuni în
pustie, Ți-au adus Hristoase, și oțet în loc
de mană, pentru facerea de bine, Ți-au
răsplătit, feciorii lui Israil cei
nemulțumitori.
Cei ce se acoperiseră de demult cu nor
luminos, pe Hristos, Viața în mormînt o au
 GLASUL V
pus, ci cu a Sa putere înviind, tuturor
credincioșilor a dăruit strălucirea Duhului,
ceea ce de sus în taină umbrește.
A Născătoarei:
Tu, Maică a lui Dumnezeu fără
împreunare te-ai făcut, a Celui ce a
strălucit din Tatăl cel nestricăcios fără
dureri de maică, pentru aceasta pe tine
Născătoare de Dumnezeu, căci pe Cuvîntul
întrupat L-ai născut, cu dreaptă credință te
propovăduim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Înviat-ai din mormînt Hristoase, din
stricăciunea morții izbăvind, pe cei ce
laudă, Dătătorule de viață, răstignirea Ta
cea de voie.
Ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase
mironosițele, s-au sîrguit, și neaflîndu-l, s-
au întors lăudînd scularea Ta.
A Născătoarei:
Roagă neîncetat Curată, pe Cel ce S-a
întrupat din coapsele tale, ca să izbăvească
din înșelăciunea diavolului, pe cei ce te
laudă Fecioară curată.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Scara pe care S-a pogorît la noi Cel
Preaînalt, ca să îndrepteze firea cea
stricată, tu prea luminată curată, de toți
acum ești văzută, că prin tine Cel preabun
cu lumea a petrece a binevoit.
Taina cea de demult mai-nainte hotărîtă,
Fecioară, și mai-nainte de veci cunoscută,
de Dumnezeu, Cel ce cunoaște toate, acum
în anii cești mai de pe urmă, în pîntecele
tău ceea ce ești cu totul fără prihană, sfîrșit
luînd s-a arătat.
Dezlegatu-s-a osînda blestemului celui
de demult, cu mijlocirea ta Fecioară
preacurată, că peste tine Domnul arătîndu-
28
Se tuturor binecuvîntare ca un preabun a
izvorît, ceea ce ești una podoaba
oamenilor.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Dumnezeiască deșertarea Ta cunoscîndu-
o Avvacum cu mai-nainte vederea
Hristoase, cu frică a strigat Ție: Spre
mîntuirea poporului Tău, ca să mîntuiești
pe unșii Tăi, ai venit.
Pe izvoarele cele prea-amare ale Merii,
ca întru o închipuire mai-nainte însemnînd
tu preacurată Crucea Ta, care a omorît
gustarea păcatului Bunule, prin lemn le-ai
îndulcit.
Crucea pentru lemnul cunoștinței, fiere
pentru mîncarea cea dulce, ai primit,
Mîntuitorul meu, și pentru stricăciunea
morții, sîngele Tău cel dumnezeiesc Ți-ai
vărsat.
A Născătoarei:
Afară de împreunare ai zămislit în
pîntece fără stricăciune, și mai-nainte de
dureri ai născut, și după naștere te-ai păzit,
ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Dacă s-a înfipt Crucea pe pămînt, în
locul Căpățînii, s-au sfărîmat încuietorile,
și portarii cei veșnici, și-au strigat: Salvă
puterii Tale, Doamne.
Dacă S-a pogorît Mîntuitorul la cei legați
ca un mort, au înviat împreună cu Dînsul
morții cei din veac, și au strigat: Salvă
puterii Tale, Doamne.
A Născătoarei:
Fecioara a născut, și cele ale maicilor n-a
cunoscut, ci Maică adică este, și Fecioară a
 OCTOIH
rămas, pe care lăudîndu-o, bucură-te de
Dumnezeu Născătoare strigăm.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cu inima, cu mintea, și cu sufletul, și cu
gura, mărturisindu-te pe tine cu toată
credința, de Dumnezeu Născătoare, cu
adevărat Curată, roadă de mîntuire
dobîndesc, și mă mîntuiesc Fecioară, cu
rugăciunile tale.
Cela ce a zidit toate din ce n-au fost, din
tine Curată a Se zidi a binevoit ca un
Făcător de bine, spre mîntuirea celor ce te
laudă cu credință și cu dragoste, ceea ce
ești cu totul fără prihană.
Laudă nașterea ta Preacurată cetele cele
mai presus de lume, bucurîndu-se de
mîntuirea celor ce te cunosc adevărată
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară
neîntinată.
Pe tine toiag Isaia te-a numit, din carele a
odrăslit nouă floarea cea frumoasă Hristos
Dumnezeu, spre mîntuirea celor ce aleargă
cu credință și cu dragoste la acoperămîntul
tău.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o
haină, la Tine mînec, și Ție strig:
Luminează sufletul meu cel întunecat
Hristoase, ca un milostiv.
Domnul măririi în chip de nemărire
necinstindu-Se, pe lemn de voie S-a
spînzurat, de dumnezeiască mărirea mea
negrăit grijindu-Se.
Tu m-ai îmbrăcat întru nestricăciune
Hristoase, stricăciunea morții fără de
29
stricăciune cu trupul gustînd, și răsărind
din mormînt a treia zi.
A Născătoarei:
Tu dreptatea și izbăvirea născînd nouă pe
Hristos fără sămînță Născătoare de
Dumnezeu, slobodă ai făcut de blestem
firea strămoșului.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Întinsu-Ți-ai mîinile Mîntuitorul nostru
pe lemn, pe toți chemîndu-i la Tine însuți,
ca un iubitor de oameni.
Prădat-ai iadul Mîntuitorul nostru cu
îngroparea Ta, și cu învierea Ta de bucurie
toate le-ai umplut.
A Născătoarei:
Fecioară după naștere te lăudăm pe tine
de Dumnezeu Născătoare, că tu pe
Dumnezeu Cuvîntul cu trup lumii L-ai
născut.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Toți proorocii pe tine arătat mai-nainte
te-au vestit, că erai să te faci Maică a lui
Dumnezeu, de Dumnezeu Născătoare,
preacinstită, că una te-ai aflat Curată,
desăvîrșit fără prihană.
Nor luminos al apei celei vii, pe tine care
ai plouat nouă celor deznădăjduiți, pe
Hristos ploaia nestricăciunii, cinstită te
cunoaștem.
Ca pe o de-aproape toată, ca pe o bună și
fără prihană, pecetluită cu fecioria, curat
te-a iubit, Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit
întru tine, ca un însuși milostiv.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
 GLASUL V
Marea patimilor cea sălbătăcită de
viforul cel stricător de suflet, liniștește-o
Stăpîne Hristoase, și din stricăciune mă
scoate ca un milostiv.
Întru stricăciune s-a alunecat începătorul
neamului, Stăpîne Hristoase, mîncarea
neascultării gustînd, și la viață s-a ridicat
prin patima Ta.
Viața Te-ai pogorît la iad Stăpîne
Hristoase, și stricăciune stricătorului
făcîndu-Te, prin stricăciune ai izvorît
învierea.
A Născătoarei:
Fecioară ai născut, și după ce ai născut ai
rămas Curată, pe mîini purtînd pe Cela ce
poartă toate, ca ceea ce ești cu adevărat
Fecioară Maică.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Întinsu-ți-ai palmele Tale, adunînd
adunările neamurilor Tale, cele departe
despărțite Hristoase Dumnezeul nostru, cu
Crucea Ta cea de viață purtătoare, ca un
iubitor de oameni.
Prădat-ai moartea, și porțile iadului le-ai
zdrobit, și Adam cel legat dezlegîndu-se, a
strigat Ție: Mîntuitu-m-a dreapta Ta,
Doamne.
A Născătoarei:
Pe tine rug nears, și munte, și scară
însuflețită, și ușă cerească după vrednicie
te mărim, Marie mărită, lauda drept-
credincioșilor.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pricinuitorul a toate, și Carele dă tuturor
spre a fi, ca pe o pricină te-a avut
întrupîndu-Se ca noi, pe tine Maică
dumnezeiască, ceea ce ești cu totul fără
prihană.
30
Izvor de tămăduiri, de suflete hrănitor
Stăpînă, izvorînd celor ce aleargă cu
credință către acoperămîntul tău cel bine
mărit, te știm pe tine cea cu totul fără
prihană.
Pe Pricinuitorul mîntuirii, pe Dătătorul
de viață L-ai născut nouă, Carele dăruiește
veșnica izbăvire, celor ce te propovăduim,
adevărată de Dumnezeu Născătoare.
CONDAC, glasul 5:
Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună fără de
început cu Tatăl și cu Duhul...
La iad Mîntuitorul meu Te-ai pogorît, și
porțile zdrobindu-le ca un Atotputernic, pe
cei morți ca un Ziditor împreună i-ai înviat,
și boldul morții Hristoase l-ai zdrobit, și
Adam din blestem s-a izbăvit Iubitorule de
oameni. Pentru aceasta toți strigăm către
Tine: Mîntuiește-ne pe noi, Doamne.
ICOS:
Auzind femeile graiurile îngerului, au
lepădat tînguirea, și vesele făcîndu-se, și
cutremurîndu-se au văzut învierea. Și iată
Hristos s-a apropiat către dînsele zicînd:
Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu lumea am
biruit, și pe cei legați i-am slobozit. Deci
sîrguiți către ucenici vestindu-le lor, că voi
merge mai-nainte de voi în Galileea, ca să
propovăduiesc. Pentru aceasta toți către
Tine strigăm: Mîntuiește-ne pe noi,
Doamne.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Domnul părinților cel preaînălțat, văpaia
o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cîntă
cu un glas: Dumnezeule, bine ești cuvîntat.
 OCTOIH
Cu trupul înfășurîndu-Te, ca cu o
mîncare de înșelăciune, ce se pune în
undiță, cu dumnezeiască puterea Ta, pe
șarpele jos l-ai tras, scoțînd pe cei ce strigă:
Dumnezeule bine ești cuvîntat.
Cela ce a înființat alcătuirea pămîntului
cea nemăsurată, în groapă S-a acoperit cu
trupul cel neîncăput, Căruia toți cîntăm:
Dumnezeule bine ești cuvîntat.
A Născătoarei:
Un Ipostas în două firi ai născut, ceea ce
ești cu totul fără prihană, Dumnezeu
întrupat, Căruia toți cîntăm: Dumnezeule
bine ești cuvîntat.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cela ce prin lemnul Crucii ai stricat
înșelăciunea idolilor: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
Cela ce ai înviat din morți, și pe cei din
iad împreună i-ai sculat: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
A Născătoarei:
Cela ce din Fecioară Te-ai născut, și
Născătoare de Dumnezeu pe aceasta o ai
arătat: Bine ești cuvîntat Dumnezeul
părinților noștri.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cel nehotărît rămînînd neschimbat, cu
trupul după ipostas S-a împreunat ca un
milostiv, întru tine cea preasfîntă, Cel ce
este Unul binecuvîntat.
Mireasă pe tine cu totul fără prihană, de
Dumnezeu Născătoare, Stăpînă, cu un glas
te mărim, și scaun al Făcătorului tău,
Căruia toți îi cîntăm: Dumnezeule bine ești
cuvîntat.
Maică a Împăratului tuturor ai fost,
curățindu-te cu Duhul, Fecioară a Celui ce
31
te-a zidit pe tine, Căruia toți cîntăm:
Dumnezeule bine ești cuvîntat.
Mîntuitu-m-a Domnul, Maică a lui
Dumnezeu preacurată, cu haina trupului
din tine îmbrăcîndu-Se, Căruia, toți cîntăm:
Dumnezeule bine ești cuvîntat.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Ție Făcătorului a toate, în cuptor tinerii
danț a toată lumea împreunînd cîntau:
Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
Tu pentru paharul cel de voie al
mîntuitoarei patimi Te-ai rugat, ca cum ar
fi fost fără de voie, că două voi potrivite
amîndurora ființelor porți Hristoase în
veci.
Cu pogorîrea Ta a Celui atotlucrător,
Hristoase, iadul batjocorit fiind, a vărsat pe
toți cei de demult cu înșelăciunea omorîți,
pe cei ce Te înalță întru toți vecii.
A Născătoarei:
Pe tine ceea ce mai presus de minte cu
dumnezeiască bărbăție, prin cuvînt ai
născut pe Domnul, și feciorești; toate
făpturile Fecioară te binecuvîntăm, și te
preaînălțăm întru toți vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Cel ce și-a întins palmele pe Cruce de
voie, și legăturile morții le-a rupt, pe
Hristos Dumnezeu, preoți lăudați-L,
popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Pe Cela ce ca un mire din mormînt a
răsărit, Hristos Dumnezeu, și mironosițelor
S-a arătat, și bucurie lor a vestit, preoți
lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți
vecii.
 GLASUL V
A Născătoarei:
Mai înaltă decît Heruvimii te-ai arătat, de
Dumnezeu Născătoare curată, în pîntecele
tău purtînd pe Cela ce Se poartă de dînșii,
pe Carele împreună cu cei fără de trup
oamenii Îl preamărim întru toți vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Încetat-a acum întristarea strămoșilor,
bucurie născînd tu Maica lui Dumnezeu,
pentru aceasta neîncetat te lăudăm
Fecioară, și te preaînălțăm întru toți vecii.
Cîntă împreună cu noi soborul celor fără
de trupuri Fecioară, nașterea ta cea
necuprinsă, un danț alcătuind cu dorire, și
preaînălțîndu-o pe dînsa în veci.
Curgere prea-limpede a nemuririi
Fecioară, din tine a ieșit Domnul tuturor,
spălînd întinăciunea celor ce te laudă pe
tine cu credință, și te preaînalță întru toți
vecii.
Scaun dumnezeiesc cu adevărat, și de
lumină purtător, și tăblița a darului te
mărturisim pe tine Fecioară, ca pe ceea ce
ai primit pe Cuvîntul Tatălui, pe Carele Îl
preaînălțăm întru toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Isaie dănțuiește! Fecioara a avut în
pîntece, și a născut Fiu pe Emanuil, pe
Dumnezeu și omul, Răsăritul este Numele
Lui. Pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o
fericim.
Pe omul cel căzut l-ai primit asupră-Ți,
Stăpîne Hristoase, din pîntecele Fecioresc
tot întrupîndu-Te; și nici cu un păcat
împărtășindu-Te, pe el tot din stricăciune
32
Tu l-ai slobozit, cu preacurate patimile
Tale.
Prin sîngele cel din Dumnezeu curs, ce s-
a deșertat Stăpîne Hristoase, din preacurata
și de viață făcătoare coasta Ta, jertfa
idolească cu adevărat a încetat, iar tot
pămîntul jertfă de lauda Ta îți aducem.
A Născătoarei:
Nu Dumnezeu fără trup, nici iarăși om
gol a adus curata Fecioară și cinstită, ci om
desăvîrșit, și fără minciună desăvîrșit
Dumnezeu, pe Carele Îl mărim, împreună
cu Tatăl, și cu Duhul.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Tine, Cela ce ai primit patimile pe
Cruce, și cu moartea ai zdrobit puterea
iadului, credincioșii cu dreaptă credință Te
mărim.
Pe Tine, Cela ce ai înviat din mormînt a
treia zi și iadul ai prădat, și lumea ai
luminat, credincioșii cu un gînd Te mărim.
A Născătoarei:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu,
Maica lui Hristos Dumnezeu, pe Carele L-
ai născut, roagă-L să dăruiască iertare de
greșale, celor ce cu credință te laudă pe
tine.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Din curate sîngiurile tale, s-a închegat
mai presus de fire trupul Ziditorului a
toate, și Unuia-Născut, Fiului Părintelui,
nu din bărbat, ci fără sămînță, cu minte și
însuflețit, de Dumnezeu Născătoare,
pururea Fecioară.
Pornirea morții cea mîncătoare neținută,
o ai oprit, născînd trupește cu adevărat, mai
presus de minte, pe Viața cea veșnică, de
Care atingîndu-se cu gura cea amară iadul,
s-a stricat, Preasfîntă Maică Fecioară.
 OCTOIH

Pe scaun stăpînesc șezînd Fiul tău, pe

tine ceea ce cu lucruri de aur cu fapte
dumnezeiești, luminat ești strălucită, de-a
dreapta sa te-a pus, dîndu-ți cinste ca unei
Maici, ceea ce ești cu totul fără prihană.



33
 GLASUL VI
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 6:
Canonul Învierii:
Irmos:
Ca pe uscat umblînd Israil, cu urmele
prin adînc, pe gonaciul Faraon văzîndu-l
înecat a strigat: Lui Dumnezeu cîntare de
biruință să-i cîntăm.
Bunule Iisuse, întinzîndu-Ți palmele pe
Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoință a
Tatălui. Pentru aceasta cîntare de biruință
Ție toți cîntăm.
Cu frică ca o roabă moartea poruncindu-
i-se, s-a apropiat către Tine Stăpînul vieții,
prin care ne dai nouă viață fără sfîrșit și
înviere.
A Născătoarei:
Primind pe Ziditorul tău, precum însuși a
voit, întrupat fără sămînță, din pîntecele
tău, Curată, mai presus de minte, zidirilor
cu adevărat te-ai arătat Stăpînă.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Înaintea divanului lui Pilat, ca un judecat
de judecata cea fărădelege, voind, a stătut
Judecătorul și de mîna nedreptății peste
obraz S-a lovit Dumnezeu, de Carele se
cutremură pămîntul și cele cerești.
Întinsu-Ți-ai palmele Tale cele
dumnezeiești Mîntuitorule pe preacurata și
de viață făcătoare Crucea Ta, și ai adunat
neamurile spre cunoștința Ta Stăpîne, cele
ce se închină Doamne măritei Tale
răstigniri.
Stătut-a cea prea fără prihană lîngă
Crucea Ta, Mîntuitorule, slobozind izvoare
de lacrimi și picăturile de sînge cele din
34
coasta Ta căzînd Hristoase, a mărit
milostivirea Ta cea neasemănată.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Împărtășindu-se Eva mîncării din pom,
celei cu neascultare, au adus blestem, ci pe
acesta l-ai dezlegat Curată, născînd pe
Hristos începătura binecuvîntării.
Ceea ce pe mărgăritarul Hristos din
fulgerul cel dumnezeiesc L-ai născut,
negura patimilor mele, și tulburarea
greșalelor risipește-o, Curată, cu lumina
strălucirii tale.
Pe așteptarea neamurilor mai-nainte o a
văzut Iacob prin taină cu ochii minții, pe
Dumnezeu, Cel întrupat din tine, Carele ne
izbăvește pe noi cu mijlocirea ta.
Lipsind domnii din sămînța Iudei,
Preacurată, Fiul tău și Dumnezeu ieșind
povățuitor, peste marginile pămîntului,
acum cu adevărat a împărățit.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Nu este sfînt precum Tu, Doamne,
Dumnezeul meu, Cela ce ai înălțat cornul
credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Pe Dumnezeu răstignit cu trupul
văzîndu-L zidirea, se topea de frică, ci cu
palma cea cuprinzătoare, a Celui ce S-a
răstignit pentru noi, tare s-a ținut.
Moartea de moarte stricîndu-se zace
ticăloasa fără suflare, că nesuferind lovirea
cea dumnezeiască a vieții, s-a omorît cel
tare, și s-a dăruit tuturor Învierea.
A Născătoarei:
 OCTOIH
Minunea dumnezeieștii nașterii tale,
Curată, covîrșește toată rînduiala firii, că
pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai
zămislit în pîntece, și născîndu-L ai rămas
pururea fecioară.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
În mormînt fiind pînă a treia zi, ai înviat
cu scularea cea de viață făcătoare pe cei
omorîți mai-nainte, și din osîndă
dezlegîndu-se, cu bucurie s-au veselit,
strigînd: Iată izbăvirea ai venit Doamne.
Slavă sculării Tale, Mîntuitorul nostru,
că pe noi din iad și din stricăciunea morții
ne-ai izbăvit, ca un Atotputernic, și cîntînd,
zicem: Nu este sfînt afară de Tine,
Doamne, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei:
Tu pe Cela ce L-ai născut din tine, dacă
L-ai văzut rănit cu sulița, te-ai rănit la
inimă Preasfîntă cu totul fără prihană, și
spăimîntîndu-te ai zis: Ce Ți-a dat Ție,
Fiule poporul cel fărădelege.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Trupul meu cel stricăcios și muritor,
Preacurată Maică a lui Dumnezeu, din
pîntecele tău negrăit luîndu-l Cel bun, și
nestricat făcîndu-l, în veci cu Sine l-a
împreunat.
Pe Dumnezeu întrupat din tine văzîndu-
L, Fecioară, s-au spăimîntat cu frică cetele
îngerești, și ca pe o Maică a lui Dumnezeu
cu cîntări fără tăcere te cinstesc.
Spăimînta-tu-s-a Proorocul Daniil,
văzîndu-te pe tine munte gîndit, din carele
S-a tăiat Piatra fără de mîini, și capiștile
dracilor, Maica lui Dumnezeu, cu tărie le-a
zdrobit.
Nu poate cuvîntul omenesc, nici limba să
te laude Fecioară după vrednicie, că din
35
tine, Preacurată, fără sămînță, Dătătorul de
viață, Hristos, a Se întrupa a binevoit.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu și
Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiasca
cuviință cîntă strigînd; din cuget curat întru
Domnul prăznuind.
Înflorit-a pomul vieții celei adevărate
Hristoase, că Crucea s-a înfipt, și
adăpîndu-se cu sîngele și cu apa, din coasta
Ta cea nestricăcioasă, viață nouă ne-a
odrăslit.
De acum șarpele nu-mi va mai pune
înainte Dumnezeire cu minciună, că
Hristos îndumnezeitorul firii omenești,
acum mi-a deschis mie neapărat cărarea
vieții.
A Născătoarei:
Cu adevărat nespuse și necuprinse sunt
tainele nașterii tale celei cu dumnezeiască
cuviință, celor ce sunt pe pămînt, și în cer,
Născătoare de Dumnezeu, pururea
Fecioară.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cinstită Crucea Ta o cinstim, și cuiele
Hristoase, și sfînta suliță, împreună cu
trestia, cununa cea din spini, prin care din
stricăciunea iadului ne-am izbăvit.
Mormîntul, Mîntuitorule, Te-a primit pe
Tine, Cel ce Te-ai arătat mort de voie
pentru noi. Dar nicicum n-a putut să Te
țină, Cuvîntule, căci ca un Dumnezeu ai
înviat, mîntuind neamul nostru.
A Născătoarei:
De Dumnezeu Născătoare, pururea
Fecioară, ceea ce ai născut oamenilor pe
 GLASUL VI
Mîntuitorul Hristos, izbăvește-ne de
primejdii și de munci, pe noi care alergăm
cu credință la dumnezeiescul tău
acoperămînt.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Te lăudăm Preacurată pe tine cea cu totul
fără prihană, noi cei ce ne-am mîntuit prin
tine, și cu bunăcredință cîntînd strigăm:
Bine ești cuvîntată pururea Fecioară, care
pe Dumnezeu L-ai născut.
Lumina cea neapusă o ai născut,
preafericită Fecioară, care luminează prin
trup celor ce sunt întru întunericul vieții, și
celor ce te laudă pe tine pururea Fecioară,
bucurie ne-ai izvorît.
Darul a înflorit, legea a încetat prin tine,
Preasfîntă, că tu, Curată, pururea Fecioară
ai născut pe Domnul, Care ne dă nouă
iertare.
Mort m-a arătat gustarea din pom, iar
lemnul vieții arătîndu-se din tine,
Preacurată, m-a înviat, și dulceții raiului
moștenitor m-a așezat.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule,
sufletele celor ce mînecă la Tine cu
dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te
vadă Cuvîntule a lui Dumnezeu, pe Tine
adevăratul Dumnezeu, Carele chemi din
negura greșalelor.
Datu-mi-au mie loc Heruvimii acum, și
sabia cea de foc Stăpîne dă înapoi,
văzîndu-Te Cuvîntule al lui Dumnezeu pe
Tine adevăratul Dumnezeu făcînd cale
tîlharului în rai.
36
De acum nu mă voi mai teme, Stăpîne
Hristoase, de întoarcerea în pămînt, că Tu
cu învierea Ta pentru milostivirea cea
multă, pe mine cel uitat m-ai ridicat de la
pămînt la înălțimea nestricăciunii.
A Născătoarei:
Pe cei ce te mărturisesc pe tine
Născătoare de Dumnezeu din suflet
Stăpîna lumii cea bună, mîntuiește-i, că pe
tine folositoare nebiruită te-am agonisit,
ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu
adevărat.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cu mîncarea din pom în Eden amăgindu-
se începătorul neamului, întru stricăciune
s-a alunecat, neascultînd, Doamne, porunca
Ta, Preabunule. Ci pe acesta prin Cruce
iarăși l-ai ridicat la frumusețea cea dintîi,
ascultător Tatălui, Mîntuitorule făcîndu-Te.
Cu moartea Ta, Bunule, s-a pierdut
puterea morții, și izvorul vieții nouă ne-a
izvorît, și nemurirea s-a dăruit. Pentru
aceasta îngropării Tale și învierii cu
credință ne închinăm, prin care ca un
Dumnezeu lumea toată o ai luminat.
A Născătoarei:
Cela ce locuiește în cer, și Făcătorul
tuturor Domnul în pîntecele tău, ceea ce
ești cu totul fără prihană, S-a sălășluit
negrăit, mărindu-te pe tine cea mai înaltă
decît cerurile, și mai sfîntă decît cetele cele
fără de materie. Pentru aceasta acum cei de
pe pămînt pe tine te fericim.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cu curăția strălucind luminat,
dumnezeiesc lăcaș al Stăpînului te-ai făcut
Prealăudată, că tu una te-ai arătat Maică a
lui Dumnezeu, în brațe ca pe un prunc pe
Acesta purtîndu-L.
 OCTOIH
Purtînd frumusețea cea înțelegătoare, a
sufletului tău celui prea-înfrumusețat,
Mireasă lui Dumnezeu te-ai făcut,
pecetluită fiind cu fecioria, Curată, și cu
lumina curăției lumea ai luminat.
Să se tînguiască, adunarea celor rău
credincioși, a celor ce nu te mărturisesc
aievea pe tine Maică a lui Dumnezeu,
Curată. Că tu te-ai arătat nouă ușă a luminii
celei dumnezeiești, negura greșalelor
risipindu-o.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Marea vieții văzîndu-o înălțîndu-se de
viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin
alergînd, strig către Tine: Scoate din
stricăciune viața mea mult-Milostive.
Răstignindu-Te, Stăpîne, cu piroanele
adică blestemul cel asupra noastră l-ai
pierdut; iar cu sulița împungîndu-Te în
coastă, zapisul lui Adam rupîndu-l, lumea
ai slobozit.
Adam prin înșelăciune împiedicîndu-se,
jos s-a pogorît în prăpastia iadului. Ci Cela
ce ești din fire Dumnezeu și milostiv, Te-ai
pogorît spre căutare, și pe umeri purtîndu-l,
împreună l-ai înviat.
A Născătoarei:
Preacurată Stăpînă, care ai născut
oamenilor pe Domnul îndreptătorul,
potolește tulburarea patimilor mele, cea
nestătătoare și cumplită, și dă liniște inimii
mele.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Ucigătoare de Hristos și omorîtoare de
prooroci, a odrăslit mulțimea jidovilor, că
precum pe prooroci de demult, care erau
raze de taină ale adevărului, a-i ucide nu s-
37
au temut, așa și acum pe Domnul, pe
Carele L-au propovăduit aceia atunci, de
pizmă împungîndu-se L-au ucis, iar nouă s-
a făcut viață omorîrea Lui.
Cuprins ai fost, dar nu Te-ai ținut
Mîntuitorule în mormînt, că de ai și gustat
de voie moarte, Cuvîntule, dar ai înviat ca
un Dumnezeu nemuritor, împreună sculînd
pe legații cei din iad, și bucurie femeilor în
locul întristării celei de demult
schimbîndu-le.
A Născătoarei:
Necinstit și lipsit s-a arătat chipul
trupului Tău mai vîrtos decît oamenii, în
vremea patimii, că după Ființa
Dumnezeirii frumos cu podoaba S-a arătat
lui David. Ci cu toiagul împărăției Tale
sfărîmînd tăria vrăjmașilor, zis-a cea
Curată, o Fiul meu și Dumnezeule scoală-
Te din groapă.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Marele între prooroci Moise mai-nainte
te-a scris pe tine chivot și masă și sfeșnic și
năstrapă, cu închipuire însemnînd
întruparea cea dintru tine a Celui Preaînalt,
Maică Fecioară.
Omorîtu-s-a moartea, o Stăpînă,
întîmpinîndu-se cu Rodul tău, și
stricăciunea s-a surpat, ceea ce este
osîndirea lui Adam. Că Viața ai născut,
Care izbăvește din stricăciune pe cei ce te
laudă pe tine.
Legea a slăbit, umbra a trecut, darul cel
mai presus de minte și de cuget arătîndu-Se
mie, Fecioară, al nașterii celei din tine a lui
Dumnezeu și Mîntuitorului, ceea ce ești
mult lăudată.
CONDAC, glasul 6:
Podobie: Puterile îngerești la mormântul
Tău...
 GLASUL VI
Cu palma cea începătoare de viață pe cei
morți din văile cele întunecoase, Dătătorul
de viață înviindu-i pe toți Hristos
Dumnezeu, înviere a dăruit frămîntăturii
omenești; că este Mîntuitorul tuturor,
Învierea și viața și Dumnezeu a toate.
ICOS:
Crucea și îngroparea Ta, Dătătorule de
viață o lăudăm credincioșii, și ne închinăm,
că iadul ai legat nemuritorule, ca un
Dumnezeu atotputernic, și morții împreună
i-ai înviat, și porțile iadului le-ai sfărîmat și
puterea morții ai surpat, ca un Dumnezeu.
Pentru aceasta pămîntenii cu dragoste Te
mărim pe Tine, Cela ce ai înviat, și ai
surpat puterea vrăjmașului celui
atotpierzător, și pe toți i-ai înviat, pe cei ce
au crezut întru Tine și lumea o ai izbăvit de
săgețile șarpelui, și ca Cel unul puternic, de
înșelăciunea vrăjmașului ne-ai izbăvit pe
noi. Pentru aceasta lăudăm cu bunăcredință
învierea Ta, prin care ne-ai mîntuit pe noi,
ca un Dumnezeu a toate.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul
cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzîndu-i
porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a
plecat a striga: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
Tînguindu-se pentru patima Ta soarele,
în negură s-a îmbrăcat, și ziua peste tot
pămîntul, Stăpîne, lumina s-a întunecat,
strigînd: Bine ești cuvîntat Dumnezeul
părinților noștri.
Îmbrăcatu-s-a Hristoase cu pogorîrea Ta
întru lumină cele dedesubt, iar strămoșul
arătîndu-se plin de veselie, dănțuind a
38
săltat strigînd: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
A Născătoarei:
Prin tine Maică Fecioară lumină
strălucită a răsărit la toată lumea, că pe
Ziditorul tuturor, Dumnezeu, tu L-ai
născut. Pe Carele roagă-L Preacurată, să ne
trimită nouă credincioșilor mare milă.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
O străin chip! Cela ce a izbăvit pe Israil
din robia lui Faraon, S-a răstignit de voie
de dînsul, și a dezlegat legăturile
greșalelor, Căruia cu credință cîntăm:
Izbăvitorule, Dumnezeule, bine ești
cuvîntat.
A Născătoarei:
Născînd izbăvirea Evei celei de demult,
din blestem ai dezlegat pe Adam, Fecioară
Curată. Pentru aceasta cu îngerii pe tine
împreună te lăudăm și strigăm:
Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești
cuvîntat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe cei trei tineri cuptorul, nașterea ta
mai-nainte închipuindu-o, nu i-a ars, că
Focul cel dumnezeiesc pe tine nearzîndu-
te, S-a sălășluit întru tine, și pe toți i-a
învățat să strige: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
Pe tine te fericesc marginile preacurată
Maică, precum ai zis mai-nainte, fiind
luminate cu strălucirile tale cele purtătoare
de lumină, și cu darul cîntînd strigă: Bine
ești cuvîntat Dumnezeul părinților noștri.
Dinții cei vătămători i-a înfipt șarpele cel
prea viclean în mine, ci pe aceștia i-a
zdrobit Fiul tău Maica lui Dumnezeu, și
mie tărie mi-a dat a striga: Bine ești
cuvîntat Dumnezeul părinților noștri.
 OCTOIH
Curățirea firii tu ești, una cea de
Dumnezeu fericită, că pe Dumnezeu, Cel
ce șade pe umerii Heruvimilor, în brațe
purtîndu-L strigi: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Din văpaie, cuvioșilor, rouă ai izvorît, și
jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le
faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine,
Te preaînălțăm întru toți vecii.
Pe poporul jidovesc, cel ucigător de
prooroci de demult, pizma ucigător de
Dumnezeu acum l-a făcut, că Te-a
spînzurat pe Tine pe Cruce, Cuvîntule al
lui Dumnezeu, pe Carele Te preaînălțăm
întru toți vecii.
Crugurile cerești nu le-ai părăsit, și în iad
pogorîndu-Te, pe tot omul, cel ce zăcea în
gunoi, împreună l-ai sculat Hristoase, pe
cela ce Te preaînalță întru toți vecii.
A Născătoarei:
Din lumină, pe Dătătorul de lumină,
Cuvîntul, L-ai zămislit, și născîndu-L pe
Acesta negrăit te-ai preamărit; că Duhul
cel dumnezeiesc întru tine Fecioară S-a
sălășluit. Pentru aceasta te lăudăm întru toți
vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Spăimînta-tu-s-a tot auzul, cum Cel
Preaînalt de voie a venit pe pămînt, ca pe
tăria iadului să o surpe, prin Cruce și prin
îngropare, și pe toți să-i ridice a striga:
Tineri binecuvîntați, preoți lăudați-L,
popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Încetat-a tirania iadului, și împărăția de
nimica s-a făcut de acum înainte, că pe
Cruce pe pămînt pironindu-Se, Dumnezeu,
39
Cel ce este peste toate, puterea acestuia o a
stricat; pe Carele tineri bine-L cuvîntați,
preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L
întru toți vecii.
O nespusă iubirea Ta de oameni,
Hristoase, și negrăitele bunătăți, că pe
mine văzîndu-mă pierind în temnița
iadului, patimi răbdînd, m-ai izbăvit.
Pentru aceasta Te binecuvîntăm pe Tine,
Stăpînul tuturor, și Te preaînălțăm întru
toți vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Cu veșmînt poleit ca pe o împărăteasă,
Fiul tău luminîndu-te cu raza Duhului, dea-
dreapta Sa te-a pus, Preacurată, pe Carele
Îl preaînălțăm întru toți vecii.
Cela ce a înființat lumea numai cu voia,
din preacurat pîntecele tău trup Și-a luat,
vrînd pe acesta iarăși a-l zidi, pe Carele Îl
preaînălțăm întru toți vecii.
Lăcaș dumnezeiesc al împreunării
Cuvîntului cu mine omul te-ai făcut,
Preacurată, strălucind luminat cu lumina
fecioriei, pentru aceasta te lăudăm întru toți
vecii.
Sfeșnicul cel cu strălucire de aur, mai-
nainte te-a închipuit, pe tine ceea ce ai
primit negrăit Lumina cea neapropiată,
Care cu cunoștința Sa luminează toate.
Pentru aceasta te lăudăm Curată în veci.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu
putință oamenilor, spre Carele nu cutează a
căuta cetele îngerești; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvîntul
întrupat; pe Carele mărindu-L cu oștile
cerești, pe tine te fericim.
 GLASUL VI
Patimilor neîmpărtășit ai rămas Tu,
Cuvîntule al lui Dumnezeu, cu trupul
împreunîndu-Te cu patimile, dar pe om l-ai
dezlegat din patimi, patimilor făcîndu-Te
patimă, Mîntuitorul nostru, că Însuți ești
fără de patimă și atotputernic.
Stricăciunea morții primind, de
stricăciune Ți-ai păzit trupul Tău negustat,
iar sufletul Tău, cel de viață făcător și
dumnezeiesc Stăpîne în iad n-a rămas ci ca
din somn sculîndu-Te, pe noi împreună ne-
ai sculat.
A Treimii:
Pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul cel
împreună fără început, toți oamenii cu buze
curate adică Îl mărim, iar puterea cea
nespusă și preamărită a Preasfîntului Duh o
cinstim, că numai însă-Ți ești
atotputernică, Treimea cea nedespărțită.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
De Te-ai și pogorît în mormînt ca un
mort Dătătorule de viață, dar tăria iadului o
ai stricat Hristoase, împreună sculînd
morții, pe care îi și înghițise, și înviere
tuturor ai dat ca un Dumnezeu, celor ce cu
credință, și cu dragoste pe Tine Te măresc.
Stea din Iacob strălucind cu razele
Dumnezeirii, celor ținuți de întuneric le-a
răsărit prin tine acum, Preacurată, Hristos
Dumnezeu, Cuvîntul cel întrupat; prin
Carele luminați fiind, cu oștile cerești pe
tine te fericim.
Întărindu-mă cu puterea ta și cu darul, ție
cîntare cu osîrdie din inimă ți-am pus
înainte. Ci pe aceasta primește-o Fecioară
curată, răsplătindu-mi cu darul tău cel mult
luminat, din vistieriile cele nestricate, ceea
ce ești de Dumnezeu fericită.
Război te-ai arătat aievea al Dumnezeirii,
întru care haina trupului cuvîntul și-a țesut,
Dumnezeu făcînd chipul meu Fecioară,
întru carele îmbrăcîndu-Se, pe toți i-a
mîntuit, pe cei ce din cuget curat pe tine te
măresc.
Morților înviere acum s-a dăruit, prin
nașterea ta cea nespusă, și negrăită,
Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Că
Viața din tine cu trup îmbrăcîndu-Se,
tuturor a strălucit, și mîhnirea morții
luminat o ai dezlegat.


Să se bucure făptura, și să înflorească ca

crinul, că Hristos, S-a sculat din morți ca
un Dumnezeu. Unde-ți este moarte boldul
tău? Să strigăm: Unde-ți este iadule
biruința ta? Surpatu-te-a în pămînt, Cela ce
a înălțat cornul nostru ca un milostiv.

Purtat-ai pe Cel ce poartă toate, și ai ținut

ca pe un prunc pe mîini, pe Cela ce ne-a
izbăvit pe noi din mîna luptătorului
vrăjmaș, Preacurată Stăpînă, și L-ai văzut
pe lemnul Crucii ridicat, pe Cel ce ne-a
ridicat pe noi din groapa răutății.

Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:

40
 OCTOIH
CANOANELE UTRENIEI
Cîntarea 1, glasul 7:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cu voia Ta, Doamne întru învîrtoșare
pămîntească s-a schimbat firea apelor cea
mai-nainte lesne vărsătoare, pentru aceasta
neudat pedestru trecînd Israil, cîntă Ție
cîntare de biruință.
Osînditu-s-a tirania morții prin lemn cu
moartea Ta cea nedreaptă, fiind Tu osîndit
Doamne, pentru aceasta domnul
întunericului pe Tine nebiruindu-Te, după
dreptate s-a izgonit.
Iadul de Tine apropiindu-se, și cu dinții
neputînd să sfărîme trupul Tău, la fălci s-a
zdrobit. Pentru aceasta Mîntuitorule,
dezlegînd durerile morții, ai înviat a treia
zi.
A Născătoarei:
Dezlegatu-s-au durerile strămoașei Eva,
că scăpînd de dureri, fără ispită bărbătească
ai născut. Pentru aceasta arătat Născătoare
de Dumnezeu știindu-te preacurată, toți te
mărim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Două izvoare purtătoare de viață ne-a
izvorît nouă pe Cruce Mîntuitorul din
coasta Sa cea împunsă; să-i cîntăm Lui, că
S-a preamărit.
În mormînt sălășluindu-Se Hristos și
înviind a treia zi, a dat celor morți nădejdea
nestricăciunii, să-i cîntăm Lui că S-a
preamărit.
A Născătoarei:
41
Una Fecioară și după naștere te-ai arătat,
că pe Ziditorul lumii întrupat L-ai născut.
Pentru aceasta bucură-te ție toți strigăm.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară, care ai născut Adîncul
milostivirii, luminează sufletul meu cu
strălucirea ta cea purtătoare de lumină, ca
după vrednicie să laud adîncul minunilor
tale.
Cuvîntul, văzîndu-ne răniți cu săgeata
păcatului, ca un făcător de bine spre noi S-
a milostivit. Drept aceasta Cel mai presus
de Dumnezeire negrăit S-a împreunat cu
trupul cel din tine Preacurată.
Făcutu-s-a, după ce s-a cuprins de
moarte, firea stricăcioasă și muritoare a
oamenilor, Preacurată; iar tu zămislind
Viața, pe aceasta din stricăciune la viață o
ai întors.
Cîntarea a 3-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cela ce ai întărit din început cerurile cu
cuvîntul Tău cel atotputernic Doamne
Mîntuitorule, și cu Duhul cel atotlucrător și
dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra
cea neclintită a mărturisirii Tale mă
întărește.
Tu suindu-Te pe lemn pentru noi, durere
ai răbdat de voie îndurate Mîntuitorule, și
ai suferit rană de pace pricinuitoare și de
mîntuire credincioșilor, prin care Milostive
toți ne-am împăcat cu Părintele Tău.
Tu Hristoase m-ai curățit de rană pe
mine cel rănit la suflet de mușcarea
balaurului, și mi-ai arătat lumină mie celui
ce zăceam de demult întru întuneric și în
stricăciune, că prin Cruce în iad pogorîndu-
Te, împreună m-ai înviat.
 GLASUL VII
A Născătoarei:
Pentru rugăciunile Maicii Tale celei
neispitite de bărbat dă pace lumii
Mîntuitorule, și poporului dăruiește-i
biruință asupra vrăjmașilor barbari, și
măririi Tale celei nespuse învrednicește pe
cei ce Te măresc pe Tine.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cela ce ai răbdat pe Cruce patimi și
tîlharului raiul i-ai deschis, ca un Făcător
de bine și Dumnezeu întărește mintea mea
spre voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Cela ce ai înviat a treia zi din mormînt și
viață lumii ai răsărit ca un dătător de viață
și Dumnezeu, întărește mintea mea întru
voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei:
Ceea ce pe Dumnezeu fără de sămînță L-
ai zămislit și din blestem pe Eva o ai
izbăvit, Fecioară Maică Marie, roagă pe
Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, să
mîntuiască turma ta.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Balaurul tîrîndu-se, din Eden pe mine cu
pofta în Dumnezeirii amăgindu-mă, m-a
aruncat în pămînt. Iar Cel milostiv și din
fire milostiv îndurîndu-Se, m-a
îndumnezeit, sălășluindu-Se în pîntecele
tău Maică Fecioară și asemănîndu-Se mie.
Binecuvîntat este rodul pîntecelui tău
Fecioară Născătoare de Dumnezeu bucuria
tuturor, că ai născut bucurie la toată lumea
și veselie cu adevărat, care risipește
întristarea păcatului, Mireasă a lui
Dumnezeu.
Viață veșnică și lumină Născătoare de
Dumnezeu Fecioară și pace ne-ai născut
nouă, care războiul oamenilor cel de
42
demult către Tatăl și Dumnezeu, l-a potolit
cu credința și cu mărturisirea darului.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase
Dumnezeule, a Celui ce sînurile părintești
nu le-ai lăsat, și pe pămînt Te-ai pogorît și
Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de
oameni.
Spatele Său l-a dat spre bătăi, Cel ce S-a
întrupat din Fecioară; greșind robul, S-a
bătut Stăpînul cel nevinovat, dezlegînd
păcatele mele.
Stînd la judecată înaintea judecătorilor
celor fărădelege, ca un osîndit Se face
vinovat, și cu mînă de țărînă se lovește
peste obraz, Cel ce a zidit pe om ca un
Dumnezeu, și pămîntul îl judecă cu
dreptate.
A Născătoarei:
Ca o Maică cu adevărat a lui Dumnezeu
roagă pe Făcătorul și Fiul tău cu totul fără
prihană, să mă îndrepteze la limanul
mîntuirii al măritei voii Lui.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cela ce nu știi de păcat, și pentru aceasta
Te-ai făcut Doamne ceea ce n-ai fost, Te-ai
închipuit luînd pe cel străin, ca să
mîntuiești lumea și să ucizi pe muncitorul
înșelîndu-l.
Pe Cruce Te-ai spînzurat și păcatul
strămoșului Adam l-ai dezlegat, că pentru
ca să mîntuiești pe toți unșii Tăi, ai venit.
A Născătoarei:
Tu născîndu-Te din Fecioară, ai murit și
ai înviat pe Adam cel rătăcit cu voia; că s-a
 OCTOIH
temut moartea de tăria Ta, că pentru ca să
mîntuiești pe toți cei stricați ai venit.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Prealăudată, ceea ce aleasă toată și bună
te-ai arătat lui Dumnezeu, mai-nainte de
zidire, cu strălucirea vărsării tale de
lumină, pe cei ce te laudă, luminează-i.
Pe Dumnezeu oamenilor L-ai născut
Curată, întrupat din curate sîngiurile tale,
pe Cel ce izbăvește de greșale multe, pe cei
ce te laudă cu dragoste și te cinstesc pe tine
Maică Fecioară.
Firea cea cuvîntătoare jertfește acum cu
sfințenie Celui ce a răsărit din tine
Prealăudată, învățîndu-se taina cea negrăită
a nașterii tale, Preafericită.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Noapte neluminoasă necredincioșilor ești
Hristoase, iar credincioșilor luminare întru
desfătarea dumnezeieștilor Tale cuvinte.
Pentru aceasta la Tine mînec și laud
Dumnezeirea Ta.
Pentru robii Tăi Te-ai vîndut Hristoase,
și ai răbdat lovire pricinuitoare de izbăvire
celor ce-Ți cîntă: La Tine mînec și laud
Dumnezeirea Ta.
Cu dumnezeiască puterea Ta, Hristoase,
prin slăbiciunea trupului pe cel tare l-ai
surpat și pe mine biruitor morții
Mîntuitorule, prin înviere m-ai arătat.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu L-ai născut Maică curată,
întrupat din tine cu dumnezeiască cuviință,
Prealăudată, pentru că n-ai cunoscut pat
bărbătesc, ci din Duhul Sfînt ai născut.
43
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cînd Te-ai socotit între cei fărădelege, și
Te-ai înălțat la locul Căpățînii, luminătorii
s-au ascuns, și pămîntul s-a clintit și
podoaba Bisericii s-a rupt, arătînd căderea
jidovilor.
Pe Tine, Cela ce ai sfărîmat toată puterea
tiranului cu tăria Dumnezeirii Tale celei
necuprinse, și pe cei morți cu învierea Ta i-
ai sculat, cu cîntări să Te mărim.
A Născătoarei:
Maică a, Împăratului și Dumnezeu,
Prealăudată Născătoare de Dumnezeu,
celor ce cu credință și cu dragoste te laudă
cu cîntări pururea, trimite-le curățire de
greșale, cu ale tale rugăciuni.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Scară văzînd Iacob întărită spre înălțime,
chipul tău celei neispitite de nuntă, cu taină
s-a învățat, că prin tine Dumnezeu cu
oamenii S-a împreunat, Preacurată Stăpînă.
Izbăvire veșnică prin tine Fecioară acum
aflînd, cu osîrdie strigăm către tine:
Bucură-te Mireasă dumnezeiască, și de
lumina ta bucurîndu-ne Prealăudată, cu
cîntări te lăudăm.
Pe tine una Mirele în mijlocul spinilor
crin aflîndu-te Fecioară, strălucind cu
strălucirea curăției și cu lumina fecioriei,
ceea ce ești cu totul fără prihană, Mireasă
te-a luat.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Cel ce înot în valul grijilor lumești și mă
înec de păcatele cele împreună înotătoare,
 GLASUL VII
și la fiara cea stricătoare de suflet mă
arunc, ca Iona Hristoase strig Ție, dintru
adîncul cel purtător de moarte scoate-mă.
Adusu-și-au aminte de Tine sufletele cele
încuiate și lăsate în iad ale drepților, și de
la Tine mîntuire cereau, pe Care prin Cruce
Hristoase le-ai dat, la cei dedesubt venind
ca un milostiv.
Spre casa ta cea însuflețită și nefăcută de
mîini, care se stricase cu patimile, a privi
iarăși ceata apostolilor s-a deznădăjduit, ci
mai presus de nădejde închinîndu-se,
pretutindenea înviat Te-a propovăduit.
A Născătoarei:
Chipul negrăitei nașterii tale, ceea ce ești
cu totul fără prihană, Fecioară, Mireasă
dumnezeiască, care a fost pentru noi, cine
din oameni va putea să-l spună? Că
Dumnezeu Cuvîntul necuprins fiind,
împreunîndu-Se cu tine trup din tine S-a
făcut.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Cruce înălțîndu-Te Mîntuitorule de
voie, ai prădat stăpînia vrăjmașului, și pe
aceasta Bunule ai pironit zapisul păcatului.
Din morți înviind Mîntuitorule cu
stăpînire, împreună ai ridicat neamul
omenesc, viață și nestricăciune dăruindu-
ne, ca un iubitor de oameni.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeul nostru, Cel ce L-ai născut
Născătoare de Dumnezeu, negrăit, să nu
încetezi rugîndu-L, ca să izbăvească din
primejdii, pe cei ce te laudă, Curată,
pururea Fecioară.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Chipurile legii și prorociile proorocilor
arătat mai-nainte te-au vestit, Curată, că
vrei să naști pe Făcătorul de bine a toată
44
zidirea, pe Cel ce a făcut bine în multe
feluri și în multe chipuri, celor ce te laudă
cu credință.
Pe Adam cel întîi zidit, carele cu sfatul
ucigătorului de oameni s-a înstrăinat de
demult de dumnezeiasca desfătare a
raiului, tu cea neispitită de nuntă iarăși l-ai
întors, născînd pe Cel ce ne-a izbăvit pe
noi din călcarea poruncii.
Cela ce cu dumnezeiască voie și cu
puterea cea ziditoare toate le-a alcătuit din
ce n-au fost, din pîntecele tău, Curată, a
ieșit și pe cei dintru întunericul morții cu
strălucirile cele prea dumnezeiește
stăpînitoare i-a luminat.
CONDAC, glasul 7:
Podobie: Zdrobit-ai cu Crucea Ta
moartea...
Nu va mai putea încă stăpînia morții cu
puterea să țină pe oameni, că Hristos S-a
pogorît sfărîmînd și stricînd puterile ei.
Legat este iadul, proorocii cu un glas se
bucură, sosit-a Mîntuitorul, zicînd celor ce
erau în credință: Ieșiți credincioșilor la
înviere.
ICOS:
Cutremuratu-s-au jos cele dedesubt
astăzi, iadul și moartea de Unul din
Treime; pămîntul s-a clintit și portarii
iadului văzîndu-Te s-au spăimîntat; iar
zidirea toată cu proorocii bucurîndu-se
cîntă Ție cîntare de biruință, Izbăvitorului
nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum
puterea morții. Să glăsuim și să strigăm
către Adam și către cei din Adam: Lemnul
pe acesta iarăși l-a băgat în rai; ieșiți
credincioșilor la înviere.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
 OCTOIH
Irmos:
Cuptorul, cel ce ardea cu foc de demult,
tinerii izvorîtor de rouă l-au arătat, pe unul
Dumnezeu lăudîndu-L și zicînd: Cel
preaînălțat Dumnezeul părinților, și
preamărit.
Prin lemn s-a omorît Adam de voie,
neascultare făcînd, însă cu ascultarea lui
Hristos iarăși s-a înnoit, că pentru mine S-a
răstignit Fiul lui Dumnezeu cel preamărit.
Pe Tine, Hristoase, Cela ce ai înviat din
mormînt, toată zidirea Te laudă, că Tu
celor din iad viață le-ai înflorit, morților
înviere, celor dintru întuneric lumină, Cela
ce ești preamărit.
A Născătoarei:
Bucură-te fiica lui Adam celui stricat:
Bucură-te una Mireasă a lui Dumnezeu:
Bucură-te prin care stricăciunea s-a gonit
ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pe Carele
roagă-L Curată, să ne mîntuim noi toți.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Cela ce pe lemnul Crucii boldul
păcatului l-ai stricat, și zapisul călcării de
poruncă a lui Adam l-ai rupt cu sulița
coastei Tale, bine ești cuvîntat Doamne
Dumnezeul părinților noștri.
Cela ce ai fost împuns în coastă și cu
stropirile dumnezeiescului sînge ai curățit
pămîntul cel spurcat cu sîngiurile turbării
spre idoli: Bine ești cuvîntat Doamne
Dumnezeul părinților noștri.
A Născătoarei:
Pe luminătorul cel mai-nainte de soare ai
răsărit lumii de Dumnezeu Născătoare, pe
Hristos, Cel ce ne-a izbăvit dintru
întuneric, și luminează pe toți cu cunoștința
de Dumnezeu pe cei ce strigă: Bine ești
cuvîntat doamne Dumnezeul părinților
noștri.
45
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe tine Fecioară ceea ce ți-ai agonisit
podoabă în multe feluri poleită, te-a iubit
Ziditorul tău și Domnul cel preaînălțat,
Dumnezeul părinților și preamărit.
Se curățește Fecioară, Isaia cărbunele de
demult primindu-l, cu închipuire pe Cel
născut din tine văzîndu-L, pe Dumnezeul
părinților Cel preaînălțat și preamărit.
Chipurile de demult ale dumnezeieștii
nașterii tale dumnezeieștii prooroci
văzîndu-le cu bucurie lăudînd strigau: Cel
preaînălțat Dumnezeul părinților și
preamărit.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Rugul cel nears împreunîndu-se cu focul
în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut
lui Moise celui zăbavnic la limbă și
gîngav, și pe cei trei tineri rîvna lui
Dumnezeu cîntăreți nebiruiți de foc i-a
arătat. Toate lucrurile Domnului pe
Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți
vecii.
Preacuratul Miel cel cuvîntător
junghiindu-Se pentru lume, au încetat
prinoasele cele după lege și ca un
Dumnezeu fără de greșale, pe aceasta o a
curățit care strigă pururea: Toate lucrurile
Domnului pe Domnul lăudați, și-L
preaînălțați întru toți vecii.
Nefiind fără de stricăciune mai-nainte de
patimă, trupul nostru cel luat de Făcătorul
după patimă și după înviere, neapropiat de
stricăciune s-a alcătuit, și pe cei muritori îi
înnoiește, care strigă: Toate lucrurile
Domnului pe Domnul lăudați și-L
preaînălțați întru toți vecii.
 GLASUL VII
A Născătoarei:
A ta curăție cea cu totul fără prihană
Fecioară spurcăciunea și uriciunea lumii o
a curățit și te-ai făcut pricină împăcării
noastre către Dumnezeu Preacurată. Pentru
aceasta Fecioară toate lucrurile te
binecuvîntăm, și te preaînalțăm întru toți
vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Cel ce a răbdat patimi de voie și pe
Cruce S-a pironit cu voința, și a stricat
puterile iadului, preoți lăudați-L, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
Pe Cel ce a surpat stăpînia morții și a
înviat din mormînt întru slavă și a mîntuit
neamul omenesc, preoți lăudați-L, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
A Născătoarei:
Pe Unul, Milostivul și preaveșnicul
Cuvînt, Carele mai pe urmă din Fecioară
S-a născut și a dezlegat blestemul cel de
demult, preoți lăudați-L, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Prin strălucirea nașterii tale cu străină
cuviință lumea ai luminat, de Dumnezeu
Născătoare, că pe Cel cu adevărat
Dumnezeu în brațele tale L-ai purtat, pe
Cela ce luminează pe credincioșii care
strigă pururea: Toate lucrurile Domnului
pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru
toți vecii.
Lăudăm Curată cu bunăcredință
pîntecele tău, care a încăput negrăit pe
Dumnezeu întrupat, pe Cel ce a dat tuturor
credincioșilor lumina cunoștinței de
Dumnezeu, celor ce strigă pururea: Toate
lucrurile Domnului pe Domnul lăudați, și-
L preaînălțați întru toți vecii.
46
Cu razele luminii tale fă în chipul luminii
pe cei ce te laudă pe tine Născătoare de
Lumină, Maica lui Dumnezeu Curată, că
cort al Luminii te-ai arătat, care luminezi
cu lumina pe cei ce strigă pururea: Toate
lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L,
și-L preaînălțați întru toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai
purtat în pîntece și Cuvîntului, Celui
întrutot meșter trup i-ai împrumutat, Maică
neispitită de bărbat Fecioară de Dumnezeu
Născătoare, lăcașul Celui nesuferit,
încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului
tău, pe tine te mărim.
Toți cei cu socoteli străine, care adăugați
Dumnezeirii patimă, astupați-vă gurile, că
pe Domnul măririi răstignit cu trupul și
nerăstignit cu firea cea dumnezeiască, ca
pe Unul în două firi Îl mărim.
Cei ce ați lepădat învierea trupurilor, la
mormîntul lui Hristos venind, învățați-vă,
că a murit și iarăși s-a sculat trupul
Dătătorului de viață, spre încredințarea
învierii celei de apoi, pe care nădăjduim.
A Treimii:
Nu Treime a dumnezeirilor ci a Fețelor,
nici Unime a Fețelor, ci a Dumnezeirii
cinstind, tăiem pe cei ce o despart pe
Aceasta, și amestecăm iarăși pe cei ce
îndrăznesc a face amestecare împotriva
Acesteia, pe Care o mărim.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Lumină din Lumină, raza măririi celei
părintești, fără de ani strălucind, ca întru
întuneric în viața aceasta omenească
Hristos a strălucit, și întunericul cel ce
 OCTOIH
gonea l-a izgonit, pe Carele neîncetat
credincioșii Îl mărim.

Patimile trupului și puterea Dumnezeirii

întru Hristos văzînd, cei ce socotesc o fire
alcătuită, să se rușineze, că Același ca un
om adevărat a murit, iar ca un Făcător a
toate a înviat.

A Născătoarei:
Afară de Tine nu cunosc alt Dumnezeu,
Biserica strigă către Tine, Cel ce m-ai ales
din neamurile cele necredincioase, Mireasă
a Ta. Dă, deci, Cuvîntule credincioșilor
mîntuire, pentru rugăciunile celeia ce Te-a
născut, ca un milostiv.

Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:

De bucurie veșnică și de veselie

pricinuitoare nouă te-ai arătat pururea
Fecioară Curată, care ai purtat în pîntece
pe Izbăvitorul, pe Cel ce izbăvește cu
adevărul și cu Duhul cel dumnezeiesc pe
cei ce-L cinstesc ca pe un Dumnezeu.

Cîntînd David strămoșul tău Preacurată,

pe tine sicriu al dumnezeieștii sfințenii te
numește, care mai presus de fire ai încăput
pe Dumnezeu cel ce șade în sînurile cele
părintești pe Carele neîncetat credincioșii Îl
mărim.

Cu adevărat mai presus de toată zidirea

ești, Fecioară, că pe Ziditorul tuturor
trupește L-ai născut nouă. Pentru aceasta
ca o Maică a însuși Stăpînului porți
stăpînește asupra tuturor biruința.



47
 GLASUL VIII

CANOANELE UTRENIEI A Născătoarei:

Cetele îngerești și omenești, Maică
Cîntarea 1, glasul 8: nenuntită te laudă neîncetat: Că pe
Ziditorul lor ca pe un prunc în brațele tale
Canonul Învierii: L-ai purtat.

Irmos: Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Faraon cel ce se purta în căruțe, l-a
Preacurată Născătoare de Dumnezeu,
cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut
care pe Cuvîntul cel deapururea veșnic și
minuni de demult, în chipul Crucii lovind
mai presus de Dumnezeire întrupat mai
și despărțind marea. Și pe Israil fugătorul,
presus de fire L-ai născut, pe tine te
mergătorul cel pedestru l-a mîntuit, pe cel
lăudăm.
ce cînta cîntare lui Dumnezeu.
Pe Tine strugurul cel purtător de viață,
De Dumnezeirea lui Hristos cea
Carele izvorăști dulceața mîntuirii a toată,
atotputernică, cum nu ne vom mira? De
lumea, Fecioara, Hristoase, Te-a născut.
ceea ce din patimi adică tuturor
credincioșilor nepătimire și nestricăciune Neamul lui Adam la fericirea cea mai
izvorăște. Iar din coasta cea sfîntă izvor de presus de minte prin tine fiind ridicat,
nemurire izvorăște, și viață veșnică din Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie
groapă pururea. Te laudă pe Tine.
Cît de bine încuviințat acum s-a arătat Cîntarea a 3-a:
îngerul femeilor, și purtînd strălucite
semne ale fireștii curățenii celei fără de Canonul Învierii:
materie, cu chipul a vestit strălucirea
învierii strigînd: A înviat Domnul! Irmos:
Cela ce ai întărit din început cerurile cu
A Născătoarei:
priceperea și ai întemeiat pămîntul peste
Preamărite s-au grăit pentru tine în
ape, întărește-mă pe piatra Bisericii,
neamurile neamurilor ceea ce ai încăput pe
Hristoase, că nu este sfînt afară, de Tine,
Dumnezeu Cuvîntul în pîntece, și curată ai
Unule, Iubitorule de oameni.
rămas Născătoare de Dumnezeu Fecioară.
Pentru aceasta toți te cinstim pe tine cea Pe Adam cel osîndit prin gustarea
după Dumnezeu folositoarea noastră. păcatului, mîntuitoarea patimă a trupului
Tău l-a îndreptat Hristoase; că însuți
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
nevinovat de ispita morții Te-ai arătat, Cel
ce ești fără de păcat.
Ridicatu-s-au porțile durerii și s-au
spăimîntat portarii iadului, văzînd întru Lumina învierii o a strălucit celor ce
cele mai dedesubt pe Cela ce este întru ședeau întru întuneric și în umbra morții,
înălțime, mai presus de firea tuturor. Dumnezeul meu Iisus și cu a Sa Dumneze-
ire pe cel tare legîndu-l, vasele lui le-a
Spăimînta-tu-s-au cetele îngerești, văzînd
răpit.
pusă pe scaunul cel părintesc firea
omenească cea căzută, care era închisă A Născătoarei:
întru cele mai dedesubt ale pămîntului.

48
 OCTOIH
Mai înaltă decît heruvimii și serafimii te-
ai arătat Născătoare de Dumnezeu, că tu
una ai primit în pîntecele tău pe Dumnezeu
cel neîncăput, ceea ce ești neîntinată.
Pentru aceasta pe tine toți credincioșii cu
laude te fericim Curată.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Neplecîndu-mă mai-nainte Doamne
poruncii Celuia ce m-a făcut cu adevărat,
Tu m-ai înstrăinat; întru carele
închipuindu-te și ascultarea învățîndu-mă,
lîngă Tine însuți mai apropiat prin
răstignire.
Cela ce cu înțelepciune toate mai-nainte
le-ai cunoscut Doamne și cu priceperea Ta
ai alcătuit cele dedesubt, n-ai socotit lucru
nevrednic, cu plecăciunea Ta, Cuvîntule al
lui Dumnezeu, a învia pe cel după chipul
Tău.
A Născătoarei:
Doamne sălășluindu-Te în Fecioară
trupește, Te-ai arătat oamenilor precum era
cu cuviință a Te vedea. Pe care o ai și
arătat, și a credincioșilor ajutătoare, Unule
Iubitorule de oameni.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale,
Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor
înconjurări.
Strămoașei Eva tu te ai făcut îndreptare,
pe Începătorul vieții lumii născîndu-L,
Născătoare de Dumnezeu.
Încinge-mă cu putere, Preacurată, ceea
ce cu adevărat pe Dumnezeu L-ai născut cu
trup, pe puterea Tatălui cea ipostatnică.
Cîntarea a 4-a:
Canonul Învierii:
49
Irmos:
Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea
mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea,
Cela ce n-ai lăsat sînurile părintești și a
noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta
cu Proorocul Avvacum strig către Tine:
Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Tu pe mine cel ce eram vrăjmaș foarte
m-ai iubit, Tu cu deșertare străină Te-ai
pogorît pe pămînt, Îndurate Mîntuitorule,
de defăimarea prostimii mele nelepădîndu-
Te și petrecînd întru înălțimea măririi Tale
celei negrăite, pe mine cel mai-nainte
necinstit, m-ai preamărit.
Cine acum Stăpîne nu se spăimîntează?
Văzînd prin patimă moartea stricată, prin
Cruce stricăciunea fugită și prin moarte
iadul de bogăție deșertat? Al dumnezeieștii
Tale puteri, Celui ce Te-ai răstignit, este
acest minunat lucru, Iubitorule de oameni.
A Născătoarei:
Tu ești lauda credincioșilor, ceea ce ești
nenuntită, tu folositoarea, tu scăpare a
credincioșilor, zid și liman; că duci
rugăciunile către Fiul tău, ceea ce ești cu
totul fără prihană și mîntuiești din
primejdii, pe cei ce cu credință și cu
dragoste pe tine Născătoare de Dumnezeu
Curată te cunosc.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Cruce Te-au pironit fiii călcătorilor de
lege, Iubitorule de oameni, prin care ai
mîntuit ca un milosîrd pe cei ce măresc
patimile Tale.
Înviind din mormînt, pe toți morții cei
din iad împreună i-ai înviat și ai luminat ca
un milostiv, pe cei ce măresc învierea Ta.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu, pe Carele L-ai născut
Preacurată Marie, pe Acesta roagă-L, să
dăruiască robilor tăi iertare de greșale.
 GLASUL VIII
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Holdă nearată, care ai odrăslit Spicul cel
făcător de viață, carele dă lumii viață,
Născătoare de Dumnezea, mîntuiește pe
cei ce te laudă pe tine.
Născătoare de Dumnezeu pe tine toți cei
luminați Preacurată te cunoaștem, că ai
născut Soarele dreptății pururea Fecioară.
Curățire dăruiește neștiințelor noastre, ca
Cela ce ești fără de păcat și împacă lumea
Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia
ce Te-a născut.
Cîntarea a 5-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela
ce ești lumină neapusă? Și m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci
mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale
îndreptează căile mele, rogu-mă.
Suferit-ai a Te îmbrăca în veșmînt
mohorît, mai-nainte de patima Ta,
Mîntuitorule fiind batjocorit, acoperind
golăciunea cea grozavă a celui întîi zidit, și
gol a Te pironi pe Cruce, dezbrăcîndu-l
Hristoase de îmbrăcămintea omorîrii.
Ca din țărînă din moarte Tu ființa mea
cea căzută iarăși o ai zidit înviindu-o, și
îmbătrînitoare Hristoase o ai făcut,
arătîndu-o iarăși ca un chip împărătesc,
strălucind cu lumina nestricăciunii.
Îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău
avînd Preacurată, nu trece cu vederea
purtarea de grijă pentru noi cei de un neam,
rugămu-ne, că pe tine numai creștinii către
Stăpînul curățire, Stăpînă te punem înainte.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
50
Îndreptează-ne pe noi cu puterea Crucii
Tale, Hristoase, că printr-aceasta către Tine
cădem, și pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule
de oameni.
Chivernisește viața noastră acum
Dumnezeul nostru, a celor ce lăudăm
scularea Ta, și pace ne dăruiește nouă,
Iubitorule de oameni.
A Născătoarei:
Roagă preacurată pe Fiul tău, și
Dumnezeul nostru, ceea ce ești neispitită
de nuntă Marie preacinstită, ca să trimită
nouă credincioșilor mare milă.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Potolește viforul patimilor mele cel
nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu,
chivernisitorul și Domnul.
Slujesc nașterii tale Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor,
și adunările oamenilor.
Marie Născătoare de Dumnezeu cea
nenuntită, nădejdile vrăjmașilor fă-le
deșarte, și pe cei ce te laudă pe tine, îi
veselește.
Cîntarea a 6-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
Curățește-mă Mîntuitorule, că multe sunt
fărădelegile mele, și mă ridică dintru
adîncul răutăților rogu-mă, căci către Tine
am strigat, și mă auzi Dumnezeul mîntuirii
mele.
Prin lemn tare m-a surpat începătorul
răutății, iar Tu însuți, Hristoase,
spînzurîndu-Te mai cu tărie cu Crucea l-ai
 OCTOIH
surpat, și vădindu-l pe el, pe cel căzut l-ai
înviat.
Tu ai miluit Sionul răsărind din mormînt,
nou în locul celui vechi săvîrșindu-l ca un
milostiv cu sîngele Tău cel dumnezeiesc; și
acum împărățești într-însul în veci
Hristoase.
A Născătoarei:
Să ne izbăvim de greșalele cele cumplite,
cu rugăciunile tale Născătoare de
Dumnezeu curată, și să dobîndim
Preacurată dumnezeiasca strălucire a Celui
întrupat din tine negrăit, a Fiului lui
Dumnezeu.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Palmele pe Cruce le-ai întins, vindecînd
mîna cea întinsă neoprit în Eden a celui
întîi zidit, și cu a Ta voie fiere ai gustat
Hristoase, și ai mîntuit ca un puternic pe
cei ce măresc patimile Tale.
Moarte, Izbăvitorul a gustat, ca să strice
împărăția osîndirii celei de demult și a
stricăciunii, și la cei din iad pogorîndu-Se,
a înviat Hristos, și a mîntuit ca un puternic
pe cei ce laudă învierea Lui.
A Născătoarei:
Să nu încetezi rugîndu-te pentru noi
Fiului tău, Preasfîntă Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară: Că întărirea
credincioșilor tu ești și cu nădejdea ta ne
întărim, și cu dragoste pe tine și pe Cel ce
S-a întrupat din tine negrăit vă mărim.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe tine Biserică a lui Dumnezeu și
chivot, și cămară însuflețită și ușă
cerească, Născătoare de Dumnezeu,
credincioșii te vestim.
Al chipurilor idolești fiind risipitor ca un
Dumnezeu, Cel născut al tău, Marie
51
mireasa lui Dumnezeu, este închinat
împreună cu Tatăl și cu Duhul.
Cuvîntul lui Dumnezeu pe tine
oamenilor Născătoare de Dumnezeu te-a
arătat scară cerească, că prin tine la noi S-a
pogorît.
CONDAC, glasul 8:
Podobie: Dintru înălțime te-ai pogorât,
Milostive...
Înviind din mormînt, pe cei morți i-ai
ridicat și pe Adam l-ai înviat, și Eva
dănțuiește întru învierea Ta, și marginile
lumii prăznuiesc, întru scularea Ta cea din
morți, mult-Milostive.
ICOS:
Împărăția iadului prădînd și pe cei morți
înviindu-i îndelung-Răbdătorule, pe
femeile mironosițe le-ai întîmpinat, în
locul întristării bucurie aducîndu-le și
apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de
biruință, Mîntuitorul meu Dătătorule de
viață și zidirea o ai luminat Iubitorule de
oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură
întru scularea Ta cea din morți mult-
Milostive.
Cîntarea a 7-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
De pogorîrea lui Dumnezeu focul s-a
rușinat în Babilon oarecînd. Pentru aceasta
tinerii în cuptor cu bucuros picior ca într-o
grădină verde săltînd au cîntat: Bine este
cuvîntat Dumnezeul părinților noștri.
Mărita deșertare și dumnezeiasca bogăție
a sărăciei Tale, Hristoase îi spăimăntează
pe îngeri, văzîndu-Te pe Tine pe Cruce
pironit, ca să mîntuiești pe cei ce strigă cu
 GLASUL VIII
credință: Bine este cuvîntat Dumnezeul
părinților noștri.
Cu dumnezeiască pogorîrea Ta de
lumină s-au umplut cele dedesubt și
întunericul s-a gonit, cel ce mai-nainte
gonea. Pentru aceasta au înviat legații cei
din veac strigînd: Bine este cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
A Treimii:
Al tuturor cu adevărat Domn, iar numai
al Unuia Tată, al Fiului, Celui Unuia-
Născut, cu dreaptă credință teologismd Te
vestim și pe Unul știindu-L, Carele
purcede din Tine, pe Duhul cel drept de o
Ființă și împreună veșnic.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Mîntuire ai lucrat în mijlocul a toată
lumea, Hristoase, prorocește strigăm, că
înălțîndu-Te pe lemn, ai chemat pe toți cei
ce strigă cu credință: Bine ești cuvîntat
Dumnezeul părinților noștri.
Înviind din groapă ca din somn, Îndurate,
lumea împreună o ai înviat și zidirea s-a
încredințat prin apostolii, care au
propovăduit scularea. Dumnezeul
părinților noștri, bine ești cuvîntat.
A Născătoarei:
Cuvîntul cel întocmai lucrător cu Cel ce
L-a născut, întocmai puternic și dimpreună
veșnic în pîntecele Fecioarei cu bunăvoința
Tatălui și a Duhului s-a zidit. Dumnezeul
părinților noștri bine ești cuvîntat.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Din pîntece fecioresc întrupîndu-Te, Te-
ai arătat spre mîntuirea noastră. Pentru
aceasta știind pe Maica Ta, Născătoare de
Dumnezeu, cu dreaptă credință strigăm:
Dumnezeul părinților noștri bine ești
cuvîntat.
52
Toiag ai răsărit Fecioară preafericită, din
rădăcina lui Iessei care aduci floare roadă
de mîntuire celor ce strigă cu credință către
Fiul tău: Dumnezeul părinților noștri bine
ești cuvîntat.
De înțelepciune umple pe toți, și de
putere dumnezeiască, Înțelepciunea cea
ipostatnică a Celui Preaînalt, prin
Născătoarea de Dumnezeu, pe cei ce-ți
cîntă Ție cu credință: Dumnezeul părinților
noștri bine ești cuvîntat.
Cîntarea a 8-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
De șapte ori cuptorul muncitorul
haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de
Dumnezeu, iar văzîndu-i pe aceștia cu
putere mai bună mîntuiți spre Făcătorul și
Izbăvitorul, au strigat: Tineri bine-L
cuvîntați, preoți lăudați-L, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
Puterea cea mai presus de Dumnezeire a
Dumnezeirii lui Iisus, în vremile noastre cu
dumnezeiască cuviință a strălucit, că cu
trupul gustînd pentru toți moartea Crucii, a
stricat tăria iadului, pe Carele neîncetat
tineri bine-L cuvîntați, preoți lăudați-L,
popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
Cela ce S-a răstignit, S-a sculat, cel
trufaș a căzut, iar cel ce a căzut și s-a
sfărîmat, s-a îndreptat, stricăciunea s-a
izgonit și nestricăciunea a înflorit, că de
viață moartea s-a înghițit: Tineri bine-L
cuvîntați, preoți lăudați, popoare
preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
A Treimii:
Pe o Dumnezeire întreit luminătoare,
Care strălucește o rază dintru o Fire în trei
Ipostasuri, pe Părintele, Cel fără de
început, și pe Cuvîntul, Cel de o Ființă cu
Tatăl, și pe Duhul, Cel ce împreună
 OCTOIH
împărătește și de o Ființă, tineri bine-L
cuvîntați, preoți lăudați, popoare
preaînălțați-L întru toți vecii.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Cel ce pe lemn mi-a întins mîna mie
celui gol, chemîndu-mă să mă încălzească
cu goliciunea cea cu bun chip,
binecuvîntați toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Pe Cel ce m-a înălțat din iadul cel mai
dedesubt, pe mine cel căzut și cu mărirea
scaunului Celui înalt al Părintelui m-a
cinstit, binecuvîntați toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
A Născătoarei:
A lui Adam celui căzut Fecioară, te-ai
arătat fiică, și Maică a lui Dumnezeu, Celui
ce a înnoit firea mea, pe Carele Îl lăudăm
toate lucrurile ca pe Domnul, și-L
preaînălțăm întru toți vecii.
Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:
Săgețile potrivnicilor ce sunt asupra
noastră, cele amăgitoare și în chipul văpăii,
stinge-le Preacurată, ca să te lăudăm în
veci.
Mai presus de fire pe Ziditorul și
Mîntuitorul, Dumnezeu Cuvîntul, L-ai
născut Fecioară, pe Carele Îl preaînălțăm
întru toți vecii.
Pe tine luminătoare și cu raze de aur
făclie, Lumina cea neapropiată, ce S-a
sălășluit întru tine Fecioară, te-a arătat
întru toți vecii.
Cîntarea a 9-a:
Canonul Învierii:
Irmos:
53
Spăimînta-tu-s-a de aceasta cerul, și
marginile pămîntului s-au minunat, că
Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și
pîntecele tău s-a făcut mai desfătat decît
cerurile. Pentru aceea pe tine de Dumnezeu
Născătoare, începătoriile cetelor îngerești
și omenești te mărim.
Cu firea cea dumnezeiască și fără de
început Unul singur fiind, Te-ai alcătuit, cu
luarea trupului, întru Tine însuți pe acesta
luîndu-l Cuvîntule al lui Dumnezeu, și
pătimind ca un om, ai rămas afară de
patimă ca un Dumnezeu. Pentru aceasta pe
Tine în două ființe, fără despărțire și fără
amestecare Te mărim.
Pe Cel după ființa cea dumnezeiască,
Tată, ca Cel ce Te-ai făcut cu firea om, L-
ai zis Dumnezeu după ce ai înviat din
mormînt, pogorîndu-Te Preaînalte
împreună cu robii; punînd după dar Tată al
pămîntenilor pe cel după fire Dumnezeu și
Stăpîn; cu Carele împreună pe Tine toți Te
mărim.
A Născătoarei:
Arătatu-te-ai o, Fecioară, Maică a lui
Dumnezeu, mai presus de fire născînd cu
trup pe Cuvîntul cel bun, pe Cela ce din
inima Sa, Tatăl L-a izbucnit, mai-nainte de
toți vecii ca un bun, pe Carele acum și
decît trupurile mai presus Îl înțelegem
măcar și în trup de S-a îmbrăcat.
Alt canon, al Crucii cu al Învierii:
Pe Tine cel după fire, Fiu al lui
Dumnezeu te știm, că Te-ai zămislit în
pîntecele Maicii celei dumnezeiești, și Te-
ai făcut om pentru noi, măcar de Te și
vedem pe Cruce, că cu firea adică a
omenirii pătimești, iar ca un Dumnezeu
fără patimă ai rămas.
Stricatu-s-a întunericul cel de mîhnire, că
din iad a răsărit Soarele dreptății, Hristos,
luminînd toate marginile pămîntului, și
 GLASUL VIII
strălucind cu razele Dumnezeirii, om
ceresc Dumnezeu pămîntesc, pe Carele în
două firi Îl mărim.

A Născătoarei:
Încordează, și bine sporește și
împărățește, Fiule al Maicii celei
dumnezeiești, și pe poporul ismailetenesc
ce se luptă cu noi binevoiește de-l supune
drept credinciosului popor, celui ce are cu
sine ca o armă nebiruită, Crucea Ta
împreună cu sulița.

Alt canon, al Născătoarei de Dumnezeu:

De bucurie și de veselie plină este

pomenirea ta, izvorînd vindecări celor ce
se apropie, și celor ce te vestesc cu bună
credință, pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Cu psalmi te lăudăm ceea ce ești cu

daruri dăruită, și fără tăcere bucură-te
strigăm ție, că tu ai izvorît tuturor bucuria.

Frumos a odrăslit rodul tău Născătoare

de Dumnezeu, pricinuitor nu de stricăciune
celor ce se împărtășesc, ci de viață celor ce
te măresc pe tine cu credință.



54