Culturi Ecologice Alternative (București, 2009)

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE
Sl MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURESTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Gheorghe Valentin ROMAN, Maria TOADER, Alina Maria IONESCU-TRUȚA,

Viorel ION, Lenuța luliana EPURE,
Elena Mirela DUȘA, Adrian Gheorghe BĂȘA
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Gheorghe Valentin ROMAN, Maria TOADER, Alina Maria

IONESCU-TRUȚA, Viorel ION, Lenuța luliana EPURE,
Elena Mirela DUȘA, Adrian Gheorghe BAȘA
GHIDURI DE BUNE PRACTICI AGRICOLE

ÎN SISTEM ECOLOGIC PENTRU
CULTURIAGRICOLE ALTERNATIVE
Editura ALPHA MDN

2009
Prezentul material a fost editat cu fonduri din Contractul de
cercetare nr. 37 GR/2008, Proiect CNCSIS tip A, Cod 861, tema 13,
cu titlul:
„Dezvoltarea și promovarea tehnologiilor agricole nepoluante
în contextul agriculturii ecologice, în scopul ohținerii de
produse ecologice”
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
Ghiduri de bune practici agricole în sistem ecologic pentru

culturi agricole alternative / Gheorghe Valentin Roman,
Maria Toader, Alina Maria Ionescu-Truța..... - Buzău : Alpha
MDN, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-139-079-6
I. Roman, Gheorghe Valentin

II. Toader, Maria
III. Ionescu-Truța, Alina Maria
99W8
CUPRINS
INTRODUCERE.................................................................................... 7
CAPITOLUL 1
TERMENI ȘI DEFINIȚII....................................................................... 9
CAPITOLUL 2
PRINCIPII GENERALE ALE AGRICULTURII ECOLOGICE.... 22
2.1. Principiul sănătății...................................................................22
2.2. Principiul ecologic..................................................................23
2.3. Principiul corcctitudinii.......................................................... 24
2.4. Principiul administrării........................................................... 24
2.5. Bunc practici de agricultură ecologică................................. 25
CAPITOLUL 3
BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU CULTURILE
ALTERNATIVE ÎN SISTEM ECOLOGIC.......................................... 28
3.1. Bune practici de cultivare la hrișcă în sistein ecologic .... 28
3.1.1. Amplasarea culturiiși rotația.......................................... 28
3.1.2. Fertilizarea....................................................................... 29
3.1.3. Lucrările solului.............................................................. 30
3.1.4. Sămânța și semănatul..................................................... 30
3.1.5. Lucrări de îngrijire........................................................... 31
3.1.6. Recoltarea........................................................................ 31
3.2. Bune practici de cultivarc a bobului în sistem ccologic.... 32
3.2.2. Fertilizarea....................................................................... 33
3.2.6. Recoltarea........................................................................ 35
3.3. Bune practici de cultivare a năutului în sistem ecologic... 36
3.3.2. Fertilizarea....................................................................... 37
3
3.3.6. Recoltarea........................................................................ 39
3.4. Bune practici de cultivare a lintei în sistem ecologic........ 39
3.4.2. Fertilizarea....................................................................... 40
3.4.5. Lucrări de îngrijire...........................................................42
3.4.6. Recoltarea........................................................................ 42
3.5. Bune practici de cultivare a dovleacului în sistem
ecologic........................................................................................... 43
3.5.2. Fertilizarea....................................................................... 44
3.5.5. Lucrări de îngrijire...........................................................46
3.5.6. Recoltarea........................................................................ 46
3.6. Bune practici de cultivare a coriandrului în sistem
ecologic........................................................................................... 48
3.6.2. Fertilizarea....................................................................... 48
3.6.6. Recoltarea........................................................................ 51
3.7. Bune practici de cultivare a chimenului în sistem
ecologic.......................................................................................... 51
3.7.2. Ferlilizarea....................................................................... 53
3.7.6. Recoltarea........................................................................ 56
3.8. Bune practici dc cultivare a anasonului în sistem
ecologic........................................................................................... 56
3.8.1. Amplasarea culturii și rotația........................................56
3.8.2. Ferlilizarea....................................................................... 58
4
3.8.5. Lucrări dc îngrijire........................................................... 59
3.8.6. Recoltarea........................................................................ 60
3.9. Bunc practici de cultivare a muștarului alb în sistem
ecologic........................................................................................... 60
3.9.1. Amplasarca culturiiși rotația.......................................... 60
3.9.2. Fertilizarea....................................................................... 62
3.9.6. Recoltarea........................................................................ 63
3.10. Bune practici de cultivare la schinduf în sistem
ecologic........................................................................................... 64
3.10.1. Amplasarea culturii și rotația.......................................64
3.10.2. Fertilizarea..................................................................... 64
3.10.3. Lucrările solului............................................................ 64
3.10.4. Sămânța și semănatul.................................................... 65
3.10.5. Lucrări de îngrijire........................................................ 66
3.10.6. Recoltarea...................................................................... 66
3.11. Bune practici de cultivare la negrilică în sistem
ecologic........................................................................................... 67
3.11.2. Ferlilizarea..................................................................... 68
3.11.6. Recoltarea...................................................................... 69
3.12. Bune practici de cultivare la amaranthus în sistem
ecologic........................................................................................... 69
3.12.1. Amplasarca culturii și rotația...................................... 69
3.12.2. Fertilizarea..................................................................... 70
3.12.3. Lucrărilc solului............................................................ 71
3.12.4. Sămânța și scmănatul.................................................... 71
3.12.6. Recoltarea...................................................................... 72
5
3.13. Bune practici de cultivare la quinoa în sistcm
ecologic................................................................... 72
3.13.2. Fertilizarea..................................................................... 74
3.13.5. Lucrări de îngrijire.........................................................75
3.13.6. Recoltarea...................................................................... 76
BIBLIOGRAFIE................................................................................... 77
6
INTRODUCERE
1. Agricultura ecologică reprezintă un sector relativ nou, dar de

mare perspectivă pentru România; țara noastră beneficiază de condiții
corespunzătoarc pentru a dezvolta agricultura ecologică, precum solul
fertil și productiv și nivelul redus dc poluare a spațiului natural prin
comparație cu țările dezvoltate economic, care se confruntă cu un grad
ridicat de industrializare și urbanizare și cu folosirea tehnologiilor
agricole superintensive, bazate în mare măsură pe îngrășăminte chimice
și pesticide de sinteză.
2. în ultimii 8 ani, suprafețele cultivate în sistem ecologic în
România au crescut de peste 10 ori, de la 17.438 ha în anul 2000, la
aproape 200.000 ha în anul 2008. Culturile agricole ecologice sunt
reprezentate în țara noastră în cea mai mare parte de culturi furajere și
pășuni, cereale, plante oleaginoase și proteice, la care se adaugă
materialul vegetal, fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale și
aromatice recoltate din flora spontană.
3. Trebuie precizat că agricultura ecologică nu este un lip de
agricultură „simplistă”, o revenire la „agricultura tradițională” practicată
în timpurile vechi și nu este nici similară cu o „agricultură a sărăciei”.
Din contră, ea se bazează pc respectarea unor reguli și principii de
producție stricte și riguroase, în conformitate cu ghidurile și standardele
naționale și internaționale.
Ca urmare, practicarea corectă a agriculturii ecologice și
valorificarea produselor acesteia pe o piață specializată trebuie să lîe
fundamentate pe cunoașterea și respectarea foarte strictă a principiilor și
practicilor specifice acestui sistem de agricultură.
4. Agricultura ecologică se bazează pe o serie de principii și
idei, cum ar fi: conservarea sistemelor naturale de transformare ciclică;
utilizarea resurselor regcnerabile în sistemelc de producție și prelucrare;
protecția habitatclor vegetale și animalelor sălbatice, sporirea
biodi versității; ulilizarea rațională a apei; susținerea conceperii unui
sistem integrat de cultivare care să contribuie la crearea unor filiere de
prelucrare și distribuție echitabile din punct de vedcre social și
responsabile în ceea ce privește mediul natural.
5. Culturile alternative sunt promovate de agricultura ecologică
și sunt cultivate pentm fructele lor comestibile sau pentru alte părți ale
7
plantei, specii care nu sunt semănate în mod curent într-o anumită
regiune geografică și care creează noi oportunități pentru piață. Ele pot
fi atât culturi tradiționale sau importate, precum și culturi care au
retrezit interesul populațiilor locale.
6. Scopul ghidului este acela de a oferi operatorilor din
domeniul agriculturii ecologice o serie de informații științifice și de
practici agricole sub forma unor tehnologii de cultivare referitoare la
culturile agricole alternative, precum și asupra rolului pozitiv pe care îl
au acestea la menținerea biodiversității, rotației culturilor, fertilității
solului, precum și în diversificarca alimentației.
După aderarea la Uniunea Europeană și aflată în proces de
integrare, România trebuie să aplice în sectoarele agricol, alimentar și
de protecție a mediului măsuri similare cu cele adoptate la nivel
european.
De aceea, este absolut necesară pregătirea tuturor agenților
economici producători de alimente, cu responsabilitate și corelat cu
specificul activităților și realităților interne ale României.
Aceasta se realizează într-un cadru legislativ adecvat, aliniat
celui european, referitor la domeniul siguranței alimentare, al produselor
agricole ecologice și al protecției mediului.
8
CAPITOLUL 1
TERMENI ȘI DEFINIȚII
Agricultura ecologică - reprezintă un sistem de management al

producției, care se bazează pe utilizarea la minimum a input-urilor din afara
fermei și pc practici de management carc refac, mențin și întăresc armonia
ecosistemului, promovează și sporesc biodiversitatea, ciclurile biologice și
activitatea biologică a solului.
Aditivi alimentari - reprezintă orice substanță naturală sau chimică
care nu este consumată ca aliment în sine și nu este folosită ca ingredient
constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă și care se adaugă
intenționat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în
timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării,
transportului, stocării, sau în timpul altei modificări aplicate unui aliment,
devenind un component sau afectând într-un fel sau altul caracteristicile
alimentelor. în agricultura ecologică estc interz.isă utilizarea aditivilor
alimcntari de sinteză și se vor utiliza numai acele produse care sunt aprobate
prin HG 917/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
Ordonanței de Urgență a Guvernului 34/2000 privind produsele agroalimentare
ecologice.
Agent de contaminare - orice agent biologic sau chimic, substanțe
străine sau alte substanțc adăugate neintenționat în aliment și care îi pot
compromite gradul de securitate sau caraclerul adecvat.
Agroecosistem - unitatea dintrc toate organismele de pe suprafața
acoperită cu o anumită cultură agricolă și care se află în interdependență cu
mediul fizic, astfel că se realizează o anumită structură trofică și un circuit de
substanțe pe baza unui flux de encrgie și de substanțe.
Alaun - (sau piatra acră) este o pudră cristalină, fară miros, cu gust
acru și astringcnt. Din punct de vedere chimic este sullat dublu al unui metal
monovalent și al unui metal trivalent extras din șisturi naturale de bauxită (de
exemplu, săruri dc amoniu cu aluminiu, potasiu, crom sau sulfat dublu de
aluminiu și potasiu). în agricultura ecologică se utilizează sub formă de soluție
(concentrație de 0,4%) pentru combaterea afidelor sau a omizilor.
Amarantacee - (fam. Amaranthaceae) familie care cuprindc pcste 800
specii de plante dicotiledonate erbacee, răspândite pc tot globul. în prezent, de
o atenție deosebită se bucură genul Amaranthus, care este putemic promovat
de agricultura ecologică. Speciile considerate „de producție” din genul
Amaranthus, datorită importanței lor din punct de vedere al compoziției
chimice și calității recoltei, sunt: Amaranthus cruentus L. și Amaranthus
9
hypochondriacus L (știr cultivat). Există specii mult mai cunoscute ca fiind
buruieni, și anume: Amaranthus blitoides L., Amarantlius retroflexus L.,
Amaranthus albus L. sau specii omamentale, cum este Amaranthus caudatus L.
Amendamente - substanțe utilizate în corectarea și îmbunătățirea
structurii fizico-chimice a solului.
Amendarea solului - operațiune de aplicare a unui amendament pe
sol.
Amendamente calcaroase - reprezintă una din metodele de
ameliorare a solurilor acide.
Anason - fructele (Anisi fructus) au un miros plăcut, caracteristic,
aromat, gust dulceag, slab arzător. Principalele elemente pe care le conțin 100
g de fructe sunt: ulei volatil 1,2-6 g, format din 80-90% anetol, metilcavicol
sau izoanetol, cantități mici de cetonc și aldehide anisice și aldehidă acetică;
lipide 10-20 g; proteine 20 g; zaharuri, amidon, substanțe minerale. Anasonul
poate fi folosit în tratarea unor afecțiuni. Utilizarea cea mai l’recventă a
anasonului este în alimentație, la condimentarea dulciurilor (prăjituri, gemuri și
dulcețuri), a siropurilor și băuturilor pe bază de anason.
Apiacee - (fam. Apiaceae, sin. Umbelliferae) familie mare, cu
importanță științifică și practică. Cuprinde circa 3000 specii de planle
dicotiledonate. Cele mai importante specii din această familie sunt: mărarul,
țelina, chimenul, coriandrul, feniculul, anasonul, pătrunjelul ș.a.
Asolament - succesiune a culturilor pe același teren (însoțită de lucrări
corespunzătoarc), cu scopul de a păstra fertililatea solului. Asolamentele pot l'i
clasificate după numărul de sole, după slructura culturilor și iocul lor în
exploatație, după producția principală. Asolamentele agricolc sunt cele care
cuprind plante din cultura mare: asolamente cu cereale păioase și prășitoare; cu
prășitoare și cereale păioase; cu ierburi perene; cu solă săritoare amelioratoare
etc.
Biodiversitate (diversitate biologică) - reprezintă varietatea
organismelor vii ale diferitelor medii, terestru, marin și alte ecosisteme
acvatice și complexele ecologice ale căror părți sunt; aceasta includc:
diversitatea peisajului, a ecosistemelor, a asociațiilor vegetale, a speciilor și
diversitatea în cadrul speciilor.
Bob - plantă erbacee, anuală. în alimentația omului sunt folosite
păstăile tinere, semințele verzi și uscate, ajunse la maturitate, iar uncori, chiar
frunzele, preparate sub diferite forme. Semințele, uscate, prăjite și măcinate,
pot fi utilizate la obținerea surogatului de cafea. în cultură, bobul, asemenea
altor leguminoase, este o bună premergătoare pentru alte plante, contribuie la
îmbunătățirea însușirilor solului și poate fi folosit ca îngrășământ verde.
Boli criptogainice - boli ale plantelor provocalc de ciuperci. Cuprind
o grupă de prezență relativ regulată în țara noastră și pentru care se întreprind
10
an de an mâsuri de prevenire și combatere. Acestca sunt: mana (dc exemplu,
Plasmopara helianthi), fainarea (de exemplu, Erysiphe graminis, Uncinula
necator), putregaiul cenușiu (de exemplu, Botrytis cinerea), antracnoza (de
exemplu, Altemaria solani, Gleosporium ampelofagum). Se manifestă prin
apariția pe organele plantei a unor pete, decolorări, dcformări sau pulrcgaiuri
care se extind rapid la nivelul întregii plante.
Buruieni - plante străine într-o cultură agricolă care cresc fară a fi
semănate și care aduc acesteia daune însemnate.
Brasicacee - (fam. Brassicaceae, sin. Cruciferae) - familie care
cuprinde circa 4000 specii de plante dicotiiedonate erbacee, mai rar
subfrutescente sau lemnoase. Majoritatea răspândite în regiunea temperată din
emisfera nordică. Multe specii sunt anuale, altelc bienale sau perene. Cele mai
importante specii cuprinse în grupă sunt: rapița, muștarul, varza, hreanul,
napul, ridichea, camelina etc.
Certificare ecologică - procedură prin care organismele dc inspecție și
certifîcare acreditate furnizează o atestare scrisă din care să rezulte că
produsele agroalimentare ecologice sau sistemele de control ale acestora sunt
conforme cu regulile de producție ecologică.
Organism de certificare - instituție care îndeplinește activitatea de
certilicare ecologică. Uneori aparc sub dcnumirea de certificator sau agenție de
certificare.
Chenopodiacee - (fam. Clienopodiaceae) familie de plante erbacec,
rareori subarbuști. Chenopodiaceele cultivate sunt: sfecla pentru zahăr - Beta
vulgaris var. saccharata; sfecla roșie - Beta vulgaris forma rubra; spanacul -
Spinacia oleracea; loboda - Atriplex hortensis; quinoa - Chenopodium quinoa.
Chimen - sau chimionul este o plantă ierboasă, denumită în popor și
secărică, care există în cultură, dar crește și în mod natural prin fânețele din
regiunea muntoasă. Se cultivă în special pentru fructe (Fructus carvi), bogate
în ulci volatil, dar uneori și pentru herba proaspătă. Ceaiul are un excelent efect
carminativ. în alimentație, fructele și substanțele extrase din acestea sunt
folosite la prepararea supelor, lichiorurilor, prăjiturilor, brânzeturilor și pâinii.
De asemenea, pot fi utilizate la fabricarea săpunurilor și a produselor cosmetice
și de parlumerie. Chimenul este și o foarte bună plantă meliferă. Principiul
activ cel mai important din chimen este uleiul eteric (3-7%) format din carvonă
(până la 60%), limonen, carveol, dihidrocarvona. Mai conține uleiuri grase,
glucide, proteine, taninuri.
Compost - materialul rezultat în urma procesului dc compostare. Este
un material de culoare închisă, umed, asemănător solului, care îmbogățește
conținutul de elemente nutritive din sol și îmbunătățește structura solului prin
aportul de substanțe organice. Prin compostare se înțelege totalitatea
11
transformărilor microbicnc, biochimice, chimice și fizice pe care le suferă
deșeurile organice, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung în
diferite stadii de humificare. Pentru fermierii ce nu dispun de suprafețe
suficiente pentru distribuirea produselor reziduale, compostarea constituie una
din metodele de tratare și degajare a dejecțiilor în condițiile protejării mediului
ambiant.
Conversie - perioada specifică, pe parcursul căreia standardele de
certificare ccologică trebuie aplicate în totalitate, la o anumită unitate de
producțic dată. Pentru România, conform Ordonanței de Urgență a Guvcrnului
nr.34/2000 și Normclor Metodologice din 13 septembrie 2001 de aplicare a
acestei Ordonanțe de Urgență, perioada de conversie este următoarea: 2 ani
înaintc de însămânțare, pentru culturile de câmp anuale, pajiști și culturi
furajere; 3 ani înainte de rccoltare pentru culturile perene și plantații. Produsele
în conversie pot fi certificate numai după cc ferma a încheiat perioada de
conversie. începutul perioadci de conversie este calculat, de obicei, de la data
cererii producătorului către organismul de certificare, când fermierii se obligă
să respecte standardele. în timpul proccsului dc conversie, produsele pot fi
etichetate ca “produse dc agricultură ecologică în curs de converșie”, dar
cerințele de bază trebuie să fi fost satislacute timp de cel puțin 12 luni. După
terminarea perioadei de conversie, exploatația agricolă primește un certificat de
la instituția autorizată la care este afiliată, urmând ca periodic să fie inspectată
pentru a se verifica dacă se respectă regulile și normele specifice agriculturii
ecologice.
Coriandru - este cultival pentru fructe (Coriandri fructus). Acestea
sunt diachene sferice, de 2-5 mm, la maturitate de culoare brună sau galbenă-
brună. Fructele conțin ulei volatil (0,4-1%) compus din divcrse substanțe
aromate, principalul component al uleiului volatil fiind coriandrolul. Fructele
de coriandru mai conțin 12-26% proteină și 4-7% săruri mincralc. Fructele și
substanțele extrase din acestea au utilizări în industria alimentară (prepararea
mezelurilor, a lichiorurilor), dar și pentru aromatizarea și corectarca gustului
unor medicamente. De asemenea, prezintă acțiune bactericidă și fungicidă bună
și, dc aceea, în cadrul sistemului dc agricultură ecologică este utilizat sub
formă dc ulei volatil ca fungicid vegctal pentru combaterea unor boli, printre
care pătarea brună a frunzelor (Cladosporium fulvum). Are efect repelent față
de rozătoare, datorită mirosului ncplăcut de ploșniță al plantelor.
Condiționarea produselor agricole - totalitatea lucrărilor complexe
de curățire, uscare, sortare etc., prin care produsele agricole recoltate sunt
aduse la indicii de calitate prevăzuți în standardele de stat.
Contaminare - introducerea unui agent de contaminare în aliment sau
în mediul înconjurător alimentului.
Combatere biologică - practica utilizării organismelor benefice - cum
ar fi insectele prădătoarc sau paraziții insectelor dăunătoare, agenții patogeni
12
dăunători, păsările insectivore și liliecii - pentru păstrarea populațiilor de
dăunători la un nivel acceptabil.
Cultură ascunsă - se poate cultiva în același timp cu o cultură anuală
sau perenă (cultură protectoare) și are rolul dc a suprima creșterea buruienilor,
a reducc fenomenul de eroziune a solului și de a ameliora infiltrarea apei în sol.
Cultura ascunsă are o creștere înceată și nu concurează dczvoltarea plantelor
protectoare, astfel că, acestea produc o recoltă aproape normală. Un exemplu
pentru zonele umede și răcoroase o reprezintă cultura ascunsă de trifoi cu
cereale (grâu, ovăz, orz) sau cea dc chimion cu mac.
Cultură succesivă - cultură care urmează pe o anumită suprafață de
teren după recoltarea culturii principale, respectiv specii cu maturare sau
utilizare timpurie (culturi pentru masă vcrdc, rapiță, orz de toamnă, grâu de
toamnă) și, dc la carc în același an se obține o recoltă (boabe, furaje).
Dezmiriștit - lucrarea care se execută cu grapa (de regulă, grapa cu
discuri), la adâncimca de 8-12 cm, imediat după recoltarea culturilor de vară.
Dovleac - plantă erbacee, anuală, originară din America Centrală.
Fructul este o bacă mare, de diferite forme și culori (galben-verde, alb-verzui
vărgat) și ajunge deseori la o greutate de pcstc 10 kg. Coaja fructului este tare,
cu miezul cărnos conținând numeroase semințe, din care se extrage ulei
comcstibil de foarte bună calitate. Dovleacul pentru ulei este promovat de
agricultura ecologică, cu deosebire în țările Europei Centrale.
Dovleac porcesc (Cucurbita pepo) - specie mult cultivată în România
și utilizată în scop furajer. Prezintă aceleași caracteristici nutritive ca și sfecla
pentru furaj, iar fructcle tinerc sc pot consuma în alimentația umană (var.
oblonga). Este plantă anuală, cu tulpina (vrejul) culcată, de până la 10 m
lungime. Frunzele sunt lung pețiolate, acoperite de peri aspri. Florile sunt mari,
depășind 10 cm în diametru, de culoare galbenă-portocalie. Fructele sunt mari,
cu forme variate, iar semințele sunt turtite, ovate de circa 2 cm lungime.
Dovleac turcesc (Cucurbita maxima) - prezintă tulpină cilindrică
acoperită cu peri subțiri. Frunzele sunl reniforme, slab lobate. Petalele au
vârful rotunjit și aplecat în afară. Stigmatul este galben. Coada fructului este
cilindrică. Fructul este mare, sferic sau sferic-comprimat, cu miez afânat și
dulce. Semințele sunt mari, netede și lucioase. Nu arc forme cu scmințe golașe.
Miezul fructului conține obișnuit 4,5-7,5% zahăr, iar la unelc formc, mai mult.
Este reprezentat în cultura țării noastre prin populații locale neameliorate, care
reprezintă un material inițial valoros pentru ameliorare.
Ecosistem - exprimă unitatea biotopului (habitatului) și biocenezei, în
interiorul căreia se manifestă multiple intercondiționări între organisme, între
acestea și factori abiotici.
Ecosistem naturai - ecosistem care a apărut spontan prin lupta pentru
existență a speciilor vegetale și animalc în care omul nu a avut nici un rol în
modificarea densității, abundenței și diversității organismelor.
13
Ecosistem agricol - un rezultat al convergenței între legile
ecosistemului natural și gestiunea agricolă, în sensul că ultima se suprapune
sistemului de bază, care funcționează conform legilor naturale ale fluxului de
energie și al circulației materiei. Factorul de stabilitate al ecosistemului agricol
este cultivalorui, care prin practicile curente acționează energic și permancnt
pentru a păstra capacitatea de producție a terenului și a plantelor cât mai
constantă și ridicată.
Efect repelent - îndepărtarea insectelor precum și a altor dăunători
prin utilizarea unor substanțe chimice emanate de unelc specii vegetale. De
exemplu, menta (Menta piperita), muștarul (Sinapis alba), gălbenelele
(Calendula officinalis), coada șoricelului (Achillea millefolium) sunt folosite cu
succes în combaterea gărgăriței fasolei, iar condriandrul (Coriandrum sativum)
sau cânepa (Cannabis sativa) pentru îndepărtarea rozătoarelor.
Erbicid - substanță destinată distrugerii vegetației ierboase nedorite, în
special a buruienilor.
Etichetare - mențiunile, indicațiile, mărcile dc fabrică sau de comerț,
imaginile reproduse pe ambalaj, documcntul, înscrisul, inclul sau banda, care
însoțesc produsele obținute după mctoda de producție ecologică. Etichetarea
ecologică operează pc baza unor criterii, pe grupe de produse/servicii (criterii
ecologice și criterii de performanță). Operatorul economic care dorește să
obțină eticheta ecologică europeană pentru unul sau mai multe din produsele
sale trebuie să solicite acest lucru autorității competente. Dacă produsul
îndeplineștc cerințele, atunci i se acordă eticheta ecologică europeană.
Etichetă ecologică - un simbol grafic și/sau un scurt text descriptiv
aplicat pe ambalaj, într-o broșură sau alt document informativ, care însoțește
produsul și care oferă informații despre cel puțin unul și cel mult 3 tipuri de
impact asupra mediului. Etichetarea produselor ecologice se face cu respectarea
următoarelor reguli: numele și adresa producătorului sau prelucrătorului;
denumirea produsului, inclusiv mctoda de producție ecologică utilizată; numele
și codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și a
eliberat certificatul de produs ecologic, și înccpând cu anul 2006, sigla „ae”;
condițiile de păstrare; termenul minim de valabilitate; interzicerea depozitării în
același spațiu a produselor ecologice alături de alte produse. Sigla „ae”
garantează că produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică și este
certificat de un organism de control, permițând consumatorului o identificare
facilă a acestor produse pe piață.
Făinare - boală a plantelor provocată de ciuperci din fam.
Erysiphaceae. Atacul se manifeslă, de regulă, prin mici puncte de îngălbenire,
apoi prin apariția unui puf alb pc ambele fețe ale frunzei, iar în final apărând
pete necrotice, de la galben spre maro, sub acest puf (de exemplu, fainarea la
grâu).
14
Fertilitatea solului - capacitatea solului de a furniza apă, hrană și alte
elemente esențiale pentru existența și perpetuarea organismelor ce trăiesc pe el,
însușire fundamentală care îl deosebește de rocile pe seama cărora s-a format.
Fertilitatea naturală (potențială) - a solului este un rezultat al
fenomenelor naturale (fizice, chimice, biologice), ncinfluențale de om. Ea se
dezvoltă continuu și este determinată de compoziția fizică și biochimică a
solului, de condițiile de climă și relief și se manifestă prin capacitatea de
reproducere spontană a vegetației.
Fertilizare - reprezintă una dintre principalele pârghii tehnologice
pentru conservarea sau refacerea fertilității solurilor, prin reînnoirea
permanentă a fondului natural de substanțe chimice și organice necesare pentru
creșterea și dezvoltarea plantelor.
Fixarea biologică a azotului - reprezintă asimilarea azotului molecular
din atmosfcră. Acest proces constă în transformarea N2 atmosferic în NH4
organic, respectiv în aminoacizi și apoi în proteine proprii celulei bactecteriene.
Procesul de lîxare biologică a N2 atmosferic are o imporlanță capitală atât pentru
fertilitatea solului, cât și pentru menținerea vieții pe pământ, deoarece formele de
azot asimilabile din sol sunt limitate. Procesul de fixare biologică a N2
atmosferic reprezintă prima și cea mai importanlă etapă, realizată exclusiv de
grupul restrâns al bacteriilor fixatoare de azot (Azotobacteriaceae).
Fungicid - substanță destinată combaterii ciupercilor dăunătoare
culturilor agricole, omului sau animalelor.
Fuzarioză - boală a plantelor provocată dc specii de ciuperci; se
manifestă prin apariția unei pâsle dese de culoare albă-roz pc organele atacate,
care putrezesc. Este produsă de ciuperci din genurile Fusarium, Gibberella.
Sunt atacate grâul, tomatele, cartofii, porumbul, trifoiul.
Grăpat - lucrare agrotehnică, esențială în rcgiunile secetose, prin care
se sfărâmă bulgării, se mărunțește, se afânează și se nivelează parțial
neregularitățile suprafeței solului.
Germinație - totalitatea proceselor care se petrec în sămânță în
perioada trecerii embrionului de la viața latentă la viața activă.
Gunoi de grajd (bălegar) - îngrășământ organic natural compus din
dejecțiile solide și lichide ale animalelor în amestec cu paiele folosite ca
așternut și aflate în diferite grade de descompunere.
Habitat - reprezintă o suprafață locuită, în mod natural, de o populație
sau de o specic de plante sau animale. Habitatul în care coexistă mai mulle
specii de plante sau animale se numește biotop. Prin extensie, habitatul se
poate referi și la ansamblul condițiilor de mediu care determină existența unei
comunități înlr-un loc sau pe o arie. Habitatul este rezultatul intcracțiunii
factorilor edafici, climatici, antropogeni și biotici.
Hrișcă - plantă erbacee, anuală, alogamă. Hrișca poate fi întrebuințată
la fabricarea pâinii din amestecuri de cereale, pentru obținerea de crupe,
15
grișuri, biscuiți, clătite, amestecuri de cereale pentru micul dejun, supe,
pesmeți. în zona Europei de Est (Rcpublica Moldova, Federația Rusă,
Ucraina), fructele sunt decorticate și sunt servile ca înlocuilor al orczului.
Lăstarii cruzi conțin rutină, cu efccte favorabile în prevenirea și tratarea
afecțiunilor aparatului circulator.
Igiena produselor - toatc măsurile necesare pentru garantarea
securității și salubrității produselor alimentarc, care acoperă toatc etapele
ulterioare producțici primare, adică cele din cursul pregătirii, prelucrării,
fabricației, ambalării, depozitării, transportului, dislribuției, manipulării,
vânzării sau punerii la dispoziția consumatorului.
Inginerie genetică - știința modificării AND-ului unei plante sau a
unui animal, în scopul producerii caracteristicilor dorite. Printre caracteristicile
dorile, se numără creștere mai rapidă și dimensiuni neobișnuit de mari.
Ingineria genetică este o știință extrem de controvcrsată, existând numeroase
persoanc care susțin că aceasta nu a fost testată și studiată corespunzător. în
plus, nu toată lumea cste de acord că plantele și animalele modificate genetic
prezintă siguranță pcntru consumul uman sau pentru existența liberă a acestora
în mediu. Organismele modificate nu sunt acceptate în agricultura ecologică.
Insecticid - denumire dată substanțelor anorganice vegctale și
organice de sinteză utilizate pentru limitarea sau evitarea acțiunii dăunătoare a
unor insccte.
îngrășăminte - substanțe organice, minerale sau bacteriene, folosite
pentru fertilizarea solului și crearca de condiții optime de dezvoltare a plantelor
cultivate.
îngrășăniânt verde - plantc, în special din familia leguminoaselor,
cultivate singure sau în amestec, carc se încorporează în solul pe care au fost
cultivate, în stare verde sau imcdiat după maturare, în scopul ameliorării stării
fizice și chimice a solului. Leguminoasele sunt adesea utilizate în acest scop,
datorită prezenței bacteriei Rhyzobium în nodozitățile de pe rădăcini și care
sunt capabile de a fixa azotul din aer și a-1 adăuga în sol.
îngrășământ organic - îngrășământ obținut din diferite produse
naturale de origine organică printr-o pregătire simplă sau prin compostare (gunoi
dc grajd, mustul de gunoi, compostul, mranița), se descompune lent, are efecl
îndclungat și ajută la creșterea și dezvoltarea plantelor.
Leguminoase pentru boabe (fam. Leguminosae, sin. Fabaceae, sin.
Papilionaceae) - au ca produs principal semințele (boabele) bogate în proteină
și au întrebuințări variate (furajere, legumicole, medicinale etc.). Aici sunt
incluse: mazărea, fasolea, soia, lintea, năutul, bobul, lupinul, latirul, arahidele
și fasolița. Importanța leguminoaselor pentru boabc constă, în primul rând, în
conținutul ridicat în proteină al semințelor, conferindu-le o valoare alimentară
ridicală. Unele dintre ele (soia și arahidele) au și un conținut ridicat în ulei.
16
făcând posibila extracția prin procedee tehnicc obișnuite, fiind valoroase plante
olcaginoasc. Conținutul proteic din boabcle lcgurninoaselor depâșește de 2-4
ori pe cel al ccrcalelor. Proteina din boabele leguminoaselor are o
digestibilitate ridicată (circa 90%) și nu formează acizi urici (ca unele proteine
animale), a căror acumulare în organism este dăunătoare.
Linte - plantă erbacce, anuală. Boabele se caracterizează printr-un
conținut mare în protcinc, de regulă cuprins între 23 și 26%, cu o digestibilitate
ridicată. Alături de proteine, ele conțin glucide în proporțic de peste 52%,
precum și alți principii nutritivi (vitamine, săruri minerale etc.) carc sporesc și
mai mult valoarea lor ca aliment. Din linte se obțin preparate culinare deosebit dc
gustoase.
Lot semincer - suprafață dc tercn cultivată cu plante în scopul
producerii dc sămânță pentru semănat.
Lucrările soiului - complex de iucrări agrotehnice efectuate în
intervalul de la recoltarea plantei premergătoare și până la semănat și care au
drept scop pregătirea celor mai bunc condiții de dezvoltarc a plantelor, în
vederea obținerii de producții mari.
Mineralizare - proces de trecere a unui element chimic dintr-un
compus organic într-un compus anorganic sub acțiunea unui tratament chimic
sau a unui proces de descompunere biologică.
Microorganism - organism invizibil cu ochiul liber, dar vizibil la
microscop (de exemplu, virusuri, bacterii, drojdii, alge).
Mraniță - îngrășământ organic natural reprezcntând stadiul avansat dc
descompunere a gunoiului de grajd.
Mulci - strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi
vegetale, rumeguș etc. E1 este aplical pe suprafața solului pcntru a păstra
umiditatea prin scăderea evaporării și pentru a împiedica creșterea buruienilor.
De asemenea, mulciul poate asigura, prin descompunere, substanțele nutritive
necesare plantelor, previne infiltrațiile care favorizează croziunca solului și
împiedică înghețarea suprafeței solului.
Muștar alb - unul dintre cele mai vechi condimcnte, acesta fiind
utilizat sub formă de pulbere sau de boabe. Muștarul alb este mult folosit în
alimentație. Semințele sunt globuloase, de culoare albă-gălbuie spre galbenă-
deschis. Este plantă medicinală și o excelentă plantă meliferă. Este considerat o
cultură agricolă alternativă.
Năut - leguminoasă ale cărei semințe au o valoare alimentară
substanțială datorită în primul rând conținutului ridicat de proteine, care atinge
în medie 24%, la care se adaugă un procent însemnat de Iipide și glucide.
Boabele de năut sunt folosite în alimentație sub diferite forme: fierte^jrrăjite, ca
surogat de cafea etc., sau în stare vcrde ca legume. _ <9^8018
17
Negrilică - specie care se cultivăîncă din antichitate pentru semințele
sale folosite drept condiment, sau pcntru proprictățile ei afrodisiace. Semințele
acestei plante sunt utilizate mai ales pentru aromatiz.area diverselor sortimente
dc brânzeturi. Mai pot fi utilizate în panificație sau pentru conservarea unor
legume. Uleiul volatil prezent în semințc conținc nigclonă, precum și lipide și
albumine. Datorită acestor compuși, prezintă proprietăți diuretice,
antihistaminice, fiind utilizată în spasmele bronhiale. Semințele sale au un
miros dcoscbit de aromat, specific, care poate fi utilizat în parfumerie.
Negrilica este o bună plantă meliferă.
Norrnă de semănat - cantitate de sămânță necesară la hectar,
caracteristică fiecărui soi sau fiecărui hibrid zonat.
Organisme dăunătoare - organismc cc acționează negaliv asupra
solului, vegetației și producției agricole și aduc prcjudicii economice
semnificative (dăunători, agenți patogeni, buruieni). Organism dăunător estc
considcrată orice specie, sușă sau biotip de originc vcgctală ori animală sau
orice agent patogcn dăunător plantelor ori produselor vegetale. Acest termen
poate fi folosit și ca rcfcrire specifică la animale periculoase pcntru sănătatea
oamenilor, dar și pentru ciupercile, virușii sau bactcriilc vchiculate pe întreg
lanțul alimentar.
Pat germinativ - strat de sol de la suprafața arăturii pregătit pentru
semănat.
Pesticid - dcnumire generică pentru substanțele chimice sau complexe,
de natură organică, minerală sau organo-mincrală, folosite în agricultură și
silvicultură la combaterea bolilor și dăunătorilor plantelor.
Plante melifere - plante care produc nectar și sunt vizitate de albinele
care transformă ncclarul în miere. In general, toate plantele care sunt polenizate
de către insecte produc nectar, pentru a le atrage. Capacitatea de producție a
plantclor melifere este exprimată sub lorma cantității de miere care poate fi
obținută de pe un hectar cultivat cu acea plantă; în orice caz, producția de
miere depinde foarte mult de starea vremii în perioada de cules, ca și de specia
de plantă cultivată.
Plante medicinale - specii de plante cultivate sau spontane care sunt
utilizate în scop terapeutic pentru tratarea diverselor afecțiuni și care se regă-
sesc în catalogul și nomenclatorul național al plantelor medicinale și aromatice
sau în catalogul oficial comunitar ori al unui stat mcmbru al Uniunii Europene.
Plantă premergătoare - reprezintă cultura dinaintea unei culturi de
bază ce se seamănă pe aceeași parcelă.
Plantă postmergătoare - plantă care urmează după cultura principală
(deci se cultivă în anul următor).
18
Plivit - a distrugc buruienile de pe terenuri cultivate; a smulge, a stârpi
o buruiană.
Prășit - lucrare manuală cu sapa sau cu prășitoarea/cultivatorul a
spațiului dc sol dintre rândurile distanțate ale unor plantc de cultură, pentru a
distruge buruienile, a afâna pământul etc. Este o verigă tehnologică importantă
în agricultura tradițională și în cadrul sistemului de agricultură ecologică unde
combaterea buruienilor se face mecanic (prășit, frezat) și manual (prașile
manuale, plivit).
Pregătirea patului germinativ - totalitatea lucrărilor solului (discuire,
grăpare, tăvălugire) efectuate în vederea creării de condiții optime pentru ferti-
lizare, germinarea semințelor și creșterea plantelor în primele stadii de vegetațic.
Procesator ecologic - operator care prelucrează materii prime
ecologice de origine vegetală sau animală, care respectă normele de procesare
ecologică a diferitelor produse agroalimentare și este certificat de un organism
de inspecție și control.
Produs ecologic - produsul agricol (vegetal sau animal, brut sau
transformat) rezultat dintr-un mod de producție agricol, lipsit de produse
chimice de sinteză (îngrășăminte chimice, erbicide, pcsticide) și care conține
cel puțin 95% ingrediente ce provin din agricultura ecologică.
Pseudocereale - sunt considerate acele specii ce aparțin altor familii
botanice decât cerealele, ca de exemplu: din familia Polygonaceae, genul
Fagopyrum, cu speciile Fagopyrum esculentum, F. tataricum; din familia
Amaranthaceae, genul Amaranthus, cu principalele specii: Amaranthus
cruentus, A. hypochondriacus, A. caudatus; din familia Chenopodiaceae, genul
Chenopodium, cu principalele specii: Chenopodium quinoa, C. pallidicaulle.
Reacția solului - gradul de aciditate sau alcalinitate al solului. Estc un
factor important în determinarea fertilității solului.
Resturi vegetale - deșeuri vegetale rezultate în urma activităților de
recoltare a culturilor agricole, de curățare a copacilor, arbuștilor etc. în
agricultura ecologică este recomandată împrăștierea pe teren, după recoltarea
culturii, cu efecte favorabile în refacerea substanței organice din sol și
prevenirea eroziunii.
Reziduuri - orice material lichid sau solid, inclusiv cenușă de vatră și
zgură; cenușă volantă și praf dc cazan; produși solizi de reacție de la tratarea
gazelor; nămol de la tratarea apelor uzate; catalizatori consumați și cărbune
activ epuizat, definit ca deșeu, care este generat prin procesul de incinerare sau
coincinerare, tratarea gazului de ardere și a apei uzate sau din alte procese ale
instalației de incinerare ori coincinerare.
Rotația culturilor - ordinea de cultivare a plantelor, în timp, pe o solă și
se prezintă prin indicarea numărului de ordine al fiecărei culturi.
19
Quinoa - plantă anuală originară din regiunile Munților Anzi din
America de Sud. Este o plantă anuală erbacee cu întrebuințări diverse,
asemănătoare grâului sau orezului. Poate fi încorporată în diverse făinuri,
pentru patiserie, crupe, musli, crochete, fulgi, diverse sosuri. Quinoa poate fi
folosită în diverse supe sau, prin fermentare, se obține o băutură asemănătoare
bcrii. Frunzele verzi pot fi folosite pentru prepararca unor salate, singure sau în
amestec. De asemenea, quinoa poate fi un bun furaj. O altă întrebuințarc
importantă o constituie folosirea accstei specii în scopuri medicinale (de
cxemplu, pentru cicatrizarea rănilor, având proprietăți cicatrizante,
antiinflamatoare, dezinfectante).
Sămânță certificată - materialul semincer ce aparține unor soiuri sau
hibrizi ameliorați (calitate genetică), provine dintr-un sistem organizat de
producere de sămânță și este fără impurități, are capacitate dc germinație, este
liberă de boli și dăunători. în agricultura ecologică, sămânța trebuie să provină
din culturi certificate ecologic.
Scarificare - lucrare dc afânare profundă a solului, la o adâncime de
40-80 cm, fară întoarcerea brazdei, componentă a sistemului de lucrări minime
ale solului. Promovată de agricultura ecologică.
Scarificator - utilaj agricol prevăzut cu mai multe cuțite subțiri
dispuse vertical, care servește la afânarea în adâncime a solului cu scopul de a
asigura pătrundcrea rădăcinilor plantelor, a apei și a aerului.
Schinduf - specie originară din regiunea mediteraneană și din sudul
Asiei. Semințele sunt folosite drept condiment, fie uscate, adăugate în
amcstecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate. O
substanță importantă prezentă în semințele de schinduf este trigonellina, un
alcaloid care are rol favorabil în scăderea conținutului de zahăr și al
colesterolului din sânge. Semințele conțin în primul rând proteine, circa 25% și
aproximativ 5% lipide. De asemenea, sunt bogate în substanțe precum
mucilagiile din grupa galactenelor (circa 30%) și saponinele. Totodată, întreaga
plantă prezintă proprietăți afrodisiace.
Semănat - complex de metode și practici agrotehnice efectuat la
introducerea semințelor în sol. Semănatul este lucrarea agricolă ce constă în
introducerea în sol a semințelor la adâncimi corespunzătoare cerințelor
agrobiologice impuse de fiecare cultură, uniform repartizate, acoperirea lor cu
sol afânat și tasarea sau nivelarea solului, astfel încât să se creeze condiții de
încolțire a semințelor și dezvoltare a plantelor. Semănatul se efectuează cu
mașina, în rânduri și, numai în cazuri rare, prin împrăștiere.
Semințe tari - semințe specifice plantelor din fam. Leguminosae și
Malvaceae care nu germinează datorită impermeabilității tegumentului pentru
apă și aer. Pe măsură ce tegumentul semințelor devine pcrmeabil pentru apă și
aer, semințele devin capabile să germineze.
20
Substanță activă - element sau elemente utile pentru nulriția
plantelor, conținute într-un îngrășământ (similar pentru substanțele active
conținute în pesticide).
Știr cultivat - (amaranthus) denumire populară pentru speciile
cultivate de Amaranthus care au diferite utilizări: amestecuri de cereale pentru
pâine sau pentru micul dcjun, crupe, patiserie, prăjituri, ca materie prirnă în
industrie (siropuri, produse dietetice, amidon, ulei), salate. Pot li utilizate ca
excelent furaj pentru animale, dar și ca plante medicinale, în afecțiuni digestive
sau ca dezinfcctant. în ultirna perioadă speciile aparținând acestui gen sunt
puternic promovate de curentul de agricultură ecologică.
Tăvălugit - lucrare agrotehnică executată după o arătură bulgăroasă,
pentru a netezi suprafața solului, pentru a facilita ridicarea apei spre suprafață
și pentru a micșora spațiile cu aer ce apar, în sol, după arat. Lucrarea poate tî
recomandată după semănat, pentru a pune în contact semințele cu solul și a
grăbi răsăritul.
Trasabilitate - metodă de monitorizare, suficientă pentru stabilirea
originii, transferului de proprietate și transportul tuturor produselor etichetate
ca produse ecologice sau carc conțin ingredienți ecologici. în agricultura
ecologică există o trasabilitate exactă a produselor ecologice care sunt
garantate de standarde și verificări stricte ale UE, specifice modului de
producție ecologic. Regulile stricte de etichetare asigură faptul că date
importante, cum ar fi originea produsului, ingredientele și codul oficial al
organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția pot fi găsite pe
etichetele produselor. Trasabilitatea permite urmărirea unui produs mergând pe
traseul acestuia de la materia primă la expunerea în vederea comercializării,
inclusiv la consumator și deci, parcurgerea fluxului unui produs alimentar prin
idcntilicarea și urmărirea cu ajutorul documentelor. Trasabilitatea produselor
estc un mijloc eficient de identificare a problemelor sanitare, de izolare a
produselor contaminate, dc reducerc a riscurilor de contaminare intenționată.
Tratament - ansamblu de măsuri și operații efectuate pentru aplicarea
preparatelor pentru controlul organismelor dăunătoare.
Tratament la sămânță - aplicarea produselor litosanitare la semințe
înainte de semănat sau în perioada depozitării în vederea prevenirii atacului
diferiților agenți patogeni sau dăunători.
Tratament termic - constă în cxpuncrca scmințelor la tcmpcraturi
ridicate sau în introducerca semințelor pcntru un timp în apă călduță, apoi în
apă rece, după care se pun la zvântat în straturi subțiri.
Vindrover - utilaj agricol pentru recoltarea plantelor furajere sau
secerătoare pentru recoltarea unor culturi în două faze (tăierea plantelor și
așezarea lor în brazdă, apoi ridicarea acestora și treieratul).
21
CAPITOLUL 2
PRINCIPH GENERALE ALE

AGRICULTURII ECOLOGICE
7. în conformitate cu principiile IFOAM, agricultura este

activitatea de bază a omenirii, istoria, cultura și valorile comunității
umane fiind implicate în cadrul acestei activități. Principiilc se aplică
agriculturii în sensul cel mai larg, incluzând modul în care fermierii
îngrijesc solul, apa, plantele și animalele, pentru a produce, procesa și
comercializa alimentele. Preocuparea majoră este reprezentată de modul
în care oamenii interacționează cu ființele vii, precum și de efectele
acestor interacțiuni asupra generațiilor viitoare (www.ifoam.org).
8. Principiile IFOAM sunt considerate “rădăcinile” din care
agricultura ccologică creștc și sc dezvoltă. Ele exprimă faptul că agri-
cultura ecologică are posibilitatea să îmbunătățească situația agriculturii,
la nivel global (preluat după principiile IFOAM).
2.1. Principiul sănătății
9. Agricultura ecologică trebuie să asigure și să sporească

sănătatea solului, a plantelor, animalelor, oamenilor și a întregii planete,
ca tot unitar și indivizibil.
Acest principiu relevă faptui că sănătatea indivizilor și a
comunităților nu poate fi separată de sănătatea ecosistemelor - solurile
sănătoase produc culturi sănătoase care susțin sănătatea animalelor și a
oamenilor.
Sănătatea înseamnă plenitudinea și integritatea sistemelor vii.
Aceasta nu înseamnă doar simpla absență a bolilor, ci și menținerea
stării de bine sub aspectele condiției fizice, mentale, sociale și
ecologice. Trăsăturile escnțiale ale acestui concept sunt: imunilatea,
elasticitatea și regenerarea.
10. Rolul agriculturii ecologice în producție, procesare, distribuție
sau consum, este de a asigura și spori sănătatea ecosistemelor și organis-
melor, de la cele microscopice existente în sol până la ființele umane.
în mod deosebit, agricultura ecologică este destinată producerii
de alimente cu o calitate nutritivă superioară, care contribuie la
22
prevenirea bolilor și la întreținerea stârii de bine. în acest sens, trebuie
evitată utilizarea îngrășămintelor, pesticidelor, medicamentelor și
aditivilor alimenlari, care pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății
(după principiile IFOAM, 2004).
2.2. Principiul ecologic
11. Agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sisteme și

ciciuri ecologice vii, să lucreze cu acestea, să încerce să le stimuleze și
să le susțină.
Acest principiu precizează locul agriculturii ecologice în cadrul
sistemelor ecologice vii. Conform acestuia, producția se bazează pe
procese ecologice și pe reciclare.
12. Alimentația și starea de bine se realizează prin ecologizarea
mediului specific de producție. De exemplu, în cazul culturilor agricole,
mediul specific este solul; în cazul animalelor, acesta este ecosistemul
fermei; în cazul peștilor și organismelor marine, acesta este mediul
acvatic.
13. Sistemele de agricultură ecologică, păstorit și de recoltare a
produselor din natură trebuie să corespundă ciclurilor și echilibrelor
ecologice din natură. Aceste cicluri sunt universale, însă funcționarea
lor are un specific local. Managementul ecologic trebuie adaptat
condițiilor locale, sub aspect ecologic, metodelor de cultivare și locului
ocupat de acestea.
14. Este necesară reducerea inputurilor, prin refolosirea,
reciclarea și managementul eficient al materialelor și energiei, cu scopul
menținerii și îmbunătățirii calității mediului, precum și pentru
conservarea resurselor.
15. Agricultura ecologică trebuie să ajungă la un echilibru
ecologic prin organizarea sistemelor de producție agricolă, gospodărirea
habitatelor și întreținerea diversității genetice și agricole.
Este necesar ca toți cei care produc, procesează, comercializează
sau consumă produse ecologice să protejeze și să ajute mediul
înconjurător care aparține tuturor, inclusiv peisajul, clima, habitatele,
biodiversitatea, aerul și apa (după principiile DFOAM, 2004).
23
2.3. Principiul corectitudinii
16. Agricultura ecologică trebuie să dezvolte relații care să

asigure corectitudinea în privința mediului înconjurător comun și a
condițiilor de viață. Corectitudinea este exprimată prin echitate, respect,
dreptate și considerație față de lumea înconjurătoare, atât în relațiile
dintre oameni, cât și în relațiile dintre oameni și altc ființe vii.
17. Acest principiu subliniază faptul că toți cei implicați în
agricultura ecologică trebuie să dezvolte relații umane într-o manieră
care să asigure corectitudinea, la toate nivelurile, față de toți cei
implicați - fennieri, muncitori, procesatori, distribuitori, comercianți și
consumatori. Agricultura ecologică trebuie să asigure tuturor celor
implicați o calitate bună a vieții și să contribuie la independența
alimentară a acestora și la reducerea sărăciei. Scopul agriculturii
ecologice este dc a produce o cantitate suficientă de alimentc și alte
produse de bună calitate.
Acest principiu insistă asupra faptului că animalelor trebuie să li
se asigure condiții de viață în conformitate cu caracteristicile lor
fiziologice, comportamentul natural și starea de bine.
18. Resursele naturale și de mediu, utilizate pentru producție și
consum, trebuie să fie gestionate într-o manieră corectă, din punct de
vedere social și ecologic, și trebuie să țină cont de responsabilitatea față
de generațiile viitoare. Corectitudinea necesită sisteme de producție,
distribuție și comercializare oneste și echitabile, care să țină cont de
costurile reale sociale și de mediu (după principiile IFOAM, 2004).
2.4. Principiul administrării
19. Agricultura ccologică trebuie administrată într-o manieră

prudentă și responsabilă, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea
generațiilor actuale și viitoare și a mediului.
20. Agricultura ecologică este un sistem viu și dinamic, care
răspunde cerințelor și condițiilor inlerne și externe. Cei care practică
agricultura ecologică pot spori eficiența și productivitatea, însă nu cu
riscul de a pune în pericol sănătatea și bunăstarea organismelor vii.
21. Acest principiu stabilește că pmdența și responsabilitatea
reprezintă elementele esențiale ale strategiilor de management,
24
dezvoltare și alegere a tehnologiilor în agricultura ecologică. Este
necesar ca știința să se asigure că agricultura ecologică este sănătoasă,
sigură și validă din punct de vedere ecologic.
Totuși, cunoștințele științifice singure nu sunt de ajuns.
Experiența practică, înțelepciunea acumulată și cunoștințele tradiționale
și localc oferă soluții viabile, verificate în timp.
22. Agricultura ecologică trebuie să prevină apariția unor riscuri
majore, prin adoptarca unor tehnologii corespunzătoare și evitarea celor
nesigurc, prccum ingineria genetică. Deciziile trebuie să reflecte valorile
și cerințele tuturor celor care ar putea fi afectați, prin procese
transparente și participative (IFOAM, 2004).
2.5. Bune practici de agricultură ecologică
23. Ecosistemele agricole se situează la intersecția dintre

acțiunea factorilor naturali extemi (abiotici și biotici), a factorilor interni
(a genotipurilor care alcătuiesc agroecosistemele) și presiunea populației
timane (cerințelc social-economice), care influențează metodele de
gospodărire a lor, fapt care evidențiază complexitatea problemelor
agroecologiei (L. Muntean, 2005).
24. Agricullura ecologică are ca obiectiv protecția mediului,
prevenind impurificarea și degradarea acestuia cu întregul arsenal
chimic al agriculturii contemporane, a lucrărilor solului și irigațiilor și a
reziduurilor industriale de transformare a produselor agricole.
25. în strategia agriculturii ecologicc, Puia și Soran (1984)
relatează că înainte de orice, o premisă fundamentală se impune să
fie acceptată: orice sistem nou care se propune, trebuie să fie un sistem
intensiv, de înaltă productivitate, în caz contrar, oricât arfi de serioasă
fundamentarea sa biologică sau ecologică, el nu va putea fi acceptat
din rațiuni economice”.
26. Agricultura ecologică se bazează pe o serie de principii și
idei, cum ar fi conservarea sistemelor naturale de transformare ciclică,
utilizarea resurselor regenerabile în sistemele de producție și prelucrare,
protecția habitatelor vegetale și animalelor sălbatice, sporirea
biodiversității, utilizarea rațională a apei, susținerea conceperii unui
sistem integrat de cultivare care să contribuie la crearea unor fdiere de
prelucrare și distribuție echitabile din punct de vedere social și
responsabile în ceea ce privește mediul natural.
25
27. Principiile de bază ale agriculturii ecologice sunt:
• protecția mediului înconjurător;
• menținerea și sporirea fertilității solului;
• respectul pentru sănătatea consumatorilor;
• menținerea biodi versității ecosistemelor agricole;
• reciclarea substanțelor și resurselor, cât mai mult posibil
în cadrul exploatațiilor agricole;
• considerarea exploatațiilor agricole ca entități în echilibru;
• menținerea integrității produselor agricole ecologice, de
la producerea acestora și până la comercializarea lor;
• cultivarea plantelor și creșterea animalelor, în armonie
cu legile naturale;
• obținerea de producții optime, nu maxime;
• tehnologii noi și convenabile pentru sistemul de
agricultură ecologică,
• creșterea animalelor corespunzător cerințelor fiecărei
specii (IFOAM, 2004).
28. într-un sistem de agricultură ecologică, trebuie avută în
vedere dezvoltarea unor exploatații agricole durabile și productive, cu
obligația de a proteja mediul înconjurător. Tehnologiile de cultivare
trebuie să restabilească și apoi să mențină stabilitatea ecologică a
exploatației agricole și a mediului înconjurător. Fertilitatea solului este
menținută și îmbunătățită printr-un sistem de măsuri care favorizează
activitatea biologică maximă în sol, precum și conservarea resurselor
solului. Controlul buruienilor, bolilor și dăunătorilor se realizează prin
metode de control integrate, precum și prin lucrărilc solului, rotația
culturii, împrăștierea insectelor ulile pentru a crea un echilibru între
prădători și insectele dăunătoare, promovând diversitatea biologică.
29. într-un sistem de agricultură ecologică, animalele benefi-
ciază de condiții de creștere și de o densitate a animalelor conforme cu
necesitățile lor comportamentale, precum și de furaje ecologice și de
metode de creștere care reduc nivelul de stres, favorizează o mai bună
stare de sănătate a animalelor și previn îmbolnăvirile.
30. Principalul obiectiv al agriculturii ecologice este de a obține
produse agricole sănătoase și sigure pentru consumatori, având în
vedere și protecția mediului. Mențiunea de „Prodits ecologic”
garantează că acel produs este rezultatul unui mod de producție care
26
exclude utilizarea produselor chimice de sinteză și protejează mediul
înconjurător. Pcntru a putea fi comercializate, toate produsele
agriculturii ecologice trebuie să fie controlate și să obțină certificarea
din partea unui organism autorizat în acest sens (I. Toncca, 2003.)
31. Obiectivele agriculturii ecologice ar putea fi sintetizate
astfel:
să evite toate formele de poluare, atât la nivelul produselor
cât și la nivelul mediului;
să mențină fertilitatea naturală a solurilor, prin aceasta
putându-se asigura de o manieră durabilă, securitatea
alimentară a planetei;
să permită agricultorilor un nivel de viață decent;
să producă, în cantități suficiente și la un nivel calitativ
corespunzător, alimente-produse de care depinde, într-o
mare măsură, sănătatea consumatorilor (www.fermierul.ro).
32. Agricultura ecologică nu este un tip dc agricultură
„simplistă” ci dimpotrivă, ca se bazează pe respectarea unor reguli și
principii de producție stricte și riguroase, în conformitate cu ghidurile,
standardele naționale și internaționale, care îi conferă unitate în
desfășurare.
33. Pentru a fi recunoscute ca produse ecologice destinate
comercializării, produsele trebuie să facă referiri explicite la modul de
producție ecologică, să fie etichetate corespunzător și să se supună
controlului unui organism de inspecție și certificare, în scopul obținerii
certificatului de control (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale).
27
CAPITOLUL 3
BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU CULTURILE

ALTERNATIVE ÎN SISTEM ECOLOGIC
3.1. Bune practici de cultivare Ia hrișcă în sistem ecologic
3.1.1. Amplasarea culturii și rotația
34. Hrișca este adaptală la un climat umed și răcoros.

35. Planta nu este pretențioasă față de sol, valorificând solurile
inai sărace, acide, precum și solurile nisipoase. Solurile bogate sau ccle
bine fertilizate an de an nu sunt întotdeauna potrivite, deoarece
favorizează creșterile vegetative în dauna producției de boabe,
determină căderea plantclor și întârzierea vegetației. Solurile grele și rău
drenate nu sunt suportate de hrișcă (Gh.V. Roman, 2006).
Având o mare capacitate de solubilizare a elementelor nutritive
din sol, hrișca poate reuși pe solurile mai sărace sau pe cele carc au
necesitat drenare din cauza exccsului de umiditate sau au fost recent
desțelenite. Valorifică bine solurile nisipoase.
Datorită faptului că formează un sistem radicular superficial,
plantele suferă la secetă prelungită, mai ales în perioada de creștere
vegetativă.
36. Hrișca dă rezultatc bune după diferite plante premergătoare.
Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele, iar bune
premergătoare sunt considerate secara, cartoful sau sfecla. în Federația
Rusă, în multe zone de cultură, urmează în rotațic după secara de
toamnă. Producții mari se obțin și după cartof, după inul pentru fibră și
după sfeclă.
37. Datorită perioadei de vegetație scurte, în zonele mai umede,
hrișca poate fi cultivată drept cultură succesivă, fie pentm boabe, fie
pentru fân. Astfel, în regiunile cu precipitații în a doua jumătate a verii,
hrișca poate fi cultivată cu rezultate foarte bune în miriștea cerealelor de
toamnă sau a altor plante ce se recoltează timpuriu.
28
Figura 1. Cultură ecologică de hrișcă la ferma Moara Domnească
3.1.2. Fertilizarea
38. Planta răspunde bine la aplicarea îngrășămintelor în doze

moderate. Astfel, pentru condițiile din România, sunt necesare circa 40-
60 kg N/ha, 40-50 kg P2O5/ha și 60-80 kg K2O/ha pentru a obține
producții bune. De asemenea, datorită faptului că hrișca este sensibilă la
prezența clorului în sol, se va evita aplicarea îngrășămintelor de tipul
clorurii de potasiu, sub formă de sare brută sau kainit (Gh.V. Roman,
2006).
39. Este recomandată aplicarea mraniței bine mărunțită, în doze
de 10-15 t/ha.
29
3.1.3. Lucrările solului
40. Pregătirea terenului trebuie efectuată astfel încât să fie

realizată o mobilizare cât mai bună a solului, pentru a contribui la
mărirea capacității de înmagazinare a apei și la încălzirea lui.
41. După plantele premergătoare recoltate vara se poate efectua
un dezmiriștit, apoi se ară imediat la 20-25 cm adâncime. în anumite
situații, pe solurile ușoare se poate efectua arătura și devreme în
primăvară, deoarece rămâne timp suficient pentru a pregăti terenul
corespunzător până la semănat.
42. După plante premergătoare târzii, se execută o arătură
adâncă în toamnă, iar în primăvară când se poate lucra terenul, se
recomandă lucrarea cu un cultivator sau grapă cu discuri pentru afânarea
solului și distrugerea buruienilor, la o adâncime de 8-10 cm.
Pe solurile umede și reci dă rezultate arătura superficială la
10-15 cm. Chiar înainte de semănat se recomandă pregătirea patului
germinativ cu un combinator.
3.1.4. Sămânța și semănatul
43. Sortimentul de soiuri cuprinde soiurile „Emka", „Siva”,

„Shatilovskeja”. înainte de semănat, sămânța de hrișcă trebuie supusă
unei atente purificări, eliminând toate semințele mai ușoare, șiștave sau
nedezvoltate. Din cauza înfloririi și coacerii eșalonate, în masa de
semințe se află un număr însemnat de semințe seci, sau semințe
incomplet dezvoltate. Tradițional, purificarea semințelor pentru semănat
se realizează cu ajutorul vânturătoarelor, sau prin scufundarea și
agitarea lor în apă (Gh. Bîlteanu și colab., 1989).
44. Hrișca se seamănă primăvara mai târziu, când temperatura
solului a depășit 10°C; în țara noastră, de regulă, perioada de semănat se
situează în a doua jumătate a lunii aprilie-început de mai. în cultură
succesivă, poate fi amplasată după diferite plante furajere sau după
cereale păioase, semănatul efectuându-se până la sfârșitul lunii iulie.
45. Pentru semănat trebuie să fie folosită sămânță certificată
ecologic, cu germinația minimum 85% și puritatea minimum 97%. Se
seamănă în rânduri dese (12,5-15,0 cm) sau la 45 cm, în teren bine
mărunțit la suprafață, nivelat, fară resturi vegetale. Plantele cresc repede
și acoperă terenul, înăbușind buruienile. Ca urmare nu sunt necesare, în
30
condiții normalc, prea multe lucrări de îngrijire (Gh.V. Roman, 2006).
46. Densitatea de semănat este de 200-300 scmințe germinabile/m2,
la distanța dintre rânduri de 45 cm (45-60 kg/ha) și de 300-500 semințe
germinabile/m2 la distanțe de 12,5-15,0 cm (80-100 kg/ha).
47. Adâncimea de scmănat este de 4-5 cm pe solurile mai grele
și 6-8 cm pe solurile ușoare. Germenii scmințelor cu masa ridicată au
putere de străbatcrc mai mare.
3.1.5. Lucrări de îngrijire
48. După semănat este necesar tăvălugitul, mai ales când

umiditatea solului esle scăzută. Grăbirea răsăritului care se obține prin
această lucrare evită îmburuienarea culturii de hrișcă.
49. Creșterea plantelor de hrișcă este intensă chiar de la
înccputul vegetației. Frunzele și tulpina acoperă solul înnăbușind, în
general, oricare altă vcgetațic aflată în competiție cu hrișca. Când
situația o cere, buruienile pot fi combătutc prin prășit, când semănatul a
fost efectuat la 45 cm sau prin plivit selectiv, când scmănatul a fost
efectuat în rânduri apropiate.
50. Albina meliferă este principalul agent polenizator al florilor
de hrișcă. Instalarca stupilor în apropierea lanurilor de hrișcă determină
sporirea considerabilă a recoltelor. Pentru a obține o polenizare
eficientă, norma de polenizare este de 2-3 familii de albine puternice pc
hectar (după l.Cârnu, Gh.V.Roman, Ana-Maria Roman, 1982).
51. Cei mai importanți dăunători ai culturii de hrișcă sunl afidele
(Myzus persicae), carc pot fi controlate prin tratamente cu diverse
preparate acceptate de agricultura ecologică, ca de exemplu ulei de
parafină, extract de urzică (1 kg de plante proaspete la 10 1 apă,
inacerare 12-14 zile).
De asemenea, sunt recomandate stropiri cu piretrină sau
rotenonă în doză de 0,5%, 600-1000 1 soluție/ha (preparatele Biocid,
Florestin, Sanoplant).
3.1.6. Recoltarea
52. Producția cea mai ridicată se obține la efectuarea recoltării

când 2/3 din semințe au căpătat culoare brună, deci au ajuns la
maturitate. întârzierea recoltării peste această fază duce la pierderi
31
însemnate prin scuturare. Se scutură mai ales primele firucte care s-au
format, deci fructele cele mai valoroase. In cazul recoltării la coacere
completă, pierderile se pot ridica la 20-30%. Datorită perioadei iungi de
înflorire, de circa 30-35 zile, și maturitatea este eșalonată, iar recoltarea
devine o operațiune destul de dificilă (Gh.V. Roman, 2006).
53. Recoltarea plantelor de hrișcă se efectuează cu combina
pentru cereale, luând măsuri, prin reglaje, împotriva spargerii fructelor. Se
poate practica și recoltarea divizată (în două faze) prin tăierea planlelor cu
vindrovcrul, în orele de dimineață, pe rouă, seara sau chiar noaptea și
treieratul după 2-3 zile, cu combina prevăzută cu ridicător de brazdă.
54. Capacitatea de producție a plantelor de hrișcă este mai
rcdusă în comparație cu alte specii, și anume de 1500-2000 kg/ha.
Teoretic, planta de hrișcă are un potențial productiv deosebit de ridicat,
dar practic numai 10-15% din totalul florilor pe care le formcază o
plantă produc fructe recoltabile, normal dezvoltate. Sub formă de nutreț
verde, în faza de înflorire, pot fi recoltate 120-150 q/ha.
55. Imediat după recoltare, este recomandată condiționarea
recoltei, care constă în eliminarea impurităților și uscarea până la
umiditatea de păstrare de 12-14% (Gh.V. Roman, 2006).
Resturile vegetale rămase în urma recoltării pot fi încorporate în
sol odată cu arătura, aducând un plus de materie organică.
3.2. Bune practici de cultivare a bobului în sistem ecologic
3.2.1. Aniplasarea culturii și rotația
56. Bobul necesită un climat umed și răcoros. Cerințele față de

apă sunt ridicate, bobul fiind sensibil la secetă, în special la înflorire. In
zonele secetoase intervine și atacul mai accentuat al afidelor, ducând la
scăderea simțitoare a producțiilor.
57. Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase,
fertile, cu reacție neutră sau ușor alcalină. Solurile mai grele, argiloase,
și mai umede, sunt valorificate de bob dacă sunt structurate; pe solurile
nisipoase poate fi cultivat numai dacă apa freatică este la circa 1 m, sau
în regim irigat.
58. Zonele în care bobul întâlnește condiții favorabile în țara
noastră sunt: Podișul și depresiunile Transilvaniei și subcarpații
Moldovei (L.S. Muntean, 2006).
32
59. Tehnologia culturii bobului este simplă. în asolament poate
urma după orice plantă, cu excepția leguminoaselor; cele mai bune
rezultate se obțin după cereale păioase sau după prășitoare. în zona de
cultură de la noi poate fi semănat după cereale păioase, in pentru fibre,
sfeclă sau cartofi.
60. Bobul constituie o excelentă premergătoare pentru alte
plante legumicole sau de cultură mare.
Figura 2. Cultură ecologică de bob la ferma Moara Domnească
3.2.2. Fertilizarea
61. Bobul este o cultură agricolă care valorifică bine elementele

nutritive din rezervele solului, precum și efectul remanent al gunoiului
de grajd, administrat plantei premergătoare. Pe terenurile argiloase,
gunoiul de grajd aplicat direct dă bune rezultate. Dozele de gunoi de
grajd sunt de 20-30 t/ha. Pentru stimularea activității bacteriilor
simbiotice fixatoare de azot, este recomandată tratarea semințelor
înainte de semănat cu biopreparate specifice de tip Nitragin, în doze de
2 flacoane la cantitatea de sămânță necesară unui ha de cultură.
33
62. Imediat după recoltarea plantei premergătoare și eliberarea

terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de
dezmiriștit, cu scopul mărunțirii buruienilor, a resturilor vegetale și a
stratului superficial al solului.
63. Cât mai curând posibil terenul va fi arat cu plugul în agregat
cu grapa, la adâncimea de 25-30 cm. Arăturile efectuate vara vor fi
lucrate în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care
este nivelat terenul, sunt mărunțiți bulgării și sunt distruse buruienile
care răsar, reducând, astfel, rezerva de buruieni.
64. în primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar
numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea
exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleași motive, trebuie
redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole.
65. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre
care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului
compactat peste iarnă și o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de
semănat, de dorit cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu
câmpuri de grapă cu colți și lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului
pe adâncimea de semănat.
66. Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obțină un
teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca
adâncime și ca distribuire a semințelor; realizarea unei culturi uniform
dezvoltate, este foarte importantă pentru a înlesni recoltarea mecanizată
a culturii.
67. Pentru semănat, semințele de bob trebuie să aibă puritatea

peste 97%, germinația peste 85% și să provină din culturi certificate
ecologic. în cultură există soiurile „Negru rusesc”, „Costin”, JDe
Sevilla”.
68. Perioada de semănat este la începutul sezonului în
primăvară, în prima urgență, când solul are temperatura de 4-5°C.
Astfel, pentru germinație este folosită mai bine umiditatea rezultată în
urma topirii zăpezii; plantele dezvoltate mai devreme scapă de atacul
afidelor și se maturizează mai devreme.
34
69. Semănatul este efectuat, de regulă, în luna martie, folosind
sămânță dc cel mult 1-2 ani vechime, în cantitate de 220-250 kg/ha.
Pentru o răsărire uniformă este recomandată umectarea semințelor în
apă caldă (30°C), timp de 24 ore. Se seamănă la adâncimea de 6-7 cm,
în rânduri distanțate la 45-50 cm, echidistante (la distanțe egale) sau
grupate în benzi de câte 4-5 rânduri, cu poteci de 60 cm între ele.
Datorită faptului că, portul plantelor de bob este înalt și plantele sunt
viguroase, în sistem ecologic se recomandă cultivarea în benzi, între
care se amenajează culise în scopul protejării împotriva vântului și a
curenților reci de aer, a legumelor sensibilc, ca pepcnii, castraveții sau
fasolea. Se poate scmăna și în cuiburi la 50/30 cm.
70. Pentru aclivarea simbiozei cu bacteriile fixatoare de azot se
recomandă tratarea semințelor înainte de semănat cu preparate specifice:
Nitragin MZ, Azotobacterin, în doze dc 2 flacoane la cantitatea de
sămânță necesară pentru 1 ha.
71. în timpul perioadei de vegetație se execută lucrările curentc

de îngrijire. Pe solurile grele, este deseori nevoie să fie ruptă crusta, cu
ajutorul unei grape stelate, pentru a grăbi răsărirea plăntuțelor.
72. Răritul se face la 20 cm între plante pe rând sau lăsând 2-3
plante la cuib. După ce plantele au 10 cm înălțime sunt recomandate 2-3
prașile mecanice complelate cu prașile manuale (începând uneori chiar
după răsărirea plantelor); la ultima prașilă se recomandă un ușor
mușuroit. în perioadele secetoase se poate iriga prin aspersiune cu
norme de 400-500 m3 apă/ha.
73. O deosebită atenție trebuie acordată combaterii bolilor și
dăunătorilor. Rugina bobului (JJromyces fabae) se combate prin stropiri
cu zeamă bordeleză 1% sau prin ruperea și arderea tulpinilor bolnave.
Uneori, este practicată ruperea vârfurilor plantelor pentru a accelera
coacerea păstăilor, ca și pentru a îndepărta puricii verzi care atacă cu
predilecție vârfurile fragcde ale tulpinilor.
3.2.6. Recoltarea
74. Recoltarea bobului începe în luna mai și se efectuează în

momente diferite, în funcție de destinația producției, soiul cultivat și
35
condițiile de vegetație. Pentru consum sub formă de păstăi verzi, acestea
se rccoltează după circa 80-90 zile de la semănat, când au ajuns la
dimensiunile normale. Recoltând în mai multe reprize, la interval de 3-4
zile, pot fi obținute 2000-2500 kg/ha.
75. Pentru consum sub formă de semințe verzi, recoltarea este
efectuată ceva mai târziu, atunci când boabelc au dimensiunile
caracteristice soiului, dar sunt încă fragede, neîntările. Producția poate
atinge 8-12 t/ha.
76. Lăsând păstăilc pc plantă până la maturitatea deplină,
acestea pot fi recoltate în perioada iulie-august; producțiile ating
frecvent 2000-2500 kg/ha pentru consum sub formă de boabe uscate.
Resturile vegetalc cc rămân după treierat constituie un nutreț
foarte valoros, bogat în substanțc proteice care se pot administra în
furajarea animalelor. De asemenea, pe solurile mai puțin fertile, se
recomandă ca resturile vegetale să fie tocate și încorporate în sol,
aducând un spor de materie organică, îmbunătățind însușirile și
fertilitatea solului.
3.3. Bune practici de cultivare a năutului în sistem ecologic
77. Năutul are cerințe destul de mari față de temperatură.

Suportă cel mai ușor seceta dintre leguminoasele pentru boabe.
78. Solurile cele mai potrivite trebuie să aibă textura mijlocie, să
fie bogate în calciu. Nu reușește pe solurile grele, excesiv de umede,
slab aerate. Valorifică, însă, bine solurile nisipoase și ușor salinizate.
79. Năutul poate fi cultivat cu bune rezultate în Câmpia Dunării,
în Dobrogea, în câmpia de sud a Moldovei și în Câmpia de Vesl (L.S.
Muntean, 2006).
80. Amplasarea năutului la noi în țară nu constituie o problemă,
având în vedere suprafețele mici cultivate. Poate fi cultivat după orice
plantă, însă nu se recomandă să revină după el și după alte leguminoase.
în zona de cultură de la noi, năutul revine după cereale păioase sau
floarea-soarelui. La rândul său, el este o bună premergătoare pentru
grâul de toamnă, pentru zonele cu climat cald și mai secetos din sudul
României.
36
3.3.2. Fertilizarea
81. Plantă leguminoasă, năutul beneficiază de aportul de azot

provenit de la bacteriile simbiotice. Totuși, în condiții de secetă
pronunțată și pe solurile mai puțin fertile, bacteriile fixatoare de azot nu
găsesc condiții corespunzătoare de dezvoltare și ca atare este
recomandată aplicarea unor doze moderate de îngrășăminte organice de
tipul gunoiul de grajd bine mărunțit sau a mraniței, în doze de 10-12 t/ha
(Gh. Bîlteanu, 2003).
Figura 3. Plante ecologice de năut

(Câmpul Experimental Moara Domnească, 2008)
82. Succesiunea, momentul și modul de executare a fiecărei

lucrări depind de planta premergătoare, de starea de umiditate a solului,
de gradul de îmburuienare etc. Arătura de bază, adâncă de 20-22 cm
trebuie să fie executată în toamnă cât mai devreme, după lucrarea de
37
dezmiriștit. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în
toamnă (se grăpează), lucrări prin care este nivelat terenul, sunt
mărunțiți bulgării și sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel,
rezerva de buruieni.
83. în primăvară, terenul va fi lucrat cât mai timpuriu posibil,
dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita
compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleași
motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu
agregatele agricole.
în primăvară, sunt necesare, de regulă, două lucrări de grăpat,
dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea
solului și o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu
combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu
colți și lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de
semănat.
84. Pentru semănat semințele de năut trebuie să provină din

culturi ecologice și să aibă puritatea peste 96%, iar germinația peste
90%. în anumite cazuri, prin scarificarea semințelor de năut s-a redus
procentul de semințe tari de la 54% la 1%, fară a vătăma sămânța și
îmbunătățind germinația. Sortimentul cuprinde soiurile „Cicero”,
„Giilner”, ,J)e Lovrin”.
85. Semănatul va fi efectuat primăvara în urgența întâi, când
solul are temperatura de circa 4°C. întârzierea semănatului în zona de
cultură a năutului duce la uscarea solului, decalarea răsăririi și
fructificării, respectiv la scăderi importante ale producției.
86. Densitatea de semănat la năut va fi de 40 boabe
germinabile/m2. în zone umede se recomandă densități mai mari, de
până la 50 boabe/m2.
87. Se poate semăna în rânduri simple sau duble, la 50-70 cm
distanța dintre rânduri, pentru a se putea prăși.
88. Adâncimea de semănat recomandată este de 5-7 cm, în
funcție de textura și umiditatea solului. Cantitatea de sămânță folosită la
semănat este de 80-120 kg/ha, în funcție de densitatea stabilită și de
valorile MMB.
38
89. Poate fi efectuat un tăvălugit după semănat; în anumite

situații înainte de răsărire se execută o lucrare cu grapa care distruge
buruienile și crusta. Când plantele au 4-6 cm înălțime poate fi necesară
o lucrare cu sapa rotativă, efectuată în perioadele din zi în care plantele
își pierd turgescența, pentru a limita pierderile de densitate.
90. Principala lucrare de îngrijire este prășitul; lucrarea trebuie
repetată de 2-3 ori, în așa fel încât cultura să rămână tot timpul curată de
buruieni, iar solul să fie menținut afânat la suprafață.
3.3.6. Recoltarea
91. Având coacerea mai uniformă decât alte specii de

leguminoase pentru boabe, portul erect și păstăi indehiscente, năutul se
pretează mai bine la recoltatul mecanic. Trebuie recoltat când păstăile
au căpătat culoarea galbenă și frunzele s-au scuturat, în două etape sau
direct cu combina. La întârzierea recoltatului, pot rezulta semințe tari,
care fierb mai greu.
92. La noi în țară pot fi obținute producții de 1000-1500 kg/ha.
De reținut, capacitatea de producție a năutului care este, însă, mai mare,
de peste 2500 kg/ha.
Pe solurile mai puțin fertile, se recomandă încorporarea resturile
vegetale în sol pentru îmbunătățirea însușirilor acestuia.
3.4. Bune practici de cuitivare a lintei în sistem ecologic
93. Planta nu este pretențioasă față de căldură, dar sensibilă la

insuficiența apei, îndeosebi la seceta atmosferică.
94. Pe de altă parte, excesul de umiditate duce la creșterea buru-
ienilor cu care lintea nu poate lupta, precum și la favorizarea bolilor.
95. Lintea întâlnește condiții foarte favorabile în centrul și
nordul Moldovei, depresiunea Bârsei și Câmpia Vinga din Banat.
Porțiunile limitrofe acestora din Moldova și Banat cuprind zone
favorabile (L.S. Muntean, 2006).
39
96. O cultură reușită de linte depinde într-o mare măsură de
alegerea plantei premergătoare. O particularitate de care trebuie să se
țină seama la alegerea locului în rotație este ușurința cu care buruienile
invadează semănăturile de linte, chiar din primele faze de creștere.
Având un foliaj puțin bogat, talia joasă, ritmul de creștere lent, lintea nu
reușește să împiedice creșterea buruienilor. De aceea, ea trebuie
semănată într-un teren cât se poate mai liber de buruieni.
97. Lintea preferă plantele prășitoare din zona ei de cultură, care
lasă terenul curat de buruieni, dar și cerealele păioase.
98. Specia nu se autosuportă; după ea poate urma orice altă
plantă de cultură, cu excepția leguminoaselor pentru boabe.
Succesoare potrivite sunt cerealele păioase, în special grâul de
toamnă, deoarece lintea eliberează terenul devreme și îl lasă într-o stare
bună de fertilitate.
3.4.2. Fertilizarea
99. Lintea este o cultură care beneficiază de aportul de azot

provenit de la bacteriile fixatoare. De asemenea, trebuie cultivată după
plante care au fost corect fertilizate, beneficiind de efectul remanent.
100. Pentru tratarea semințelor pot fi folosite preparatele
bacteriene: Nitragin MZ, Nitragin SO, 200 ml/cantitatea de sămânță
necesară pentru 1 ha.
Figura 4. Cultură ecologică de linte la ferma Moara Domnească

40
101. Prin lucrările solului trebuie să se urmărească în mod

deosebit combaterea buruienilor, acumularea unei rezerve de apă în sol
și o mărunțire corespunzătoare a tercnului.
102. Imediat după recoltarea plantei premergătoare și eliberarea
terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de
dezmiriștit, cu scopul mărunțirii buruienilor, a resturilor vegetale
(miriștea) și a stratului superficial al solului.
103. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat
cu grapa, la adâncimea de 25-30 cm. Arăturile efectuate vara se lucrează
în mod repetat până toamna, lucrări prin care este nivelat terenul, sunt
mărunțiți bulgării și sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel
rezerva de buruieni.
104. Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai
târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă”.
în mod obișnuit, este susținută necesitatea grăpării și nivelării arăturii în
toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă
mai repede și uniform și se poate semăna devreme.
105. în primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil,
dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime, pcntru a evita
compactarea cxagerată prin trecerea agregatclor agricole; din acelcași
motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren.
De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dinlre care o
lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului și a doua
lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, de dorit cu combinatorul sau
cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colți și lamă
nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănat.
106. Prin toatc lucrările solului trebuie urmărit să se obțină un
teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca
adâncime și ca distribuire a semințelor, realizarea unei culturi uniform
dezvokate, ceea ce este foarte important pentru a înlesni recoltarea
mecanizată a culturii (N. Zamfirescu și colab. 1965).
107. Sămânța de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar

germinația peste 85% și să provină din culturi certificate ecologic.
41
Semănatul se efectuează primăvara devreme în prima urgență. întârzierea
semănatului face ca răsărirea plantelor să fie neuniformă, cultura se
îmburuienează, iar seceta de vară diminuează fecundarea și formarea
păstăilor. Sunt semnalate situații în care semănatul cu 10 zile întârziere a
micșorat producția cu 400-500 kg/ha (D. Ionescu și colab., 1967).
108. Densitatea la semănat va fi cuprinsă întrc 180 și 220 boabe
germinabile/m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) și între 250 și
300 boabe/m2 pentru lintea mică (ssp. microsperma).
Distanța dintre rânduri recomandată este de 12,5-15,0 cm, pentru
semănat fiind folosite semănători universale. Adâncimea de semănat este
de 3-5 cm, iar cantitatea de sămânță la hectar de circa 100 kg/ha la lintea
mare și de 80 kg/ha la lintea mică.
109. După semănat se recomandă adesea un tăvălugit, iar după

răsărire, când plantcle au 6-8 cm, se trece cu grapa cu colți reglabili cu
colții îndreptați înapoi, care distruge crusta și buruienile în curs de
răsărire. Plivitul biologic este necesar pentru a înlătura diferite buruieni,
printre care și lintoiul (Vicia sativa var. lensisperma)', acesta se
deosebește de linte având plante mai viguroase, foliolele frunzelor mai
mari și mucronale (cu vârf), iar florile colorate. în loturile semincere
plivitul biologic este obligatoriu.
3.4.6. Recoltarea
110. Păstăile lintei ajung la maturitate pe rând, în ordinea în care

a avut loc înfloritul, adică de la partea inferioară a plantei spre cea
superioară. Momentul cel mai potrivit pentru recoltare este atunci când
păstăile inferioare au căpătat culoarea galbenă-brunie caracteristică, iar
cele de la mijloc au devenit galbene, boabele lor fiind în pârgă, iar cele
supcrioare încă verzi. întârzierea recoltării peste faza menționată
determină plesnirea păstăilor de la bază sau căderea lor de pe plantă.
Recoltarea mai timpurie conduce la creșterea procentului dc boabe verzi
și zbârcite, care depreciază calitatea recoltei.
111. Lintea este recoltată prin cosire cu vindroverul. Plantele tăiate
se usucă pe câmp în brazde, după care se treieră cu combina. Pe suprafețe
mici, în sistem gospodăresc, lintea poate fi recoltată manual, prin cosire sau
prin smulgere, după care treieratul poate fi efecluat la staționar.
42
112. Este indicat ca recoltarea lintei să se efectueze numai pe
timp frumos, iar plantele retezate să nu fie expuse prea mult în bătaia
soarelui. Este apreciată lintea cu bobul de culoare uniformă pentru
întreaga masă de semințe. Capacitatea de producție a lintei se situează în
jurul a 1000-1500 kg/ha boabe. Producția de boabe reprezintă 50% din
producția totală a lintei.
După recoltare, resturile vegetale au importanță în hrana
anirnalelor deoarece constituie un furaj deosebit de valoros, bogat în
proteine, iar dacă sunt încorporate pot aduce un aport semnificativ de
elemente nutritive la nivelul solului, în special azot.
3.5. Bune practici de cultivare a dovleacului în sistem

ecologic
113. Dovleacul se caracterizează prin cerințe relativ mari față de

căldură. In ceea ce privește umiditatea este de menționat că planta
consumă cantități mari de apă, datorită suprafeței foliare foarte mari.
Aprovizionarea cu apă a plantei se face ușor prin sistemul radicular
foarte bine dezvoltat; pe de altă parte, planta nu suportă umiditatea mare
din sol.
114. Dovleacul nu este pretențios față de sol, dar este
recomandată cultivarea lui pe soluri afânate și bogate în substanțe
nutritive. Trebuie evitată amplasarea dovleacului pe solurile prea
umede, datorită pericolului apariției diferitelor boli.
115. Cultivarea în monocultură a dovleacului nu este indicată
pentru că poate să aibă boli ca făinarea (Sphaerotecha fuliginea) și mana
(Peronospora), iar resturile de tulpini pot deveni focare de infecție,
cauzând daune la plantule și la plantele dezvoltate. în consecință, pe
aceeași parcelă dovleacul poate fi cultivat din nou numai începând din
anul al treilea. Bune rezultate a dat și după desțelenirea solelor înierbate.
De regulă urmează după cereale.
116. La rândul lui este o bună premergătoare pentru cerealele de
primăvară, și chiar pentru cele de toamnă. Experiențele au dovedit că,
prin cultivarea dovleacului ca plantă premergătoare, în cazul grâului se
poate obține un surplus de producție de 0,5-1,8 t/ha, comparativ cu alte
premergătoare.
43
Figura 5. Cultură ecologică de dovleac
(Maribor, Slovenia, 2007)
3.5.2. Fertilizarea
117. Dovleacul este recunoscător la administrarea îngrășămin-

telor organice inclusiv a mraniței aplicată la cuib, odată cu semănatul.
De asemenea, valorifică efectul remanent al îngrășămintelor organice
aplicate plantelor premergătoare.
Dozele de gunoi de grajd recomandate sunt de 30-60 t/ha.
118. Acestea încep după eliberarea terenului de planta

premergătoare și vizează, pe lângă mobilizarea solului, mărunțirea și
încorporarea resturilor vegetale, nivelarea și realizarea de rezerve de apă
cât mai mari în sol. După lucrarea de dezmiriștit, arătura de bază va fi
efectuată la 20-25 cm adâncime pe terenurile mai ușoare și la 25-30 cm
pe terenurile mijlocii și grele, cu plugul în agregat cu grapa.
119. Dacă la desprimăvărare terenul este denivelat și
îmburuienat, după zvântarea terenului se execută o lucrare cu grapa cu
44
discuri în agregat cu grape cu colți, pregătirea patului germinativ
urmând să se facă cu combinatorul, perpendicular pc direcția de
semănat, chiar înainte de semănat.
120. în cultura ecologică trebuie folosite semințe însoțite de un

certificat eco-sigilat, cu puritatea minimum 99% și germinația minimum
95%. Soiurile sunt „TurceștF și de „De Bărăganu".
Semănatul în cultură pură se va face în luna aprilie.
121. în cultivarea dovleacului uleios este importantă distanța
dintre rânduri și dintre plantc pc rând. Sunt recomandate următoarele
distanțe: 100x60 cm, 140x45 cm, 152x40 cm. Distanța de semănat
poate fi și de 150 cm între cuiburi. în sistcm gospodăresc, se poate
scmăna manual.
122. La semănatul manual, în cuiburi, pe teren marcat, se pun în
fiecare cuib 4-6 semințe, distanțate întrc cle. Din varietățile cu sămânță
fără coajă vor fi puse 6-10 semințe, deoarece acestea au gcrminația
defectuoasă. Cantitatea de sămânță la hectar este de 3-5 kg la dovleacul
porcesc și 6-12 kg la cel turcesc. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm
(E. Luca, 2005).
123. Când este semănat în cullură intercalată, semănatul
dovlecilor prin porumb se poate face mecanizat sau manual, fie în
același timp cu semănatul porumbului fie după răsăritul porumbului. în
cazul utilizării mașinii de scmănat, se amestecă semințele sau se
seamănă separat în rânduri intercalate 2-3 rânduri de porumb, un rând
de dovleac. în cazul semănatului manual, metodă care se aplică pe
suprafețe mici, dovleacul se seamănă fie în același cuib cu porumbul, fie
între cuiburile de porumb, la al treilea sau la al patrulea rând și la
distanțe de 3-4 m cuib față de cuib.
în cultură intercalată, densitatea dovlecilor este de 1.600
cuiburi/ha, la fiecare cuib lăsându-se 1-2 plante. Distanța de semănat
recomandată este de 3-4 m, deoarece producția de porumb scade foarte
mult datorită consumului mai mare de apă și de substanțe nutritive al
dovleacului; pe de altă parte, sunt împiedicate prașilele, îndeosebi a
doua și a treia, când vrejii încep să se întindă (I. Țîru, 1974).
45
124. Lucrările de înlreținere constau din 2-3 prașile mecanice,

efectuate până înccp să se extindă vrejii. Odată cu prașilelc sc vor lăsa
în fiecare cuib cel mult 4 plantc, ai căror vreji vor fi dirijați în dirccții
diferite. Prașilele mecanice trebuie complctate cu lucrări de prășit și
plivit manual la cuib. în sistem gospodăresc, combaterca buruienilor se
poatc cfcctua prin lucrări manuale de prășil și plivit, pc întrcaga
suprafață.
3.5.6. Recoltarea
125. Semnul începutului coaccrii este schimbarea culorii

fructului, prin apariția unor dungi gălbui-verzi. Recoltarea începe în
momentul când semințele ajung la o umiditate dc 50-60%.
126. Recoltarea dovleacului uleios, în general, esle mecanizată;
în sistcm gospodăresc cste efectuată manual. La recoltarea dovleacului
uleios ecologic este foarte importantă curățirea mașinilor, a mijloacelor
de recoltare și a depozitelor, corespunzător normelor specifice.
în cultură intercalată cu porumbul, dovlecii sunt recollați după
tăierea cocenilor, astfel încât să se poată strânge mai ușor.
127. Rccoltarca înccpc după ce s-a ridicat roua cu adunatul
dovlecilor în rânduri, la distanță de 3 m. Zdrobirca și scoaterea
semințelor va înccpc după două zilc dc la tcrminarea formării rândurilor.
128. Semințele recoltate trebuic adunatc în containere sau în saci
curați. Sacul de folie nu este indicat deoarece în timpul zilei, din cauza
căldurii, semințclc încep să fermenteze, iar în timpul spălării, coaja
verde a seminței cade.
129. Cantitatea recoltată în timpul unei zile va fi spălată cu apă
curată. Semințele binc spălate sc usucă mai repede decât cele nespălate;
totodată nu se lipesc, iar pelicula argintie se desprindc mai ușor în
timpul prelucrării. Spălarea se realizează cu o mașină specială sau cu o
rcmorcă mică (3 l) special amcnajată.
Pentru uscarea semințelor se folosesc mese speciale. Pot fi
folositc și uscătoare dc tutun sau de plante medicinale. Temperatura
aerului de uscare nu trebuie să depășească 40°C, aceasta fiind
temperatura la care calitatea și capacitatea de germinație a seminței nu
sunt alterate. Conținutul optim de umiditate al seminței uscate este de
46
8-9%. La un conținut de umiditate mai ridicat, depozitarea va fi
nesigură; semințele pot fi atacate de diferiți agenți patogeni și de
mucegai. în cazul unei uscări excesive semințele se rup, au loc pierderi
inutile (pierderi de greutate și cheltuieli mari de energie). Durata
uscării este de circa 12-16 ore, în funcție de instalație. înainte de a fi
scoase de la uscător, semințele uscate trebuie răcite de la temperatura
de 38-40°C până la 20-25°C.
Figura 6. Imagine de la recoltarea dovleacului pentru ulei

(Maribor, Slovenia)
130. Producția medie de fructe este de 40-60 t/ha uneori chiar

120 t/ha în cultură pură și de 10-15 t/ha în cultură intercalată prin
porumb.
Producțiile corespunzătoare de semințe sunt de 400-1000 kg/ha
în culturi pure și de 2Q,0-300 kg/ha în cultură intercalată.
Frunzele și vrejii rămași după recoltare pot fi tocați și utilizați ca
nutreț în hrana animalelor numai prin însilozare, amestecate cu paie,
coceni sau resturile rămase după extragerea uleiului.
47
3.6. Bune practici de cultivare a coriandrului în sistem
ecologic
131. Cele mai favorabile condiții de cultură se regăsesc în

zonele de sud și de sud-est ale României. în zona de sud, unde
temperaturile minime nu scad iarna sub -16°C, ar putea fi cultivat ca
plantă de toamnă, dar de regulă este semănat în primăvară foarte
devreme, în prima urgență.
132. Coriandrul este pretențios față de sol. Preferă solurile cu
textură mijlocie, bogate în humus, dar reușește bine și pe preluvosoluri,
cu textură mijlocie și pH = 6-6,5.
Prin comparație, excesul de umiditate în sol și în atmosferă,
precum și vânturile calde și uscate, sunt nefavorabile creșterii și
dezvoltării coriandrului.
133. Este recomandată cultivarea coriandrului după plante ce
lasă solul curat de buruieni, fară resturi vegetale și bogat în elemente
nutritive, așa cum sunt leguminoasele pentru boabe și unele plante
prășitoare care au fost fertilizate cu gunoi de grajd. Poate fi cultivat cu
rezultate foarte bune și după cereale păioase, cu condiția să fie
încorporate foarte bine resturile vegetale (paiele), pentru a asigura astfel
un plus de materie organică în sol.
134. Coriandrul nu va fi cultivat după alte plante din fam.
Apiaceae (de exemplu, anason, fenicul, chimen) sau în monocultură, și
va reveni pe același teren după 4-5 ani, pentru a evita astfel apariția de
buruieni, boli și dăunători specifici.
în ultimele decenii, unii agricultori din sudul României au
practicat, cu bune rezultate, rotația grâu de toamnă-coriandru.
3.6.2. Fertilizarea
135. Coriandrul este mare consumator de azot și mai puțin de

fosfor și potasiu. în exces, îngrășămintele cu azot favorizează atacul
bolilor criptogamice, care scad mult calitatea fructelor. Dozele de
îngrășăminte aplicate trebuie să fie moderate. Și anume, o cultură de
coriandru are nevoie de un aport în elemente nutritive de 50-70 kg N/ha,
40-50 kg P2Os/ha și 30-35 kg K2O/ha. Pot fi utilizate atât compostul cât
48
și mranița, pe suprafețe mai mici, dar și gunoiul de grajd bine fermentat
(15-20 t/ha), pe suprafețe mai mari. îngrășămintele cu fosfor sau
potasiu, de tipul fosfaților naturali și al sulfatului de potasiu, se
recomandă a fi administrate toamna, sub arătură.
Figura 7. Cultură ecologică de coriandru

136. Imediat după recoltarea plantei premergătoare este

recomandată mărunțirea resturilor vegetale printr-o lucrare de
dezmiriștit realizată cu grapa cu discuri, și apoi arătura propriu-zisă.
Prin lucrările solului, trebuie realizate mărunțirea și nivelarea foarte
bună a terenului, pentru a conserva rezerva de apă din sol și pentru a
asigura efectuarea în condiții bune a semănatului și a recoltării
mecanizate, fară pierderi. Arătura trebuie efectuată la 20-22 cm
adâncime, să fie de calitate și să asigure încorporarea resturilor vegetale.
La desprimăvărare este necesară o lucrare de grăpat, pentru mobilizarea
solului compactat peste iarnă. Pregătirea patului germinativ trebuie
49
realizată cu un combinator, pe adâncimea de semănat. Va fi evitat un
exces de lucrări înainte de semănat din dorința de a pregăti foarte bine
patul germinativ, deoarece există pericolul de a pulveriza solul și a
favoriza formarea crustei.
137. Soiurile recomandate pentru semănat sunt „Omagiu” și

„Sandra”. Sămânța trebuie să fie produsă în loturi semincere cultivate în
sistem ecologic, trebuie să fie certificată de un organism de inspecție și
certificare ca provenind din astfel de loturi semincere. De asemenea,
sămânța trebuie să fie sănătoasă, cu puritatea fizică de minimum 94% și
germinația de minimum 65%.
138. Coriandrul este semănat, de regulă, primăvara în prima
urgență, respectiv în luna martie, când evoluția vremii permite intrarea
pe teren. Se seamănă cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-
29), la distanța dintre rânduri de 25 cm sau chiar 50 cm, pe terenurile
îmburuienate, care necesită prașile repetate. Datorită semințelor mici,
adâncimea de semănat recomandată este de 3-4 cm.
Densitatea plantelor în lan trebuie să fie la răsărire de circa 200-
300 plante/m2, ce se poate realiza cu norme dc semănat de 12-20 kg/ha.
139. După răsărirea plantelor se recomandă efectuarea de prașile

și pliviri de câte ori este nevoie, pentru a fi menținut solul curat de
buruieni.
140. Controlul bolilor (bacterioza - Pseudomonas syringae,
cercosporioza - Cercospora coriandri, și putregaiul rădăcinilor-
Sclerotinia sclerotiorum), se realizează preventiv prin intermediul
lucrărilor fîtotehnice preventive (respectarea rotației, distrugerea
resturilor vegetale) sau curative cu ajutorul tratamentelor pe bază de
preparate minerale, de genul: hidroxidului de cupru (Champion 50 WP,
Funguran OH 50 WP) sau oxiclorurii de cupru (Turdacupral 50 PU), în
concentrații de 0,4-0,5%.
141. Pentru controlul viespei semințelor de coriandru (Systole
coriandri) este recomandată combaterea biologică cu ajutorul
prădătorilor entomofagi, așa cum este viespea Trichogramma spp., în
doză de 50-100 de mii exemplare la ha.
50
142. Pentru asigurarea polenizării sunt recomandate două
colonii de albine pe hectar, amplasate la marginea lanului, la începutul
înfloritului.
3.6.6. Recoltarea
143. Recoltarea se realizează cu combinele de tip universal

(pentru cereale), atunci când 60-70% din fructe au ajuns la maturitate.
144. La treierat, se recomandă reglarea cu atenție a combinei
pentru a fi evitată spargerea fructelor. în anumite situații, este posibilă și
recoltarea în două etape, mai întâi tăierea plantelor urmată, la interval de
câteva zile, de treieratul cu combina.
145. După recoltare, produsul destinat consumului va fi condi-
ționat la selector, pentru eliminarea impurităților. Condițiile tehnice de
recepție prevăd ca produsul să fie format numai din fructe întregi.
146. Impuritățile admise în recoltă sunt următoarele: maximum
3% fructe înnegrite; maximum 7% fructe jumătăți (mericarpii);
maximum 2% corpuri străine organice; maximum 1% corpuri străine
minerale. Umiditatea maximă admisă este. de 12%, iar concentrația
minimă în ulei volatil trebuie să fie de 0,3%.
147. în sistem ecologic pot fi obținute producții de 1.200-
1.400 kg fructe/ha.
Resturile vegetale sunt mărunțite și încorporate în sol, odată cu
arătura, ca aport de materie organică.
3.7. Bune practici de cultivare a chimenului în sistem

ecologic
148. Chimenul este cultivat, de obicei, în zonele mai umede și

răcoroase, pe luncile râurilor. în zonele de câmpie are tendința să
degenereze, iar în condiții de secetă și arșiță, producțiile sunt
compromise. Chimenul este puțin pretențios față de căldură,
temperatura minimă de germinație fiind de 6-8°C. Umiditatea în exces,
dar și seceta și, mai ales vânturile uscate influențează negativ producția.
149. Este puțin pretențios față de sol, reușind bine pe orice tip de
sol și suportă valori ale pH de la 4,8 până la 7,8. Fiind o plantă de
51
origine mediteraneană preferă un sol afânat, cu un bun drenaj al apei,
luminozitatea puternică și o bună circulație a aerului.
150. Zonele favorabile de cultivare a chimionului sunt arealele
deluroase din Moldova și Transilvania.
151. Chimenul trebuie amplasat după culturi ce lasă terenul
curat de buruieni și bogat în substanțe nutritive. Bune premergătoare
sunt prășitoarele, leguminoasele pentru boabe și cerealele de toamnă
(grâul, secara, orzul, triticale).
152. Chimenul nu suportă monocultura datorită răspândirii
bolilor și dăunătorilor; totodată, din aceleași motive trebuie evitată
cultivarea după alte plante din familia Apiaceae, ca de exemplu: anason,
coriandru sau fenicul.
Figura 8. Plantă de chimen la înflorire

52
3.7.2. Fertilizarea
153. Chimenul valorifîcă bine elemcntelc nutritive din sol, care

aduc sporuri dc producțic deosebite. Planta răspunde bine la aplicarea
gunoiului de grajd bine fermentat, în cantități moderate de 10-12 t/ha,
administrat toamna, înainte de arătură. Reacționează bine și la efectul
remanent al gunoiului de grajd aplicat plantei premergătoare. De
asemenea, pot fi folosite și altc îngrășăminte organice, cum sunl
compostul sau mranița, pc suprafețc mai mici. Odată cu aplicarea
gunoiului, poate fi administrată și o suplimentare cu fosfat natural (cu
un conținut de 90 mg PiOs/kg), în doze de 100-150 kg/ha, precum și cu
sulfat dc potasiu, care vine și cu un aport de săruri de magneziu. Toate
aceste produse trcbuie să fic autorizate de organismele de inspecție și
certificare.
154. Dacă sunt administrate cantități prca mari dc îngrășăminte
poatc fi amplificat atacul de boli și, de asemenea, scade rezistența la ger
a plantclor pc timpul iernii.
155. Momentul recomandat de aplicare a diverselor
îngrășăminte poate fi primăvara devreme, inclusiv în anul al doilea de
cultivare, pcntru ca plantele să aibă condiții bune de creștere și
dezvoltare a rădăcinilor și a organclor aeriene, imcdiat la pornirea în
vegetație.
156. Lucrările dc bază pcntru înființarca culturii de chimion

depind de planta premergătoare și, de faptul că, aceaslă cultură poate fi
semănată în toamnă sau în primăvară, cât mai devreme posibil.
157. Atunci când chimenul va fi semănat în primăvară, după
cerealc sau chiar după culturi care părăsesc terenul în toamnă, sistemul
de lucrări începc cu un dezmiriștit imediat după recoltarea plantei
premergătoare, urmat de arătură, executată la 22-25 cm adâncime.
158. Deoarece chimenul este cultivat, de obicei, în zone umede
și răcoroase, se recomandă ca arătura să rămână nelucrată peste iarnă. In
primăvară, cât de devreme posibil și când vremea permite, terenul va fi
mobilizat cu grapa cu discuri, apoi va fi pregătit patul germinativ în
vederea semănatului, cu un combinator. în cazul în care solul este prea
afânat și există pericolul ca semințele să fie semănate prea adânc,
53
înainte de semănat se recomandă nivelarea și tasarea terenului cu
tăvălugul, iar apoi, eventual, se grăpează ușor.
159. în situația în care chimenul va fi semănat toamna, este
efectuată o lucrare de dezmiriștit, apoi arătura de bază, executată cât mai
devreme posibil, care va fi grăpată imediat și va fi menținută afânată și
curată de buruieni, până la însămânțare. Pentru o cât mai bună mărunțire
a patului germinativ, înaintc de semănat terenul va fi lucrat o dată sau de
două ori cu combinatorul.
160. Sămânța utilizată pentru înființarea culturii trebuie să

provină din loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie
certificată și să fie sănătoasă, cu puritatea minimum 97% și germinația
minimum 80%. Populațiile locale existente în cultură în România sunt
„Mare de Roman” și „De Ghimbav”. Datorită faptului că se pierde
repcde capacitatea germinativă, este necesar ca sămânța să provină din
recolta precedentă.
161. Chimenul poate fi semănat atât în cullură pură (doar
chimen), cât și în cultură mixtă (cultură intercalată), alături de o specie
agricolă protectoare, ca de exemplu: mac, mazăre, muștar, orz sau ovăz.
162. Sămânța poate fi tratată înainte de semănal pentru a se obține
o răsărire cât mai rapidă și mai uniformă sau pentru combaterea agenților
patogeni prczenți pe învelișul semințelor. Astfel, sămânța poate fi
dezinfectată fie prin tratament termic la 52°C, timp de 10-15 minute, fte
cu apă caldă (52-54°C), după care este trecută printr-un curent de apă
rece. Un alt tratament practicat în agricultura ecologică îl constituie
înmuierea semințelor în apă timp de 18 ore, după care acestea se țin în
grămezi la temperatura de 18-22°C timp de 4-5 zile, lopătându-se până
când 5-7% din boabe au germinat. în continuare, semințele sunt așezate în
strat subțire, sunt lopătate pentru a se zvânta, apoi vor ft semănate.
163. Semănatul se efectuează primăvara, în prima urgență, cu
semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), la care se montează
limitatoare de adâncime și distribuitoare pentru scmințe mici. De regulă,
distanța dintre rânduri este de 45-50 cm, iar adâncimea dc semănat de
1,5-2,5 cm; dacă se înființează o cultură mixtă, de obicei cu mac,
adâncimea de semănat este mai mică. Distanțcle între rândtiri mai mici
de 45 cm aduc sporuri de recollă, dar îngreunează mult executarea
54
lucrărilor de întreținere, pentru ținerea sub control a buruienilor.
Cantitatea de sămânță necesară la hectar estc de 10-12 kg în cultură pură
și de 8 kg în cultură intercalată. Dacă se cultivă cu mac, cantitatea de
sămânță va fi de 8 kg/ha, la care se adaugă 1-2 kg din sămânța dc mac.
164. Semănatul din toamnă dă rezultate bune atunci când
plantele se pot dezvolta bine până la intrarea în iarnă. în aceste s ituații,
perioada de semănat poate fi încadrată între 15-20 septembrie și 1
octombrie. în culturilc înființate din toamnă, plantele pot produce chiar
din anul următor și se evită, astfel, pierderea unui an de producție.
165. în practica curentă, chimenul este semănat primăvara foarte
de timpuriu. în acest caz, trebuie să fie semănat cât mai devreme pentru
ca plantclc să poată folosi din plin umiditatea acumulată în sol pe timpul
iernii. Producția de fructe va fi obținută în anul al doilea.
166. Chimenul necesită o bună îngrijire atât în primul an cât și

în anul doi de cultură. în primul rând, prin lucrările de întreținere va fi
urmărită combaterea buruienilor și menținerea solului în stare afânată.
Aceste cerințe pot fi realizate prin prașile repetate între rânduri și pliviri
pe rând.
167. Pot fi executate 2-4 prașile mecanice și tot atâtea lucrări
manuale de prășit și plivit pe rând. Prima prașilă va fi efectuată
primăvara, cât mai devreme posibil, iar ultima toamna înainte de venirea
timpului rece. Odată cu ultima prașilă, trebuie mușuroite rândurile de
plante, cu scopul de a fi mai bine apărate de ger. în cazul în care
plantele sunt prca dese pe rând, este necesar răritul acestora la distanța
de 10-15 cm.
168. Atunci când este cultivat în cultură mixtă (intercalată) cu
macul, după recoltarea macului vor fi îndepărtate resturile de tulpini de
mac și vor fi administrate îngrășămintele cu fosfați naturali, care vor fi
încorporate odată cu ultima prașilă mecanică.
169. în anul al doilea, primăvara devreme, terenul poate fi lucrat
cu grapa cu colți, de-a curmezișul rândurilor, de dorit cu colții îndreptați
înapoi. Mai târziu se va prăși mecanic sau manual între rânduri și se va
plivi pe rând.
170. Controlul bolilor și al dăunătorilor se realizează prin
metode preventive care țin de rotație, lucrările solului, dar și prin
tratamentul termic al semințelor.
55
între bolile care provoacă pagube importante se numără
putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) și antracnoza (Colletotrichum
spp.), care atacă mai ales când plantele sunt mai puțin viguroase și au
suferit datorită acțiunii ncfavorabile a factorilor de mediu. Contra
acestor boli sunt recomandate preparate pc bază de Cu, precum
oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU), în concentrație de 0,4-0,5%.
Pentru combaterea fainării (Erysiphe cichoracearum), poate fi
utilizat sulf muiabil, în concentrație de 0,4%.
3.7.6. Recoltarea
171. Momentul cel mai potrivit pentru recoltarea chimcnului

este atunci când aproximativ 80% din fructe au ajuns la maturitate și au
o colorație brună. Dat fiind faptul că fructele dc chimen se scutură
dcstul de ușor, se recomandă ca recoltarea să aibă loc într-un timp cât
mai scurt și cu foarte multă atenție.
172. Recoltarea poate înccpc când 50-60% din fructelc umbelei
principale au devenit galbene-brunc. Rcglajele pentru treierat se rcferă
la reducerea turației la aparatul de treierat, deschiderea tobei, reducerea
intensității vântului, montarea unor site corespunzătoarc.
173. Estc bine ca recoltarea să fie efectuată dimineața, cât mai
devreme cu putință, după ce s-a cvaporat roua, pentru a se cvita
pierderile prin scuturare.
174. Condițiile de recepționare prcvăd următoarele: maximum
1% resturi de codițe sau alte părți de plantă; maximum 2% fructe seci,
sparte, înnegrite; maximum 1,5% corpuri străine organice; maximum
0,5% corpuri străine minerale; maximum 12% umiditate.
Producția de fructe variază între 1000 și 1600 kg/ha. Resturile
vegetale trebuicsc mărunțite și încorporate în sol.
3.8. Biine practici de cultivare a anasoinilui în sistem

ecologic
175. Cele mai favorabile zonc pentru cultura anasonului din țara
noastră sunt cele din sud, în județele Constanța, Dolj, Timiș, lalomița,
Teleorman și Olt. Planta preferă un climat călduros, dar este
pretențioasă și față de umiditatc. Este sensibilă la temperaturile mai
56
scăzute și la seceta din fazele de germinat-răsărit, deoarece în aceste
condiții creșterea plantelor este încetinită și cultura poate fi invadată de
buruieni și de boli. Excesul de umiditate, mai ales la înflorit,
îngreunează foarte mult polenizarea, favorizează apariția bolilor și
determină înnegrirea fructelor.
176. Anasonul este pretențios față de sol datorită sistemului
radicular mai puțin dezvoltat. Preferă solurile luto-nisipoase, bogate în
humus, afânate și cu apa freatică la adâncime mai mică.
177. Anasonul trebuie să fie cultivat după plante care lasă
terenul fără resturi vegetale și fără buruieni. Cele mai bune
premergătoare pentru anason sunt leguminoasele pentru boabe, dar și
cerealele păioase, ca de exemplu: secară, triticale, grâu sau orz, bine
întreținute și fertilizate. Anasonul nu trebuie cultivat după coriandru,
deoarece se pot dezvolta boli și dăunători comuni; de asemenea,
monocultura este interzisă, fiind recomandat să revină pe același teren
după 4-5 ani.
57
3.8.2. Fertilizarea
178. Anasonul valorifică bine îngrășămintele aplicate în doze

moderate. Se recomandă ca îngrășămintele organice de tipul gunoiului
de grajd să fie aplicate la planta premergătoare, urmând ca anasonul să
valorifice efectul remanent; astfel este evitată dezvoltarea unei mase
vegetative prea bogate în detrimentul producției de fructe.
Poate fi utilizat, de asemenea, gunoiul de grajd foarte bine
mărunțit, aplicat direct culturii, în doze de 15-20 t/ha; solurile cu textură
mai ușoară se pretează bine la folosirea îngrășămintelor verzi de tipul
lupinului alb.
179. După premergătoarele care sunt recoltate mai devreme,

trebuie efectuată o lucrare de dezmiriștit, pentru mărunțirea resturilor
vegetale și a buruienilor, urmată de arătură la adâncimi de 22-25 cm.
Până în toamnă, arătura va fi întreținută prin grăpări repetate, pentru
distrugerea buruienilor care răsar și a crustei. După premergătoarele
târzii, arătura va fi lăsată negrăpată peste iarnă.
180. Primăvara se execută o lucrare cu o grapă cu discuri în
agregat cu grapa cu colți reglabili apoi, înainte de semănat, va fi pregătit
patul germinativ cu un combinator.
181. Sămânța utilizată pentru înființarea culturii trebuie să fie

produsă în loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie
certificată, să fie sănătoasă și să provină din cultura precedentă,
deoarece facultatea germinativă se poate pierde ușor. Puritatea fizică
minimă a semințelor trebuie să fie de 90%, iar germinația de minimum
70%. Soiul recomandat în cultură este ,J)e Crângu”. Sămânța poate fi
tratată înainte de semănat pentru a se obține o răsărire cât mai rapidă și
mai uniformă. Un tratament recomandat îl constituie înmuierea
semințelor în apă la temperaturi de 16-18°C, după care acestea se țin în
grămezi la temperatura de 18-20°C timp de 3 zile, lopătându-se periodic
până când 5% din boabe au încolțit. în continuare, semințele vor fi
așezate în strat subțire și vor fi lăsate să se zvânte, apoi vor fi semănate.
58
182. Semănatul se efectuează primăvara cât mai dcvreme, atunci
când vremea permite; terenul trebuie să fie foarte bine pregătit, iar solul
să aibă umiditate suficientă pentru ca râsărirea să fie cât mai uniformă.
183. Sc va semăna cu semănători universale (de tip SUP-21,
SUP-29), la care se montează limitatoare de adâncime și distribuitoare
pcntru semințe mici. Pentru o distribuție cât mai bună a semințelor în
sol, adesea, se recomandă ca sămânța să fic amestecată cu nisip fin sau
cenușă. Nu este recomandat amestecul cu semințe ale altor plante de
cultură, dcoarece anasonul poate fi stânjenit la răsărire, iar plantelc nu se
mai dezvoltă uniform. Cantitatea de sămânță recomandată pentru un
hectar este de 11 -12 kg.
184. Datorită faptului că în sistemul dc agricultură ecologică
sunt interzise erbicidele, iar combaterea buruienilor se va face doar prin
prașile, este recomandal ca distanța dintre rânduri să fie de 45-50 crn.
Adâncimea dc semănat va fi de 2-3 cm, iar dcnsitatea plantelor realizată
la răsărire trebuie să fie de 120-150 de plantc/m2.
3.8.5. Lucrări cle îngrijire
185. Datorită unui ritm de creștere mai scăzut în prima parte a

pcrioadei de vegetație și deoarece plăntuțele de anason sunt foarte
sensibile la îmburuienare în primele faze de creștere, se recomandă ca
prima prașilă să fie efectuată imcdiat ce se văd rândurile de plante.
De asemenea, se recomandă plivilul buruicnilor în zona rândului
în primele faze de creștere și apoi când plantele au 8-10 cm înălțime.
în mod frecvent, sunt necesare 3-4 prașile mecanice sau
manuale, efectuate ori de câte ori este nevoie, în funcțic de evoluția
vrcmii și de gradul de îmburuienare a culturii.
186. Combaterea bolilor și dăunătorilor se rcalizează prin măsuri
preventive ce țin de rotație, asolament, combaterca buruienilor. De
asemenea, sunt recomandate tratamcntc în vegetație, cu zeamă
bordeleză în concentrație de 1% pentru combaterea manei (Plasmopara
nivea), ruginii (Puccinia pimpinellae) și cercosporiozei (Cercospora
malkopii), sau cu sulf muiabil în concentrație de 0,4%, pentru
combaterea atacului de făinare (Erysiphe sp.). Pentru prevenirea
atacului omidei de câmp sau a omidei rnoliei chimionului, sunt
recomandate măsuri preventive ce țin de mijloace fitotehnice (de
exemplu, asolamentul). De asemenea, sunt recomandate tratamente cu
infuzie de tutun (200 g plantă uscată la 100 1 apă), sau cu alaun 0,4%.
59
187. Pentru o mai bună polenizare, este recomandată amplasarea
în apropierea lanului a 2-3 stupi/ha, care asigură sporuri importante de
producție.
3.8.6. Recoltarea
188. Având în vedere coacerea eșalonată a fructelor, recoltarea

anasonului este dificil dc realizat. Acesta poate fi rccoltat direct cu
combina, atunci când 50-60% din fructe au ajuns la maturitate și au
căpătat culoarea maronie, iar tulpinile au început să se îngălbenească.
Poate fi executată și recoltarea în două faze, și anume: mai întâi plantele
sunt tăiate și lăsate în brazde 3-4 zile până când umiditatea fructelor
ajungc la 13-15%, apoi este efectuat treieratul cu combina prevăzută cu
ridicător de brazdă.
Pentru a fi evitate picrderile de fructe și spargerea accstora, este
necesar ca la combină să fie operate unele reglaje, precum: mărirca
distanței între bătător și contrabătător; reducerea turației tobei și a
intensității vântului.
189. Imediat după recoltare este recomandată condiționarea și
eventual reducerea umidității, prin expunere la soare sau în magazii
acoperite, precum și cu ajutorul uscătoarelor artificiale, la temperaturi
de 30-40°C.
190. Condițiile de recepționarc admit următoarele: maximum
12% umiditate; maximum 4% corpuri străine organice; maximum 1%
corpuri străine minerale; maximum 0,5% impurități (resturi de codițe,
resturi de plantă); maximum 1,5% fructe seci, sfărâmate sau brune.
Producțiile de fructe pot fi de 600-800 kg/ha.
După recoltare, resturilc vcgctale pot fi tocate și încorporate în
sol.
3.9. Bune practici de cultivare a muștarului alb în sistem

ecologic
3.9.1. Ainplasarea culturii și rotația
191. Muștarul alb prezintă plasticitate ecologică mare, nefiind

pretențios față de temperatură, luminozitate sau tipul de sol. Muștarul
are pretenții reduse față de sol, dar dă producții mai mari pe solurile cu
60
textura mijlocie, fertile și bine aprovizionate cu apă. Poate fi cultivat în
loate regiunile țării. Zonele foarte favorabile de cultură sunt cele din
Câmpia Crișurilor, Câmpia Timișului, iar ca zone favorabile sunt
menționate: Câmpia Olteniei, Câmpia Bărăganului și Dobrogea.
192. Muștarul alb nu este pretențios față de planta pre-
mergătoare. Cele mai bune rezultate se obțin atunci când este semănat
după leguminoase pentru boabe sau după cereale păioase, care lasă
terenul curat, fară resturi vegetale sau buruieni și bogat în elemente
nutritive, îndeosebi azot.
Nu suportă monocultura sau cultivarea după alte plante din
familia Brassicaceae (Cruciferae), de exemplu, rapiță, muștar negru,
varză, broccoli, conopidă. Se recomandă să revină pe același teren după
4-5 ani.
Va fi evitată amplasarea muștarului pe terenurile îmburuienate
cu crucifere sălbatice (de exemplu, muștar sălbatic), care sunt dificil de
identificat și de combătutîn culturile de muștar și impurifică recolta.
Figura 10. Cultură ecologică de muștar la înflorire
61
3.9.2. Fertilizarea
193. Muștarul este sensibil la îmburuienarea provenită din

semințele din gunoiul de grajd folosit ca îngrășământ. De aceea, se
recomandă administrarea gunoiului de grajd la planta premergătoare.
Mai pot fi aplicate diverse alte îngrășăminte organice, cum ar fi mranița
sau compostul, foarte bine mărunțit și fermentat, în doză de 10-15 t/ha.
Pe terenurile unde au fost împrăștiate amendamente calcaroase, pentru
corectarea reacției solului, este recomandată aplicarea îngășămintelor cu
oligoelemente, ca de exemplu cu bor, care aduc sporuri importante de
producție (de exemplu, preparatul Super Vivere - Fyt - compus din
uleiuri esențiale (din busuioc și crăițe) și microelemente, în doze de 2 1
la 1000 apăj.
194. După recoltarea premergătoarelor timpurii este necesar să

se efectueze un dezmiriștit cu o grapă cu discuri și apoi urmează arătura,
la adâncimi de 22-25 cm. Până în toamnă, arătura trebuie întreținută prin
lucrări repetate de grăpat. După premergătoare târzii, arătura va fi
executată cât se poate de repede, încorporând bine resturile vegetale.
195. Primăvara se va efectua o trecere cu grapa cu discuri,
urmată de pregătirea patului germinativ cu combinatorul sau cu grapa cu
discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili.

sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate în sistem ecologic,
să fie certificată. Puritatea fizică minimă a semințelor trebuie să fie de
95%, iar germinația de minimum 90%.
197. Dacă muștarul alb va ft cultivat în rânduri rare (45-50 cm),
cantitatea de sămânță utilizată pentru un hectar este de 10-15 kg, pentru
a realiza o densitate de 120-140 plante/m2.
Dacă terenurile nu sunt îmburuienate și lucrările solului au fost
făcute în condiții foarte bune, atunci se poate semăna și în rânduri dese
(ca și cerealele păioase), cu distanțe între rânduri de 12,5-15,0 cm sau 25
cm. în acest caz, densitatea va fi de 500-550 plante/m2. Se seamănă cu
semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), la adâncimi de 2-3 cm.
62
198. în cnlturile semănate în rânduri rare pot fi aplicate 3-4

prașile între rânduri și tot atâtea pliviri între plante pe rând.
199. Principalele boli care produc pagube importante asupra
producției de muștar alb sunt: mana cruciferelor (Peronospora
brassicae), albumeala cruciferelor (Albugo candida) și făinarea
(Erysiphe communis). Combaterea acestora poate fi realizată prin
metode preventive, cum sunt: amplasarea pe terenuri favorabile;
respectarea rotației; folosirea semințelor sănătoase; îndepărtarea
cruciferelor sălbatice din jurul culturilor. Pentru mană și albumeală se
recomandă combaterea cu oxiclorură de cupru 0,5% (Turdacupral 50
PU, Oxicid 50 PU), iar pentru combaterea fainării poate fi utilizat sulf
muiabil 80%, în concentrație de 0,3-0,4%, administrat în 2-3 stropiri.
200. Dăunătorii dc gcnul puricilor de pământ, care iernează în
sol (Phyllotreta atra și Ph. nemorum) pot produce, în anumite situații,
compromiterea recoltei, prin distrugerea în totalitate a frunzclor
plăntuțelor tinere. Un alt dăunător imporlant este gândacul lucios al
cruciferelor (Melingethes adonidis), care atacă butonii florali și poate
distruge butonii florali, florile, polenul, anterele, pedunculii. Acești
dăunători pot fi combătuți prin lucrările solului, igienă culturală și prin
rotații corespunzătoare, precum și prin îndepărlarea cruciferelor
sălbatice din apropierea culturilor. De asemenea, pot fi aplicate
tratamente cu Entomax, 0,15%, în doze de 600-1000 1/ha.
3.9.6. Recoltarea
201. Operațiunea de recoltare poate începe când 70% din

plantele de muștar au ajuns la maturitate și au culoarea galbenă, iar
silicvele au culoarea galbenă-aurie. Recollarea se poate efectua cu
combina universală (combina pentru cereale), dintr-o singură trecerc.
Poate fi practicată și recoltarea în două faze, mai întâi tăierea plantelor
și apoi treieratul cu combina.
202. Condițiile de recepționare pentru muștarul alb prevăd
următoarele: maximum 3% impurități (resturi de plantă, semințe
zdrobite); maximum 1% corpuri străine organice; maximum 1% corpuri
străine minerale; maximum 2% umiditate.
Producțiile pot fi de 1500-2000 kg semințe/ha.
63
Resturile vegetale pot fi tocate și încorporate în sol, sau pot fi
balotate și utilizate sub forma de brichete pentru încălzire.
3.10. Bune practici de cultivare la schinduf în sistem ecologic
203. Schinduful poate fi cultivat în toată țara, dar de preferat în

sudul țării. Planta este cultivată puțin în România, dar este cerută pe
piața externă. Reușește bine pe toate tipurile de sol, dar trebuie amplasat
cu prioritate pe soluri fertile, cu textură mijlocie și afânate.
204. Plantele de schinduf nu sunt pretențioase față de planta
premergătoare, reușind după orice cultură. Poate intra în sole alături de
leguminoase anuale cultivate pentru nutreț.
Schinduful nu trebuie semănat după plante care sunt atacate de
fuzarioză, deoarece această boală poate determina compromiterea
culturii.
3.10.2. Fertilizarea
205. Schinduful nu este pretențios față de fertilizare deoarece are

consumuri moderate de substanțe nutritive. Fiind o leguminoasă pentru
boabe, are capacitatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul bacteriilor
fixatoare de azot, prezente în nodozitățile de pe rădăcină. Planta este
recunoscătoare la administrarea fosforului sub formă de fosfați naturali,
încorporați toamna sub arătură, în doze de 100 kg/ha.
206. După recoltarea plantei premergătoare și distrugerea

resturilor vegetale prin discuit, se va exccuta o arătură la 20-25 cm, care
va fi întreținută prin lucrări cu grapa cu discuri, eventual urmată de o
grapă cu colți. Primăvara va fi pregătit patul germinativ cu combinatorul
sau cu o grapă cu discuri în agregat cu grapa cu colți, în funcție de
starea terenului (umiditate, mărunțire, nivelare, prezența bulgărilor).
64
Figura 11. Culturâ ecologică de schinduf

sănătoasă, să provină din loturi semincere cultivate în sistem ecologic,
să fie certificată și să fie din cultura precedentă. Puritatea fizică a
semințelor trebuie să fie de minimum 85%, iar germinația de minimum
75%. ’
65
208. Semănatul se execută primăvara în prima urgență, cât
pământul este încă reavăn. Se va semăna la o distanță de 50 cm între
rânduri, ceea ce permite să se realizeze prășitul. Se va semăna cu
semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), cu o cantitate de
sămânță de 20-25 kg/ha. Adâncimea de semănat va fi de 1-1,5 cm.
209. Este recomandată tratarea semințelor împotriva fuzariozei
(Fusarium ssp.) cu Pseudomonas flourescens, astfel: sunt necesare 4
flacoane de 250 ml produs bacterian pentru a trata cantitatea de sămânță
necesară pentru un ha.
210. După răsărirea plantelor se recomandă prașile între rânduri

și pliviri între plante pe rând, ori de câte ori este necesar, pentru
combaterea buruienilor.
211. în culturile de schinduf nu sunt semnalate alte boli, în afara
fuzariozei, sau dăunători care să scadă producția în mod semnificativ.
Pentru fuzarioză sunt recomandate măsurile preventive, respectiv
respectarea rotației și utilizarea unui material semincer sănătos.
3.10.6. Recoltarea
212. Recoltarea poate începe înainte de maturitatea deplină,

când păstăile s-au îngălbenit, deoarece întârzierea poate duce la
scuturarea semințelor. Se poate cosi manual sau cu cositoarea pentru
fân, plantele fiind lăsate să se usuce în brazde, după care se treieră cu
combina prevăzută cu ridicător de brazde. Se poate recolta și direct cu
combina universală, la care se operează reglaje speciale pentru a nu fi
fisurate sau sparte semințele.
Producțiile de semințe pot fi de 700-1300 kg/ha, în funcție de
condițiile tehnologice și de cele climatice.
Resturile vegetale pot fi colectate și utilizate în furajarea
animalelor, în special a cabalinelor, dar pot constitui și o sursă
importantă de materie organică, fie sub formă de mulci, sau compostare,
fie sunt tocate și încorporate în sol.
66
3.11. Bune practici de cultivare la negrilică în sistem ecologic
213. Negrilica are cerințe moderate față de temperatură, dar este

o plantă iubitoare de lumină.
Reușește pe toate tipurile de sol, dar este de preferat să fie
cultivată pe soluri cu textură mijlocie, fertile și afânate. Poate fi întâlnită
și în grădini. Zonele favorabile pentru cultivare sunt cele din sudul țării.
214. Plantele de negrilică nu sunt pretențioase față de planta
premergătoare, reușind după orice cultură. Nu se recomandă să revină
pe același teren decât după 5 ani. De asemenea, nu trebuie cultivată
după unele plante tehnice care sărăcesc solul în elemente nutritive, așa
cum este floarea-soarelui.
Figura 12. Plante de negrilică la înflorire
67
215. Negrilica nu este pretențioasă la aplicarea îngrășămintelor

deoarece are consumuri moderate de substanțe nutritive. Pot fi utilizate
doze de gunoi de grajd de 10-15 t/ha, foarte bine mărunțit și fermentat,
aplicat toamna sub arătură. Odată cu aplicarea gunoiului, pot fi
administrați și fosfați naturali, în doză de 30-40 kg P2O5/ha.
216. După recoltarea plantei premergătoare și distrugerea

resturilor vegetale prin discuit, se va executa o arătură la 20-25 cm
adâncime, după care arătura va fi întreținută prin lucrări cu grapa cu
discuri, în agregat cu grapa cu colți reglabili. Primăvara patul
germinativ va fi pregătit cu combinatorul sau cu o grapă cu discuri în
agregat cu grapa cu colți, în funcție de starea terenului.

sănătoasă, produsă în loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie
certificată și să provină din cultura anului precedent, deoarece facultatea
germinativă se poate pierde foarte ușor. Soiul recomandat este „De
Brăila”. Puritatea fizică a semințelor trebuie să fie de minimum 85%, iar
germinația de minimum 75%.
218. Cantitatea de sămânță utilizată pentru un hectar este de
circa 10 kg, prin care poate fi realizată o densitate la răsărire de 140-150
plante/m2. Se va semăna cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-
29), la distanța dintre rânduri de 50 cm (pentru executarea prașilelor și a
buchetării după răsărire), la adâncimea de 1-2 cm.
219. După răsărirea plantelor sunt recomandate prașile între

rânduri și pliviri între plante pe rând, ori de câte ori este necesar, pentru
combaterea buruienilor.
220. în culturile de negrilică nu sunt semnalate boli sau
dăunători care să scadă producția în mod semnificativ.
68
221. Pentru o polenizare mai bună pot fi amplasați 1-2 stupi/ha,
în apropierea culturii.
3.1J.6. Recoltarea
222. Recoltarea poate începe când 60-70% din plantele aflate în

lan au ajuns la maturitate, capsulele au culoare galbenă, iar semințele au
culoare neagră. Recoltarea va fi efectuată cu combina pentru cereale, cu
reglări specifice la aparatul de treier, pentru a nu afecta integritatea
semințelor.
Pe suprafețe mici, se poate recolta și manual, cu secera; după
uscarea plantelor, se treieră la staționar pentru separarea semințelor.
Producția medie de semințe uscate este cuprinsă între 600 și
800 kg/ha.
3.12. Bune practici de cultivare la amaranthus în sistem

ecologic
223. Plantele de amaranthus se dezvoltă bine dacă în sol

temperatura este în jur de 20°C, iar durata de strălucire a soarelui este de
8 ore/zi.
224. Speciile cultivate de Amaranthus nu sunt pretențioase față
de precipitații sau față de temperatură, astfel că pot reuși și în zone în
care precipitațiile însumează doar 200-350 mm pe perioada de vegetație.
Din punct de vedere al tipului de sol, preferă solurile aluviale,
ușoare, dar se pot obține producții bune și pe preluvosoluri. Limitele de
variație ale valorilor pH ale solurilor pot fi de 4,5-7,5 unități.
225. Cele mai bune premergătoare pentru speciile de Amarathus
sunt leguminoasele pentru boabe (soia, mazăre), dar poate intra în
asolament și cu cerealele păioase, porumbul, sau rapița.
69
Figura 13. Plantă de amaranthus la înflorire
226. Speciile de Amaranthus reacționează bine la doze moderate

de azot (30-50 kg s.a./ha); cantități mai mari, de 60, 80 și chiar
10Okg/ha, pot fi utilizate doar la culturile irigate. De asemenea, cultura
are nevoie de fosfor și potasiu, dozele recomandate de specialiști fiind
de 40-60 kg P2O5/ha și 90-120 kg K2O/ha (B.P. Singh și W.F.
Whitehead, 1996).
70
227. îngrășămintele organice sunt sursa principală a elementelor
nutritive necesare. Gunoiul de grajd estc recomandat dc administrat mai
ales la planta premergătoare, dar poate fi utilizată și mraniță, aplicată
direct culturii.
228. în funcție de recoltarea plantei premergătoare, se

recomandă un dezmiriștit, executat cu grapa cu discuri, la adâncimea de
8-12 cm. Urmează arătura apoi lucrarea de grăpat prin care se asigură
afânarea, mărunțirea și nivelarea solului, pentru a evita pierderile de apă
și compactarea solului.
229. în primăvară înainte de semănat se efectuează grăpări
succesive pentru mărunțirea terenului, care trebuie să fic fără buruieni și
fară crustă. Pregătirea patului germinativ se efectuează cu un
combinator sau cu freza pentru că terenul trebuie să fie foarte bine
pregătit, deoarece semințele sunt foarte mici.
230. Din cercetările efectuate la Câmpul experimental Moara

Domnească, situat în partea de nord-est a municipiului București, pe sol
preluvosol roșcat a rezultat că pot fi recomandate pentru a fi cultivate în
sistem ecologic și în condițiile pedoclimatice din zona de sud a
României soiurile: Golden Giant, Mana de Montana și Ponytail,
provenind din colecția mondială.
231. Se va semăna primăvara, atunci când în sol se ating
temperaturi de 15-18°C; în acest caz răsărirea are loc în 6-8 zile, în
funcție și de textura solului și umiditate. Cantitatea de sămânță necesară
pentru 1 ha este de 1,2-3,5 kg, iar adâncimea de semănat de 1-2 cm.
232. Semănatul se face ca pentru culturi prășitoare. Densitatea
va fi de 80.000-100.000 pl/ha. Distanța dintre rânduri poate varia, în
funcție de echipamentele utilizate, de la 25-45 cm și până la chiar
70 cm, pentru a facilita combaterea buruienilor prin prășit.
233. Deoarece semințcle sunt foarte mici, este recomandată

tavălugirea după semănat, dar trebuie avulă în vedere posibilitatea
apariției crustei după semănat.
71
234. Combaterea buruienilor constituie o problemă importantă,
deoarece aceste spccii sunt cultivatc mai ales în fermele ecologice, care
nu folosesc erbicide în tehnologie. De aceea, în practica curentă sunt
recomandate prașilele mecanice și manuale (2-3 lucrări). Un alt factor
de care trebuie să se țină seama îl constituic faptul că, se seamănă în
luna mai, când majoritatea buruienilor au răsărit deja și pot fi distruse
prin pregălirea eficientă a solului pentru semănat, cu grapa cu discuri
sau combinatorul.
235. în ceea ce privește combaterea bolilor, se recomandă
tratarca semințelor contra ciupercilor de sol (Pythium, Rhizoctonia,
Phoma) cu produsc pe bază de cupru: hidroxid de cupru (Champion 50
WP, Funguran OH 50 WP) sau oxiclorură de cupru (Turdacupral 50
PU), în concentrații de 0,4-0,5%.
236. în general, insectele nu constituie o problemă în culturile de
Amaranthus. Totuși, au fost semnalate pagube reduse, produse de
ploșnița florilor de Amaranthus, Lygus lineolaris, în special în anii
secetoși și cu temperaturi ridicate.
3.12.6. Recoltarea
237. Este foarte importantă reglarea atentă a mașinilor de

recoltat (combine universale) și etanșeizarea acestora pentru a limita
pierdcrile de recoltă.
Recoltarea se realizează atunci când semințele au culoarea
specifică și în secțiunc sunt opace, translucide (parțial transparente) și
umiditatea este de 16-18%.
Se pot obține recolte de 1500-3000 kg/ha, dar sunt semnalate
recolte și de 5000 kg/ha, în cultură irigată. Resturile vegetale sunt tocate
și împrăștiate cât mai uniform pe suprafața lerenului (cu rol de mulci)
sau încorporate, reprezentând o sursă importantă de materie organică
pcntru sol. De asemenea, pot fi utilizate și ca furaj pentru animale.
3.13. Bune practici de cultivare la quinoa în sistern ecologic
238. Datorită plasticității ecologice mari, cerințele pentru climă

și sol sunt foarte diferite.
72
Astfel, pentru regimul de precipitații, specia poate fi cultivată în
zone cu 250 mm și chiar 1500 mm; planta este rezistentă la secetă
prelungită și la insuficiența umidității atmosferice. Față de temperatură,
quinoa este tolerantă.
239. Cele mai bune rezultate de producție se obțin pe soluri
profunde, bine drenate și fertile, dar se obțin producții bune și pe
solurile nisipoase sau argiloase. De asemenea, reacția solului (pH) poate
fi cuprinsă între 4,5 și 9,5.
240. în țările cultivatoare tradiționale, plantele utilizate cel mai
frecvent ca premergătoare pentru quinoa, sunt cartoful și porumbul. Dar,
se poate afirma că specia nu este pretențioasă față de planta premer-
gătoare. Poate urma cu rezultate foarte bune și după cereale păioase.
Figura 14. Plantă de quinoa

(Câmpul experimental Moara Domnească, 2007)
73
241. Plantele de quinoa valorifică bine aportul de azot din

îngrășăminte care au o influență benefică prin creșterea producției. De
asemenea, s-a constatat că procentul de proteină crește cu 0,1% pentru
fiecare kg de îngrășământ cu azot aplicat. Dozele recomandate sunt
moderate, de 30-50 kg N/ha, provenind din îngrășăminte organice.
242. Gunoiul de grajd trebuie folosit la planta premergătoare, și
nu va fi aplicat direct, din cauza condițiilor de mediu în care se cultivă
quinoa, și care, adesea nu sunt foarte favorabile proceselor de
mineralizare. De asemenea, la aplicarea directă există pericolul
îmburuienării culturii.
243. Imediat după recoltarea plantei premergătoare se reco-

mandă un dezmiriștit cu grapa cu discuri pcntru distrugerea resturilor
vegetale. Arătura trebuie efectuată la adâncimea de 20-25 cm pentru
încorporarea resturilor vegetale și pentru a favoriza acumularea apei în
sol peste iamă.
244. în primăvară se pot efectua grăpări succesive, iar pregătirea
patului germinativ se efectuează chiar înainte de semănat cu un
combinator sau cu freza. Terenul trebuie să fie pregătit foarte bine, fară
resturi vegetale deoarece semințele sunt mici și se seamănă superficial.
245. Din punct de vedere al variabilității, în țările de origine

există un număr foarte mare de populații locale, și anume: în Peru-
Kancolla, Cheweca, Witulla, Pasancalla, Pandela; în Ecuador- Inbaya,
Chaucha, INIAP- Cochasqui, Porotoc, Amarga del Chimborazo,
Amarga de Imbabura, Morada; în Columbia- Dulce de Quitopampa; în
Argentina- Blanca de Jujui; în Chile- Baer, Lito, Faro și Picchaman.
246. Quinoa este seamănată primăvara, atunci când temperatura
în sol ajunge la 15-17°C. în condiții optime, quinoa răsare în
aproximativ 5-7 zile. în țările cultivatoare tradiționale, acest interval de
temperatură se atinge la sfârșitul lunii mai, iar în țara noastră semănatul
poate fi realizat în prima decadă a lunii mai. Se recomandă semănatul la
74
distanța de 50-60 cm dintre rânduri și la 20-25 cm între plante pe rând și
cu o cantitate de sămânță de 15-18 kg/ha. Adâncimea de semănat
trebuie să fie de 2-3 cm.
247. în fermele în care se obțin produse ecologice, combaterea

buruienilor se realizează prin prașile manuale sau mecanice, dar și prin
metode preventive, precum rotația sau lucrările solului.
Figura 15. Semințe de quinoa
248. Insectele care produc pagube importante în zonele

tradiționale sunt: molia (Strobipalpula sp.) care distruge mugurii,
inflorescențele și semințele imature sau mature; musca minieră
(Liriomyza sp.), care distruge frunzele; afidele (Hayhursita atriplicis),
care pot produce pagube importante, care depășesc 10%. Se pot aplica
tratamente cu alaun 0,5% sau Biocis, Agritol, Entobacterin, în doze de
1-2 1/ha.
75
249. Bolile care pot apărea la această specie sunt: mana
(Peronospora farinosă), putregaiul rădăcinilor (Phoma exigua var.
foveatâ) sau bacteriozele (Pseudomonas sp.). Pentru combatare sunt
recomandate tratamentele la sămânță și în vegetație cu produse pe bază
de cupru.
3.13.6. Recoltarea
250. Recoltarea se realizează când semințele ajung la maturitate

deplină și au culoarea maronie-închis. Se poate recolta în două moduri:
direct cu combina sau în două faze, prin tăierea plantelor, uscarea în
brazde și apoi, treierarea semințelor. Producția obținută poate ajunge la
3000-4000 kg/ha, funcție de soi și de condițiile de cultură.
251. Resturile vegetale reprezintă o sursă importantă de materie
organică pentru sol, prin tocarea și împrăștierea cât mai uniformă pe
suprafața terenului sau prin încorporarea lor în sol.
76
BIBLIOGRAFIE
1. Aubert C., 1970 - L'agriciilture biologique: pourqiioi et comment

la pratiquer? Le Courrier du Livre, Paris.
2. Bălășcuță N., 1993 - Protecția plantelor de grădină cu deosebire
prin mijloace naturale. Editura Tipocart Brașov.
3. Ciochia V., 1997 - Limitarea populațiilor de dăunători vegetali și
animali din culturile agricole prin mijloace biologice și biotehnice
în vederea protejării mediului înconjurător. Editura Disz Tipo,
Brașov.
4. Decun M., 2004 - Stadiul agriculturii ecologice în România.
Revista Ferma (Timișoara), nr.6 (32).
5. Fedor J., 2001 - Organic gardening for the 21st century. A
complete guide to growing vegetables, fruits, herbs and flowers.
Editura Frances Lincoln, Londra.
6. Gruia R., 1998 - Managementul eco-fermelor. Editura Cercs,
București.
7. Haumann Barbara, FiBL, 2007 - United States: Country Report.
The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends,
2008.
8. Ion V., Bucată Lenuța Iuliana, Diaconescu Șt., Gieraths J.,
Weiller W., 2004 - Agricultura Ecologică. Editura Alma Mater,
Sibiu.
9. Ionescu AI., 1982 - Agricultura ecologică. Editura Ceres, București.
10. Kilcher L. și colab., 2004 - Standards and regulation. The World
of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends, 2004.
11. Luca E. și colab., 2005 - Tehnologii ecologice pentru cultura
plantelor. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
12. Lernoud Pipo, 2007 - Organic Farming in Latin America. The
Worki of Organic Agriculture. Statistics and Emerging Trends,
2008.
13. Muntean L.S. și colab., 2005 - Bazele agriculturii ecologice.
Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
14. Popescu Elena Mirela, Roman Gh.V., 2007 - Cercetări privind
biologia plantelor de porumb și dovleac în condiții de cultură
intercalată, în sistem ecologic. Lucrări științifice USAMV.
București, seria A, Agronomie, Vol. L, București.
77
15. Roman Gh.V., 2006 - Hrișca. în: Fitotehnie, M. Axinte, Gh. V.
Roman, I. Borcean, L. S. Muntean, Editura „Ion Ionescu de la
Brad”, Iași.
16. Roman Gh.V., Ion V., Epure Lenuța Iuliana, Toader Maria,
Truța Alina Maria, Popescu Elena Mirela, Bășa A. Gh., 2008-
Principii și practici de bază în agricultura ecologică. Editura
"Alpha MDN", Buzău.
17. Roman Gh.V., Toader Maria, 2008 - Culturi agricole alternative
- Pseudocerealele. Editura Ceres, București.
18. Roman Gh.V., Toader Maria, Epure Lenuța Iuliana, Nistor
Elena, 2007 - Coexistența a două sisteme de agricultură -
agricultura convențională și agricultura ecologică. Lucrări
științifice USAMV. București, seria A, Agronomie, Vol. L,
București.
19. Sahota Amarjit, 2007 - The Global Market for Organic Food &
Drink. The World of Organic Agriculture. Statistics and Emerging
Trcnds, 2008.
20. Toader Maria, 2008 - Cercetări privind compoziția chimică și
calitatea recoltei la speciile de cereale și pseudocereale, sub influenfa
unor factori naturali și tehnologici. Teză de doctorat, Universitatea de
Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București.
21. Toader Maria, Roman Gh.V., 2008 - Cercetări privind
caracterele biologice, morfologice și calitatea recoltei la specia
Amaranthus cruentus L. în condițiile din partea centrală a Câmpiei
Române. Lucrări științifice, USAMV „Ion Ionescu de la Brad” Iași.
Seria Agronomie, Vol. 51.
22. Toader Maria, Roman Gh.V., 2007 - Cercetări privind biologia
și calitatea recoltei la specia Amaranthus cruentus în condițiile din
partea centrală a Câmpiei Române. Lucrări Științifice, Vol 37,
Editura “Universitaria” Craiova.
23. Toader Maria, Roman Gh.V., 2007 - Cercetări privind unele
aspecte ale calității recoltei la specia Fagopyrum esculentum
Moench. Lucrări științifice, USAMV București, Seria Agronomie,
Vol. L.
24. Toader Maria, Roman Gh.V., 2006 - Cercetări privind
compoziția chimică și calitatea recoltei la specia Fagopyrum
escullentum. Lucrări Științifice ale USAMV Iași, seria Agronomie,
vol. 48.
78
25. Toader Maria, Roman Gh.V., 2006 - Research on biology of
Amaranthus species under climatic chamber conditions. Lucrări
științifice alc USAMV - Timișoara, Vol. XXXVII, Editura
„Agroprint” Timișoara.
26. Truța Aiina Maria, Roman Gh.V., 2008 - Cercetări privind
biologia, ecologia și productivitatea speciei Lens culinaris Medic.
în condifiile din partea centrală a Câmpiei Române. Lucrări
științifice, USAMV „Ion Ionescu de la Brad” Iași, Seria
Agronomie, Vol. 51.
27. Truța Alina Maria, Roman Gh.V., 2007 - Cercetări privind
biologia speciei Trigonella foenum graecum L. în condifiile
camerei climatizate (fitotron). Lucrări științifice USAMV-
București, Seria A, Agronomie, Vol.L.
28. Truța Alina Maria, Roman Gh.V., 2008 - Cercetări privind
particularităfile morfologice și biologice ale speciei Trigonella
coerulea L. în condifiile camerei climatizate (fitotron). Lucrări
științifice, USAMV București, Seria Agronomie, Vol. LI.
29. Wynen EIs and Seager Mason, 2008 - Organic Farming in
Australia. The World of Organic Agriculture. Statistics and
Emerging Trends.
30. ***, 2001 - Codex Alimentarius - Organically Produced Foods.
Food and Agriculture Organisation of the United Nations and
World Health Organization. Roma, Italia.
31. ***, 1992 - Council Regulation (EEC) no 2092/01 of24 June 1991
on organic production of agricultural products and indications
reffering there on agricultural products and foodstuffs.
32. *** Comisia Europeană, Asociația Română pentru Agricultură
Durabilă și Time Foundation - Ghid practic de agricultură ecologică.
33. ***, 2001 - îndrumător pentru agricultura ecologică. Asociația
Bioagricultorilor din România „Bioterra”.
34. ***, 2001 - Hotărârea nr. 917/13 septembrie 2001 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonanței de Urgenfâ a Guvernului României nr. 34/2000 privind
produsele agroalimentare ecologice.
35. ***, 2000 - Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.
34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice.
36. ***, 2000 - Organic Agriculture - Guide to Community Rules.
European Commssion, Directorate general for Agriculture.
Luxembourg, 2000.
79
37. ***, 2008 - Regulament (CE) Nr. 889/2008 al Comisiei de Stabilire
a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) Nr. 834/2007 al
Consiliului privind producfia ecologică și etichetarea produselor
ecologice, în ceea ce privește producfia ecologică, etichetarea și
controlul.
38. *** www.bioagro.ro
39. *** www.biozac.de
40. *** www.plantmed.bioagro.ro
41. *** www.organic-world.net
42 *** www.ifoam.org
43. *** www.fao.org
44. *** www.maap.ro
45. *** www.soel.de
46. *** www.fibl.org
47. *** www.euractiv.ro
48. *** www.fermierul.ro
49. *** www.organic-world.net
50. *** www.mie.ro
80
Materialul a fost editat cu fonduri din Contractul de cercetare nr. 37 GR/2008,
Proiect CNCSIS tip A, Cod 861, tema 13, cu titlul:
„Dezvoltarea și promovarea tehnologiilor agricole nepoluante în contextul
agriculturii ecologice, în scopul obținerii de produse ecologice"
ISBN 978-973-139-079-6 ® Editura ALPHA MDN

0948018

Culturi Ecologice Alternative (București, 2009)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culturi Ecologice Alternative (București, 2009)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE

Sl MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURESTI

Gheorghe Valentin ROMAN, Maria TOADER, Alina Maria IONESCU-TRUȚA,

Gheorghe Valentin ROMAN, Maria TOADER, Alina Maria

GHIDURI DE BUNE PRACTICI AGRICOLE

Editura ALPHA MDN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Ghiduri de bune practici agricole în sistem ecologic pentru

I. Roman, Gheorghe Valentin

1. Agricultura ecologică reprezintă un sector relativ nou, dar de

Agricultura ecologică - reprezintă un sistem de management al

PRINCIPH GENERALE ALE

7. în conformitate cu principiile IFOAM, agricultura este

2.1. Principiul sănătății

9. Agricultura ecologică trebuie să asigure și să sporească

2.2. Principiul ecologic

11. Agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe sisteme și

16. Agricultura ecologică trebuie să dezvolte relații care să

2.4. Principiul administrării

19. Agricultura ccologică trebuie administrată într-o manieră

2.5. Bune practici de agricultură ecologică

23. Ecosistemele agricole se situează la intersecția dintre

BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU CULTURILE

3.1. Bune practici de cultivare Ia hrișcă în sistem ecologic

3.1.1. Amplasarea culturii și rotația

34. Hrișca este adaptală la un climat umed și răcoros.

38. Planta răspunde bine la aplicarea îngrășămintelor în doze

40. Pregătirea terenului trebuie efectuată astfel încât să fie

3.1.4. Sămânța și semănatul

43. Sortimentul de soiuri cuprinde soiurile „Emka", „Siva”,

3.1.5. Lucrări de îngrijire

48. După semănat este necesar tăvălugitul, mai ales când

52. Producția cea mai ridicată se obține la efectuarea recoltării

3.2. Bune practici de cultivare a bobului în sistem ecologic

3.2.1. Aniplasarea culturii și rotația

56. Bobul necesită un climat umed și răcoros. Cerințele față de

Figura 2. Cultură ecologică de bob la ferma Moara Domnească

61. Bobul este o cultură agricolă care valorifică bine elementele

62. Imediat după recoltarea plantei premergătoare și eliberarea

3.2.4. Sămânța și semănatul

67. Pentru semănat, semințele de bob trebuie să aibă puritatea

3.2.5. Lucrări de îngrijire

71. în timpul perioadei de vegetație se execută lucrările curentc

74. Recoltarea bobului începe în luna mai și se efectuează în

3.3. Bune practici de cultivare a năutului în sistem ecologic

3.3.1. Amplasarea culturii și rotația

77. Năutul are cerințe destul de mari față de temperatură.

81. Plantă leguminoasă, năutul beneficiază de aportul de azot

Figura 3. Plante ecologice de năut

3.3.3. Lucrările solului

82. Succesiunea, momentul și modul de executare a fiecărei

3.3.4. Sămânța și semănatul

84. Pentru semănat semințele de năut trebuie să provină din

89. Poate fi efectuat un tăvălugit după semănat; în anumite

91. Având coacerea mai uniformă decât alte specii de

3.4. Bune practici de cuitivare a lintei în sistem ecologic

3.4.1. Amplasarea culturii și rotația

93. Planta nu este pretențioasă față de căldură, dar sensibilă la

99. Lintea este o cultură care beneficiază de aportul de azot

Figura 4. Cultură ecologică de linte la ferma Moara Domnească

101. Prin lucrările solului trebuie să se urmărească în mod

3.4.4. Sămânța și semănatul

107. Sămânța de linte trebuie să aibă peste 97% puritate, iar