PROIECT DE DEZVOLTARE

NUTRIȚIA
ALUNULUI
 Acest document este destinat a fi un ghid operational adresat cultivatorilor de alune.

Grupul Ferrero isi declina orice responsabilitate legata de deplinatatea si acuratetea

continutului acestui ghid operational, care, in orice caz, nu va fi considerat ca un
document obligatoriu pentru cultivatorii de alune.

Dreptul de autor (copyright) - Dezvaluirea datelor din

acest document precum si raspandirea lor nu este
permisa fara autorizarea expresa a Ferrero Group.

Prezentul ghid a fost tradus în limba română din versiunea originală în limba engleză de către Prof. dr. Mihai
Botu de la Facultatea de Horticultură a Universității din Craiova.
 NUTRIȚIA ALUNULUI

2
Cuprins

INTRODUCERE 5

1. Principalii nutrienți și rolul lor în cultura alunului 7

Macronutrienți 9
Azot (N) 9
Fosfor (P) 12
Potasiu (K) 14
Magneziu (Mg) 16
Calciu (Ca) 17
Micronutrienți 18

2. FERTILIZARE- planificare și implementare 21

Înainte de plantare 22
a. Analiza solului 22
b. Corectarea proprietăților chimice ale solului 25
Corectarea conținutului de macroelemente din sol 25
Corectarea nivelului de materie organică din sol 26
Corecția pH-ului solului 27
După plantare 30
Calculul cantității necesare de îngrășăminte 31
Metode de aplicare a îngrășămintelor 35
Aplicarea a îngrășămintelor granulare 35
Fertigarea 38

Bibliografie 42
INTRODUCERE

Aducerea livezilor de alun în câțiva ani în perioada de maximă producție necesită o nutriție precisă a
plantelor. Această publicație oferă o imagine de ansamblu a managementului nutriției unei livezi în primii
ani de viață pentru a optimiza condițiile din livadă.

Alunii tineri au nevoie de nutrienți pentru a susține creșterile vegetative (frunze, ramuri, rădăcini) dar aceștia
trebuie să fie administrați cu atenție:

- Prea puțin: carența de nutrienți înseamnă că potențialul de creștere nu este îndeplinit, ceea ce
conduce la plante mai mici și mai puțin dezvoltate.

- Prea mult: Excesul de fertilizare conduce în mod obișnuit la vigoare excesivă (creștere fusiformă
și distanță mai mare între nodurile ramurilor anuale, care în mod normal este de 6-12 cm). Deoarece
fertilizarea stimulează creșterea lăstarilor într-un grad mai mare decât creșterea rădăcinilor, o cantitate
prea mare de îngrășăminte va produce lăstari viguroși primăvara, când umiditatea solului este mare, dar
alunii pot fi mai sensibili la secetă și potențial la boli dacă livezile nu sunt irigate în timpul verii . Prin urmare,
ratele ridicate de fertilizare tind să scadă toleranța plantelor la stresul hidric.

Uneori, dozele prea mari de îngrășăminte pot conduce la toxicitate și la deteriorarea țesuturilor tinere. În
plus față de aceasta, fertilizarea în exces implică risipa de bani deoarece nutrienții vor fi levigați departe
de zona rădăcinilor înainte ca plantele să le poată absorbi. O atenție specială trebuie acordată azotului
(N), deoarece acesta este extrem de mobil în sol și poate fi spălat din zona radiculară foarte rapid. În mod
diferit, fosforul (P) și potasiul (K) sunt mai puțin mobili în sol.

Prin urmare, în gestiunea nutrienților este esențială furnizarea a ceea ce este necesar plantelor și la
momentul potrivit.
 NUTRIȚIA ALUNULUI

PRINCIPALII
NUTRIENȚI ȘI ROLUL
LOR ÎN CULTURA
ALUNULUI
7
 NUTRIȚIA ALUNULUI

PRINCIPALII NUTRIENȚI ȘI ROLUL LOR ÎN CULTURA ALUNULUI

În acest capitol sunt enumerate principalele tipuri de nutrienți, caracteristicile, modul și momentul aplicării lor.
De asemenea, aici sunt prezentate instrucțiunile generale pentru diagnosticarea simptomelor rezultate
din carențele sau toxicitatea anumitor elemente. Plantele de alun pot avea carențe în aceste elemente nu
numai pentru că ele sunt rare, ci și pentru că excesul de nutrienți poate preveni absorbția echilibrată de
elemente esențiale. Pentru a înțelege interacțiunile diferiților nutrienți putem apela la schema lui Mulder:

ANTAGONISM
Scăderea disponibilității nutrienților
Mangan pentru plante prin acțiunea altui nutrient
Calciu
(Mn) (a se vedea direcția săgetii)
(Ca)

Potasiu
Cupru
(Cu) STIMULARE
(K)
Creșterea necesarului plantei pentru
un nutrient din cauza creșterii nivelului
altui nutrient
Magneziu
(Mg)
Fier
(Fe)

Molibden
(Mo)
Fosfor
(P) Figura 1 - Schema lui Mulder privind
Zinc interacțiunile dintre nutrienții plantelor
(Zn)
Bor
(B) Azot
(N)

După înființarea livezii de alun, dacă apar simptome care nu sunt provocate de boli sau dăunători, ar trebui
luate în calcul unele carențe nutriționale (micro sau macronutrienți). În acest caz, analiza foliară este
necesară pentru a determina corect starea nutrițională a plantelor. Dacă analizele solului și frunzelor oferă
recomandări opuse privind fertilizarea cu fosfor, potasiu și magneziu, urmați recomandările enumerate
în analiza foliară. Dacă analiza solului recomandă aplicarea de amendamente, atunci acestea trebuie
întotdeauna aplicate.

Atunci când recoltați probe de frunze cu simptome pentru analize, colectați pentru comparație întotdeauna
și frunze aflate în aceeași locație pe ramură de la o plantă de alun fără simptome.

8
 NUTRIȚIA ALUNULUI

MACRONUTRIENȚI

AZOT (N)
Azotul este esențial pentru creștere și dezvoltare, fiind unul dintre elementele constitutive principale ale
proteinelor. Azotul încurajează dezvoltarea timpurie a pomilor, promovând creșterea tulpinilor, lăstarilor și a
N
frunzelor. Alunii tineri au creșteri anuale de până la 45-75 cm pe an. N trebuie aplicat în timpul creșterii intense
a lăstarilor din primăvara, atunci când sistemul radicular este activ. Prin urmare, aplicarea de azot trebuie
planificată de la mijlocul primăverii până la căderea primelor frunze la începutul toamnei (Figura 2).

CREȘTERE FRUCTE

CREȘTERE RÂDÂCINI

CREȘTERE
VEGETATIVÂ
ie

ie

ie

ie
ie
ie

br

br

br

br
ar
ar

em
t

em
tie

us

m
ie
ru
nu

to
ril

ce
pt
lie

g
ar

ai
b

ni

oi
Ia

Ap

Oc
Au
Fe

De
Se
M

Iu

Iu

AZOT (N) AZOT (N)

Figura 2 - Perioadele de aplicare recomandate ale N funcţie de creșterile vegetative, ale rădăcinilor și fructelor.

Azotul este, în general, cel mai deficitar macronutrient la plantele de alun tinere. Solul nu poate asigura cantități
suficiente de azot necesar, mai ales dacă plantele sunt în perioada de producție intensă.

Cercetările efectuate au arătat că alunii folosesc eficient rezervele de azot stocate pentru a alimenta creșterile
la începutul sezonului de vegetație. Majoritatea azotului folosit de plante pentru creșterea lăstarilor în primăvară
provine din rezervele depozitate anterior; fertilizarea efectuată la debutul sezonului curent de vegetație asigură
doar o cantitate mică din necesarul de azot.

Carență: Simptomele carenței de azot sunt creșterile reduse în înălțime ale plantelor, lăstari fusiformi și scurți,
care au frunze de culoare verde deschis până la galben. În general, simptomele devin mai întâi evidente la
frunzele mature aflate la baza lăstarilor.

Toxicitate: Frunzele vor avea culoarea verde închis, iar vigoarea plantelor va fi mai mare. Evitați aplicarea de
azot începând cu luna septembrie, deoarece poate stimula creșterile vegetative excesive și întârzie maturarea
țesuturilor lăstarilor și dormans-ul, ceea ce poate conduce la daune cauzate de îngheț, în special la alunii mai tineri.

Tabelul 1 - Conținutul de azot în frunze în luna august

Azotul din frunze în luna august

Status
(% greutate uscată)
< 1.8 Carență severă
1.8-2.2 Carență
2.2-3.0 Optim
> 3.0 Exces
9
 NUTRIȚIA ALUNULUI

ÎNGRĂȘĂMINTE CU AZOT

Capacitatea unei plante de a capta azotul din sol depinde de tipul de sol, condițiile de mediu și specia din
care face parte. S-a estimat că aproximativ jumătate din azotul administrat solului se pierde. Prin urmare,
se recomandă aplicarea divizată a îngrășămintelor cu azot, deoarece astfel crește absorbția de către
plante și eficiența utilizării. În Figura 5 (pagina 33) este prezentat un calendar orientativ pentru aplicarea
de îngrășăminte cu azot (N).

Azotul din îngrășăminte poate leviga în mod diferit din zona radiculară în funcție de tipul îngrășământului
utilizat (îngrășămintele azotate levigă mai repede decât îngrășămintele cu uree și amoniu). De asemenea,
trebuie remarcat faptul că îngrășămintele cu azot pot schimba pH-ul solului, ceea ce poate afecta absorbția
altor nutrienți (ureea și sulfatul de amoniu scad pH-ul solului, azotatul de calciu crește pH-ul solului).

În livezile tinere de alun, îngrășămintele cu azot trebuie aplicate în cantități mici în primele două sezoane
de creștere după plantare, cu excepția cazului în care se utilizează o formă de azot cu eliberare lentă, care
va evita arderea noilor sisteme radiculare. La îngrășămintele cu eliberare lentă, eliberarea azotului depinde
de temperatură sau de umiditate. Sunt recomandate îngrășămintele cu eliberarea azotului dependentă de
temperatură. Dacă se folosesc cele cu eliberare funcţie de umiditate, ploile de primăvară pot spăla azotul
din zona rădăcinii. Utilizarea de îngrășăminte cu eliberare controlată (CRF) ajută la creșterea eficienței
utilizării azotului prin menținerea azotului în zona radiculară și prin limitarea cantității de azot în orice
moment dat, reducând astfel riscul de supra aplicare a azotului și riscurile corespunzătoare de toxicitate
și creștere viguroasă excesivă.

Nu aplicați niciodată mai mult de 60 grame/pe plantă odată. Înainte de a cumpăra îngrășăminte, este
important să țineți cont de faptul că N poate fi prezent în apa de irigație și că o cantitate mare de N
rezidual ar putea fi prezentă în solul plantației. Trebuie acordată atenție deosebită atunci când se aplică
îngrășăminte lichide precum azotatul de amoniu, deoarece poate arde cu ușurință plantele tinere de alun
din cauza eliberării amoniacului.

Tabelul 2 - Principalele îngrășăminte cu azot și caracteristicile acestora

Potențial
Acidifiant Aplicare prin
Îngrășământ N(%) Uree Amoniu Azotat de Observații
sol fertigare
levigare
Azotat de
amoniu 20--35 X X mediu neutru solubil √
(NH4 NO3)
Sulfat de
sursă de
amoniu 20-21 X scăzut ridicat √
sulf, solubil
((NH4)2 SO4)
Azotat de calciu
și amoniu 27 X X mediu mediu granular -
(CAN- 17)
Azotat de calciu sursă de
16 ridicat nu √
Ca(NO3)2 calciu
Uree
45-46 X scăzut mediu solubil √
((NH2)2 CO)

10
 NUTRIȚIA ALUNULUI

CÂND SE APLICĂ ÎNGRĂȘĂMINTELE CU AZOT?

• Plantele absorb prin intermediul rădăcinilor cele mai mari cantități de azot din aprilie până în septembrie.
Este important ca plantele să aibă în această perioadă azotul disponibil în sol, de preferință sub formă
de azotat (NO3-).

• Azotul organic din gunoiul de grajd fermentat (mraniță) se transformă în amoniu într-o perioadă de
săptămâni/luni, în funcție de populațiile de microorganisme, temperatura și umiditatea solului (cu cât solul
este mai cald și mai umed, cu atât transformarea este mai rapidă). Se recomandă a se aplica bălegarul
fermentat la începutul primăverii, încorporându-l în sol pentru a evita pierderile de nutrienți. Beneficiile
aplicării gunoiului de grajd fermentat pot dura până la trei ani, de aceea recomandarea este să îl aplicați
la fiecare 2 sau 3 ani.

• Ureea se va transforma în amoniu în câteva zile/săptămâni, în funcție de temperatura și umiditatea

solului. Se recomandă aplicarea ureei la începutul primăverii. Esențial pentru utilizarea eficientă a ureei este
încorporarea în sol și dizolvarea în apă prin irigare sau cu ajutorul ploii (5 mm de precipitații vor fi suficiente).
• Utilizați 45% din cantitatea anuală necesară de azot la momentul înfrunzirii alunului - de obicei, la sfârșitul
lunii martie, până la mijlocul lunii aprilie. Administrați încă 45% din cantitate de la jumătatea lunii mai până
la începutul lunii iulie și nu mai mult de 10% din cantitate în septembrie (Figura 5).

• Administrarea de azot toamna târziu nu este recomandabilă deoarece provoacă întârzierea maturării
creșterilor anuale (rezultând iarna leziuni la nivelul plantelor) și datorită absorbției reduse a rădăcinilor
plantelor în această perioadă ar fi o pierdere de îngrășăminte.

CUM POATE FI DETERMINATĂ CANTITATEA DE N

DINTR-UN ÎNGRĂȘĂMÂNT?
Priviți eticheta pentru a determina conținutul de azot în procente din greutate (azot%) și folosiți acest lucru
pentru a afla cantitatea de N în 1 kg de îngrășământ:

Exemplu: azotatul de calciu (Ca(NO3)2) are 16% azot, printr-o înmulțire simplă ne putem da seama că 1
kg de azotat de calciu conține 160 grame de azot, deci dacă dorim să administrăm maxim 60 grame de
azot/pom, va trebui să aplicăm 375 grame de azotat de calciu/pom.

Tabelul 3 - Doze recomandate de aplicare a azotului pentru alunii tineri

Doze de N recomandate
Vârsta plantelor
(grame/plantă per an)
Anul I 50-60

Anul II 60-70

Anul III 90-130

Anul IV 90-130

11
 P
NUTRIȚIA ALUNULUI

FOSFOR (P)

Toate procesele energetice, prin urmare, creșterea și dezvoltarea plantelor sunt legate de fosfor. Acest
element are un rol cheie în fotosinteză și în stocarea energiei în plante.

Alunul necesită cantități relativ mici de P pentru a sprijini creșterea plantei. Fosforul se acumulează în
principal în lemnul alunului și mult mai puţin în fructe.

În timpul creșterii plantelor este necesar pentru a ajuta la dezvoltarea unei structuri mai robuste. Cu toate
acestea, absorbția azotului este inhibată de un nivel ridicat de fosfor, în consecință este recomandat să nu
se aplice cantități excesive de P în primii ani de la plantare, decât dacă analiza solului arată clare deficiențe
de P. Fosforul trebuie aplicat mai bine la fertilizarea dinainte de plantare.

Tabelul 4 - Conținutul de fosfor în frunze în luna august

Fosforul din frunze în luna august
Status
(% greutate uscată)

< 0.1 Carență severă

0.11-0.13 Carență

0.14-0.45 Optim

> 0.45 Exces

Carență: Carențele suficient de severe pentru a produce simptome vizuale sunt rare la plantele de alun.
Simptomele pot apărea mai întâi sub formă de creșteri limitate și subțiri ale lăstarilor terminali, cu frunze
tinere în expansiune care sunt anormal de închise la culoare. Părțile inferioare ale frunzelor tinere, în special
de-a lungul marginilor și nervurilor principale, prezintă frecvent o decolorare purpurie. Frunzele pot avea
o textură pieloasă și pot forma unghiuri ascuțite anormale față de axul lăstarilor. Simptomele frunzelor
sunt cel mai des observate la începutul sezonului de creștere și se diminuează mai târziu în sezon. Când
umiditatea solului este scăzută, în rezultatele analizei frunzelor se înregistrează frecvent niveluri mai
scăzute de fosfor.

Toxicitate: Efectele excesului de fosfor sunt de obicei manifestate ca și carențe ale unuia sau mai multor
metale esențiale, cum ar fi zincul, cuprul, fierul și manganul. Deoarece simptomele de carență ale acestor
elemente pot fi, de asemenea, induse de excesul de fosfor, simptomele foliare vizuale ale toxicității fosforului
nu sunt sigure.

12
 NUTRIȚIA ALUNULUI

CREȘTERE FRUCTE

CREȘTERE RÂDÂCINI

CREȘTERE
VEGETATIVÂ

ie

ie

ie

ie
br
ie
ie

br

br

br
ar
ar

em
st

em
tie

m
ie
u
nu

gu
e

to

ce
ril

pt
br

lie
ar

ai

ni

oi
Ia

Ap

Oc
Au

Se

De
Fe

Iu

Iu

N
FOSFOR (P) FOSFOR (P)

Figura 3 - Perioadele de aplicare recomandate ale P funcţie de creșterile vegetative, ale rădăcinilor și
fructelor.

ÎNGRĂȘĂMINTE CU FOSFOR

Tabelul 5 - Principalele îngrășăminte cu fosfor și caracteristicile lor

Solubilitatea
Îngrășământ %P2O5 Observații
îngrășământului

Superfosfat concentrat 25 foarte solubil

cel mai utilizat, nu are

Superfosfat triplu 46 foarte solubil efect asupra pH-ului
solului
destinat solurilor cu pH
Fosfat dicalcic 38
scăzut
Fosfat monoamoniacal
(11 N): 52 foarte solubil conținut mai redus de azot
- MAP
Fosfat diamoniacal -
(18 N): 46 foarte solubil conținut mai mare de azot
DAP

Superfosfatul triplu este cel mai des utilizat îngrășământ cu fosfor atunci când fermierii au nevoie în
plantații de un îngrăşământ cu un conținut ridicat în acest element (46%). Forma sa de fosfor permite
absorbția rapidă de către rădăcinile plantelor și produce o reacție foarte pozitivă la majoritatea plantelor.
Acest îngrășământ nu are efect asupra pH-ului solului.

Fosfatul dicalcic are 38% fosfor și, deși conține calciu, nu are efect de amendare. Este un îngrăşământ cu
eliberare lentă și este recomandat pentru soluri acide.

Fosfatul monoamoniacal - MAP și Fosfatul diamoniacal - DAP sunt în prezent printre cele mai utilizate
îngrășăminte cu potasiu. Au un conținut mare de fosfor, dar procente mai mici de azot.

Fosforul se deplasează foarte lent prin sol. Tipul de îngrășământ cu fosfor care trebuie aplicat depinde în
principal de pH-ul solului.

13
 K
NUTRIȚIA ALUNULUI

POTASIU (K)

Prezența potasiului în țesuturi este responsabilă pentru creșterea și dezvoltarea totală a plantei, regimul
apei, metabolism, rezistența la temperaturi scăzute, soliditatea țesuturilor verzi ale plantei și a alunelor
(involucru), sinteza clorofilei etc.

Potasiul va ajuta la creșterea timpurie a plantelor, dar perioada cheie a absorbției potasiului în livada matură
este în timpul formării alunelor.

Tabelul 6 - Conținutul de potasiu în frunze în luna august

Potasiul din frunze în luna august

Status
(% greutate uscată)

< 0.5 Carență severă

0.5-0.8 Carență

0.8-2.0 La limită (testare din nou în 1-2 ani)

> 2.0 Optim

Carență: În general, simptomele apar la început

pe frunzele mature, aflate la baza lăstarului din
sezonul de vegetaţie curent. Frunzele cu deficit de
potasiu au caracteristică prezenţa unor necroze
marginale. Când umiditatea în sol este deficitară,
analiza frunzelor prelevate arată frecvent niveluri
mai mici de potasiu și fosfor.

Toxicitate: Nu există simptome vizuale care să

indice niveluri ridicate de potasiu, dar carențele de
magneziu sunt adesea legate cu niveluri ridicate
de potasiu.

Excesul de potasiu poate provoca deficiență de

azot și poate afecta absorbția altor nutrienți, de
aceea în primii ani după plantare este important
să se mențină un nivel de N ridicat și unul de K
scăzut, pentru a favoriza creșterea vegetativă.
Se aplică numai în cazul în care analiza solului
arata un deficit de K.

Imaginea 1 – Simptome de carență de potasiu

14
 NUTRIȚIA ALUNULUI

VEGETATIVNI RAST

RAST KORENA

RAST PLODA

ie

ie

ie

ie
br
ie
ie

br

br

br
ar
ar

em
t

em
tie

m
s
ie
u
nu

gu
e

to

ce
ril

pt
br

lie
ar

ai

ni

oi
Ia

Ap

Oc
Au

Se

De
Fe

Iu

Iu

N
POTASIU (K) POTASIU (K)

Figura 4 - Perioadele de aplicare recomandate ale K funcţie de creșterile vegetative, ale rădăcinilor și
fructelor.

ÎNGRĂȘĂMINTE CU POTASIU

Tabelul 7 - Principalele tipuri de îngrășăminte cu potasiu și caracteristicile lor

Îngrășământ %K2O Napomene

Clorură de potasiu 50-52% sau 60-63% conținut ridicat de potasiu

Sulfat de potasiu 47% sursă de sulf
Sulfat de potasiu și magneziu 22% (8% Mg) sursă de sulf și magneziu
Azotat de potasiu 44% (13%N) sursă de azot

Clorura de potasiu poate fi găsită pe piață în două concentrații diferite (50-52% și 60-63%) și conține cea
mai mare cantitate de potasiu în comparație cu celelalte îngrășăminte. Imediat după încorporarea în sol
se dizolvă și este disponibil pentru plante foarte repede. Nu conține mai mult de 3% NaCl.

Sulfatul de potasiu are 47% potasiu și mai puţin de 3% NaCl. Mai conține și 17% sulf.

Sulfatul de potasiu și magneziu conține 22% potasiu, 11% magneziu și 22% sulf. După aplicare nu schimbă
pH-ul solului.

Dacă utilizați clorură de potasiu (KCl), aplicați-o toamna sau înainte de jumătatea lunii februarie deoarece
o aplicare târzie poate provoca toxicitate datorită conținutului ridicat de clorură. Pentru administrarea
potasiului după mijlocul lunii februarie, în schimb, trebuie utilizat sulfat de potasiu.

În prezent, este comună practica de a folosi forme lichide de îngrășăminte cu potasiu deoarece gradul de
eficiență al acestor îngrășăminte depășește 70%.

15
 Mg
NUTRIȚIA ALUNULUI

MAGNEZIU (Mg)

Magneziul are un rol cheie în fotosinteză ca parte a enzimelor din clorofilă, dar și un rol semnificativ în
stabilizarea membranei celulare și în metabolismul carbohidraților.

Administrarea de magneziu ar trebui făcută în momentul pregătirii terenului pentru plantare. Este de preferat
ca îngrășământul să fie împrăștiat și încorporat în sol prin arătură. Nevoia de aplicare a magneziului este
de obicei mai mare atunci când nivelul de potasiu și calciu în sol este ridicat.

În cazul livezilor de alun deja plantate, o altă modalitate de corectare a nivelului de magneziu este prin
aplicarea a 5-10 kg/ha de sulfat de magneziu (săruri Epsom) sau 35-45 kg/ha de sulfat de potasiu și magneziu
(K-Mag). Îngrășămintele cu magneziu sunt de obicei administrate primăvara, la momentul aplicării azotului.

Tabelul 8 - Niveluri de magneziu în frunze în augus

Magneziu în frunze în august

Status
(% materie uscată)

< 0.18 Deficienta

0.19-0.24 Sub optim

0.25-0.50 Optim

0.51-1.00 Deasupra optimului

> 1.00 Exces

Tabelul 9 - Principalele tipuri de îngrășăminte cu magneziu și

caracteristicile lor

Îngrășământ %Mg

Sulfat de magneziu (Kieserit) 17%

Sulfat de magneziu (sare Epsom) 10%

Azotat de magneziu 16%

Oxid de magneziu 55%

55-85 % CaCO3
Dolomită
5-40% MgCO3

Imaginea 2 – Simptome de carență Magnezit 45%

de magneziu (Surse: Yara-Tree
Nut Plantmaster și OSU Hazelnut
Extension)
16
 Ca
NUTRIȚIA ALUNULUI

CALCIU (Ca)

Calciul îmbunătățește stabilitatea fiziologică a țesutului vegetal reducând riscurile de deteriorare fizică sau
dereglările. Calciul are rolul esențial în creșterea rezistenței la boli și la stres și dezvoltarea tubului polinic.
De asemenea, Ca susține dezvoltarea rădăcinilor și polenizarea.

Tabelul 10 - Niveluri de calciu în frunze în augu

Ca în frunze în august
Status
(% materie uscată)

< 0.60 Deficienta

0.61-1.00 Sub optim

1.01-2.50 Optim

2.51-3.00 Deasupra optimului

> 3.00 Exces

Pentru a crește nivelul de Ca, este recomandată aplicarea îngrășămintelor solubile cu calciu prin sistemele
de fertigare în timpul sezonului de vegetație. Pentru a asigura absorbția calciului, aplicarea trebuie făcută
în primăvara sau la începutul toamnei, când rădăcinile sunt încă active.

Trebuie știut că o absorbție eficientă de Ca este corelată cu nivelul borului din sol.

Tabelul 11 - Principalele tipuri de îngrășăminte cu calciu și caracteristicile lor

îngrășăminte %Ca

Azotat de calciu 20%

Carbonat de calciu 40%

Oxid de calciu 50%

55-85 %CaCO3
Dolomită
5-40% MgCO3

17
 NUTRIȚIA ALUNULUI

MICRONUTRIENȚI

Deși în cantități mult mai mici, micronutrienții sunt necesari pentru creșterea plantelor și pentru stimularea
producției, în special prin susținerea creșterii țesuturilor cheie.

Micronutrientul preluat de plante în cantități mai mari este fierul, cu toate acestea carența de fier rareori
este o problemă, cu excepția situației în care nivelul pH-ului indică un sol puternic alcalin.

Imaginea 3 - Simptome de carență de fier (stânga) și carență de sulf (Sursa: OSU Hazelnut Extension)

18
 Tabelul 12 – Alți micronutrienți și nivelurile lor critice
în frunze Nivel normal în frunze
Când trebuie
Element Principalul rol în plantă %/ppm substanţă Simptome de carență Metoda de aplicare
accționat?
uscată
creșterea producției
de flori funcționale,
creștere internodală
creșterea fertilității
întârziată, mugurele aplicare pe sol sau
și germinabilității
Bor (B) 31 - 75 (ppm) terminal moare plantație pe rod foliar, în funcţie de
polenului, legarea
adesea, mai puține nivelul carenței
fructelor, reducerea
fructe legate
numărului de alune
fără miez

implicat în formarea apariția clorozei între aplicare pe sol sau

plantații tinere și pe
Zinc (Zn) clorofilei, enzimelor și 16 - 60 (ppm) nervurile frunzelor de foliar, în funcţie de
proteinelor rod
pe lăstarii tineri nivelul carenței

rol în fertilitatea florilor, lăstari de culoare verde

Cupru (Cu) fotosinteză, țesuturi 5 - 15 (ppm) deschis, îngălbeniți, plantație pe rod foliar
rezistente ofiliți

aplicare pe sol sau

rol în producerea de îngălbenirea noilor plantații tinere și pe
Fier (Fe) 51 - 400 (ppm) foliar, în funcţie de
clorofilă și enzime creșteri rod
nivelul carenței

apariția clorozei între

Mangan nervurile frunzelor de
fotosinteză, respirație, plantații tinere și pe
(Mn) 26 - 650 (ppm) pe lăstarii tineri, pete foliar
asimilarea azotului rod
bronzate profunde pe
frunze
NUTRIȚIA ALUNULUI

19
 NUTRIȚIA ALUNULUI

FERTILIZARE-
planificare și
implementare
1
 NUTRIȚIA ALUNULUI

FERTILIZARE
Înainte de plantare

a) Analiza solului
Înainte de plantare, fermierii ar trebui să efectueze analize de sol pentru a determina dacă situl este potrivit
pentru cultivarea alunului. Analiza fizică a solului indică procentele de nisip, praf și argilă din probele recoltate
exprimate în g/kg. Analiza chimică oferă informații despre pH-ul solului, capacitatea de schimb cationic (CEC),
procentele de N și materia organică, precum și conținutul de fosfor, potasiu, calciu, magneziu și sodiu din sol.
Atenție deosebită trebuie acordată prezenței carbonatului de calciu și a salinității, care pot reprezenta factori
limitativi pentru producția de alune, așa cum se arată în Tabelul 13.

Tabelul 13 - Evaluarea favorabilității solului (valorile critice pentru alun înainte de plantare evidențiate cu
caractere aldine)

Parametrii Interval optim

Nisip (g/kg) 250-550

Textură Lut (g/kg) 250-500
Argilă (g/kg) 100-300

pH 6.5-7.3

Conductivitate electrică
<2.3
(mS/cm)

CEC total 10-20

Potasiu 2-4
CEC (meq/100g) Sodiu maxim 15
Calciu 65-85
Magneziu 8-12

Calcar total 25-100

Carbonați (%)
Calcar activ ≤80

Materie organică (%) 15-20

Testarea solului cu unul sau doi ani înainte de plantare oferă o idee despre potențialul nutrițional al sitului și
permite stabilirea și aplicarea unei fertilizări adecvate înainte de plantare (Tabelul 14).

22
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Tabelul 14 - Parametrii suplimentari de luat în considerare pentru a stabili un plan de fertilizare

adecvat înainte de plantare

Parametrii Interval optim

Cloruri max 50
Extract apos Sulfați 10-250
Nitrați 20-30
N (%) 1,0-1,8
P2O5 (mg/kg) 35-45
K2O (mg/kg) soluri nisipo-lutoase: 100-150
Macroelemente
sol argilos: 120-200
CaO (mg/kg) 3.500-4.500
MgO (mg/kg) 180-320
Fe 5-30
B 0,4-1
Microelemente Mn 2-10
Cu 2-4
Zn 2-3
C/N 8-12
Ca/Mg 5-10
Raportul Ca/K 25-40
elementelor Mg/K 2-5
Raportul de absorbție a sodiului <0.8
(SAR)

Când planificăm o fertilizare înainte de plantare, P și K sunt elementele principale care trebuie luate în
considerare. Fosforul nu este mobil în sol și rămâne la locul aplicării, cu excepția cazului în care are loc
scurgerea de suprafață. Mobilitatea potasiului în sol este intermediară - este mai mobil decât fosforul, dar
mult mai puțin mobil decât azotul. Prin urmare, este important să se încorporeze corect în sol atât P cât și
K după aplicarea lor.

Azotul sub formă de nitrat (NO3–), nu este reținut de particulele de sol și, prin urmare, s-ar putea leviga rapid
sub zona radiculară, în timp ce ureea și amoniu pot fi transformate în amoniac gazos (NH3) și volatilizează în
solurile calde, umede și cu pH ridicat. Prin urmare, aplicarea N înainte de plantare poate conduce la pierderi
majore de azot.

23
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Cum să facem eșantionarea solului:

• Prelevarea de probe trebuie efectuată cu o lopată sau cu o sondă, în funcție de metoda de eșantionare
aleasă ; acest lucru vă permite să obțineți mostre reprezentative din solul în care cresc rădăcinile plantelor.
• Cu o lopată sau cu o sondă luați eșantioane de la 3 adâncimi: la 0-30 cm, 30 - 60 cm, 60 - 90 cm, deoarece
rădăcinile alunului nu se găsesc de obicei mai adânc de 70 cm.
• Dacă utilizați o lopată, alegeți doar banda centrală a solului de pe lopată pentru eșantionare (3-4 cm
lățime) și se îndepărtează restul (Imaginea 4);
• Probele trebuie colectate din solul aflat în zona rădăcinilor plantei.
• Etichetați corect pungile cu eșantioanele de sol pentru a evita amestecarea probelor în laborator.

1 1 1
0-30 30-60 60-90

PROBĂ
1

30
0-
-60
30 -9
0
20
Imaginea 4 - Exemplu de plan de eșantionare
60 1
9 0-

Tabelul 15 - Tipuri adecvate de soluri pentru plantațiile de alun în Serbia și caracteristicile lor (după Nešić L.
și colab., 2002; modificat).
Permeabilitatea
% pH și conţinutul de
Tip de sol apei, temperatura și Observații
humus NPK
proprietățile de aerare

Permeabilitate bună, pH în jur de 7,

Trebuie irigat în timpul verii din
Cernoziom încălzire bună a solului și 3-4% trebuie fertilizat cu
cauza evaporării intense
proprietăți de aerare N și P în fiecare an

Permeabilitate scăzută a Trebuie irigat cu atenție, deoarece

apei, dar capacitate mare,
Vertisol încălzire bună a solului
și proprietăți scăzute de
aerare
pH cuprins între 4,5
particulele de argilă se umflă atunci
și 6, sărac în N și P, dar
3-5%
procent optim
când solul e umed, în timp ce este
uscat, apar fisuri în sol (rău pentru
de K
rădăcini)

Permeabilitate bună a apei,
Cambisol
încălzire bună a solului și
eutric proprietăți de aerare
pH 7, până la reacție
uşor acidă, conținutul
Cu o irigare optimă poate fi foarte
2-6% de N depinde de humus,
P scăzut și conținut
bun pentru plantațiile de alun
moderat de K

24
 NUTRIȚIA ALUNULUI

În funcție de rezultatele analizei solului, trebuie să efectuăm mai multe corecții diferite ale solului pentru a ne
asigura că solul este complet gata pentru plantarea alunului.

Majoritatea corecțiilor se referă la ajustarea nivelelor nutrienților (în principal fosfor, potasiu și magneziu),
conținutului de materie organică și corectarea nivelului de pH.

b) Corectarea nivelului de nutrienți

Exemplu de corectare a conținutului de P în sol înainte de plantare

Conținutul inițial de P în sol: 20 mg/kg la 30 cm adâncime (din analiza solului)

Densitatea solului (D): 1,2 g/cm3 (din analiza solului); Nivelul de P dorit în sol (Pf): 35 mg/kg

Masa solului = D (t/m3) × adâncime sol × suprafaţă sol

1. Calculați masa (greutatea) solului pe
Masa solului = 1,2 t/m3 × 0,3 m × 10000 m2 = 3600 t/ha
baza densității

2. Calculați conținutul inițial de P în sol Pi = P inițial × Masa solului

(kg P/ha) Pi = 20 g/t × 3600 t = 72 kg P/ha

3. Calculați conținutul de P dorit în sol Pf = P dorit × Masa solului

(kg P/ha) Pf = 35 g/t × 3600 t = 126 kg/ha

4. Calculați diferența dintre P dorit și P P de aplicat = Pf – Pi

inițial P de aplicat = 126 kg P/ha – 72 kg P/ha = 54 kg P/ha

5. Convertiți cantitatea de P în P2O5

(Factorul de conversie 2,29;
Tabelul 13 - Conversia greutăților
moleculare pentru principalele substanțe
nutritive ale plantelor).
54 kg P/ha × 2,29 = 123 kg P2O5/ha
Termenul P se referă numai la greutatea unui singur atom din molecula P2O5. Pentru a
obține greutatea întregii molecule este necesar un factor de conversie.

6. Calculați cantitatea de superfosfat triplu Doza de îngrășământ = 123 kg P2O5/ha ÷ 0,46 = 267 kg/ha
de aplicat (46% P2O5) superfosfat triplu

25
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Tabelul 16 - Factorii de conversie pentru principalele substanțe nutritive ale plantelor

De la-până la Înmulțit cu De la-până la Înmulțit cu
N la NO3 4.426 NO3 la N 0.226
N la NH3 1.216 NH3 la N 0.823
N la NH4 1.288 NH4 la N 0.777
P la P2O5 2.292 P2O5 la P 0.436
K la K2O 1.205 K2O la K 0.83
Mg la MgO 1.658 MgO la Mg 0.603
Ca la CaO 1.399 CaO la Ca 0.715
CaO la CaCO3 1.785 CaCO3 la Ca 0.560

c. Modificarea conținutului de materie organică

Culturi premergătoare - Este important să se înceapă pregătirea solului pentru livada de alun cu câteva luni
înainte de plantare. Culturile premergătoare pot ajuta la îmbunătățirea fertilității și structurii solului precum
și la combaterea buruienilor, insectelor, nematozilor și a altor agenți patogeni ai plantelor. Reziduurile din
culturile premergătoare pot fi încorporate ca și „îngrășăminte verzi” pentru a furniza macro și micronutrienți
pentru creșterea fertilității solului pentru următoarea cultură. Se recomandă să se planifice un ciclu de o cultură
premergătoare pentru fixarea azotului (măzăriche, trifoiul și mazăre) pentru perioada primavară/vară, înainte
de plantarea alunului. Culturile mai frecvent folosite și conținutul lor în nutrienți sunt enumerate în tabelul de
mai jos (Tabelul 17).

Tabelul 17 - Speciile de cultură acoperitoare și conținutul corespunzător de nutrienți și proprietățile

biocide (după Agrion, 2018, modificat).

Cantitatea
Culturi N P2O5 K 2O Proprietăți Perioada de
Utilizare de sămânță
premergătoare (kg/ha) (kg/ha) (kg/ha) biocide semănat
(kg/ha)
Bob mic Îngrășământ
50-150 10-35 30-120 - 130 Martie
(Vicia faba minor) verde
Trifoi incarnat
Îngrășământ
(Trifolium 40-80 10-20 40-60 - 28 - 30 Martie-Aprilie
verde
incarnatum)
Trifoi alb (Trifolium Cultură de
40-60 10-20 40-60 - 12 - 14 Martie
repens) acoperire
Trifoi subteran
Cultură de
(Trifolium 40-60 10-20 40-60 - 20 – 25 Septembrie
acoperire
subterraneum)
Măzăriche de
Îngrășământ
primăvara (Vicia 50-80 10-25 0-90 - 100 - 120 Martie
verde
sativa)
Muștar alb (Sinapis Îngrășământ
50-80 25-30 80-110 Nematocid 20 Martie
alba) verde
Muștar brun Îngrășământ
90-100 25-30 80-110 Biofumigant 20 Martie
(Brassica juncea) verde

26
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Gunoiul de grajd – Este cel mai bine de aplicat și de încorporat cu un an înainte de plantare, deoarece
aceasta va furniza materie organică și nutrienți și va îmbunătăți în ansamblu calitatea solului. Pe lângă
furnizarea de nutrienți, gunoiul de grajd animal crește conținutul de humus și activitatea biologică a solului,
cu alte cuvinte gunoiul de grajd sporește numărul de microorganisme benefice și activitatea enzimelor din
sol. Informații suplimentare cu privire la utilizarea materiei organice este dată în secțiunea de mai jos privind
îngrășămintele organice.

Gunoiul de grajd a fost întotdeauna principalul îngrășământ organic folosit la nivel mondial. Gunoiul animal
poate varia foarte mult prin conținutul chimic și proprietățile sale fizice. Este recomandată aplicarea de
gunoi de grajd înainte de a planta orice livadă de pomi și arbuști fructiferi pentru a îmbunătăți caracteristicile
solului. Pe lângă furnizarea de nutrienți (în principal azot), gunoiul de grajd crește conținutul de humus și
activitatea biologică din sol.

De obicei, îngrășămintele organice se aplică toamna, după încetarea perioadei de vegetație sau la începutul
primăverii. Este important ca încorporarea gunoiului de grajd în sol să se facă la scurt timp după împrăștierea
pe teren, pentru a reduce pierderile inutile de azot prin evaporare sau spălare ca urmare a ploilor.
Dacă gunoiul este aplicat la plantare, nu puneți gunoi de grajd proaspăt direct în groapă sau în șanțul de
plantare, pentru a evita arderea sistemului radicular al plantelor tinere.

În ultimul timp, aplicarea îngrășămintelor organice comerciale sub formă de peleți și pulbere devine tot mai
populară. Valorile nutrienților sunt similare sau mai mari în cazul acestor îngrășăminte în comparație cu
gunoiul de grajd obișnuit sau cu compostul, în timp ce manipularea este mult mai ușoară.

Tabelul 18 - Conținutul orientativ în NPK pentru principalele tipuri de gunoi de grajd (kg/t)
Materie organică
Tip de gunoi de grajd N (kg/t) P2O5 (kg/t) K2O (kg/t)
(%)

Bovine 16 4.9 4.4 6.5

Porcine 16 5.8 3.8 6.3

Păsări 15 38.5 19.0 15.5

Ovine 32 8.0 2.0 8.0

Cabaline 26 7.0 2.0 7.0

d. Corecția pH-ului solului

pH-ul solului afectează accesul plantelor la nutrienții aflați în zona rădăcinilor. Regimul optim al pH-ului solului
pentru cultivarea alunului este de 6,5-7,3. În acele situații în care situl selectat are pH-ul mai mare sau mai
mic decât valorile menționate mai sus, ar putea fi utilizate diverse modalități pentru scăderea sau creșterea
pH-ului solului, așa cum este descris în alineatele de mai jos. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că
îmbunătățirea pH-ului solului este mai puțin practic în termeni de costuri și fezabilitate și că alegerea locației
de amplasare a culturii de alun trebuie făcută cu mare atenție.

27
 NUTRIȚIA ALUNULUI

CORECTAREA SOLURILOR ACIDE / AMENDAMENTE CALCAROASE

Tabelul 19 - Tipuri de amendamente.

Tipuri de amendamente Sursa de calciu

Var agricol Carbonat de calciu

Var ars (nestins) Oxid de calciu

Var hidratat (stins) Hidroxid de calciu

Dolomită Carbonat de calciu + Mg

Tabelul 20 prezintă cantitățile estimative de var necesare pentru modificarea pH-ului în stratul superior de sol
(0-15 cm), pe baza structurii solului. Cantități mari de amendamente nu trebuie aplicate odată, ci mai degrabă
împărțite în mai multe fracții eșalonate în timp. Uneori, amendarea excesivă poate conduce la apariția unor
deficiențe ale altor nutrienți precum fier, magneziu și/sau mangan. Mai mult decât atât, amendarea excesivă
poate accelera uscarea solului, reducând astfel eficiența utilizării apei. Analiza periodică a pH-ului poate
contribui la verificarea eficienței amendării solului. De obicei, impactul major al amendării solului se observă
după un an și jumătate după ce a fost aplicat. Totuși, procesul de corecție/amendare poate dura și câțiva ani.

Tabelul 20 - Cantitățile estimative de amendamente, bazate pe structura solului, necesare pentru a

schimba pH-ul în primii 0-15 cm de sol.

pH t/ha de amendamente necesare

Luto- Lut
De la până la Nisipos Lutos Luto-argilos
nisipos prăfos
4 6.5 4.5 6.7 8 9 11.25
4.5 6.5 3.3 3.5 6.75 7.5 9
5 6.5 2.25 3.75 5.25 6 7.5
5.5 6.5 1.5 3 3.75 4.5 6
6 6.5 0.75 1.5 1.8 2.25 5.25
4 6 3.3 5.25 6.75 7.5 9
4.5 6 2.25 3.75 5.25 6 7.5
5 6 1.5 3 3.75 4.5 6
5.5 6 0.75 1.5 1.8 2.25 5.25
4 5.5 2.25 3.75 5.25 6 7.5
4.5 5.5 1.5 3 3.75 4.5 6
5 5.5 0.75 1.5 1.8 2.25 5.25

28
 NUTRIȚIA ALUNULUI

CORECTAREA SOLURILOR ALCALINE

Anumite amendamente și îngrășăminte aplicate pot reacționa cu solul formând acizi, care scad pH-ul solului.
Aceste reacții pot fi pur chimice sau pot implica activitate microbiană, atunci când microorganismele trebuie să
metabolizeze amendamentele înainte ca acestea să poată afecta pH-ul solului. Tabelul 18 rezumă principalele
tipuri de amendamente și efectele acestora în sol.

Tabelul 21 - Principalele tipuri de amendamente utilizate pentru corectarea solurilor alcaline și efectele
acestora.

Amendamente Efect Observații

• Turba de tip Sphagnum și

Reducerea pH-ului se
mulciul de scoarță de pin sunt
datorează degradării
Materie organică deosebit de eficiente.
microbiene și producției
• Sunt necesare cantități mari.
de acizi organici.

Îngrășămintele cu
• Fertilizează simultan plantele și
amoniu includ uree,
acidifică solul.
azotat de amoniu și
Îngrășăminte cu • Pentru a evita aplicarea de prea
sulfat de amoniu.
amoniu mult azot, utilizați aceste produse
Bacteriile din sol
Reacții biologice

numai pentru a face modificări

transformă amoniul în
treptate la pH-ul solului.
compuși acizi.

Sulful este adesea • Compușii cu sulf pot avea

folosit pentru efect deplin asupra pH-ului
acidifierea puternică a solului după un an de la aplicare.
Sulf solului (cu una sau mai Se încorporează în sol pentru a
elementar multe unități de pH). accelera procesul.
(S) Bacteriile din sol • Selectați cu atenție cantitatea
combină sulful cu de sulf aplicată. Prea mult sulf
oxigenul și apa din sol poate reduce pH-ul solului sub
pentru a forma acid limita optimă a plantelor de alun.
sulfuric.

Sulfatul de fier și • În cazul când se dorește

Reacții mon-

sulfatul de aluminiu scăderea rapidă a pH-ului

biologice

Sulfat de aluminiu
scad pH-ul solului există riscul acumulării excesive
(Al2 (SO4 )3) și sulfat de
mai rapid decât sulful de fier sau aluminiu, dacă se
fier (FeSO4)
elementar, deoarece administrează cantități mari din
necesită reacții chimice aceste produse (mai mult de 0,2
și nu biologice. kg/m2).

29
 NUTRIȚIA ALUNULUI

DUPĂ PLANTARE

După plantare, trebuie puși la dispoziția plantelor suficienți nutrienți pentru a asigura o dezvoltare vegetativă
și generativă echilibrată. Dezechilibrul în nutriție în această perioadă poate reduce semnificativ numărul de
amenți și flori femele, legarea și dezvoltarea fructelor. De asemenea, plantele care nu au nutrienții necesari
sunt mai sensibile la diverși factori de stres.

Din cauza celor menționate mai sus, se recomandă efectuarea analizei solului cel puțin la fiecare 4 ani de la
plantare și analiza foliară în fiecare an, deoarece pe această cale puteți fi sigur că asigurați tot ce este necesar
pentru „fabrica de alune”.

Principalele principii ale fertilizării după plantare:

Aplicarea azotului (N) în livezile tinere

• În primii 2 ani de la plantare se aplică o cantitate redusă de N (25-40 kg N/ha)

• Sunt preferate îngrășămintele cu eliberare controlată la temperatură pentru a evita arderea sistemului
radicular al plantelor tinere și pentru a crește eficiența de utilizare;
• Evitați aplicarea de îngrășăminte cu azot N după luna septembrie.

Aplicarea fosforului (P) în livezile tinere

• Administrați fosfor numai dacă analizele solului sau cele foliare arată carență de P;
• Alunii tineri nu necesită cantități mari de P;
• Îngrășămintele pe bază de fosfor trebuie administrate primăvara sau toamna devreme.

Aplicarea potasiului (K) în livezile tinere

• Administrați potasiu numai dacă analizele solului sau cele foliare arată carență de K;
• Potasiul în exces afectează absorbția altor nutrienți.

Aplicarea calciului (Ca) în livezile tinere:

• Se administrează, dacă este necesar, după plantare pentru a îmbunătăți dezvoltarea sistemului radicular.

E BINE DE ȘTIUT:

• Aplicarea altor îngrășăminte trebuie efectuată numai dacă apar simptome de carență.
• Aplicați îngrășăminte în benzi înguste în apropierea rândului de aluni pentru a maximiza utilizarea și a
evita risipa de îngrășăminte.
• Înlăturați buruienile din jurul plantelor pentru a evita concurența pentru nutrienți. Buruienile pot depăși
rapid plantele de alun tinere, reducând accesul acestora la hrană și apă.
• În timpul primelor sezoane de vegetație, în plantațiile de alun se recomandă combaterea buruienilor prin
lucrări mecanice sau prin folosirea unor erbicide post-emergente de contact, mai degrabă decât prin
utilizarea de produse sistemice, care pot persista mult timp în plante.

30
 NUTRIȚIA ALUNULUI

EXEMPLU DE CALCUL A DOZELOR DE

ÎNGRĂȘĂMINTE

a) FERTILIZARE CU DOZE STANDARD: tabelul de mai jos prezintă o modalitate rapidă și uşor de utilizat pentru
a determina cantitățile de îngrășăminte care trebuie aplicate. Doza standard este definită ca fiind cantitatea de
nutrienți care trebuie administrată în situaţia unei producții normale obţinute în condiţii obişnuite de fertilitate
a solului și condiții climatice adecvate.

Tabelul 22 - Dozele standard de fertilizare pentru alun (Agrion, 2018; modificat)

Scăderi Standard Creșteri

Nutrienți Situație normală cu

Cantitatea de scăzut Cantitatea de adăugat la
producţie de alune de
din doza standard doza standard
1,5 – 1,9 t/ha
⃝ - 20 Kg: dacă producția
⃝ + 20 Kg: dacă producția
preconizată este sub 1,5
preconizată este peste 1,9 t/ha
t/ha
⃝ - 20 Kg: dacă există un ⃝ + 20 Kg: dacă există un
conținut ridicat de materie 70 Kg/ha N conținut scăzut de materie
N organică în sol organică în sol
⃝ - 20 Kg: dacă s-a aplicat
Creștere maximă: +30 Kg/ha
gunoi de grajd în anul
anterior

Pentru livezile tinere: 30 kg/ha în primul an; 40 Kg/ha în anul al doilea

⃝ - 15 Kg: dacă producția

⃝ + 10 Kg: dacă producția
preconizată este sub 1,5
preconizată este peste 1,9 t/ha
t/ha
⃝ + 10 Kg: dacă fertilizarea
40 kg/ha P2O5 este în principal organică
P2 O 5 ⃝ - 20 Kg: dacă există un ⃝ + 20 Kg: dacă sunt condiții
conținut ridicat în sol favorabile imobilizării P (pH
scăzut sau conținut ridicat de
carbonați)

Pentru livezile tinere: 30 kg/ha în primul an; 40 Kg/ha în anul al doilea

⃝ - 30 Kg: dacă producția

⃝ + 20 Kg: dacă producția
preconizată este sub 1,5
preconizată este peste 1,9 t/ha
t/ha
90 Kg/ha of K2O
K 2O ⃝ - 40 Kg: dacă există un
conținut ridicat în sol

Pentru primii ani: 20 kg/ha în primul an; 35 Kg/ha în anul al doilea

31
 NUTRIȚIA ALUNULUI

b) ECHILIBRUL PARȚIAL AL NUTRIENȚILOR: Cu ajutorul unor calcule simple putem determina cantitățile
de nutrienți care trebuie aplicate pentru a compensa pierderile de nutrienți datorate recoltării alunelor. Și în
cazul livezilor tinere de alun, această abordare poate fi utilizată, dacă reducerile prezentate în Tabelul 20 sunt
incluse în calcule.

Cantitatea de nutrienți care se aplică se calculează după cum urmează:

Y x B = (Fc x kc) + (Fo x ko) +Nc

Y = producție. Pentru livezile tinere, acesta este nivelul de producție așteptat (ex. 2 t/ha)
B = coeficientul de eliminare a nutrienților datorită recoltării alunelor (kg/t producție recoltată). Pentru alun,
se consideră următorii coeficienți: N = 32; P2O5 = 17; K2O = 37.
Fc = aportul de nutrienți care rezultă din îngrășăminte minerale
kc = randamentul îngrășămintelor minerale (considerată 100%)
Fo = aportul de nutrienți derivat din îngrășăminte organice
ko = randamentul îngrășămintelor organice (variabil de la 30 la 70%, funcție de tipul de îngrășământ și de
metoda de aplicare)
Nc = aportul de nutrienți care rezultă din recolta anterioară. Trebuie luat în considerare numai dacă suprafața
de teren a fost cultivată în anul precedent cu leguminoase sau furaje (valori de referință Nc: 80 kg/ha pentru
cultura de lucernă ≥ 3 ani; 40 kg/ha pentru cultura de trifoi; 30 kg/ ha pentru culturile de leguminoase și
graminee furajere și culturi acoperitoare de leguminoase).

Exemplu de calcul parțial al balanței nutriționale pentru azot (N)

1. Calculați eliminarea de N așteptată YxB

Producție preconizată (Y): 2 t/ha 2 t/ha x 32 kg/t = 64 kg N/ha

2. Aplicați reducerea pentru livezile tinere

64 kg N/ha x 0.4 = 25.6 kg N/ha
În primul an 40% din N aplicat plantelor adulte

3.Se calculează cantitatea de îngrășământ pentru administrarea de

Fc = 25.6 kg N/ha
azotat de amoniu
Exemplu: se folosește doar îngrășământ mineral. Coeficientul de
25.6 kg N/ha / 0.34 = 75,3 kg AN/ha
randament pentru îngrășământul mineral (kc): 100%
Azotatul de amoniu conține 25% N

Tabelul 23. Reducerile calculate pentru livezile tinere de alun care pot fi aplicate atunci când se utilizează
echilibrul parțial al nutrienţilor.

Cantitatea de nutrienți de administrat comparativ cu plantele adulte de alun

Anul I Anul II Anul III Anul IV Anul V

N 40% 60% 70% 80% 100%

P2O5 30% 50% 70% 80% 100%

K2O 20% 40% 60% 80% 100%

32
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Septembrie

Decembrie
Octombrie

Noiembrie
Februarie
Ianuarie

August
Aprilie
March

Iunie

Iulie
Mai
Plante în Apariția Legarea Formarea Fructe Fructe Recoltare Căderea Plante în
Faza fenologică Dezmugurit
repaus frunzelor fructelor glomerulelor imature mature fructe frunzelor repaus
Fertilizare granulară

Azot (N) 45% 45% 10%

Fosfor (P) 40% 40% 20%

Potasiu (K) 20% 30% 50%

Azot (N) 90% 10%

Fertigare

Fosfor (P) 80% 20%

Potasiu (K) 60% 40%

Figura 5 - Calendarul recomandat de aplicare de N-P-K în livezile tinere de alun.

Tabelul 24 - Graficul de compatibilitate al îngrășămintelor: √ = compatibil; X = incompatibil; R =

compatibilitate redusă (după IFA, 2011; modificat)
Fe, Zn, Fe, Zn,
Amonijum Amonijum Kalcijum Kalijum Kalijum Kalijum Amonijum Magnezijum Fosforna Sumporna
Urea Cu, Mn Cu, Mn
nitrat sulfat nitrat nitrat hlorid sulfat fosfat sulfat kiselin kiselina
sulfat helate

Nitrat de amoniu √

Sulfat de amoniu √ √

Nitrat de
√ √ X
calciu

Azotat de potasiu √ √ √ √

Clorura de potasiu √ √ √ √ √

Sulfat de potasiu √ √ R X √ R

Fosfat de amoniu √ √ √ X √ √ √

Fe, Zn, Cu, Mn sulfat √ √ √ X √ √ R X

Chelat de Fe, Zn,

√ √ √ R √ √ √ R √
Cu, Mn

Sulfat de magneziu √ √ √ X √ √ R X √ √

Acid fosforic √ √ √ X √ √ √ √ √ R √

Acid sulfuric √ √ √ X √ √ R √ √ √ √ √

Acid azotic √ √ √ √ √ √ √ √ √ R √ √ √

33
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Tabelul 25 – Clasificarea îngrășămintelor în funcţie de forma lor.

CLASIFICAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR

perioada și modul de
tip solubilitate avantaje dezavantaje
utilizare
răspândire pe
înainte de
Anorganice toată suprafața
plantare
sau în benzi
cost mai mic, bun nu se recomandă pentru
în benzi, în funcție de
Granulare pentru aportul masiv nutriția de precizie
dizolvate în îngrășământ
de nutrienți
Organice după soluția de
(pelete) plantare fertigare sau
cu aplicare
foliară
planta poate folosi nu se recomandă
dizolvate în
substanțe nutritive pentru aporturi masive
soluția de
după mult mai repede, de nutrienți, sunt
Cristaline Anorganice fertigare sau bună
plantare bună pentru o nutriție necesare echipamente
cu aplicare
de precizie, ușor de suplimentare pentru
foliară
utilizat utilizare
planta poate folosi nu se recomandă
dizolvate în
Anorganice substanțe nutritive pentru aporturi masive
soluția de
după mult mai repede, de nutrienți, sunt
Lichide fertigare sau bună
plantare bună pentru o nutriție necesare echipamente
cu aplicare
Organice de precizie, ușor de suplimentare pentru
foliară
utilizat utilizare
se poate aplica o
înainte de preț mai mare, necesită
dată pe sezon, fără
Îngrășăminte plantare mai multă forță de
încorporate efect de ardere
cu eliberare Anorganice bună muncă manuală, este
manual în sol a rădăcinilor,
controlată după nevoie de condiții
utilizarea mai bună a
plantare specifice de dizolvare
nutrienților

Granulare anorganice Granulare organice Cristaline anorganice

Îngrășăminte cu eliberare
Lichide
controlată

34
 NUTRIȚIA ALUNULUI

METODE DE APLICARE A ÎNGRĂȘĂMINTELOR

În livezile de alun, administrarea îngrășămintelor trebuie făcută în raport cu rădăcinile plantelor, pentru a
obține răspunsul dorit și pentru o utilizare eficientă a nutrienților. Fertilizarea solului dincolo de zona radiculară
a alunilor nu este necesară, deoarece dezvoltarea rădăcinilor este limitată. Aceasta facilitează absorbția de
nutrienți de către plante, deoarece îngrășământul este plasat chiar deasupra zonei radiculare a alunilor tineri.
În plus, fertilizarea localizată permite reducerea semnificativă a risipei de îngrășăminte, care sunt repartizate
numai acolo unde sunt necesare.

a) APLICAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR

1. Aplicarea manuală a îngrășămintelor granulare

Deși este intens consumatoare de forță de

muncă, aplicarea manuală a îngrășămintelor este
considerată o practică adecvată în livezile de alun
nou plantate, deoarece permite administrarea
îngrășământului chiar acolo unde plantele au
nevoie, evitând astfel risipa.
Imaginea 5 - Distribuitor manual
pentru aplicarea îngrășămintelor
granulare

2. Aplicarea mecanică a îngrășămintelor

Aplicarea mecanică a îngrășămintelor poate fi realizată în moduri diferite și folosind echipamente foarte
diferite. Cele trei tehnici principale sunt:

• împrăștiere îngrășămintelor pe toată suprafața

• aplicarea îngrășămintelor în benzi
• aplicarea îngrășămintelor în benzi îngropate

Împrăștierea pe toată suprafața

Se referă la împrăștierea îngrășămintelor în mod uniform pe toată suprafața terenului. Deși este potrivit
pentru culturi cu densitate mare de plantare, împrăștierea pe toată suprafața nu este recomandată în livezile
tinere de alun. Principalele dezavantaje ale aplicării îngrășămintelor pe toată suprafața sunt că nutrienții nu
pot fi folosiți complet de rădăcinile plantelor de alun; creșterea buruienilor este stimulată pe toată suprafața
terenului; acest mod de administrare implică o risipă considerabilă de îngrășăminte.

Împrăștierea îngrășămintelor pe toată suprafața livezii este înlocuită din ce în ce mai des cu aplicarea în
benzi, de-a lungul rândurilor de pomi, ceea ce permite o utilizare mai eficientă a nutrienților, majoritatea
rădăcinilor absorbante găsindu-se de-a lungul rândurilor, la proiecția coroanei alunilor. Dacă din motive care țin
de echipamente sau de metode specifice de întreținere a livezii îngrășământul este împrăștiat pe toată suprafața,
tipul de îngrășământ trebuie să fie atent selectat deoarece îngrășămintele ușor solubile sunt predispuse la
pierderi prin levigare ca urmare a ploilor sau a irigării excesive.

35
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Imaginile 6 - Echipamente de împrăștiere a îngrășămintelor pe toată suprafața

Aplicarea îngrășămintelor în benzi (la suprafață)

În cazul acestei metode, îngrășămintele sunt distribuite aproape de plante, în benzi, pe una sau ambele părți
ale rândului de aluni. Administrarea localizată a îngrășămintelor în apropierea plantelor, spre deosebire de
împrăștierea uniformă pe întreaga suprafață, duce la utilizarea mai eficientă a substanțelor nutritive de către
plante. Toți nutrienții necesari sunt administrați în zona rădăcinilor alunilor, economisind îngrășăminte valoroase.

Ghiduri pentru răspândirea laterală a îngrășămintelor în fâșii

Imaginile 7 - Echipamente de împrăștiere a îngrășămintelor în benzi (Sursa: www.eurospand.com)

36
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Aplicarea îngrășămintelor în benzi îngropate

Încorporarea în sol a îngrășămintelor este practica de a introduce nutrienții necesari plantelor în sol. Cele
mai frecvent utilizate îngrășăminte în ziua de azi sunt produse extrem de solubile, care odată expuse apei,
pot leviga în afara amplasamentului în fluxul de apă. Punerea în contact a îngrășământului cu un volum mai
mare de sol poate oferi mai multe modalități de legare a nutrienților și/ sau reduce expunerea la levigare.
Principalele tipuri sunt prezentate în Imaginea 8 și în Imaginile 9.

Imaginile 8. Exemplu de mașină de împrăștiat Imaginile 9. Modul în care este distribuit

subteran îngrășăminte îngrășământul în țară

Tabelul 26. Avantajele și dezavantajele metodelor de bază de împrăștiere a îngrășămintelor

Metoda de aplicare a
îngrășămintelor
Împrăștierea pe întreaga
suprafață
Pro Contra
• Risipă de îngrășăminte
• Ușor de aplicat
• Eficiență scăzută
• Fără perturbări ale solului
• Stimulează creșterea
• Potrivit pentru amendarea
buruienilor
proprietăților solului (calcar, ghips)

• Administrarea localizată a
Aplicarea în benzi substanțelor nutritive • Expunerea la levigare
• Eficiență ridicată a nutrienților

• Administrare localizată
Aplicarea în benzi îngropate • Eficiență ridicată a nutrienților • Viteză mică de aplicare
• Expunere redusă la levigare

37
 NUTRIȚIA ALUNULUI

b) APLICAREA FERTILIZATORILOR SOLULE DE APĂ

1. Fertigarea

Fertigarea este aplicarea de îngrășăminte lichide sau 100% solubile în apă prin sistemul de irigare.

Fertigarea are multe avantaje față de alte sisteme de fertilizare. Îngrășământul poate fi aplicat în orice
moment în sezonul de vegetație și la frecvența dorită. Dacă este utilizată în mod corespunzător, fertigarea
poate reduce dozele de îngrășăminte, deoarece substanțele nutritive pot fi aplicate atunci când este nevoie,
într-o formă solubilă, direct în zona rădăcinilor. În general, fertigarea reduce consumul de apă, precum și
cantitatea de îngrășământ folosită, crescând procentul de nutrienți absorbiți de plantă (Tabelul 27).

Fertigarea este cel mai eficient sistem de fertilizare și este recomandată în timpul perioadei de maximă
producție a livezii. În plus, sistemele de fertigare pot fi automatizate și controlate prin computer din locații
îndepărtate, eliminând astfel costurile cu forța de muncă și echipamentele folosite pentru împrăștierea
îngrășămintelor.

Tabelul 27 - Valorile indicatoare ale eficienței utilizării nutrienților prin fertigare și prin aplicarea
îngrășămintelor granulare.

Macronutrienți Fertigare Îngrășăminte granulare

N 75-85% 40-60%

P 30-45% 10-30%

K 80% 60-70%

Sistemul de fertigare este prezentat schematic în:

Stația de pompare preia apa de la sursă (foraje, râuri, baraje) și asigură presiunea potrivită pentru livrarea în
sistemul de conducte.

Valvele de presiune controlează descărcarea și presiunea în întregul sistem.

Sistemul de filtrare curăță apa. Tipurile obișnuite de filtre includ filtre tip ecran și filtre de nisip gradate care
îndepărtează materialul fin aflat în suspensie în apă.

Injectoare: Cele mai simple și mai puțin scumpe injectoare de îngrășăminte sunt cele de tip Venturi (Figura
7). Injectoarele tip Venturi creează vid când apa de irigare este forțată să treacă printr-o secțiune îngustă. Pe
măsură ce apa curge prin orificiul venturi, apare o schimbare rapidă a vitezei acesteia. Această modificare a
vitezei creează o presiune redusă (vid), care atrage lichidul care trebuie injectat în sistemul de irigații, eliminând
necesitatea unei pompe de injecție separate pentru îngrășăminte. Acesta este unul dintre avantajele majore
ale irigării prin picurare față de alte metode.

Conductele principale și secundare furnizează apă în livadă din modulul de control. De obicei sunt fabricate
din PVC sau furtun din polietilenă.

Tuburile de picurare transportă apa și îngrășămintele solubile furnizând o descărcare constantă specifică,
care nu variază mult odată cu modificările de presiune și nu se blochează ușor.

38
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Conducte
secundare
Conducte
Filtre principale
Filtre
secundare Contor
primare
Stație de debit
pompare Tuburi
picurare

Valvă de
presiune

Injectare fertilizanți

Figura 6 - Schema sistemului de fertigare.

Valvă pentru
reglarea
presiunii
Barometru Barometru

Intrare apă Punct de

by-pass injecție

Injector
chimic

Recipient
chimic

Figura 7 - Injector de fertigare (tip Venturi)

39
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Imaginile 10a și 10b - Detalii ale sistemului de fertigare: 10a (stânga): valve de control; 10 b (dreapta): tuburi
de picurare.

Cu toate acestea, pentru o funcționare eficientă continuă, sistemele de fertigare au anumite cerințe. Acestea
includ:

• Investiții inițiale moderate până la mari pentru rezervoare, supape și injectoare;

• Calitatea apei trebuie monitorizată și ajustată dacă este necesar. Fertigarea poate crește nivelul total
al sărurilor dizolvate în apa pentru irigare și atunci când este utilizat în combinație cu apa care are deja
un nivel ridicat în totalul solidelor dizolvate (TDS) poate provoca daune plantelor (Tabelul 29). Mai mult,
valoarea nutrițională a apei trebuie luată în considerare atunci când definim programul fertigare;
• Selecția și gestionarea atentă a îngrășămintelor pentru a evita incompatibilitățile între îngrășăminte specific,
picurător și înfundarea conductelor (de exemplu, evitați amestecarea soluțiilor de îngrășăminte care
conțin calciu cu soluții care conțin fosfați sau sulfați atunci când pH-ul soluției nu este suficient de acid)
• Utilizarea îngrășămintelor cu solubilitate adecvată;
• Întreținerea și operarea adecvată a tuturor componentelor pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului,
de exemplu filtrele;
• Gestionarea simultană a irigației, nutriției și nivelului de săruri;
• Salinitatea soluției trebuie să rămână întotdeauna scăzută (EC < 2 dS/m). Prin urmare, se recomandă
împărțirea cantității calculate de îngrășăminte în mai multe tranșe, acest aspect aducând beneficii
suplimentare pentru absorbția la nivelul plantei;
• Sistemul de irigare trebuie să aibă o funcționare adecvată pentru a asigura administrarea uniformă a
nutrienților.

40
 NUTRIȚIA ALUNULUI

Tabelul 28 - Valorile de referință ale apei de irigare prin picurare în câmp – concentrațiile maxime sigure
(Bres și colab., 2010).

Parametru Concentrația maximă (mg/dm3)

N-NO3 30
K 100
Ca 150
Mg 50
Na 100
Cl 100
S-SO4 100
HCO3- 500
SAR <3

Alături de cerințele fiziologice ale plantelor, trebuie să se ia în considerare și factorii care contribuie la blocarea
sistemelor de fertilizare, în special fier, mangan și solide totale dizolvate (Tabelul 29 și Imaginea 11). Solidele
totale dizolvate (TDS) sunt o măsură a conținutului tuturor substanțelor anorganice și organice conținute
într-un lichid într-o formă moleculara, ionizată sau coloidală solidă suspendată. Solidul suspendat se referă
la particulele solide mici care rămân în suspensie în apă sub formă de coloid sau din cauza mișcării apei.

Tabelul 29 - Clasificarea calității apei în raport cu potențialul său de

blocare a picurătoarelor (Bres și colab., 2010).

Grad de restricție la utilizare

Problema potențială Ușor

Fără
până la Sever
restricții
moderat

Solide suspendate mg/dm3 <50 50-100 >100

Total solide dizolvate mg/dm3 <500 500-2.000 >2.000

Mn mg/dm3 <0.1 0.1-1.5 >1.5

Fe (total) mg/dm3 <0.1 0.1-1.5 >1.5

H2S mg/dm3 <0.5 0.5-2.0 >2.0

Imaginea 11 - Fierul precipită

10.000- blocând conductele de irigare
Populația bacteriană Nr./cm3 <10.000 >50.000
50.000
și picurătoarele (Sursa: Dr. Ivan
Vidal, UdeC).

41
 NUTRIȚIA ALUNULUI

BIBLIOGRAFIE

Norme Tecniche di Produzione Integrata della Regione Piemonte 2018. Published by Agrion, 2018. Nocciolo
in Piemonte - Linee tecniche per una corilicoltura sostenibile.

Assessorato Agricoltura Regione Campania, 2011. Guida alla concimazione.

Breś W., Kleiber T., Trelka T., 2010. Quality of water used for drip irrigation and fertigation of horticultural plants.
Folia Horticulturae Ann. 22/2: 67-74

Hadžić, V., Nešić Lj., Belić M., Furman T., Savin L., 2002. Zemljišni potencijal Srbije. Traktori i pogonske mašine
0354-9496(2002) 7:4, p.43-51

IFA, 2011. Fertigation: A Tool for Efficient Fertilizer and Water Management. First edition, IFA, Paris, France
and IPI, Horgen, Switzerland, May 2011, ISBN 978-2-9523139-8-8

Ohio State University Fact Sheet FABE-564.01. Opportunities for Sub-surface Nutrient Placement in Ohio.
Available at https://ohioline.osu.edu/ accessed on August 2019

Oregon State University Extension Publication EM 8786, 2011. Nutrient management guide – Hazelnut.

Oregon State University Extension publication EM 9080, 2013. Growing Hazelnuts in the Pacific Northwest -
Orchard nutrition.

Poblete Fernández R., 2019. Nutrición eficiente y efectiva del Avellano Europeo (Corylus avellana L.) en el
periodo posterior a la cosecha. Programa de Desarrollo de Proveedores (PDP), Agrichile Los Rios.

Purdue Extension publication HO-241-W. Lowering Soil pH for Horticulture Crops. Available at https://www.
extension.purdue.edu/extmedia/ho/ho-241-w.pdf, accessed on August 2019

Román S., 2016. Manejo de Suelos, Fertilización y Riego de Avellano Europeo para Alta Producción. Curso
Taller de Actualización y Capacitación

Yara, Tree Nut Plantmaster. Yara International ASA, Oslo, Norway

42
 NUTRIȚIA ALUNULUI

NOTIȚE

43
 NUTRIȚIA ALUNULUI

NOTIȚE

44
Document pregătit cu sprijinul Corylus Est srl, care colaborează cu Ferrero în
implementarea Proiectului Alun în România