• Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului

Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul

reactitudinii morale.

"Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de

povestiri mitice sau enunţuri teoretice, de la care plecând, el va trece spre concluzii morale.
Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină
cu un angajament moral".

Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra
existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de
judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski, 1985). "Nu există copil care va crede
în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson, 1963). "Dacă nu veţi crede, nu veţi înţelege
" credem ceea ce înţelegem, dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem, chiar dacă noi credem
ceea ce înţelegem ( Augustin ).

Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Prin religie, copilul nu
numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente, dar totodată la nivelul persoanei se
creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde, unde viaţa se
concentrează, devine mai ardentă, mai personală, mai autentică .Copilul are nevoie de credinţă, dar
nu prin minciună, frică, inoculare, ci prin încrederea că ceea ce face este bun, corect, deziderabil.
Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă, părintele,
este unul ce merită să fie urmat.

În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important,copilul trebuie învăţat de mic
să se roage, să creadă în Dumnezeu, să meargă la biserică, să fie mai bun cu ceilalţi din jur,să nu fure,
să nu mintă, să nu fie desfrânat, să aibă respect faţă de viaţă, faţă de muncă, faţă de sine şi ceilalţi.