sărăcie sf [At: CORESI, EV.

41 / Pl: ~ii / E: sărac + -ie] 1 (Îrg) Starea, situația de

orfan. 2 (Înv) Văduvie. 3 Stare a celui sărac (7) (generată de lipsă de avere sau de
bunuri materiale necesare existenței) Si: lipsă, nevoie (liv) penurie; (îvp) neavere,
(îrg) niștotă, (înv) neputință, sărăcăcie, sărmănie, (reg) sărăpănie, (îvr) mizerăciune.
4 (Pop; îe) A face cumetrie cu ~ia A nu mai putea scăpa de mizerie. 5 (Pop; îe) A
trage ~ia de coadă A trage mâța de coadă. 6 (Îe) A-și vedea (sau căuta) de ~ A nu se
amesteca în treburile altuia. 7 (Pfm) Epitet depreciativ pentru un om sărac. 8 (Bot;
Trs; șîc iarba ~i) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 9 Aspect, mediu etc.
sărăcăcios (6). 10 Lipsă de fertilitate a solului. 11 (Adesea udp „de”) Cantitate (prea)
mică, număr (prea) mic, insuficient de ceva. 12 (Adesea udp „de”) Ceea ce este lipsit
de bogăție, de (prea mare) valoare, de amploare. 13 (Adesea udp „de”) Ceea ce este
insuficient Si: lipsă (de). 14 (Adesea udp „de”) Stadiu nesatisfăcător, insuficient de
dezvoltare. 15 (Îe) ~ de duh (ori cu duhul sau, rar, de minte, mintală) Lipsă de
inteligență Si: prostie. 16-18 (Pfm; de obicei pus înaintea termenului calificat, de care
se leagă prin prepoziția „de”) Epitet depreciativ pentru ceva (de mică valoare sau fără
valoare, puțin folositor sau nefolositor, ori neplăcut, supărător).