dexonline

10 definiţii pentru doric

Dicţionare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dóric, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I 519 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dorique] 1-2 Dorian (3-4). 3 (Îs) Stil (rar ordin) ~ Una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești,
sobră și simplă, cu coloane fără bază și capiteluri fără ornamente. 4 (D. edificii sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric (3).

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin
capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin
capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

DÓRIC, -Ă, dorici, -e, adj. (Arhit.; în expr.) Stil (sau ordin) doric = cea mai veche și mai sobră dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane
fără bază și capiteluri fără ornamente. ♦ (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) În stil doric. Puţina lumină care... izbea [templul din Corint] dădea columnelor lui
grele, dorice, o înfăţișare strivitoare și fioroasă. GALACTION, O. I 519.

DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice,
clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊
(despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că
treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

DÓRIC ~că (~ci, ~ce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază și cu capitel lipsit de ornamente; simplu și sobru. Coloană ~că.
/<fr. dorique, lat. doricus

doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect doric; 2. ordinul doric, cel mai vechiu ordin de arhitectură greacă, caracterizat prin sobrietate, lipsă de bază, etc.

* doríc, -ă adj. Al Dorienilor (o parte din vechiĭ Grecĭ): dialectu doric. Stil doric, stilu cel maĭ simplu întrebuinţat la columne.

Dicţionare morfologice
Se indică corespondenţa dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dóric adj. m., pl. dórici; f. dórică, pl. dórice

dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dórică, pl. dórice