Micza

Me lania
Mitria Mihai
m
ul Hejja Ada
Ra
B r ad

ECHIPA GRECEASCĂ

Ardel
e a n Ar
ARHITECTURA GRECIEI ANTICE
iana

Borota
Lucu lexa Alex
g hyi A
ț Miru Szila
na
 Arhitectura greaca din cele mai vechi timpuri pâna în prezent

• Arhitectura greacă din antichitate includea toate structurile create de locuitorii vorbitori de greacă
care au ocupat teritoriul Peloponezului, Insulelor Egee și unele zone din Anatolia în urmă cu aproximativ
2.500 de ani.
• Cuprinde toate lucrările de arhitectură create încă din 900 î.Hr. Până în primul secol al erei actuale.În
prezent, cele mai importante lucrări arhitecturale grecești sunt templele, care au fost construite pe
întreg teritoriul elen în timpurile străvechi. Atât templele, cât și teatrele grecești sunt într-o stare
surprinzător de bună, având în vedere cât timp trebuie să fi fost construite.
• Deși s-a crezut mult timp că originile arhitecturii grecești provin din culturile mediteraneene, civilizațiile
a căror arhitectură a influențat direct stilul grecesc au fost cele din Asia Mică. În special, arhitectura
greacă provine din civilizațiile care au ocupat ceea ce este acum Turcia.
• Până la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. C., principalul obiectiv care avea clădirile grecești era lauda zeilor.
De fapt, nu este obișnuit să se găsească clădiri publice care nu erau temple care datează de la o dată
anterioară acestei perioade.Templele serveau drept case pentru zei, care erau reprezentate de o statuie
care era prezentă în toate aceste clădiri.Arhitectura greacă este generată în ceea ce este cunoscută
sub numele de era geometrică a arhitecturii, unde formele clădirilor se bazau în principal pe elemente
dreptunghiulare.
• Inițial, casele din orașele antice grecești nu aveau, în general, o organizare internă specială. Au fost pur
și simplu construite din cărămizi de noroi, iar podelele au fost din pământ întărit.

Stiluri arhitectonice
Secoulul al VI-lea î.Hr Secolul V-VI î.Hr.
-STILUL IONIC- -STILUL CORINTIC-
• Ordinul ionic s-a format într-o zonă din ceea
ce este acum Turcia, unde mai multe așezări
grecești fuseseră înființate cu mai bine de
două milenii în urmă.Se obișnuia să
împodobească bazele cu sculpturi artistice
care imitau forma unui pergament. Această
arhitectură a luat naștere la mijlocul secolului
al VI-lea î.Hr., dar a ajuns în marile orașe
elene la mijlocul secolului următor.Acest stil
arhitectural poate fi văzut în multe dintre
cele mai importante clădiri din Grecia.
• Ordinea corintică este cel mai complex stil
Secolul al V-lea î.HR. de arhitectură folosit în lumea elenă,mai ales
-STILUL DORIC- în Grecia Antică. Formele seamănă foarte
mult cu frunzele unui copac. Se spune că un
apreciat sculptor corintian a dezvoltat inițial
această metodă, de unde și numele noii ordini
arhitecturale, care a devenit rapid populară.
• Ordinul doric e unul dintre cele trei ordine ale
arhitecturii grecești antice și mai târziu
romane.Originar din regiunea Dorică de vest a
Greciei, este cel mai vechi și,în esență,cel mai
simplu dintre ordine, chiar dacă are încă
detalii complexe în antablamentul de mai sus.
• Coloanele dorice grecești au caneluri sau o
suprafață netedă,și nicio bază, căzând drept
în stilobatul sau platforma pe care se afla
templul sau altă clădire. Arhitectul antic și
istoricul în arhitectură Vitruvius asociază
ordinul doric cu proporțiile masculine (cel
ionic reprezentând feminitate)
 ARTA DIN GRECIA ANTICA
• Arta din Grecia Antică a exercitat o mare influență asupra
culturilor multor țări, în special în domeniul sculpturii și
arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în
patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre
deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică,
au glorificat umanitatea.
• Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade
din Marea Egee produceau opere de artă remarcabil de fin
echilibrate și statuete albe, din marmură. Sculptura
semiabstractă din secolul XX este marcată de asemănarea cu cea
antică.O influență de lungă durată a avut civilizația minoică din
Creta. Frescele luminoase, decorative ale cretanilor, olăritul și
podoabele metalice au fost adoptate și imitate de populații
vorbitoare de limba greacă, care s-au așezat pe pământul
grecesc, în aproximativ secolul al XX-lea î.Hr.
• Micenienii erau mai războinici decât cretanii și curând au ajuns
să-și dezvolte un stil propriu, cu reprezentări ale războiului și ale
scenelor de vânătoare, care erau desenate și imprimate pe cupe
de aur sau pe săbii de bronz. Clădirile care au supraviețuit sunt
. cavouri mari și mari citadele, cum ar fi cele din Micene și Tirint,
compuse din blocuri masive de piatră care erau așezate laolaltă.
TEMPLUL ANTIC GRECESC
• Arta monumentala este cel mai bine reprezentata de templu.
Acesta reprezintă spaţiul in care era adăpostita statuia zeului si in
care se păstra tezaurul. Primul material de construcţie al
templelor era lemnul, apoi cărămida si in cele din urma, blocul de
marmura.
• Cu un plan simplu – vestibulul (pronaos) , sanctuar (naos sau cella),
unde este aşezata statuia zeului, si camera sanctuarului
( opistodom ) - , templul primea in interior numai preoţi. Altarul
destinat sacrifiilor era aşezat la intrare, loc din care credincioşii
puteau privi statuia divina.
• Elementul care da particularitate templului este coloana. In
interiorul edificiului, ea susţinea grinzile acoperişului , iar in
exterior forma galeriile acoperite (porticul ). Proporţiile si
dimensiunile coloanei determina stilul arhitectonic al templului.
Coloana este compusă din 3 parţi : baza , corp (fus) si partea
superioara (capitel). Pentru evitarea monotoniei coloana prezintă
caneluri , in timp ce, prin forma, capitelul diferentiaza stilurile
artei grecești : doric, ionic si corintic.
CUM S-AU DEZVOLATAT TEMPLELE GRECESTI?
• Între secolele al IX-lea î.Hr. și al VI-lea î.Hr., templele grecești antice s-au dezvoltat din structuri mici din
chirpici în clădiri monumentale „peripterale” cu porticuri la ambele capete, cu colonade pe toate laturile,
ajungând deseori la peste 20 de metri înălțime (fără includerea acoperișului). Din punct de vedere stilistic,
erau guvernate de ordinele arhitecturale specifice regiunii.
• În timp ce distincția a fost inițial între ordinele doric și ionic, a treia alternativă a apărut la sfârșitul
secolului al III-lea î.Hr. cu ordinul corintic. Au fost dezvoltate o multitudine de planuri diferite, fiecare
dintre putând să fie combinat cu suprastructura în diferite ordine. Începând cu secolul al III-lea î.Hr.,
construirea templelor mari a devenit mai puțin obișnuită; după o scurtă înflorire a secolului al II-lea î.Hr., a
încetat aproape în întregime în secolul I î.Hr. Ulterior, au fost începute doar structuri mai mici, în timp ce
templele mai vechi au continuat să fie renovate sau finalizate dacă se află într-o stare neterminată.
 ACROPOLE

• Amplasat deasupra orasului Atena, pe un deal stancos, Acropole sau, cum mai
este cunoscuta, “Stanca Sacra” a Atenei, este una dintre cele mai populare
monumente culturale ale lumii. Aceasta veche fortareata reprezinta cel mai
semnificativ punct de referinta al culturii antice grecesti, dar si simbolul
orasului Atena, find apogeul dezvoltarii artistice grecesti, realizat in secolul al
V-lea i.H.Intinzandu-se pe o suprafata de aproape 3 ha, Acropole este situata
la o altitudine de 156 de metri deasupra vaii llissos, si intruchipeaza expresia
suprema a adaptarii arhitecturii pe un loc natural. A fost locuita inca din
neoliticul timpuriu (mileniul al VI-lea i.H.), iar in mileniul al I1-lea i.H. functiona
ca si o cetate ce proteja lacasurile de cult si palatele regale, find inconjurata
de un zid - Pelasgicon, construit inaintea invaziilor doriene ce amenintau Atena
la inceputul anilor 1200 i.H.
• In timpul perioadei clasice (450-330 i.H.), Acropole a capatat infatisarea sa
definitiva, cand au fost construite trei temple importante chiar si in ziua de
azi: in centru se afla Parthenon-ul sau Templul Fecioarei Atena, mai la nord de
acesta se gasea templul Erechtheion, in timp ce la sud de intrarea in cadrul
fortaretei, se inalta Templul lui Nike. Tot in aceasta perioada a fost realizata si
celebra poarta Propylaea, ce permite intrarea in Acropole. In partea de sud a
Acropolei se gases astazi ruinele teatrului in aer liber, teatru cunoscut ca si
Teatrul lui Dionisos, lar la doar cateva sute de metri se poate vedea Teatrul lui
Herodes Atticus, un bogat aristocrat grec, acum partial reconstruit.
Multumim pentru atentie!

#Greci4life