Rogoinaru Filip

Fișă de lucru
I. Cultura Orientului Antic

Scrierea a apărut în Orientul Antic, în cursul mileniului al IV-lea, în Egipt şi în

Mesopotamia. A apărut ca urmare a unor necesităţi practice din viaţa de zi cu zi: nevoia de a ţine
socoteala recoltelor şi a mărfurilor, de a cunoaşte numărul locuitorilor statelor antice sau de a stabili
taxele datorate de oameni templelor sau regelui., scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare
și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și
deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de
incomod pentru comunicările cotidiene.

Literatura antică a fost scrisă începând cu apariția scrisului (3000 î.Hr. - apariția scrierii
cuneiforme) și până la sfârșitul secolului al V-lea (mai precis 476 d.Hr., când are loc prăbușirea
Imperiului Roman de Apus).

Arhitectura Egiptului antic, una dintre cele mai influente civilizații de-a lungul istoriei, a
dezvoltat o gamă largă de diverse structuri și mari monumente arhitecturale de-a lungul Nilului, dintre
cele mai mari și faimoase sunt Marea Piramidă din Giza și Sfinxul de la Giza. Relația complexă care
s-a creat între climă și arhitectură s-a materializat prin faptul că deșertul a influențat arhitectura
egipteană.Ziguratele erau construcții masive ridicate în Mesopotamia antică și pe podișul iranian de
vest. Ziguratul avea forma unei piramide în trepte care avea în vârf un templu care servea și ca
observator astronomic. Ziguratele aveau între trei și șapte nivele, fiecare simbolizând un astru, sau din
cauza credinței că zeii coborau din cer în 7 zile. Planul este pătrat, îndreptat către cele 4 puncte
cardinale.

Știința. Vechii egipteni au cunoscut, în bună măsură, toate domeniile ştiinţei, în unele
aplicând doar elementele primitive ale ştiinţei respective, în altele însă au excelat aducând contribuţii
rămase secole de-a rândul în patrimoniul universal al antichităţii. Matematica şi astronomia practicate
de vechii egipteni erau elementare, dar modul de aplicare a lor în viaţa cotidiană, prin monumentele
construite (piramide, temple etc), realizările artistice, dovedesc rigurozitatea cunoştinţelor practice. În
orice realizare se simte o tendinţă spre exactitate dusă până aproape de perfecţiune.

Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă prin excelență. Zeii
egiptenilor antici au fost numeroși, numărul exact n-a fost încă determinat. Mulți dintre zei erau
proslăviți doar într-o anumită zonă sau într-un anumit oraș.

II.Cultura Greciei Antice

Scopul educaţiei în Sparta, un stat autoritar şi militar, era să producă cetăţeni soldaţi. În
vechea Sparta, scopul educaţiei era să producă o armată disciplinată. Spartanii credeau într-o viaţă
caracterizată de disciplină, negare a plăcerilor şi simplitate. Ei erau foarte loiali statului Sparta.

În vechea Atena, scopul educaţiei era să producă cetăţeni să pregătească cetăţenii pentru
vremuri de pace sau război. Fiecare băiat trebuie să fie pregătit militar timp de doi ani, altfel părinţii
îşi puteau educa copiii cum credeau de cuviinţă. Scolile erau private, dar taxa era destul de mică în aşa
fel încât şi cei săraci să şi-o poată permită. Până la 6-7 ani, băietii erau educaţi acasă de mamă sau de
un sclav bărbat. Apoi, până la 14 ani, mergeau la scoală şi deveneau chiar şi gimnaşti.
 Teatrul a fost creat de greci în secolul V î.Hr. S-a născut din serbările organizate în cinstea
zeului Dionis, zeul viței-de-vie, al vinului și al veseliei. Un grup de bărbați îl reprezentau pe zeu și pe
însoțitorii săi, satirii, costumați cu blănuri și coarne de țap („tragos”), cântând și dansând în jurul unui
altar. Treptat, din grupul respectiv, numit cor, s-a desprins o persoană, apoi două, mai multe - actorii -
care schimbau replici cu corul.

Literatura Greciei antice se referă la literatura scrisă în greaca veche de la cele mai vechi
opere scrise în limba greacă până în secolul al V-lea și ridicarea Imperiului Bizantin. Cele mai
importante opere de la începuturile literaturii grecești îi aparțin lui Homer, Iliada și Odiseea. Celălalt
mare poet al perioadei preclasice a fost Hesiod. Cele doua opere ale sale, care s-au păstrat până în
prezent sunt Munci și Zile și Teogonia. Cei doi poeți lirici mai importanți au fost Sappho și Pindar.

Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel sunt cei care au dezvoltat filosofia foarte mult,dar mai
sunt și alții.

Arta greacă și-a lăsat amprenta de-a lungul secolelor, fiind extrem de prețuită și admirată și
în zilele noastre. În lecția noastră ”Arta greacă” ne vom concentra în special pe arhitectură, sculptură
și pictură. Dintre cele trei, probabil cea mai cunoscută este arhitectura, care încântă și astăzi ochii
miilor de turiști care aleg Grecia ca destinație turistică. Construcții grecești: Laocoon și fiii săi
strangulați de șerpi, Statuia scribului, Poseidon, Venus din Milo etc.

Religia era o parte importantă a vieții grecilor antici. Deși grecii din diferite orașe și triburi se
închinau la aceiași zei, practicile religioase nu erau uniforme și zeii erau concepuți diferit în locuri
diferite. Grecii erau politeiști, venerând mulți zei, dar încă din secolul al VI-lea î.Hr. a început să se
formeze un panteon din doisprezece zei.

III.Arta monumentală romana

Romanii au adoptat multe elemente arhitectonice de la greci transformându-le pentru

scopurile lor. Viziunea lor asupra spațiilor era, totuși foarte diferită față de cea a Greciei și formele
arhitectonice reflectă perfect acest concept. Diferența principală este de tip politico-social: statul grec
era format dintr-o multitudine de orașe-stat, deseori în război între ele; romanii, în schimb, cucereau
teritoriile și le asimilau, din acest motiv aveau nevoie de mai multe construcții publice și de control
(ca de exemplu străzile romane sau apeductele).