LUCRARE DE SEMINAR

Sfântul Ioan Gură de Aur

Viaţa şi Opera

(prezentare generală)

Masterand: Coordonator ştiinţific:

Pr. Ionel MANDA Pr. Prof. Dr. Vasile GORDON

 VIAŢA ŞI OPERA SFÂNTULUI IOAN
GURĂ DE AUR

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în anul 354, în Antiohia Siriei,
tatăl său fiind un general pe nume Secundus, iar mama sa, pe nume Antuza,
de neam grec, era o femeie cultivată şi cu un caracter deosebit.1

Sfântul Ioan, a rămas orfan de tată de mic copil, însă mama sa, nu s-a mai
recăsătorit, ci s-a dedicat creșterii și educării celor doi copii ai săi, Ioan și sora
sa. A primit o educație aleasă la școlile vestite ale timpului, având învăţători pe retorul
Libanius și pe filosoful Andragatius. Atât de mult l-a impresionat pe Libanius încât, se zice
că înaintea morţii sale, fiind întrebat pe cine ar dori să lase ca urmaș, a spus „Pe Ioan, dacă
nu l-ar fi furat creștinii”2 După ce și-a încheiat studiile, toți cunoscuții se așteptau să aleagă
avocatură, dar, el fiind o fire meditativă, la vârsta de 18 ani s-a dedicat citirii Sfintelor
Scripturi îndemnându-i și pe colegii lui, Teodor episcop de Mopsuestia și Maxim episcop de
Seleucia.3

1. BOTEZUL ȘI HIROTONIA ÎN DIACON ȘI PREOT

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost botezat și hirotonit citeț de către episcopul Pimen al
Antiohiei. 4S-a retras în munții din apropierea orașului, unde a făcut ascultare timp de patru
ani la un bătrân monah înduhovnicit, apoi s-a retras de unul singur într-o peșteră, pentru a fi
departe de lume, stând acolo doi ani. Acolo a încercat să învețe pe de rost Testamentul
Domnului, dar ruinându-şi sănătatea s-a întors acasă.

A fost hirotonit diacon de episcopul Meletie slujind timp de cinci ani, apoi a fost
hirotonit preot de episcopul Flavian, slujind timp de doisprezece ani în această treaptă.5

2. HIROTONIA ÎN TREAPTĂ DE EPISCOP

Trecând la cele veșnice episcopul Nectarie al Constantinopolului, au venit mulți

nechemați să-și asume întâietatea în Biserică, iar unii propuneau pe unul, iar alții pe altul,

1 Paladie, Dialogul istoric al lui Paladie, Episcopul de Helenopolis cu diaconul Teodor al Romei „Despre viața și
felul de a fi ale fericitului Ioan Hrisostom,episcopul Constantinopolului” pg. 47, 18
2 Sozomen„Viața Sfântului Ioan Hrisostom” pg. 67, 1513
3 Socrates,Viața lui Ioan,Episcopul Constantinopulului. pg. 67, 665
4 Despre viața și exilul lui Ioan.Teodor al Trimitundei. pg. 47, LV
5 Paladie„Dialogul istoric” pg. 47, 19

2
poporul scandalizându-se, a cerut împăratului să fie adus episcop pe cel mai vrednic în ale
preoției. La sugestia lui Eutropius, împăratul Arcadius își îndreaptă gândul spre Ioan. El
trimite o scrisoare guvernatorului Antiohiei, prin care îi sugera acestuia să trimită numai
decât pe Ioan la Constantinopol, fără a tulbura poporul. Acesta de îndată ce a primit
scrisoarea l-a rugat pe Ioan să iasă din oraș și să vină la locul numit Martiri, aproape de
regiunea Romanisia, și de aici cu o trăsură a fost dus la Constantinopol. Iar ca hirotonia să fie
cât mai fastuoasă, împăratul a convocat o adunare a episcopilor din care făcea parte și
episcopul Teofil al Alexandriei.6

La început, Teofil s-a opus, vrând să fie pus episcop la Constantinopol preotul Isidor
din eparhia sa. Împotriva lui Teofil se formulează multe acuzații și, pentru a nu li se da curs
de către Eutropiu, episcopul Alexandriei a fost de acord cu hirotonia lui Ioan.7

De altfel, despre Teofil se spune că „obișnuia să nu hirotonească pe cei buni și

înțelepți, afară numai dacă nu greșea, pentru că voia să aibă în jurul său numai proști ca să-
i domine. Socotea că este mai bine să domine pe cei proști, decât să asculte de cei înțelepți.”8

3. ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ CA EPISCOP

Sfântul Ioan Gură de Aur a desfășurat o intensă activitate învățătorească misionară.

Predica cu timp și fără timp, pentru a învăța pe cei care îi fuseseră încredințați.

Aflând că în Fenicia se mai aduceau jertfe idolilor, a adunat monahi înarmați cu râvnă
dumnezeiască și înarmându-i cu legile împărătești, i-a trimis împotriva templelor idolești.
Aflând, apoi că goții nomazi din jurul Dunării sunt dispuși să predice cuvântul Evangheliei, a
căutat bărbați doritori de lucrare apostolică, pe care, după ce le-a predicat goților cuvântul
Evangheliei, i-a hirotonit, punându-i în fruntea lor.

A combătut pe arieni, care obișnuiau să-și propage credința cântând cântări de noapte, al
căror text era împregnat de erezia lor. Se împotrivește, marcioniților9, și pe unii care făceau
parte din grupul ereticului Macedonie îi convertește la dreapta credință.10

4. REACȚIA CELOR NEMULȚUMIȚI

6 Socrates, op. cit, pg 67,661

7 Sozomen, op. cit., pg 67, 1517 si 1520
8 Paladie , op. cit. , pg. 47, 20
9 TEODORET al Cirului., op. cit. , pg. 82, 1260-1261, Socrates op. cit., pg. 67, 663
10 Sozomen, op. cit. , pg. 67, 1528-1529

3
 Dată fiind această atitudine, era firesc ca aceea care fuseseră certați să se mânie și să
coalizeze împotriva lui. Atâta timp cât a mustrat pe clerici, zice istoricul Socrates, vicleșugul
urzit împotriva lui a fost slab și fără efect. Dar îndată ce a încercat să-i mustre pe cei din afara
clerului, îndeosebi pe nobili, s-a aprins mânia multora împotriva lui. În cele din urmă este
condamnat la Sinodul de la Stejar, la care el nu a fost prezent. Este acuzat de lezmajestate.
11
Motivul depunerii sale a fost faptul că, luând cuvântul în Biserică a spus „chiar dacă n-ar fi
existat vreun motiv ca Ioan să fie condamnat, există, totuși, o nelegiuire demnă de
condamnat, mândria lui.”12
5. PRIMUL EXIL

În a treia zi după caterisire, pe la amiază, Ioan s-a pus la dispoziția celor ce aveau să
execute ordinul, fără ca mulțimea să știe, și a plecat în exil,13 în localitatea Praenetum din
Bitina.14
Având loc un cutremur, iar un obiect de valoare spărgându-se în dormitorul
împărătesei, fiind interpretat ca o înștiințare de la Dumnezeu -un semn -, împărăteasa a
convins pe împărat să-l cheme pe Ioan din exil. Şi fiind adus Ioan în Constantinopol „poporul
l-a întâmpinat cu cântări, anume făcute pentru acest moment, cei mai mulți oameni purtând
lumânări aprinse.
În această atmosferă de entuziasm, Teofil și episcopii egipteni s-au salvat prin fugă de
furia poporului pentru că orașul întreg cerea ca el să fie aruncat în mare.15
Viața Sfântului Ioan Gură de Aur a decurs, în general, în liniște, până când în
apropierea bisericii a fost înălțată o statuie de argint, având chipul împărătesei Eudoxia,
îmbrăcată în hlamidă, pe o coloană purpurie, așezată pe un piedestal înalt. Episcopul Ioan,
considerând cele întâmplate ca o batjocură la adresa Biserici, a început să vorbească
împotriva celor ce făceau aceasta. Împărăteasa dându-şi seama că se referea la ea, a cerut
iarăși convocarea unui sinod împotriva lui Ioan. În Constantinopol fusese adus din nou
Teofil, împreună cu episcopii dușmani lui Ioan.16
În această situație, în Postul Paştilor, a venit la împărat episcopul Antioh și i-a spus că
Ioan este „un învins” și l-a sfătuit să poruncească să fie îndepărtat, pentru că se apropie
Paștile.Împăratul i-a cerut lui Ioan să părăsească Biserica, poruncă pe care acesta a respectat-
11 Teodoret al Cirului, op. cit. , pg. 82, 1263
12 SOZOMEN, op. cit. , pg. 67, 1563
13 Paladie. op. cit. , pg. 47, 30; Sozomen op. cit. , pg. 67, 1564
14SOCRATES op. cit. , pg. 67, 712
15 Paladie op. cit. , pg. 47, 30
16 Paladie op. cit. , pg. 47, 30

4
 o în Sâmbăta cea Mare.
6. AL DOILEA EXIL

A treia zi după Paști, au venit la împărat, Acacius, Severian, Antioh și Chirinos,

îndemăndu-l să îndepărteze pe Ioan, spunându-i „nu te face mai blând decât preoţii, nici mai
sfânt decât episcopii... caterisirea lui Ioan să fie asupra capului nostru.”17
Episcopul Ioan și-a luat rămas bun de la episcopii pe care îi iubea, de la Olimpiada și
diaconițele Pentadia și Procla și de la Silvina, soția fericitului Nevridios și a ieșit pe partea de
răsărit a bisericii fără să fie văzut de cei care erau cu el. Fiind preluat de un grup de soldați
traci, s-a îmbarcat pe o corabie și s-au îndreptat spre Bitinia, iar de aici, mergând ziua și
noaptea, au ajuns într-un oraș pustiu din Armenia, numit Cucuzis.18 De aici a fost mutat în
localitatea Pityum, pe țărmul Mării Pontului. Ajungând în localitatea Comana, Sfântul
Vasilic-fostul episcop al acestei localități, care suferise moarte martirică, pe vremea
împăratului Maximian, ale cărui moaşte se află în cetate, i s-a arătat în vis lui Ioan şi i-a zis:
„Curaj, frate Ioan, căci mâine vom fi împreună.”

Atunci Ioan a căutat hainele cele strălucitoare, demne de viaţă dusă de el,
dezbrăcându-le pe cele de pe el, fără să mănânce, le-a îmbrăcat, apoi şi-a schimbat
încălţămintea, iar lucrurile care i-au rămas le-a împărţit celor de faţă. Şi împărtăşindu-se cu
Sfintele Taine a făcut ultima rugăciune înaintea celor prezenţi, zicând cuvântul său obişnuit:
„Slavă lui Dumnezeu pentru toate.”

A trecut în cele veşnice în anul 407.

7. OPERA SF. IOAN GURĂ DE AUR

Este complexă şi urmăreşte mai multe direcţii, Exigeza Sfintei Scripturi. A fost cel
mai fidel exponent al spiritualităţii libere şi patristice. Exigeza sa acoperă cam întreaga Sfântă
Scriptură. A tâlcuit cea mai mare parte a Sfintei Scripturi. Majoritatea lucrărilor sale, de
obicei Omilii, au ajuns pe la noi.

S-au păstrat:

- 7 Omilii la Facere - anul 386;

Reprezintă o tâlcuire patristică, unică în patrimoniul Ortodoxiei, cu atât mai

mult cu cât Cartea Facerii este mai cuprinzătoare scriere biblică. Din ea aflăm că

17 Ibidem, pg. 47, 54

18Paladie, op. cit. pg. 47, 37 Teodoret al Cirului op. cit. pg. 82 LXXIX

5
 existenţa lumii şi a omului se datorează unui creator personal, atotputernic şi atotbun,
de aici aflăm de grozava cădere în păcatul deascultării a protopărinţilor noştrii - Adam
şi Eva -, urmată de izgonirea din Rai; dar tot Cartea Facerii nu învie nădejdea, căci
iubitorul de oameni, Dumnezeu, a pregătit o cale de eliberare din deznădejde şi
suferinţă.

- 8 Omilii la Cartea Regilor - anul 387;

- La Cărţile lui Iov, sau Proverbele lui Solomon;

- 58 Omilii la Psalmi, altele la profeţi mari Isaia, Ieremia, Daniel - anii 386-387;

- 90 Omilii la Evanghelia după Matei - anul 390;

“Omiliile la Matei, în număr de 90, au fost rostite în Antiohia pe când Sfântul

Ioan Gură de Aur era preot. Abatele J. Bareille, în introducerea la traducerea
operelor complete ale Sfântului Ioan Gură de Aur, caracterizează sintetic şi judicios
Omiliile la Matei în aceşti termeni: Omiliile la Sfântul Matei cuprind o măreaţă
învăţătură de morală şi de virtute; se găsesc în ele principiile care trebuie să dirijeze
toată viaţa creştină, tot ce poate conduce la facerea binelui şi la depărtarea de viciu;
nu este omis din ceea ce poate face un Sfânt şi converti un păcătos. Poate că nu
există o carte mai eminamente moralizatoare; nici în altă parte Sfântul Ioan Gură de
Aur n-a făcut dovadă de atâta pătrundere, de elocvenţă şi supleţe în îndemnurile
sale”19

- 16 Omilii după Evanghelia lui Luca - anul 381;

- 88 Omilii după Evanghelia lui Ioan - anul 389;

- 63 Omilii la Faptele Apostolilor - anii 388-401.

Sfântul Ioan Gură de Aur este şi autorul a 251 de Omilii la Epistolele Sfântului
Apostol Pavel.

Dintre operele dogmatico-polemice amintim:

- Contra anomeilor - 12 cărţi;

- Contra iudeilor, Despre Înviere, Despre milostenie, sau 21 de Cuvântări (Omilii) la

statui.

19 Colecţie: Religie/Povăţuiri duhovniceşti. Editura Institutului Biblic (IBRBOR)

6
 Dintre panegirice amintim:

- Cuvinte spre lauda Sfântului Apostol Pavel (în număr de 9 acte, în care Sfântul
Apostol Pavel este văzut că un model);

- Despre Sfântul Vavila şi împotriva păgânilor (sau „Împotriva lui Iulian (Apostatul);

- Cuvântul II la sărbătoarea Sfintei Ana, sau Lauda lui Maxim. Sfântul Ioan Gură de
Aur a scris şi Omilii la sfinţii martiri (mai cunoscute sunt două).

Sfântul Ioan Gură de Aur a scris cuvântări şi la alte praznice împărăteşti:

- Cuvânt la Înălţarea Domnului; 

- Cuvânt la Naşterea Domnului;

- Cuvânt la Sfânta şi Marea JOI;

- Schimbarea la faţă a Mântuitorului Hristos;

- Omilia I despre trădarea lui Iuda şi despre Paşti, despre administrarea Sfintelor Taine
şi despre a nu ţine minte răul;

- Omilie la Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos;

Catehezele baptismale, în număr de 8, au următorul cuprins:

- Celor ce urmează să fie luminaţi, ca iniţiere;

- Urmare a instrucţiei date celor ce urmează să fie iluminaţi;

- Omilia neofiţilor;

- Către neofiţi şi despre Cuvântul Apostolului;

- Pareneza. Despre cumpătare;

- Blam celor ce au părăsit Biserica (adunarea), pentru a merge la curse (hipodrom);

- Moaştele sfinţilor martiri ne sunt de mare folos. Despre dispreţuirea bunurilor acestei
lumi. Despre rugăciune şi milostenie. Către neofiţi;

- Despre Avraam. Program de viaţă creştină. Către neofiţi.

Opere apologetice sunt:

- Contra lui Iulian şi a păgânilor;

- Mic tratat că Hristos este Dumnezeu.

Opere ascetice:

7
 - Către Teodor (de Mopsuestia) cel căzut;

- Contra adversarilor vieţii monahale;

- Comparaţie între un rege şi un monah;

- Despre feciorie.

Opere educativ-morale:

- Către o tânără văduvă;

- Despre nerepetarea căsătoriei;

- Către cei ce sunt scandalizaţi din pricina nenorocirilor;

- Contra celor ce au fecioare subintroduse.

Dintre operele educativ-morale, cea mai cunoscută este Despre preoţie (381 – 386, în

6 cărţi).

Tratatul despre preoţie

În Tratatul despre preoţie, Sf. Ioan Gură de Aur, dedică pagini întregi
îndemnurilor legate de pregătirea pe care trebuie să o aibă preotul pentru a se lupta cu
toţi potrivnicii Bisericii, în special la vremea aceea cu Iudeii şi ereticii.

„În bătăliile obşteşti, fiecare ostaş luptă cu arma pe care o are şi cu ea atacă şi
se apără de duşmani; În lupta pe care o are de dus preotul, nu-i aşa. Dacă cel care vrea
să învingă nu cunoaşte toate felurile de luptă, diavolul ştie să răpească oile, căci bagă
înăuntru Bisericii pe tâlharii săi prin aceea parte pe care preotul n-a păzit-o bine. Dar
asta nu se întâmplă când diavolul simte că păstorul cunoaşte toate ştiinţele şi sesizează
bine şi toate vicleniile lui.”20

Corespondenţa numără 236 de Epistole. Nu trebuie uitată nicidecum Sfânta

Liturghie ce poartă numele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sfânta Liturghie ce poartă numele Sfântului Ioan Gură de Aur

„Deci să nu deznădăjduim de mântuirea noastră, ci să ne rugăm să ne

20 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Preoţie, IV, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Efrem Sirul,
Despre Preoţie, pg. 140-141

8
 cucerim, să-l poftim şi solire să facem către Împăratul cel de sus cu multe
lacrimi...”21

Renumele Sfântului Ioan Gură de Aur a crescut de-a lungul veacurilor, astfel
încât s-a renunţat treptat la săvârşirea a mai multor liturghii preferându-se pentru
aproape toate duminicile anului Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

Cercetătorii au stabilit că într-adevăr, Sfântul a introdus această liturghie la

Constantinopol şi a operat numeroase adăugiri la Liturghia antiohiană, care se
săvârşea în Antiohia şi era, de fapt, urmaşa directă a Liturghiei Sfinţilor Apostoli.

Faţă de celelalte liturghii, cea care îi poartă numele este mai echilibrată
rugăciunile sunt mai scurte şi tot odată pline de teologie profundă şi ziditoare, iar
forma lor este plină de poezie

8. CONCLUZII

Lucrările Sfântului cu gură de aur au circulat de timpuriu la nordul Dunării,

21 Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilie de la aducerea Episcopului Flavian să facă solire la Împăratul pentru cetate”,
în Puţul, op. cit. pg. 176

9
 unde, cu încetul a luat fiinţă poporul român. Sfântul s-a interesat de strămoşii noştri,
le-a trimis scrisori şi cuvinte de îmbărbătare, a primit ucenici din aceste locuri, printre
care Sfântul Ioan Casian- adormit în 430/435.

În timpul sinodului nedrept la care Sfântul a fost condamnat, Episcopul

Teotim al Tomisulul i-a luat apărarea. 22

Aceasta nu poate face decât să sugereze decât că operele sale au fost

cunoscute pe teritoriul ţării noastre. Multele biserici închinate arhiepiscopului,
împodobirea cu icoana sa a nenumărate locaşuri de cult, toate dovedesc cât de preţuit
a fost şi la noi cu Sfântul Zlatoust sau Zlataust, cum i se spunea în slava veche, limbă
de cult la noi până în secolul al XVIII-lea.

Chiar dacă timpul aşterne peste toate un val de distrugere şi de uitare, putem
presupune că lucrările sale au circulat de timpuriu în părţile noastre şi s-au tradus mai
târziu. Radu Greceanu a tipărit în Mărgăritarul, opera sa din 1691, o omilie intitulată
Pentru mincinoşii prooroci şi fără de Dumnezeu eretici, în care se interzicea apelul la
astrologie şi magie.

În secolul al XIX-lea, mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei, supranumit

dascălul, tălmăceşte din greacă două culegeri de texte hrisostomice traduse în română,
în Puţul şi Împărţirea de grâu-1833.

Tradiţional, noi îl cinstim pe patriarhul Constantinopolului pe 27 ianuarie -

când se prăznuieşte aducerea sfintelor moaşte de la Conani la Constantinopol -, de
Sfinţii Trei Ierarhi - 30 ianuarie - şi pe 13 noiembrie. Dar, de-a lungul secolelor,
bătrânii au adăugat tot felul de tradiţii şi datini.

La noi, numele a fost împrumutat din limbi diferite, în epoci diferite. Numele
cel mai răspândit „Ion”, este creaţie românească. El a dat naştere la zeci de variante:

Ionea, Ionac, Nacu, Ionaş, Ionaşcu, Ioncea, Ionel şi Ionela, Ioneţ, Ionuş, Ionuţ, Ionică,
Nică, Ionilă, Ioniţă, Onea, Onu, Oancea, Onilă, Onişor, Nucu, Niţu etc. Forma „Ioan”
provine din grecescul „Ioannes”, prin slavona bisericească. „Ivan” este o formă
specifică slavilor-ruşi, ucrainieni sau bulgari. Din greacă a fost împrumutat „Ian” iar,
în Transilvania, a fost împrumutat din limba maghiară „Ianoş”.

22 Nicolae Mitropolitul Banatului, „Predoslavie” la Sfântul Ioan Gură de Aur, Puţul, op. cit. pg. 6

10
 De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă un loc aparte în rândul celor care au
consolidat biserica şi au ajutat-o să depăşească obstacolele, au limpezit înţelegerea
adevărurilor în credinţă, au învăţat, au propovăduit şi au scris, au luptat şi s-au jertfit
pentru Biserică.

Jertfa Mântuitorului Nostru Iisus Hristos i-a fost exemplu şi, ca un miel,
asemenea Mielului Hristos, s-a jertfit la rândul său în smerenie deplină.

9. BIBLIOGRAFIE

11
1. Colecţie: Religie/ Povăţuiri duhovniceşti. Editura Institutului Biblic (IBRBOR)

2. Pr. Fecioru Dumitru, Cuvânt la Înălţarea Domnului, în rev. „Mitropolia Olteniei”

3. Pr.Fecioru Dumitru, Introducere la „Omilii la Matei” ale Sfântului Ioan Gură de

Aur, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 23, Bucureşti, 1994

4. Nicolae Mitropolitul Banatului, „Predoslavie” la Sfântul Ioan Gură de Aur, Puţul,

pg. 6
5. Paladie, Teodoret al Cirului , pg. 20, 30,37, 47
6. Paladie, Dialogul istoric al lui Paladie, Episcopul de Helenopolis cu diaconul
Teodor al Romei „Despre viața și felul de a fi ale fericitului Ioan
Hrisostom,episcopul Constantinopolului” pg. 18, 20, 47
7. Paladie ,Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericeşti,

8. Paladie„Dialogul istoric” pg. 47, 19-20

9. Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilie de la aducerea Episcopului Flavian să facă solire
la Împăratul pentru cetate”, în Puţul, pg. 176
10. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Preoţie, IV, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Sf.
Grigore de Nazianz, Sf. Efrem Sirul, Despre Preoţie, pg. 140-141,47, 54
11. Socrates,Viata lui Ioan Episcopul Constantinopolului , pg. 67, 712,661,663
12. Sozomen„Viața Sfântului Ioan Hrisostom” pg. 67, 1513, 1563, 1564, 1520, 1517,
1528-1529
13. Socrates,Viața lui Ioan,Episcopul Constantinopulului. pg. 67, 665
14. Teodoret al Cirului,Socrates, pg. 82, 1263, 82 LXXIX, 1260-1261
15. Teodor al Trimitundei.Despre viața și exilul lui Ioan. pg. 47, LV
16. Teodor al Trimitundei, Socrates, Sozomen şi Fer. Teodoret al Cirului, ediţie 2001
17. Pr.Teodor Baba, Opera exegetică a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Rev.
„Mitropolia Banatului”
18. www.crestinortodox.ro

CUPRINS

12
BOTEZUL ȘI HIROTONIA ÎN DIACON ȘI PREOT........................................................ 2

HIROTONIA ÎN TREAPTĂ DE EPISCOP..........................................................................2

ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ CA EPISCOP................................................................3

REACȚIA CELOR NEMULȚUMIȚI...................................................................................4

PRIMUL EXIL.........................................................................................................................4

AL DOILEA EXIL...................................................................................................................5

OPERA SF. IOAN GURĂ DE AUR.......................................................................................5

CONCLUZII...........................................................................................................................10

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................12

13