Pintilie Cristian AMG III

Oxigenoterapia
               
Scop
-asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de:
-scaderea oxigenului alveolar
-diminuarea hemoglobinei
-tulburari in sistemul circulator
-probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

Surse de oxigen
-statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
                                                                                             

-transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului
-buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de
calorifer
-cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de
utilizare a acestora.
Echipament necesar administrarii oxigenului
-sursa de oxigen
-umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
-sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
-material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

  
Metode de administrare a oxigenului
a.prin sonda nazala
-este metoda cea mai frecvent utilizata
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
-poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
-nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale
                           
b.prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
-permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
-este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
-accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
-poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
-nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei

c.ochelari pentru oxigen

-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti                    

d.cortul de oxigen
-frecvent utilizat la copii
-concentratia oxigenului nu poate depasi 50%