MANAGEMENTUL PROIECTELOR

MANAGEMENTUL PROIECTELOR

PROIECT DE CONSTRUCŢIE - FACTORI IMPLICAȚI

ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI, PARAMETRI

I. FACTORII IMPLICAŢI ÎN REALIZAREA PROIECTELOR DE

CONSTRUCŢIE
Principalii factori implicaţi în realizarea proiectelor de construcţie sunt:
a) beneficiarul lucrării (persoana juridică achizitoare, investitorul) este
agentul economic ce comandă lucrarea (fiind cel ce o va exploata după darea în
funcţiune).
Acesta asigură fondurile necesare (proprii sau împrumutate) şi stabileşte jaloanele
principale referitoare la:
- dimensiuni, capacităţi de producţie;
- durata de execuţie;
- calitate;
- valoare etc.
Beneficiarul poate fi persoană fizică sau persoană juridică (indiferent de forma de
organizare şi modul de constituire a capitalului social). În cele mai multe cazuri
beneficiarul nu are capacitatea de a proiecta sau realiza aceste lucrări.
b) proiectantul lucrării (care poate fi şi consultant) este agentul economic,
persoană juridică (indiferent de forma de organizare sau de constituire a capitalului
social) care, la comanda beneficiarului (persoanei juridice achizitoare), în urma
adjudecării lucrării scoase la licitaţie, elaborează documentaţia de proiectare în
conformitate cu solicitările acestuia.
c) constructorul numit şi contractantul, ofertantul sau antreprenorul lucrării
este agentul economic, persoană juridică (indiferent de forma de organizare sau de
constituire a capitalului social) care, având capacitatea de a materializa conţinutul
documentaţiei de proiectare execută, la comanda beneficiarului (în urma adjudecării
lucrării scoase la licitaţie), lucrările de construcţii-montaj. Antreprenorul poate executa
singur toate lucrările comandate sau poate apela la subantreprenori, caz în care
îndeplineşte funcţia de antreprenor general.
d) furnizorii de materiale sunt agenţii economici, persoane juridice (indiferent de
forma de organizare sau de constituire a capitalului social) care, pe baza ofertelor proprii
şi a contractelor încheiate cu antreprenorul, asigură acestuia materialele, semifabricatele
şi prefabricatele necesare.
e) furnizorii de utilaje de construcţii şi mijloace de transport sunt agenţi
economici specializaţi în gestionarea şi exploatarea utilajelor de construcţii şi a
mijloacelor de transport. Aceştia asigură antreprenorului, pe bază de contract, utilajele şi

1
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

mijloacele de transport necesare (la capacitatea şi termenele prestabilite) contra unei

chirii negociate.
f) autoritatea publică emite avizele necesare realizării obiectivului (certificatul
de urbanism în care se solicită avize pentru : alimentare cu energie electrică de la
CONEL, alimentarea cu apă de la Regia Generală a Apelor; prevenire şi stingere a
incendiilor - de la organele specializate, medicină preventivă; apărare civilă; protecţia
apelor etc.) şi măsuri de încadrare în schiţele de sistematizare ale zonei.
Pe baza acestor avize se eliberează de către organele administraţiei locale
autorizaţia de construire.
Beneficiarul lucrării are posibilitatea să urmărească şi să coordoneze, direct sau
indirect, activitatea tuturor acestor participanţi pentru realizarea lucrării comandate.

II. STRUCTURA DE DESCOMPUNERE A PROIECTULUI (SDP)

Structura de descompunere a unui proiect de construcţie reprezintă o metodă de
dezagregare, într-o manieră ierarhică a unui proiect în grupuri structurale foarte diferite
ca natură şi complexitate, având la bază o serie de considerente cum ar fi: complexitatea
proiectului, etapele de realizare ale acestuia, factorii implicaţi în realizarea lui, diversele
variante tehnologice şi organizatorice de realizare, resursele folosite, cultura managerială
a celor implicaţi în realizarea proiectului.
Astfel se vor putea contura trei structuri principale de descompunere a unui proiect
de construcţie, acestea fiind:
1. Structura de descompunere orientată pe etapele de realizare a proiectului (SDE);
2. Structura de descompunere orientată pe părţi componente din cadrul obiectului de
construcţie (SDC)
3. Structura de descompunere orientată pe activităţi (SDA).
1. Structura de descompunere orientată pe etapele de realizare a proiectului (SDE)
SDE propune o detaliere a proiectului de construcţie pe etapele de realizare a acestuia,
punând în evidenţă şi conţinutul acestor etape (studii, documentaţii, proiecte, etc.) (figura
1).
PROIECT DE CONSTRUCTIE

ETAPA DE FUNDAMENTARE SI PROIECTARE ETAPA DE EXECUTIE

Studii de fezabilitate LICITAREA/OFERTAREA/CONTRACTAREA

Licitatia EXECUTIA
Elaborare PROIECT TEHNIC
Preluare amplasament
Organizarea de santier
Executia propriu-zisa
INCHEIEREA PROIECTULUI

Fig. 1 Structura de descompunere orientată pe etape de realizare

2
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

2. Structura de descompunere orientată pe părţi componente din cadrul

obiectului de construcţie (SDC)
Această structură propune o descompunere a proiectului după nivelul de detaliere
prezentat în tabelul de mai jos, în vederea stabilirii unei scheme unitare pentru alegerea,
conceperea, proiectarea, execuţia diferitelor variante de realizare a proiectului.
Nivelele de detaliere ale obiectelor de construcţie din cadrul unui proiect de
construcţie pot fi prezentate astfel [26]:
Nivel de Denumire Conţinut
detaliere
1. OBIECT DE Reprezintă acea parte delimitată spaţial care are o anumită funcţiune.
CONSTRUCŢIE La baza realizării fiecărui obiect de construcţie stă proiectul tehnic
aferent obiectului prin care se stabilesc parametrii tehnici (forma,
dimensiunile şi structura constructivă). Exemple: Corp clădire, Centrală
termică, Punct transformare, etc.
2. ANSAMBLU DE Reprezintă totalitatea subansamblurilor ce definesc părţi distincte ale
CONSTRUCŢIE unui obiect de construcţie (infrastructură, suprastructură, instalaţii)
3. SUBANSAMBLU Reprezintă acea parte a unui obiect de construcţie stabilită pe
DE ONSTRUCŢIE considerente structurale, funcţionale sau pe faze de realizare (totalitatea
fundaţiilor izolate, etc.)
4. ELEMENT DE Reprezintă ansamblul de procese de construcţie concretizate în acea
CONSTRUCŢIE parte a unui obiect de construcţie care are o anumită funcţiune (fundaţii,
pereţi subsol, planşee, închideri, pereţi portanţi, etc.)
SDC se prezintă sub forma unui arbore ale cărui grade de detaliere reprezintă o
descriere cât mai clară a obiectelor, ansamblurilor, subansamblurilor şi elementelor de
construcţie (figura 2).
OBIECT DE CONSTRUCTIE

CONSTRUCTII INSTALATII

INFRASTRUCTURA ARHITECTURA INSTALATII ELECTRICE INSTALATII TERMICE

FUNDATII PERETI SUBSOL INSTALATII SANITARE TELEFONIE

INCHIDERI COMPARTIMENTARI
STILPI PLANSEE
PARDOSELI FINISAJE

SUPRASTRUCTURA

STILPI GRINZI

PLANSEE PERETI

UTILAJE TEHNOLOGICE ECHIPAMENTE TEHNOLOGICE

CENTRALA TERMICA ASCENSOR

Fig. 2 Structura de descompunere orientată pe obiecte de construcţie

3. Structura de descompunere a proiectului orientată pe activităţi (SDA)
SDA defineşte o reţea arborescentă care prezintă în mod structurat activităţile
necesare realizării unui proiect de construcţie.
Activitate (componentă a unui proiect de construcţie) reprezintă un ansamblu de
procese de construcţie şi acţiuni stabilite şi legate pe considerente tehnice, organizatorice,
administrative, legislative, care poate să consume timp şi resurse, numai timp sau să fie
sub forma unor condiţionări.

3
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

In figura 3 se prezintă un model de structurare a proiectului de construcţie pe activităţi:

Fig. 3 Structura de descompunere orientată activităţi

Forme de redare a structurii de descompunere a proiectului - SDP
Structura de descompunere a unui proiect de construcţie poate fi redată sub
următoarele forme:
a) – formatul grafic arborescent – fig.4 a

fig.4 a - Formatul grafic arborescent

4
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

b) – format listă structurată [2]

1 ANSAMBLU LOCUINTE
1.1 REZISTENTA
1.1.1 INFRASTRUCTURA
1.1.1.1 Lucrari de terasamente
1.1.1.2 Fundatii
1.1.1.3 Pereti subsol
1.1.1.4 Plansee peste subsol
1.1.2 SUPRASTRUCTURA
1.1.2.1 Executie zidarie portanta
1.1.2.2 Executie elemente de beton -samburi
1.1.2.3 "Elemente din beton armat - Buiandrugi,Centuri, Plansee, Scari"
1.1.2.4 Execuie sarpanta
1.1.2.5 Executie cosuri fum
1.2 ARHITECTURA
1.2.1 Executie pereti compartimentare
1.2.2 Executie hidro si termoizolatie
1.2.3 Montari-demontari schela: transporturi
1.2.4 Procurare + Montare tamplarie exterioara PVC
1.2.5 Confectionare + montare tamplarie interioara din lemn
1.2.6 Tencuieli interioare
1.2.7 Tencuieli exterioare
1.2.8 Zugraveli lavabile+vopsitorii
1.2.9 "Executie elemente de acoperis(astereala, invelitoare, streasina, etc.)"
1.2.10 "Confectii metalice ( balustraz,parapeti balcoane)"
1.2.11 Executie pardoseli+placaje
1.2.12 Tavan RIGIPS mansarda
1.2.13 Ignifugari
1.2.14 "Executie trotuare,montat borduri"
1.3 INSTALATII
1.3.1 Instalatii electrice
1.3.2 Instalaţii termice interioare
1.3.3 Instalaţii sanitare

c) – formatul mixt – fig.4 b

5
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

fig.4 b - Formatul mixt

III. ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI DE CONSTRUCŢIE

Este secţiunea prin care se stabilesc parametrii tehnico-organizatorici specifici
activităţilor componente ale unui proiect de construcţie.
Se consideră că activitatea este elementul fundamental în vederea stabilirii
parametrilor de bază în realizarea unui proiect de construcţie întrucât la nivelul ei se
stabilesc informaţiile referitoare la acţiunile componente (procese de construcţie, acţiuni
cu caracter tehnic, organizatoric, economic, administrativ, etc.), evaluarea acestora din
punct de vedere cantitativ, al necesarului de resurse, a cerinţelor de calitate şi se stabilesc
algoritmi de optimizare a proceselor componente.
Datorită numărului mare de acţiuni precum şi a proceselor foarte diferite ca natură
şi complexitate ce sunt necesare pentru realizarea unui proiect de construcţie, în vederea
stabilirii principalilor parametri ai unei activităţi se propune gruparea acestora în funcţie
de conţinutul acţiunilor incluse, astfel (figura 5):

6
 MANAGEMENTUL PROIECTELOR

GRUPAREA ACTIVITATILOR

Activitati pentru elaborarea Activitati specifice Activitati specifice

si avizarea studiilor organizarii de santier executiei proiectului tehnic
si documentatiilor

Activitati specifice elaborarii Procese de constructie specifice Procese de constructie

studiilor si documentatiilor
Activitati cu caracter
economic, administrativ
activitati cu caracter legislativ
(avize, acorduri, autorizatii)
Faze, evenimente
(organizare proceduri de licitatie, etc.)
Fig. 5 - Gruparea activităţilor componente ale unui proiect de construcţie
constructiilor si instalatiilor de
organizare de santier
Actiuni ca caracter tehnic
(trasari, receptii)
Actiuni cu caracter organizatoric
(asigurare utilitati, racorduri, spatii
de depozitare, aprovizionare, etc.)
Actiuni specifice transportului si
montajului utilajelor si
echipamentelor tehnologice
Actiuni ca caracter tehnic
(trasari, receptii, verificari,)
faze determinante)
Actiuni cu caracter organizatoric
Actiuni cu caracter de
evaluare si control
Actiuni cu caracter de conditionare

Pentru prima grupă de activităţi dimensionarea din punct de vedere tehnico-

economic se face relativ simplu întrucât principalele resurse folosite sunt resursele umane
(specialişti, experţi tehnici, consultanţi) şi resursele financiare. Durata acestor activităţi
este stabilită pe bază statistică sau negociere directă cu factorii implicaţi în elaborarea,
avizarea şi autorizarea acestor documentaţii.
Pentru celelalte două grupe de activităţi, respectiv activităţile specifice organizării
de şantier şi activităţile specifice execuţiei proiectului tehnic, se propune o schemă
comună care rezolvă următoarele probleme de concepţie şi calcul [26]:

1. Structurarea tehnologică – care are ca principal scop identificarea

acţiunilor componente şi stabilirea parametrilor tehnici
2. Structurarea spaţială – care are ca principal scop proiectarea distribuţiei
spaţiale a cantităţilor de procese şi stabilirea parametrilor de desfăşurare în
spaţiu
3. Dimensionarea necesarului de resurse – prin care se stabilesc categoriile
şi cantităţile de resurse necesare realizării activităţilor punându-se în
evidenţă şi parametrii principali ai resurselor
4. Structurarea organizatorică – care are ca principal scop stabilirea
variantelor de desfăşurare în timp şi spaţiu a realizării proceselor şi
dimensionarea parametrilor de desfăşurare în timp

1. Structurarea tehnologică este o activitate de concepţie care are ca principal

scop stabilirea acţiunilor din cadrul unei activităţi precum şi a conţinutului acestora.
Rezolvarea acestei probleme depinde de soluţia constructivă adoptată, condiţiile
de execuţie, tehnologiile disponibile ale executantului, numărul şi calificarea muncitorilor
disponibili, tipul şi numărul de utilaje disponibile, condiţii contractuale, restricţii locale.
Stabilirea acţiunilor se face pe baza detaliilor de execuţie şi are ca scop
transformarea informaţiilor referitoare la dimensiunile şi structura elementelor de
construcţie în acţiuni (procese de construcţie) [26].
Acţiunile incluse într-o activitate pot fi grupate în două mari categorii şi anume:
1. procese de construcţie
7
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

2. acţiuni cu caracter tehnic, economic, administrativ

Procesul de construcţie se poate defini ca ansamblul modificărilor cantitative şi

calitative folosite pentru transformarea obiectelor muncii (materiale, semifabricate,
produse finite) cu ajutorul unor mijloace specifice, în cadrul unui loc de muncă în
vederea realizării de elemente de construcţie din cadrul unui obiect de construcţie [26].
In realizarea unui obiect de construcţie intervin o multitudine de procese de
construcţie, neomogene din punct de vedere tehnologic necesitând consum diferit de forţă
de muncă şi resurse materiale.
Diversitatea şi complexitatea proceselor de construcţie derivă atât din conţinutul
acestora cât şi din natura resurselor utilizate, a locului de muncă pe care se execută, a
naturii executantului (colectiv sau individual).

Acţiunile cu caracter tehnic, economic, administrativ

In realizarea unui proiect de construcţie intervin, pe lângă procesele de construcţie,
o mulţime de acţiuni cu caracter tehnic, economic, administrativ, organizatoric care
condiţionează în mod hotărâtor realizarea proceselor de construcţie.
În funcţie de natura lor acţiunile ce intervin la realizarea unui proiect de
construcţie se pot clasifica astfel:
o acţiuni cu caracter tehnic (trasări, întreruperi tehnologice, întocmire
documentaţii tehnice, etc.)
o acţiuni cu caracter organizatoric (aprovizionări cu materiale, asigurare
utilităţi, asigurare spaţii de depozitare, spaţii de cazare, asigurare căi de acces,
organizarea liniilor tehnologice, montaj utilaje şi echipamente tehnologice, etc.
o acţiuni cu caracter administrativ (aprobări, avizări, specializări, asigurarea
cu resurse, instruire echipe de lucru, întocmire proceduri administrative şi
instrucţiuni de lucru, etc.)
o alte acţiuni cu caracter economic, de urmărire şi control, de asigurare a
calităţii (asigurarea cu resurse financiare, verificări, recepţii calitative, întocmire
documente privind asigurarea şi controlul calităţii, avizare/aprobare situaţii de
lucrări, etc.)

2. Structurarea spaţială a desfăşurării acţiunilor (procese de construcţie) are ca

principal scop stabilirea sectoarelor şi a distribuţiei spaţiale a cantităţilor de procese
(eferente delimitării sectoarelor) pentru coordonarea dependenţei între procese în
desfăşurarea lor în timp şi spaţiu la realizarea elementelor de construcţie. [26]
Structurarea spaţială a desfăşurării proceselor de construcţie se realizează pe baza
soluţiilor constructive a proiectului precum şi a raţiunilor privind organizarea execuţiei
proceselor în funcţie de capacităţile executantului şi condiţionările impuse pentru
realizarea proiectului (tehnologice, organizatorice, legislative, condiţionări impuse de
investitor).
Prin stabilirea sectoarelor şi implicit a formei şi dimensiunilor acestora se pot
identifica cantităţile de procese care vor conduce la stabilirea necesarului de resurse
pentru realizarea acestora precum şi a calcului duratei de execuţie a proceselor pe fiecare
sector.
Delimitarea corectă a sectoarelor, forma şi dimensiunile acestora, stabilirea
distribuţiei spaţiale a cantităţilor de procese este posibilă numai pe baza planurilor şi a
detaliilor de execuţie, în funcţie de natura şi conţinutul lucrărilor, dimensiunile şi
8
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

amploarea lor, condiţiile contractuale, regulile tehnologice şi de execuţie, condiţionări

organizatorice.

3. Dimensionarea necesarului de resurse are ca principal scop identificarea

principalelor resurse necesare realizării activităţilor componente ale unui proiect de
construcţie, structurarea acestora în funcţie de natură şi caracteristici, calculul cantităţilor
necesare, descrierea parametrilor specifici resurselor.
Prin resursă se înţelege orice mijloc de orice natură care poate fi exprimat cantitativ
şi este necesar pentru realizarea unei activităţi specifice unu proiect de construcţie.
Datorită caracterului complex al activităţii de construcţie care derivă din diversitatea
proceselor de construcţie şi numărul mare şi divers al mijloacelor folosite se propune
clasificarea resurselor astfel:
1. După natura lor distingem:

Resurse umane – reprezentate de forţa de muncă necesară realizării
activităţilor. Resursa forţă de muncă poate fi împărţită în:
- forţă de muncă calificată
- forţă de muncă necalificată
- forţă de muncă specializată (pe meserii)

Resurse materiale – reprezentate de materialele, semifabricatele,
prefabricatele, confecţiile metalice necesare realizării activităţilor componente
ale unui proiect de construcţie

Resurse utilaje – reprezentate de utilajele de construcţie, echipamentele
tehnologice, mijloacele de transport utilizate în realizarea unui proiect de
construcţie

Resurse utilităţi – sunt resursele impuse de asigurarea condiţiilor pentru
execuţia activităţilor, pentru activitatea personalului muncitor şi a personalului
tehnic, economic, administrativ. In cadrul acestei categorii se cuprind: spaţiile
de cazare, spaţiile de depozitare, birouri, energie electrică, termică, apă-canal,
etc.

Resurse financiare - reprezentate de fondurile băneşti necesare realizării
proiectului de construcţie (credite bancare, surse proprii, programe de
finanţare).

Resurse informaţionale – reprezentate de fondul documentar privind
reglementările şi normativele tehnice, reglementările legislative, studiile de
piaţă, etc. necesare a fi utilizate în realizarea proiectului.
2. După posibilitatea de a fi conservate distingem:

Resurse stocabile – care se pot consuma numai pe măsura executării
activităţilor, în această categorie intrând resursele materiale şi financiare;

Resurse nestocabile – care sunt disponibile pentru realizarea activităţilor
numai în anumite intervale de timp (forţă de muncă, utilaje).

4. Structurarea organizatorică – are ca principal scop stabilirea condiţiilor

organizatorice, stabilirea şi dimensionarea parametrilor de desfăşurare în timp pentru
acţiunile specifice unei activităţi din cadrul unui proiect de construcţie.

9
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

IV. COSTURILE REALIZĂRII PROIECTELOR DE CONSTRUCŢIE

Costul total de realizare a unui proiect de construcţie reprezintă expresia bănească
a tuturor “eforturilor” (forţă de muncă, resurse materiale, utilaje şi echipamente
tehnologice, resurse informaţionale, servicii, taxe, acţiuni cu caracter tehnico-
administrativ, etc.) necesare a fi făcute în scopul realizării proiectului în toate etapele sale
componente.
Evaluarea costurilor de realizare în etapa de elaborare a proiectului de construcţie
are caracter predictiv reprezentând cele mai bune aproximări care pot fi făcute,
corespunzător momentului când sunt realizate, în funcţie de capacităţile şi cultura
managerială a firmei care execută proiectul. Aceste costuri poartă denumirea de costuri
programate (sau previzionale).
Costurile programate trebuie să fie controlate şi revizuite de nenumărate ori pe
parcursul execuţiei proiectului ducând astfel la cunoaşterea costurilor reale de execuţie
denumite şi costuri efective.
Comparativul, pe durata de execuţie a proiectului, a costurilor programate cu
costurile efective poate să scoată în evidenţă calitatea metodelor de organizare şi
conducere adoptate de firma care execută proiectul.

Dintre metodele de evaluare cunoscute cele mai frecvent folosite în evaluarea

costurilor sunt:
1. Metoda "unităţii de folosinţă" - multe tipuri de construcţii se caracterizează
prin repetarea unităţilor de folosinţă (exemplu: număr de paturi într-un spital,
număr de locuri într-o şcoală, număr de apartamente dintr-un ansamblu de
locuinţe, număr birouri într-o clădire administrativă). Această metodă este
folosită în etapele de început ale elaborării proiectului ca bază de comparaţie
între diverse variante de acelaşi tip;
2. Metoda "ariei" - este una din cele mai utilizate metode şi se bazează pe aria
totală desfăşurată a unei clădiri;
3. Metoda "sistemelor" - în acest caz unitatea de bază este aceeaşi ca în cazul
metodei ariei, dar consideră separat fiecare categorie de subsisteme ale clădirii
(infrastructură, suprastructură, închideri, compartimentări, instalaţii, etc.).
Pentru fiecare subsistem se consideră separat preţul pe metru pătrat de arie
desfăşurată.
4. Metoda de evaluare prin referinţă la costurile efective – constă în evaluarea
costurilor de realizare a unui proiect de construcţie pornind de la cunoaşterea
costurilor reale înregistrate la realizarea anumitor elemente de construcţie,
activităţi, categorii de procese similare realizate de firma care execută
proiectul. Este necesar în acest sens să existe o bază de date care să cuprindă
informaţiile necesare.
5. Metoda de evaluare detaliată – constă în a preciza pentru fiecare activitate
sau proces de construcţie consumurile de resurse necesare (forţă de muncă,
materiale, utilaje şi echipamente tehnologice) ţinând cont de condiţiile concrete
din teren. Metoda presupune ca proiectul să fie finalizat în faza de detalii de
execuţie stabilind astfel consumurile de resurse pentru realizarea proceselor de
construcţie în anumite condiţii tehnologice şi organizatorice. Este o metodă
foarte laborioasă dar în acelaşi timp foarte exactă.

10
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Modalităţi de stabilire a costului total de realizare a unui proiect de

construcţie:
I. Evaluarea costului total de realizare a unui proiect de construcţie pe grupe de
costuri conform Metodologiei de elaborare a devizului general – H.G. 28/2008
Devizul general este documentaţia economică prin care se stabilesc costurile totale
necesare realizării unui proiect de construcţie pe grupe principale de costuri.

Valoare (fără TVA) TVA Valoare (inclusiv TVA)

Nr. Crt. Denumirea capitolelor si subcapitolelor de cheltuieli

Mii Lei Mii EURO Mii Lei Mii Lei Mii EURO

1 2 3 4 5 6 7

CAPITOLUL 1: Cheltuieli pentru obŃinerea şi amenajarea terenului

1.1 ObŃinerea terenului

1.2 Amenajarea terenului

Amenajări pentru protecŃia mediului şi aducerea la

1.3 starea iniŃială

TOTAL CAPITOLUL 1 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

CAPITOLUL 2: Cheltuieli pentru asigurarea utilităŃilor necesare obiectivului 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL CAPITOLUL 2 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

CAPITOLUL 3: Cheltuieli pentru proiectare şi asistenŃă tehnică

3.1 Studii de teren 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

3.2 Taxe pentru obŃinerea de avize, acorduri şi autorizaŃii 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

3.3 Proiectare şi inginerie 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

3.4 Organizarea procedurilor de achiziŃie 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

3.5 ConsultanŃă 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

3.6 AsistenŃă tehnică 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL CAPITOL 3 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

CAPITOLUL 4: Cheltuieli pentru investiŃia de bază

4.1 ConstrucŃii şi instalaŃii 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

4.2 Montaj utilaje tehnologice 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

0.00 0.00 0.00 0.00

4.3 Utilaje, echipamente tehnologice şi funcŃionale cu montaj 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

4.4 Utilaje fără montaj şi echipamente de transport

4.5 Dotări 0.00 0.00 0.00 0.00
4.6 Active necorporale

TOTAL CAPITOL 4 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

CAPITOLUL 5: Alte cheltuieli

5.1 Organizare de şantier

11
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

5.1.1. Lucrări de construcŃii 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

5.1.2. Cheltuieli conexe organizării şantierului 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

5.2 Comisioane, cote, taxe, costul creditului 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

5.3 Cheltuieli diverse şi neprevăzute 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL CAPITOL 5 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

CAPITOLUL 6: Cheltuieli pentru probe tehnologice şi teste şi predare la

beneficiar
6.1 Pregătirea personalului de exploatare 0.00 0.00 0.00 0.00

6.2 Probe tehnologice şi teste 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL CAPITOL 6 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

0.00 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL GENERAL
0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
Din care C+M

Tabelul 2 – Structura devizului general

Plecând de la structura devizului general prezentată mai sus se pot evidenţia
următorii parametrii legaţi de costul total de realizare a unui proiect de construcţie:
CT = CAT + CINF + CPE + CE + CO + CD (2.1)
unde:
 CT – costul total de realizare a unui proiect de construcţie

 CAT – parametru care pune în evidenţă grupa de costuri privind amenajarea

terenului
In această grupă se includ costurile necesare pentru:
- schimbarea regimului juridic al terenului, scoaterea temporara sau definitiva din
circuitul agricol (sau silvic), precum si alte costuri de aceeaşi natură
- cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea amplasamentului si
care constau în demolări, demontări, defrişări, evacuări materiale rezultate, devieri reţele
de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală, drenaje, epuismente, devieri de
cursuri de apa, etc.
- cheltuieli privind amenajări pentru protecţia mediului - se includ cheltuielile
efectuate pentru lucrări şi acţiuni de protecţia mediului, inclusiv pentru refacerea cadrului
natural după terminarea lucrărilor, precum: plantare de copaci, reamenajare de spaţii
verzi.
Valoarea acestor lucrări se determină pe bază de liste cu cantităţi de lucrări şi
preţuri unitare aferente sau pe bază de tarife aplicate de prestatorii de servicii.

 CINF – parametru care pune în evidenţă grupa de costuri privind

realizarea lucrărilor de infrastructură necesare realizării obiectelor de
construcţie.
In această grupă se includ costurile necesare pentru:
- asigurarea cu utilităţile necesare funcţionării obiectelor de construcţie, precum:
alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică,
telefonie, radio-tv, drumuri de acces,
- costuri aferente lucrărilor pentru branşamente şi racorduri ale obiectelor de
12
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

construcţie componente la lucrările de infrastructură existente în afara incintei.

Aceste lucrări se realizează după proiecte tehnice iar valoarea lor se determină pe
bază de liste cu cantităţi de procese elaborate de proiectant şi preţuri unitare aferente.

 CPE – parametru care pune în evidenţă grupa de costuri privind

activităţile de proiectare şi engineering.
In această grupă se cuprind costurile necesare pentru plata diferitelor servicii
legate de:
- realizarea studiilor de teren - studii geotehnice, geologice, hidrologice,
hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice si de stabilitate a terenului pe care se
amplasează construcţiile. Elaborarea unor astfel de studii se face pe bază de contract de
prestaţii, încheiat între investitor şi prestatorul de servicii specializate, valoarea
contractului având la bază tarifele negociate şi cantităţile unitare de prestaţii.
- obţinerea de avize, acorduri si autorizaţii - se includ cheltuielile pentru:
a) obţinerea/prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism
b) obţinerea avizelor si acordurilor pentru racorduri şi branşamente la reţele
publice de apa, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie etc.;
c) obţinerea certificatului de nomenclatură stradala si adresa;
d) întocmirea documentaţiei, obţinerea numărului cadastral provizoriu si
înregistrarea terenului în cartea funciară;
e) obţinerea acordului de mediu;
f) obţinerea avizului PSI;
g) alte avize şi acorduri prevăzute în acte normative.
- Proiectare şi engineering - se includ cheltuielile pentru:
a) elaborarea tuturor fazelor de proiectare (studiu de prefezabilitate, studiu de
fezabilitate, proiect tehnic, detalii de execuţie), pentru plata verificării tehnice a
proiectării, precum şi pentru elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor,
avizelor si autorizaţiilor, documentaţii urbanistice, studii de impact, studii/expertize
tehnice şi de amplasament, proiectarea tehnologiilor de execuţie
b) organizarea licitaţiilor (întocmirea documentaţiei pentru elaborarea si
prezentarea ofertei, cheltuielile cu onorariile, transportul, cazarea si diurna membrilor
desemnaţi in comisiile de evaluare; anunţuri de intenţie, de participare si de atribuire a
contractelor, corespondenţă în legătură cu procedurile licitaţie.
c) consultanţă (plata serviciilor de consultanţă la elaborarea studiului de
prefezabilitate sau a studiilor de evaluare, plata serviciilor de consultanţă pentru
managementul şi administrarea contractului de execuţie.
d) asistenţă tehnică (asistenţă tehnică din partea proiectantului, în cazul când
aceasta nu intră in tarifarea proiectării, asigurarea supravegherii execuţiei prin inspectori
de şantier desemnaţi de autoritatea contractanta)
Valoarea contractelor de proiectare, consultanţă, asistenţă tehnică se determină pe
baza tarifului negociat cu prestatorul de servicii specializate.

 CE – parametru care pune în evidenţă grupa de costuri privind

execuţia obiectelor de construcţie componente
In această grupă se cuprind costurile aferente realizării:
a) construcţiilor şi instalaţiilor -se cuprind costurile aferente execuţiei tuturor
obiectelor componente: clădiri, construcţii speciale, instalaţii aferente construcţiilor
(instalaţii electrice, sanitare, instalaţii interioare de alimentare cu gaze naturale,
13
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

instalaţii de încălzire, ventilare, climatizare, telefonie, PSI, radio-tv, intranet si alte tipuri
de instalaţii impuse de destinaţia proiectului).
b) montaj utilaj tehnologic - se cuprind costurile aferente procurării şi montajului
utilajelor şi echipamentelor tehnologice si al utilajelor incluse in instalaţiile funcţionale,
inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării acestora.
c) dotări - se cuprind cheltuielile pentru procurarea de bunuri care, conform legii,
intră in categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, precum: dotări PSI, dotări
de uz gospodăresc, dotări privind protecţia muncii, etc.
Valoarea fiecărui obiect de construcţie şi implicit a categoriilor de lucrări din cadrul
fiecărui obiect este redată prin devize analitice care se întocmesc pe baza listelor cu
cantităţile de procese elaborate de proiectant, a consumurilor unitare de resurse
corespunzătoare procedeelor şi tehnologiilor utilizate şi a preţurilor unitare practicate de
furnizorii de materiale, produse şi servicii la care se adaugă cotele privind obligaţiile de
plată prevăzute în acte legislative.

 CO – parametru care pune în evidenţă grupa costurilor privind

organizarea de şantier
In această grupă se cuprind se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare
contractantului în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de construcţii-
montaj şi se compun din:
- costurile privind execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării
de şantier (realizarea bazei de producţie, spaţii de depozitare şi conservare a materialelor,
obiecte social-administrative specifice bazei de producţie, utilităţi necesare până la limita
incintei terenurilor destinate pentru organizarea de şantier, lucrări de nivelări ale
terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicaţie sau construcţii, branşarea la
utilităţi, realizarea de căi de acces, căi rulare, rampe, estacade, construcţii sau amenajări
la construcţii existente inclusiv protejarea acestora).
- costuri conexe organizării de şantier (obţinerea autorizaţiei de execuţie a
lucrărilor de organizare de şantier, taxe de amplasament, închirieri semne de circulaţie,
întreruperea temporară a reţelelor de transport sau distribuţie de apă, canalizare, agent
termic, energie electrică, gaze naturale, a circulaţiei rutiere, contracte temporare cu
furnizorii de utilităţi, cu unităţi de salubrizare, costuri nematerializate în lucrări cum ar fi
transportul muncitorilor, chirii, etc.).
Costurile specifice organizării de şantier se estimează în baza unui proiect ce ţine
seama de tehnologia şi graficul de lucru aferente lucrărilor de bază, de amplasamentul
obiectivului, posibilităţile de branşare la utilităţi - apa, canal, energie electrica,
termoficare, telefon etc., traseele acestora, căile de acces auto si căile ferate, existenţa
construcţiilor, spaţiilor, terenurilor sau amenajărilor ce pot fi utilizate de constructor.
Evaluarea acestora se face pe bază de devize analitice care se întocmesc pe baza
listelor cu cantităţile de procese specifice lucrărilor de organizare de şantier, precum şi
estimări de costuri nematerializate în articole de lucrări

 CD – parametru care pune în evidenţă grupa costurilor diverse şi

neprevăzute privind realizarea proiectului
In această grupă se cuprind costurile privind:
a) comisioane, taxe, cote legale si costuri de finanţare - se cuprind: comisionul
băncii finanţatoare, comisioanele si dobânzile aferente creditului pe durata execuţiei
proiectului, cota aferentă inspecţiei pentru controlul calităţii lucrărilor de construcţii,
14
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

cota pentru controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism şi pentru autorizarea

lucrărilor de construcţii, cota aferentă Casei Sociale a Constructorilor, valoarea primelor
de asigurare din sarcina autorităţii contractante, precum si alte cheltuieli de aceeaşi
natură, stabilite in condiţiile legii.
b) costuri apărute la începerea perioadei de exploatare şi a perioadei de garanţie –
întocmirea şi predarea cărţii tehnice a construcţiilor, încercări şi probe tehnologice,
întocmirea proiectelor privind urmărirea în exploatare a construcţiilor, etc.
c) costuri diverse si neprevăzute - estimarea acestora se face procentual în funcţie
de natura şi complexitatea lucrărilor (5% pentru lucrări noi precum şi reparaţii capitale,
extinderi, transformări, modificări, modernizări, reabilitări la construcţii şi instalaţii
existente 15% pentru lucrări de consolidare).

II. Evaluarea costului total de realizare a unui proiect de construcţie pe etapele de

realizare

Realizarea unui proiect de construcţie presupune parcurgerea a două etape

importante şi anume: etapa de elaborare a proiectului si etapa de execuţie a proiectului
1) Costul total de realizare a proiectului exprimat în funcţie de etapele componente
CT = CE + CEX (2.2)
unde: CE – costul etapei de elaborare a proiectului
CEX – costul etapei de execuţie a proiectului
2) Exprimarea costului de elaborare a proiectului
CE = CF + CP + CL (2.3)
n
unde: C F = ∑ C AF – costurile subetapei de iniţiere şi fezabilitate a proiectului; poate fi
i =1

exprimat şi ca sumă a costurilor activităţilor componente din cadrul acestei subetape.

In această grupă de costuri se cuprind cheltuielile pentru elaborarea notelor de
fundamentare, întocmirea studiului de prefezabilitate, a studiului de fezabilitate.
n
C P = ∑ C AP – costurile proiectării; poate fi exprimat şi ca sumă a costurilor
i =1

activităţilor componente.
In această grupă de costuri se cuprind costurile pentru elaborarea proiectului
tehnic, elaborarea documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor, autorizaţiilor,
documentaţiilor urbanistice, studii de impact, studii/expertize tehnice şi de amplasament,
proiectarea tehnologiilor de execuţie, plata serviciilor de consultanţă, etc.
n
C L = ∑ C AL – costurile organizării licitaţiilor; poate fi exprimat şi ca sumă a
i =1

costurilor activităţilor componente.

In această grupă de costuri se cuprind costurile pentru întocmirea procedurilor de
licitaţie, cheltuielile cu onorariile membrilor comisiilor de licitaţie, a anunţurilor, a
corespondenţei, etc.
3) Exprimarea costurilor privind execuţia proiectului
Plecând de la aspectele specifice realizării proiectelor de construcţie, cum ar fi:
durata mare de execuţie, volum mare şi variat de resurse antrenat, implicarea unui număr
mare de persoane şi instituţii, caracteristici proprii (funcţionalitate, destinaţie, categorie
de importanţă), se pot pune în evidenţă mai multe modalităţi de exprimare a costului de
execuţie a unui proiect de construcţie dintre care enumerăm:
15
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

a) Stabilirea costului de execuţie folosind metoda ariei – este o metodă prin

care se stabileşte costul de execuţie a unui proiect în funcţie de aria totală desfăşurată a
construcţiilor componente.
n
C E = ∑ Adci ⋅ C Adi (2.4)
i =1

unde: Adci – aria totală desfăşurată a unei construcţii

CAdi – costul de execuţie pe metru pătrat arie totală desfăşurată preluat din buletine
statistice şi publicaţii de specialitate; este în funcţie de tipul şi sistemul constructiv al
construcţiilor.

b) Metoda de evaluare bazată pe devize

Devizul în construcţii reprezintă documentaţia tehnico-economică care se
întocmeşte pe baza antemăsurătorilor şi prin care se stabileşte costul de execuţie a
obiectelor de construcţie.
După modul de elaborare, conţinut şi etape de realizare, devizele în construcţii se
clasifică astfel:
 devize analitice (pe categorii de procese sau pe stadii fizice) – folosite în etapa de
proiectare
 devize pe obiecte de construcţie – folosite atât în etapa de proiectare cât şi în etapa
de execuţie (la ofertare)
 devize ofertă – folosite în etapa de licitare-ofertare
In funcţie de informaţiile necesare elaborării devizelor în construcţii se poate
evidenţia următorul model de structurare a documentaţiilor economice de stabilire a
costurilor de execuţie pentru proiectele de construcţie prezentat în figura 6.
DocumentaŃia prealabilă Metodologia de elaborare DocumentaŃia ulterioară
(Date de intrare) a devizelor în construcŃii elaborării devizelor

- antemăsurători - devize analitice - extrase de materiale

- liste cu cantităŃi de procese
- liste de utilaje şi echipamente
tehnologice
- analize speciale de consumuri
de resurse
- devize pe obiecte de - extrase de forŃă de muncă
construcŃie - extrase de utilaje
- devize ofertă - extrase de transporturi
- analize de preŃ - formulare specifice procedurii
de licitare –ofertare-contractare

Fig. 6– Modelul elaborării documentaţiei economice în construcţii

Antemăsurătoarea este piesa scrisă, componentă a proiectului tehnic, întocmită cu
ajutorul indicatoarelor de norme de deviz, prin care se face o evaluare cantitativă a
proceselor necesare a se executa în cadrul unui obiect de construcţie. Antemăsurătoarea
se întocmeşte pe considerente de omogenitate tehnologică şi/sau pe categorii de procese.
Antemăsurătoarea se poate întocmi folosind:
- normele de deviz din indicatoarele de norme de deviz
- consumuri efective de resurse şi tehnologii de execuţie proprii
executanţilor, întocmite cu respectarea cerinţelor cantitative şi calitative
din proiectul tehnic, caietele de sarcini, normative în vigoare,
instrucţiuni de lucru.
Norma de deviz reprezintă o specificaţie tehnico-economică aferentă unui proces
de construcţie care cuprinde consumuri normate orientative de resurse (materiale,
manoperă, utilaje şi echipamente de construcţie) necesare execuţiei unei unităţi de
măsură din norma respectivă.
16
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Listele cu cantităţile de procese se grupează pe categorii şi capitole de procese, pe

obiecte de construcţie componente şi se stabilesc pe baza unităţilor de măsură specifice
normelor de deviz.
Devizul analitic reprezintă piesa scrisă componentă a documentaţiei tehnico-
economice prin care se determină costurile aferente unei părţi dintr-un obiect de
construcţie. Poate fi elaborat în două moduri: pe categorii de resurse şi pe stadii fizice.
Devizul analitic are în structură articolele din antemăsurătoare sau listele cu cantităţile de
procese la care se stabilesc costurile unitare pe categorii de resurse (materiale, manoperă,
utilaje, transport).[8]
Costurile resurselor pe unitatea de măsură a articolului din structura devizului se obţin
prin înmulţirea consumurilor specifice aferente articolului cu preţurile unitare
corespunzătoare fiecărei categorii de resurse astfel:
- pentru materiale – preţuri ale producătorilor şi/sau furnizorilor, exclusiv TVA
- pentru manoperă – tarife medii orare pe categorii de meserii
- pentru utilaje – tarife medii pe oră funcţionare
- pentru transporturi – tarife medii prestate în funcţie de tipul de transport (auto,
CF), de cantităţi şi distanţe de transport
Prin însumarea costurilor pe categorii de resurse se obţine costul unitar al
articolului de deviz iar valoarea totală a articolului se obţine prin înmulţirea costului
unitar cu cantitatea totală a articolului respectiv.
Ca formă de reprezentare, devizul analitic conţine următoarele elemente: simbolul
articolului, denumirea articolului cu descrierea proceselor de executat, unitatea de
măsură, cantitatea totală corespunzătoare articolului, costuri unitare pe categorii de
resurse, valori pe articole defalcate pe categorii de resurse, valoare totală articol.
Devizul analitic este structurat pe patru capitole de costuri şi anume:
A. Costuri directe pe categorii de resurse (materiale, manoperă, utilaje,
transport)
B. Alte costuri directe – determinate de cotele pentru contribuţiile
sociale conform prevederilor legale (CAS, CASS, ajutor şomaj, fond
risc accidente, alte taxe)
C. Costuri indirecte
D. Profit
Un model de deviz analitic este prezentat în tabelul 3.

17
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Deviz
Devi z analitic
Poziti
e Cod resursa U/M Cantitate Sp.mat Pret unitar materiale Val. materiale
Pret unitar
Corectii Sp.man manopera Val. manopera
Denumire resursa Sp.uti Pret unitar utilaj Val. utilaj
Observatii Pret unitar transport Val. transport
Liste anexa Nr.ore TOTAL A
Greutate Greutate totala

1 CA02G1 82 M CUB 45,50000 0,00% 1.741.400 79.233.700

0,00% 125.640 5.716.620
TURNARE BETON ARMAT LA CONSTRUCTII CU H<35M,PLANSE 0,00% 7.500 341.250
E,CENTURI, ETC 0 0
3 85.291.570
3 122
L:10173 -M :2100957 -BETON DE CIMENT B 200-BC-15 STAS 3622
2 CB02C 99 MP 343,50000 0,00% 72.948 25.057.481
0,00% 43.200 14.839.200
COFR PAN REFOLOS CU ASTEREALA DIN SCAND RAS SCURTE 0,00% 0 0
PLACI SI GRINZI EXCLUSIV SUST. H=20M INCLUSIV 0 0
1 39.896.681
0 1
4 TRA06A12 82 TONE 115,00000 0,00% 0 0
0,00% 0 0
TRANSPORTUL RUTIER AL BETONULUI-MORTARULUI CU AUTO 0,00% 0 0
BETONIERA DE 5,5MC DIST. =12KM $ 55.762 6.412.639
0 6.412.639
0 0
6 CC02L 99 KG 4.106,00000 0,00% 17.522 71.946.814
0,00% 2.520 10.347.120
ARMAT DIN OB 37 FASONATE SI MONT IN GRINZI,STALPI 0,00% 0 0
C-TII CU H=35 M D>8 MM 0 0
0 82.293.934
0 4
Greutate totala 127,702874 tone Total materiale 176.237.996
Total ore 858 Total manopera 30.902.940
Total utilaj 341.250
Total transport 6.412.639
Total A 213.894.825
B.
A. MATERIALE MANOPERA C. UTILAJE
1)Total A-Costuri directe 176.237.996 30.902.940 341.250 207.482.186
a.Tr. aproviz A* 5,00% 8.811.900 8.811.900
b.Tr.auto 6.412.639 6.412.639
c.Tr.gara-sant. Gr* 0 0 0
d.Retrib.maistri B* 4,50% 1.390.632 1.390.632
e.Impozit (B+d)* 0,00% 0 0
f.C.A.S. (B+d+e)* 22,00% 7.104.586
g.CASS (B+d+e)* 7,00% 2.260.550
h.Aj.somaj(B+d+e)* 3,00% 968.807
i.Fd.risc (B+d+e)* 0,50% 161.468
j.Fd.invat. (B+d+e)* 0,00% 0
2)Total B- Alte costuri directe (TB) 191.462.535 32.293.572 341.250 234.592.768
C. Costuri indirecte TB* 12,50% 29.324.096
D.Profit (TB+C)* 5,00% 13.195.843
m.O.S. (TB+C+D)* 3,00% 8.313.381
3)Total costuri 285.426.088
T.V.A. 19,00% 54.230.957
TOTAL DEVIZ ANALITIC 339.657.045
18
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Plecând de la structura devizului analitic, prezentată mai sus, se pot pune în

evidenţă următorii parametri legaţi de costurile de execuţie ale unui proiect de
construcţie:
CE = CD + CAD + CI + P (2.7)
CE – costul de execuţie al proiectului
CD – costuri directe pe categorii de resurse
CAD – alte costuri directe
CI – costuri indirecte
P – profitul
Costurile directe sunt aferente articolelor de deviz şi se determină pe baza
cantităţilor înscrise în antemăsurători şi a preţurilor unitare pe articole de deviz. Se
înregistrează pe categorii de resurse (materiale, manoperă, utilaje, transporturi),
determinându-se prin înmulţirea costurilor unitare aferente resurselor cu cantităţile
aferente articolelor din structura devizului. Se compun din următoarele elemente:
- costuri cu materialele - în care se cuprinde valoarea materialelor puse în operă
calculată cu preţuri de la furnizor/producător, fără T.V.A., iar în cazul materialelor
aprovizionate din import şi taxele şi comisionul vamal; se cuprind şi costurile legate de
aprovizionare
- costurile cu manopera - în care se cuprinde manopera aferentă muncitorilor direct
productivi şi manopera aferentă manipulării materialelor, la care se adaugă celelalte
drepturi salariale stabilite în condiţiile legii; In ceea ce priveşte manipularea materialelor
se cuprind costuri pentru: încărcările şi descărcările în şi din mijloacele de transport ale
materialelor, apropierea materialelor în raza de încărcare a mijloacelor de transport şi
îndepărtarea acestora de la locul de descărcare a autovehiculelor pentru asigurarea
gabaritului de acces la punctul de descărcare, manipulările şi transporturile manuale
locale (prin purtare directă, cu roaba, etc.) în magazii, depozite şi şantiere de la locurile
de descărcare până la locurile de depozitare şi de la locurile de depozitare la obiectele de
construcţii în raza de acţiune a mijloacelor de ridicat, aşezarea materialelor în stive,
retribuţia însoţitorilor mijloacelor de transport. Aceste costuri se determină pe baza
normelor de timp din nomenclatoarele „Normele de muncă în construcţii”, capitolele
încărcări-descărcări, transporturi manuale şi mecanice.
- costuri cu utilajele de construcţii rezultate din orele de funcţionare – cuprind
cheltuielile ce se efectuează cu utilajele şi echipamentele necesare pentru realizarea
proceselor de construcţie;
- costurile cu transporturile – cuprind costurile efectuate pentru transportul auto al
materialelor şi a semifabricatelor de la destinaţie sau/şi de la depozitele intermediare
(poligoane, ateliere), transporturile tehnologice (pământ, beton, mortar), transporturile
cu utilajele de construcţii de la baza de utilaje (sau de la prestatori) la punctul de lucru
şi retur.
In capitolul alte costuri directe se cuprind:
- costurile cu transporturile auto, pe calea ferată, naval de la producător sau furnizor a
materialelor, semifabricatelor, prefabricatelor, confecţiilor metalice, a echipamentelor
tehnologice la depozitele intermediare precum şi taxele aferente conform reglementărilor
legale şi costurile determinate de operaţiuni auxiliare;
- alte cheltuieli stabilite prin reglementări legale – CAS, CASS, ajutor şomaj, fond de
risc, alte cote potrivit reglementărilor legale suportate de agenţii economici.
- alte costuri: salarii de bază ale maiştrilor, comisioane, etc.
19
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Costurile indirecte se determină prin aplicarea unei cote la valoarea costurilor

directe şi se stabileşte de fiecare executant pe baza propriilor analize.
Capitolul costuri indirecte este foarte divers şi cuprinde:
- retribuţii ale personalului de conducere, tehnic, economic, de altă specialitate,
administrativ, de deservire şi pază; precum şi impozitul şi contribuţiile sociale;
- cheltuieli legate de deplasări, detaşări şi transferări ale personalului de mai sus;
- cheltuieli privind micul utilaj de construcţii, scule, dispozitive şi celelalte
obiecte de inventar în folosinţă cu caracter de producţie şi uz gospodăresc;
- cheltuieli legate de transportul muncitorilor;
- amortizarea mijloacelor fixe de uz general (clădiri, instalaţii ce deservesc
clădirile, autoturisme, dotări şi echipamentele de birou, inventar P.S.I. etc.);
- cheltuieli pentru proiectare, cercetări, încercări, experimentări, agrementări,
studii, expertize, consultanţă;
- cheltuieli cu protecţia muncii;
- dobânzi bancare;
- cheltuieli pentru prelucrarea datelor cu mijloace de calcul automat inclusiv
amortizarea şi reparaţiile acestora;
- cheltuieli pentru întreţinerea şantierului (amortizarea micului utilaj, reparaţii cu
întreţinerea, reparaţiile utilajelor precum şi retribuţiile mecanicilor);
- cheltuieli în legătură cu predarea lucrărilor la beneficiar (evacuarea
materialelor neconsumate şi a deşeurilor, lucrări de manipulare şi evacuare de
pe şantier, lucrări pentru măsurători şi verificări etc.);
- cheltuieli neimputabile pentru efectuarea remedierilor şi refacerilor de lucrări
cu vicii ascunse, apărute în perioada de garanţie a lucrărilor;
- cheltuieli diverse (protocol, pliante, şcolarizare, impozitul pe clădiri, taxe,
chirii, transport,cazare, supraveghere, etc.).
- cheltuieli rezultate din întreruperea producţiei (chirii pentru utilaje, retribuţiile
muncitorilor, energia şi combustibilul consumate pe durata întreruperilor,
amortismentul utilajelor);
- logistică (rechizite, tehnică de calcul, reviste de specialitate, programe de
calcul, specificaţii tehnice şi normative);
- cheltuieli legate de comunicare între partenerii proiectului (cheltuieli legate de
expedierea corespondenţei, abonamente pentru posturi telefonice, radioficare,
telex, fax, Internet);
- cheltuieli cu detaşări, deplasări în ţară şi străinătate, transferări;
- cheltuieli legate de întreţinerea şi curăţenia clădirilor;

Profitul este precizat orientativ, de fiecare executant, stabilindu-se ca o cotă

procentuală aplicată la valoarea cumulată a costurilor directe şi a costurilor indirecte.
Devizul pe obiect reprezintă piesa scrisă componentă a documentaţiei tehnico-
economice prin care se determină costurile aferente obiectelor de construcţie. Se obţine
prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul, la care se adaugă
TVA. [8]
Un model de deviz pe obiect este prezentat în tabelul 2.4.

20
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

DEVIZ PE OBIECT NR.

Valoarea pe categorii
Nr. de lucrări, fără TVA
Denumire
crt.
mii lei EURO
0 1 2 3
I. LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII SI INSTALAŢII
1 Terasamente
2 Construcţii - rezistenta (fundaţii, structura de rezistenta,
şarpantă, etc.) si arhitectura (închideri exterioare
compartimentări, finisaje, etc.)
3 Izolaţii
4 Instalaţii electrice
5 Instalaţii sanitare
6 Instalaţii de încălzire, ventilare, climatizare, PSI, radio-tv,
intranet
7 Instalaţii de gaze
8 Instalaţii de telecomunicaţii

...............
TOTAL (fără TVA):
T.V.A. (... %) :
TOTAL I (cu TVA) :
II - MONTAJ
Montaj utilaje si echipamente tehnologice
TOTAL II (fără TVA):
TVA (... %):
TOTAL II (cu TVA):
III - PROCURARE
Utilaje si echipamente tehnologice
Utilaje si echipamente de transport
Dotări
TOTAL III (fără TVA):
TVA (... %):
TOTAL III (cu TVA):
TOTAL (TOTAL I + TOTAL II + TOTAL III fără TVA)
TVA (...%)
TOTAL DEVIZ PE OBIECT (cu TVA)

Tabelul 4 – Devizul pe obiect

Devizul ofertă reprezintă piesa scrisă componentă a documentaţiei de licitare-
ofertare, prin care ofertantul precizează costul execuţiei proiectului de construcţie.
Devizul ofertă conţine simbolul articolelor de deviz, descrierea proceselor de
executat, cantităţile de procese, preţul unitar şi valoarea totală pe articolul de deviz.
Forma devizului ofertă este prezentată în tabelul 2.5:

21
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Tabelul 5 Devizul ofertă

Devizul ofertă nu mai evidenţiază elementele din care este constituit costul total al
proiectului iar valoarea acestuia este identică cu cea a devizului analitic.
Determinarea costului unitar pe articolul de deviz din cadrul devizului ofertă se
face astfel:
a. se calculează costul direct unitar pentru fiecare articol la care se aplică tipul de
recapitulaţie folosit la întocmirea devizului analitic;
b. valoarea fiecărui articol obţinută la punctul (a) se înmulţeşte cu cantitatea de
articol, determinându-se astfel valoarea totală pe articol din devizul ofertă;

Situaţia de plată este documentaţia economică întocmită pe baza devizului

analitic pe baza cărei se face decontarea lucrărilor executate la intervale regulate de timp
(de obicei luna calendaristică).
Structura situaţiei de plată este identică cu cea a devizului analitic.

d) Metoda de evaluare a costului de execuţie bazată pe costurile activităţilor -

constă în evaluarea costurilor de execuţie a unui proiect de construcţie pornind de la
cunoaşterea costurilor pentru fiecare activitate componentă.
n
C E = ∑ C Ai (2.8)
i =1

CAi – costul unei activităţi „i” componente a unui proiect de construcţie – este
definit ca fiind expresia bănească a consumurilor de resurse - forţă de muncă, materiale,
utilaje - necesare execuţiei unei activităţi, în condiţii tehnologice şi organizatorice date.

22
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

V. CALITATEA ÎN REALIZAREA PROIECTELOR DE CONSTRUCŢIE

Calitatea se defineşte ca fiind rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a

construcţiilor în exploatare, caracterizându-se prin ansamblul de proceduri, resurse,
acţiuni, tehnologii, regulamente, utilizate în conceperea, realizarea şi exploatarea
obiectelor de construcţie componente ale unui proiect de construcţie precum şi
aptitudinea de utilizare şi coordonare a acestora în scopul satisfacerii exigenţelor
utilizatorilor. Conform legii 10/1995 – lege privind calitatea în construcţii sunt
specificate şase exigenţe principale în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor
şi anume:
- rezistenţă şi stabilitate
- siguranţă în exploatare
- siguranţă la foc
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie
- protecţie împotriva zgomotului
In realizarea unui proiect de construcţie stabilirea condiţiilor şi a acţiunilor privind
calitatea se face prin parcurgerea a trei etape principale şi anume:
1) Dimensionarea calităţii
2) Asigurarea calităţii
3) Controlul calităţii
1. Dimensionarea calităţii – este etapa prin care se stabilesc condiţiile de calitate
prevăzute în proiectul tehnic şi reglementările tehnice în vigoare, factorii implicaţi
precum şi responsabilităţile acestora, în vederea realizării proceselor de construcţie,
activităţilor, elementelor de construcţie respectiv a subansamblurilor, ansamblurilor şi a
obiectelor de construcţie din cadrul unui proiect de construcţie.
Conţinutul etapei se va stabili prin parcurgerea următorilor paşi:
1) Precizarea documentaţiilor şi reglementărilor tehnice specifice constând din:
 Proiectul tehnic concretizat prin: planuri tehnice, specificaţii tehnice,
caiete de sarcini, detalii de execuţie, etc.
 Normative de proiectare, execuţie, exploatare şi intervenţie la
construcţii
 Ghiduri, metodologii, manuale de proiectare, proceduri de execuţie
 Programe de calcul pentru proiectare, execuţie
 Specificaţii tehnice privind stabilirea condiţiilor de calitate,
asigurarea şi controlul calităţii
2) Precizarea factorilor implicaţi în realizarea proiectului de construcţie precum şi
stabilirea responsabilităţilor şi a competenţelor cu privire la calitate. Principalii
factori implicaţi sunt:
a) Beneficiarul – precizează obiectivele calităţii şi stabileşte cerinţele de
calitate
b) Proiectantul – formulează prescripţii, condiţii şi specificaţii pentru
atingerea obiectivelor privind calitatea formulate de beneficiar
c) Executantul – va asigura calitatea execuţiei lucrărilor printr-un sistem
propriu privind calitatea conform cerinţelor din proiectul tehnic, caietele de
sarcini şi normativele tehnice în vigoare
d) Experţii tehnici, specialişti în domeniu – examinează critic programul de
asigurare a calităţii, verifică tehnologiile de execuţie, metodele de lucru şi materialele
23
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

folosite în realizarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractuale,

caietele de sarcini şi reglementările specifice
e) Organisme de cercetare şi control – elaborează exigenţele de calitate
prin reglementări tehnice, exercită controlul statului cu privirea la aplicarea
prevederilor legale din domeniul calităţii.
3) Stabilirea condiţiilor de calitate – se face conform normativului C56-85
Normativ pentru verificarea calităţii execuţiei şi recepţia lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente şi a normativelor tehnice de execuţie în vigoare respectând următoarea
metodologie:[11]

La aprovizionarea cu materiale şi elemente de construcţii-instalaţii prin:
- precizarea documentelor care atestă calitatea: certificate de conformitate,
agremente tehnice, fişe de transport, certificate de garanţie.
Certificarea de conformitate se face conform HGR 728/94 de către organisme de
cercetare acreditate la solicitarea producătorului.
Agrementul tehnic se elaborează conform HG 392/94 şi este documentaţia prin
care se atestă aptitudinea de utilizare a materialelor, produselor, procedeelor şi
echipamentelor de construcţii stabilindu-se şi condiţiile de fabricaţie, transport,
depozitare şi punere în operă
- stabilirea condiţiilor de calitate constând în precizarea caracteristicilor fizico-
mecanice şi chimice precum şi a condiţiilor de aspect conform caietelor de sarcini
şi a prevederilor contractuale
- precizarea operaţiilor de verificare a calităţii materialelor şi elementelor de
construcţii-instalaţii constând din probe de laborator, măsurători, încercări
conform normelor tehnice specifice fiecărui produs (în special materialele care
asigură cerinţa rezistenţă şi stabilitate).
- stabilirea comisiilor de verificare a calităţii produselor personal tehnic autorizat
în funcţie d structura organizatorică a fiecărui executant

La execuţia proceselor de construcţie, a activităţilor, elementelor,
subansamblurilor şi ansamblurilor de construcţie
Stabilirea condiţiilor de calitate constă în:
- stabilirea etapelor când se fac verificările privind calitatea în desfăşurarea
execuţiei punându-se astfel în evidenţă trei etape şi anume:
 înainte de începerea execuţiei
 în timpul execuţiei
 la terminarea execuţiei
- precizarea condiţiilor de calitate la execuţie sub aspectul încadrării în condiţiile
dimensionale şi de calitate prevăzute în proiectul tehnic şi în reglementările
tehnice privind calitatea.
Stabilirea condiţiilor de calitate se face prin precizarea următoarelor elemente:
 condiţii dimensionale conform detaliilor de execuţie
 intervale dimensionale exprimate prin abateri, toleranţe admisibile,
distanţe, petreceri, verticalitate, orizontalitate, etc. Conform normativului
C56-85
 verificarea caracteristicilor mecanice prin încercări de laborator
 verificarea documentelor de atestare a calităţii pentru procesele
precedente
- precizarea tehnologiilor de execuţie şi a metodelor de lucru cu referire la
următoarele aspecte:
24
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

 dacă tehnologia de execuţie cuprinde toţi parametrii necesari

execuţiei conform proiectului tehnic şi a condiţiilor locale şi de dotare a
şantierului (fişe tehnologice, planuri de montaj cu precizarea utilajelor şi
echipamentelor precum şi a caracteristicilor acestora)
 descrierea execuţiei şi a montajului cu stabilirea echipelor de lucru şi
a calificărilor în raport cu natura proceselor
 precizarea responsabilităţilor pentru urmărirea execuţiei, asigurarea
condiţiilor de calitate, siguranţă, protecţia muncii, protecţia mediului
precum şi a responsabilităţilor pentru încercări, probe, teste, verificări.

La dotarea cu utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice
Stabilirea condiţiilor de calitate constă în:
 precizarea documentaţiilor tehnice: scheme de ansamblu şi de flux
tehnologic, schemele instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice, planuri de
montaj, geometrii dimensiuni de amplasare, breviare de calcul
 verificarea cărţii tehnice a produselor, certificate de conformitate,
agremente tehnice
 precizarea regulilor de montaj, de punere în funcţiune, a probelor, a
poziţiilor şi racordurilor, a caracteristicilor tehnice comparativ cu
prevederile proiectului tehnic
 precizarea condiţiilor de recepţie
 precizarea responsabilităţilor pentru teste, verificări, probe,
asigurarea asistenţei tehnice din partea producătorului, a predării în
exploatare
4) Stabilirea documentelor şi a formularelor pentru înregistrarea calităţii
Documentele necesare la înregistrarea calităţii asigură informaţiile asupra gradului
de realizare a cerinţelor de calitate precizate de Legea 10/1995 şi condiţiile contractuale.
In vederea stabilirii, identificării, gestionării documentelor de înregistrare a calităţii se
propune următoarea structură: [11]

codificarea documentelor pe tipuri de acţiuni, astfel putându-se evidenţia:
a) Documente-furnizori: certificate de calitate, certificate de garanţie, buletine de
analiză, dosar al produsului, carte tehnică a produsului, agrement tehnic
b) Documente-execuţie: proces-verbal de începere a lucrărilor, proces-verbal de
predare-primire amplasament şi a bornelor de reper, proces-verbal de predare-
primire front de lucru, proces-verbal de verificare a naturii terenului de fundare,
proces-verbal de trasare a lucrărilor, proces-verbal de verificare a calităţii
lucrărilor ce devin ascunse, proces-verbal de recepţie calitativă, proces-verbal
pentru lucrări speciale, proces-verbal pentru executarea sudurilor, fişă tehnologică
de sudare, proces-verbal de prelevare a probelor de sudură, registru privind
montarea elementelor prefabricate, condica de betoane, fişă de betonare, fişă de
injectări, proces-verbal de verificare a betonului după decofrare şi poziţionare
goluri tehnologice de instalaţii, buletine de măsurători, buletine de încercări,
buletine de examinare vizuală, proces-verbal de control a calităţii lucrărilor în faze
determinante, raport de tratare a neconformităţilor, notă de constatare, raport
privind evidenţa întreruperii lucrărilor, fişe de măsurători, proces-verbal de
recepţie parţială (fundaţii, structură de rezistenţă, şarpantă, etc.), proces-verbal de
recepţie la terminarea lucrărilor, proces-verbal de recepţie finală.
c) Documente-atestare, control – autorizaţii şi atestări pentru personalul de
execuţie (sudori, instalatori gaze, etc.), autorizaţii şi atestări pentru personalul de
25
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

control (responsabil tehnic cu execuţia, inspector de şantier, expert tehnic,

responsabil cu controlul calităţii, etc.), expertize tehnice, verificări în teren (altele
decât cele prevăzute în caietele de sarcini), rapoarte de inspecţie privind controlul
statului, rapoarte de control ale autorităţii publice sau instituţii publice (protecţia
muncii, protecţia mediului, etc.), autorizaţii de execuţie şi alte studii (studii
geotehnice, topo, etc.).

ordonarea documentelor pe obiecte, tronsoane, niveluri

stabilirea unui sistem de identificare, codificare, arhivare

2. Asigurarea calităţii – este etapa prin care se descrie şi se aplică politica în

domeniul calităţii prin activităţi şi măsuri specifice în vederea asigurării cerinţelor privind
calitatea şi a îndeplinirii obligaţiilor contractuale între factorii implicaţi în etapele a
realizare a unui proiect de construcţie.
Asigurarea calităţii este reglementată prin HG766/1997 – Regulament privind
conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii fiind componenta principală a sistemului
de conducere şi asigurare a calităţii (S.C.A.Q.).
S.C.A.Q. la rândul său este componentă a sistemului calităţii în construcţii
reglementat prin Legea 10/1995.
Conform Legii 10/1995 sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de
structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace care concură
la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele: concepere, realizare, exploatare,
postutilizare.
Elementele principale ale S.C.A.Q. :

Datele de intrare sunt concretizate prin documentaţiile referitoare la
organizarea şi resursele organizaţiilor implicate în realizarea proiectului,
documentele privind asigurarea cerinţelor de calitate ale beneficiarilor şi cele
prevăzute în reglementările tehnice în vigoare.

Elementele principale ale S.C.A.Q. sunt:
4) Programul de asigurare a calităţii
5) Organizarea sistemului
6) Funcţiunile sistemului
1) Programul de asigurare a calităţii – stabileşte dispoziţiile specifice directoare
pentru definirea şi obţinerea calităţii precizând obiectivele, regulile de operare, resursele
şi activităţile legate de calitate. [11]
Programul de asigurare a calităţii cuprinde următoarele elemente:
a. Manualul calităţii – este documentul care exprimă politica generală de
calitate, procedurile şi practicile organizaţiilor implicate în conceperea şi execuţia
unui proiect de construcţie. Fiecare organizaţie are propriul manual de calitate prin
care se descrie: politica calităţii, organizare/responsabilităţi, prezentarea şi
gestiunea sistemului calităţii, descrierea activităţilor generale conform obiectului
de activitate, listele cu proceduri administrative şi instrucţiuni de lucru.
b. Procedurile aferente funcţiunilor sistemului
Procedura este documentaţia tehnică componentă a sistemului calităţii care descrie
în detaliu modul specific de desfăşurare a activităţilor care concură la realizarea calităţii.
In funcţie de specificul activităţilor din domeniul construcţiilor procedurile pot fi:
- proceduri de organizare
- proceduri de lucru sau proceduri tehnice de execuţie
- proceduri de control a calităţii
26
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

- proceduri de inspecţie
- proceduri de evaluare
- proceduri administrative
- proceduri pentru instruire
- proceduri pentru acţiuni corective
Din punct de vedere al structurii o procedură cuprinde următoarele capitole:
- Scop
- Domeniu
- Definiţii şi prescurtări
- Documente de referinţă
- Procedura (descriere)
- Responsabilităţi
- Inregistrări/arhivare
- Anexe
c. Planul calităţii – este documentul tehnic care asigură interfaţa dintre factorii
implicaţi în realizarea proiectului şi care precizează şi implementează practicile,
resursele, succesiunea activităţilor referitoare la calitate relevante pentru realizarea
unui proiect de construcţie.
2) Organizarea sistemului – cuprinde următoarele elemente:
- definirea politicii privind calitatea, a obiectivelor, a metodelor de conducere şi a
responsabilităţilor privind asigurarea calităţii, cu precizarea legăturilor dintre
compartimentele implicate;
- organizarea, investirea, delegarea membrilor compartimentelor de asigurarea şi
controlul calităţii;
- asigurarea mijloacelor şi resurselor adecvate pentru aplicarea politicii calităţii şi
realizarea obiectivelor acesteia;
- formarea şi instruirea personalului implicat în asigurarea şi controlul calităţii;
- analiza periodică a sistemului calităţii sub aspectul eficacităţii şi satisfacerii
cerinţelor de calitate.
3) Funcţiunile sistemului – conform standardului SR EN ISO 9001/2000 sunt:
- responsabilitatea managementului - analiza sistemului
- sistemul calităţii – documente
- asigurarea resurselor
- analiza contractului
- controlul proiectării
- controlul documentelor şi al datelor
- aprovizionarea
- controlul produsului furnizat de client
- controlul execuţiei (controlul proceselor/activităţilor)
- identificarea şi trasabilitatea produsului
- inspecţii şi încercări
- controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare (încercare)
- stadiul inspecţiilor şi al încercărilor
- controlul produsului neconform
- acţiuni corective şi preventive
- manipulare, depozitare, ambalare, conservare, livrare
- controlul înregistrării calităţii
- auditurile interne ale calităţii
27
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

- instruire personal
- urmărirea comportării pe perioada de garanţie, în exploatare; intervenţii în timp
- tehnici statistice

Elemente metodologice ale dezvoltării şi aplicării sistemului–sunt evidenţiate în
funcţie de cerinţele de asigurare a calităţii corespunzătoare organizării şi
capacităţii fiecărui factor implicat si de categoria de importanţi a construcţiilor

Documente şi înregistrări
In elaborarea şi aplicarea sistemului calităţii în construcţii se adoptă trei categorii
de documente şi anume:
 documente privind datele de intrare ale sistemului
 documente ale programului de asigurare a calităţii
 documente şi înregistrări privind calitatea (specificate la punctul patru al etapei)
1. Controlul calităţii – este etapa prin care se precizează activităţile şi operaţiile
folosite în exercitarea controlului privind calitatea.
Controlul calităţii este o componentă a sistemului calităţii şi poate fi exercitate de :
- factorii implicaţi în finanţarea, conceperea şi realizarea proiectelor de
construcţie
- stat- conform HG 272/1994

Controlul calităţii urmăreşte următoarele obiective:

 respectarea, de către toţi factorii care contribuie la conceperea şi realizarea
construcţiilor, prevederile referitoare la:
- reglementările tehnice în vigoare
- certificarea calităţii materialelor şi elementelor de construcţii-instalaţii
- verificarea proiectelor tehnice
- verificarea execuţiei
- aplicarea planurilor calităţii
- modul de efectuare a verificărilor execuţiei proceselor de construcţie
- soluţionarea neconformităţilor
- recepţia lucrărilor şi a obiectelor de construcţie
 respectarea prevederilor autorizaţiilor de construire şi a avizelor eliberate de
autoritatea locală, regii autonome, comisii şi alte instituţii
 respectarea prevederilor legale privind atestarea specialiştilor, acreditarea
laboratoarelor de încercări, agrementarea produselor noi, protecţia mediului, etc.

VI. PROGRAMAREA PROIECTELOR DE CONSTRUCŢIE

Prin programarea activităţilor componente ale proiectului de construcţii se
urmăreşte să se realizeze o eşalonare cât mai economică a executării acestora. Aceasta se
concretizează într-un grafic calendaristic inclus în proiectul de organizare. În funcţie de
complexitatea lucrărilor programate, se pot folosi metode clasice sau avansate.
Programarea execuţiei lucrărilor trebuie să ia în considerare resursele disponibile
pe parcursul realizării proiectului, programul de lucru (dacă se lucrează 5 sau 6 zile pe
săptămână, 8, 10 sau 12 ore pe zi), constrângerile legate de intervalele de aprovizionare
cu anumite materiale şi echipamente, de termenele de execuţie a unor părţi din proiect
sau de finalizare a acestuia.

28
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

1. Programarea prin metode clasice

Metodele clasice de programare se pot aplica cu succes în cazul proiectelor de
complexitate redusă şi folosesc resurse puţine.
Succesul unei astfel de programări este condiţionat, în mod hotărâtor, de
pregătirea celor ce elaborează şi urmăresc îndeplinirea programului.
Principala metodă clasică de programare se bazează pe reprezentarea proceselor
simple de lucru, la scara timpului, în cadrul graficului calendaristic (Gantt) într-un
sistem de axe, în care pe abscisă se înscrie timpul, iar pe ordonată procesele simple de
lucru. Fiecare proces simplu va fi reprezentat printr-o paralelă la abscisă. Lungimea
segmentului care reprezintă procesul simplu de lucru va fi dată de durata programată
pentru executarea acestuia, iar începerea procesului simplu de lucru va fi stabilită în
funcţie de succesiunea tehnologică proiectată, de restricţiile de durată şi de nivelul
resurselor disponibile. Elaborarea graficului calendaristic se face ţinând seama de
precizările din fişele tehnologice, în următoarele etape:
- împărţirea proceselor complexe de lucru în procese simple şi determinarea
volumelor de lucrări ale acestora;
- stabilirea celei mai bune succesiuni tehnologice, pentru a elimina
nesincronizările şi a asigura executarea în paralel a unor lucrări;
- coordonarea termenelor de realizare ale fiecărui proces de lucru, pentru
încadrarea în durata de execuţie propusă.
Uneori, în graficele calendaristice pot fi înscrise date referitoare la resursele
necesare executării proceselor simple de lucru programate (forţă de muncă, materiale,
utilaje şi mijloace de transport, prefabricate etc.).
Nr. Denumirea Utilaje Eşalonare
Nr. necesar
în mc\om-

de om –
Unitatea de

muncitori
Producţia

Crt lucrării necesar calendaristică

Cantitate

lucrării
măsură

Durata

. e
Nr.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 I II II IV V
I
1 Săpături de pământ m3 960 4 240 20 12
2 Fundaţii de beton m3 960 3 120 12 10 betonieră
simplu 250 t
3
3 Beton armat monolit m 960 0.5 720 48 15 betonieră
850 Vi, braţ
troliu
4 Beton armat m3 680 1.5 450 12 38 macara turn
prefabricat. BKSM
3
5 Zidărie cărămidă m 1060 1.5 700 20 35 malaxor
mortar
6 Izolare termică şi m2 6600 69 968 32 30
învelitori
Figura 7. Programarea pe baza graficului Gantt
Acest grafic calendaristic poate fi îmbunătăţit prin evidenţierea rezervelor libere
sau totale de timp ale activităţilor necritice (aceste concepte vor fi prezentate ulterior).
Folosirea graficului Gantt asigură următoarele avantaje: este simplu şi se
elaborează uşor; poate fi interpretat şi de către personalul fără pregătire specială; asigură
cunoaşterea termenelor minime de începere şi de terminare a lucrărilor etc. Poate fi
utilizat cu succes şi pentru realizarea graficelor de eşalonare a investiţiilor - activităţile
fiind exprimate în termeni financiari, sau pentru o programare la nivel de macroactivităţi
cum este programarea execuţiei unor obiecte în cadrul obiectivului de investiţii.
29
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Graficul calendaristic oferă informaţii deosebit de importante privind desfăşurarea

execuţiei acţiunilor componente ale proiectului precum şi o serie de informaţii derivate
privind eşalonarea resurselor, planificarea financiară, etc.
Principalele avantaje ale Graficului calendaristic:
 oferă informaţii asupra duratei totale de execuţi a proiectului
urmărindu-se astfel încadrarea în termenul de execuţie prevăzut în
contractul de antrepriză;
 pe baza graficului calendaristic se poate urmări realizarea diferitelor
activităţi care, dacă nu sunt realizate în anumite perioade, necesită măsuri
tehnologice şi organizatorice suplimentare; Un exeplu îl constituie
activităţile care reprezintă procese umede exterioare şi care nu este de
preferat a se executa în perioada de timp friguros evidenţiată convenţional
în intervalul 15.XI. – 15.III.;
 pe baza graficului calendaristic se face planificarea aprovizionării cu
resurse materiale, utilaje şi echipamente tehnologice necesare în execuţia
proceselor de construcţie;
 constituie suportul principal pe baza căruia se face planificarea
financiară (costuri programate şi costuri cumulate pe anumite intervale de
timp).
 Constituie mijlocul grafic necesar pentru rezolvarea problemelor ce
decurg din elaborarea programelor cu analiza resurselor şi a costului.
Principalele dezavantaje ale programării lucrărilor cu ajutorul graficului Gantt
sunt: se aplică greu la lucrările complexe, deoarece nu redă legăturile tehnologice şi
organizatorice dintre procesele simple de lucru; este rigid şi nu poate fi reactualizat (în
cazul nerespectării duratei unei activităţi, necesitând refacerea sa completă); nu
evidenţiază toate posibilităţile de suprapunere în timp a unor procese simple de lucru; nu
permite cunoaşterea posibilităţilor de decalare a începerii unor procese de lucru ce nu
influenţează durata totală de execuţie etc.

Fig. 8 Exemplu grafic calendaristic

30
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

2. Programarea prin metode avansate

Dintre cele mai cunoscute metode de programare enumerăm:

Metoda Drumului Critic - CPM (Critical Path Method);

Metoda MPM (Metra Potential Method);

Metoda PERT (Program Evaluation and Review Technique);

Metoda Diagramelor de Precedenţã - PDM (Precedence Diagram Method);
Dezavantajele metodelor clasice de programare a lucrărilor, corelate cu sporirea
permanentă a complexităţii proceselor de lucru din construcţii-montaj, au stimulat
dezvoltarea rapidă a modelelor de cercetare operaţională. Acestea asigură o programare
elastică, dinamică şi permit refacerea uşoară a programului.
Între aceste modele s-a înscris, din 1957, metoda drumului critic (C.P.M.- Critical
Path Method) elaborată şi folosită în S.U.A. pentru îmbunătăţirea planurilor
calendaristice la lucrările de construcţii-montaj din industria chimică. Metoda drumului
critic calculează câte o singură dată de începere şi terminare, minimă (cel mai devreme)
şi maximă (cel mai târziu), pentru fiecare activitate pe baza unei logici secvenţiale a
activităţilor în cadrul reţelei, cărora li se ataşează durate stabilite în mod determinist.
Accentul în cadrul acestei metode se pune pe determinarea rezervelor de timp, pentru a
determina care sunt activităţile cu cea mai redusă flexibilitate din punctul de vedere al
programării.
În 1958 s-a elaborat tehnica pentru evaluarea şi revizuirea programului (P.E.R.T -
Program Evalution and Review Technique). Aceasta utilizează o logică secvenţială a
activităţilor în cadrul reţelei, cărora li se atribuie durate stabilite în mod probabilistic.
PERT a fost iniţial creat pentru a corespunde necesităţilor “epocii tehnologiei vaste”, în
care tehnicile elaborate de Taylor şi Gantt erau inaplicabile. Oficiul Proiectelor Speciale
al Marinei americane, preocupat de direcţiile de executare a unor mari programe de
dezvoltare militară, a introdus PERT în sistemul său de mijloace de luptă “Steaua
polară”, după ce tehnica fusese perfecţionată cu ajutorul firmei de consulting managerial
“Booz, Allen & Hamilton”. Modul de lucru cu tehnica PERT este ilustrat în figura 53.
Din aceste două metode principale bazate pe teoria graficelor reţea, au derivat şi
altele în care, din 1961, se urmăresc - în afara termenului - nivelul resurselor şi costul
total.
Mai recent s-a dezvoltat metoda grafică de evaluare şi actualizare a programului
GERT (Graphical Evaluation and Review Technique) – care permite tratarea
probabilistică atât a logicii reţelei, cât şi a duratelor activităţilor (unele activităţi s-ar
putea să nu se realizeze deloc, altele se vor realiza doar parţial, iar altele vor fi efectuate
în mod repetitiv). Se pot reprezenta activităţi nonsecvenţiale (cicluri), cum ar fi un test
care trebuie efectuat de mai multe ori, şi ramuri de activităţi condiţionale, cum ar fi
realizarea unei actualizări a proiectului numai în cazul în care în urma unei inspecţii au
fost detectate erori. Primele două metode prezentate nu permit reprezentarea ciclurilor
sau a ramurilor condiţionale. De asemenea, utilizarea graficelor standardizate poate

31
MANAGEMENTUL PROIECTELOR

accelera pregătirea graficelor proiectului. Ele pot include proiecte întregi sau doar
porţiuni dintr-un proiect (numite subgrafuri). Subgrafurile sunt utile în cazul în care un
proiect cuprinde elemente identice sau aproape identice, cum ar fi etajele unei clădiri de
birouri, de exemplu.
Graful este o aplicaţie multivocă a elementelor unei mulţimi în ea însăşi,
reprezentat ca o reţea plană, în care elementele mulţimii sunt legate între ele prin arce
orientate. Programarea unui proces complex de construcţii-montaj prin intermediul
graficului reţea presupune, în prima etapă, divizarea acestuia în procese de lucru simple,
denumite activităţi, şi prezentarea lor sub formă de grafic reţea în funcţie de
condiţionările tehnologice şi organizatorice stabilite.
Această etapă, denumită etapa calitativă, trebuie să fie rezolvată de o echipă de
specialişti care să aibă o bogată experienţă în organizarea execuţiei lucrărilor şi care
proiectează topologia graficului reţea.
A doua etapă, denumită etapa cantitativă, cuprinde determinarea duratelor
activităţilor, a termenelor minime şi maxime de începere şi terminare a acestora, a
rezervelor de timp, totale şi libere, şi a drumului critic. Pentru a putea realiza etapa a
doua, este obligatoriu ca graficul reţea proiectat în prima etapă să nu conţină circuite sau
bucle, iar fiecare activitate să înceapă numai după ce s-a încheiat activitatea (sau
activităţile) ce o condiţionează şi să aibă o singură fază de plecare şi o singură fază de
sosire.

32