Sunteți pe pagina 1din 66

Tema 1

Ideea de uniune europeană


Ideea este foarte veche. Dante Alighieri (n. 29 mai 1265,FlorenŃa, d. 14
septembrie 1321, Ravena, poet si filosof italian, om politic florentin, primul mare
poet de limbă italiană), in „Divina comedia” isi imagina o Europă unificată, aflată
sub conducerea unui suveran aflat deasupra celorlalŃi suverani. Limba comună
urma să fie latina, iar moneda comună florinul care avea o circulaŃie largă in
Europa ca urmare a activităŃii negustorilor din FlorenŃa. ConcepŃia lui Alighieri
merită menŃionată pentru că a intuit necesitatea păstrării suveranităŃii statelor
membre, a monedei unice, pe care Uniunea Europeană a realizat-o parŃial
incepand cu anul 2002, la peste 50 de ani de la inceputurile construcŃiei
comunitare, dar si a limbii unice despre care incă nu se discută. In secolul al XVII-
lea, Ducele de Sully (numit in 1597 seful administraŃiei financiare din timpul
regelui Henric al IV-lea al FranŃei, si care aparŃinea grupării religioase a
hughenoŃilor), in „Grand Dessin” a lansat ideea unui „corp politic al tuturor
statelor Europei” care să poată produce intre membrii săi o pace inalterabilă si un
comerŃ perpetuu. Immanuel Kant, in 1795 a elaborat un „Proiect de pace eternă”
bazat pe o federaŃie de state libere, avand o constituŃie de tip republican.Victor
Hugo, in discursul rostit la al treilea Congres InternaŃional de Pace de la Paris din
1849, spunea că „va veni o zi cand vom vedea aceste două grupuri imense, Statele
Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, unul in faŃa celuilalt, intinzandusi
mainile unul celuilalt peste mări, schimband produse, comerŃ, industrie, arte,
genii…”.O Europă unită a existat efectiv pe vremea Imperiului roman care insă
cuprindea si coasta de nord a Africii, Asia Mică, incluzand Turcia, aspirantă la
statutul de membru U.E., dar si Israelul, timp in care Marea Mediterană ajunsese
un lac interior al Imperiului.Napoleon a incercat unificarea Europei sub autoritatea
FranŃei, dar impotriva voinŃei popoarelor, ceea ce a provocat explozia
naŃionalismelor europene. Saint Simon (1760-1825) in 1814 prevedea
construcŃia Europei in jurul unei alianŃe FranŃa-Anglia, condusă de un monarh
„lider stiinŃific si politic”. (v. Adrian Năstase, Europa quo vadis?, Ed. Monitorul
Oficial, Bucuresti, 2003, p.21-29). Acestei alianŃe i se puteau alătura si alte state
care se eliberau si isi creau instituŃii reprezentative. Si alŃi vizionari au formulat
proiecte de unificare a Europei. După primul război mondial, Aristide Briand in
1929, in Adunarea Generală a SocietăŃilor NaŃiunilor a propus să se constituie
„un fel de legătură federală” intre naŃiunile europene. In 1944, reprezentanŃii
miscărilor europene de rezistenŃă europene, reuniŃi in ElveŃia, au elaborat un
program european care statua că realizarea unei Europe prospere, democratice si
pacifice sub forma unei reuniuni de state suverane, separate prin frontiere politice
si vamale este imposibilă, afirmand că doar o federaŃie europeană ar putea
inlătura cauzele celor două războaie mondiale. In 1946, Winston Churchill, la
Universitatea din Zurich, a susŃinut ideea unor „State Unite ale Europei”,
construite in jurul FranŃei si Germaniei, sub auspiciile Marii Britanii si ale SUA.
In 1947, mai multe miscări care militau pentru unitate europeană au format
„Comitetul InternaŃional de coordonare a miscărilor pentru unificarea
Europei”. Primul Congres European Ńinut la Haga in 1948, care a reunit peste
800 delegaŃi din 19 Ńări, a formulat ideea unei zone europene de comerŃ liber
si a necesităŃii de creare a unor instituŃii europene – un Parlament European si o
Curte de JustiŃie. Richard Caudenhove-Kalergi a creat miscarea „Pan Europa”
Etapele crearii si dezvoltarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene.
1945-1959 Inceputul cooperarii
Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de
războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din
punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui
şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare
sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii '50 sunt
marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest
din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile
sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru
cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1.
Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene
(CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.
Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al Doilea Război Mondial.
Europenii sunt ferm hotărâţi să se asigure că masacrele şi distrugerile la care au
fost martori nu se vor mai repeta niciodată. Imediat după sfârşitul războiului,
Europa se împarte între est şi vest. Începe Războiul Rece, care va dura 40 de ani.
Popoarele din vestul Europei creează Consiliul Europei în 1949. Este primul pas
către cooperare, dar şase ţări doresc să meargă şi mai departe. 9 mai 1950 -
Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, îşi prezintă planul
referitor la o cooperare aprofundată. De atunci, ziua de 9 mai este sărbătorită în
fiecare an ca fiind „Ziua Europei”. 18 aprilie 1951 Pornind de la planul Schuman,
şase ţări semnează un tratat prin care se urmăreşte plasarea producţiei de cărbune şi
oţel sub o autoritate comună. În acest fel, niciuna dintre ele nu îşi mai poate fabrica
arme pentru a se întoarce împotriva celorlalte, cum se întâmplase în trecut. Cele
şase ţări sunt Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg. Statele
fondatoare Statele fondatoare: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi
Luxemburg Bazându-se pe succesul Tratatului de instituire a Comunităţii
Europene a Cărbunelui şi Oţelului , cele şase state îşi extind cooperarea la alte
sectoare economice. Este semnat Tratatul de la Roma, prin care este creată
Comunitatea Economică Europeană (CEE), sau „piaţa comună”. Scopul său este
acela de a asigura libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor între
statele membre
1960-1960 crestere economica
În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum
Beatles atrag un număr impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar
şi contribuie, în acest fel, la stimularea revoluţiei culturale şi la naşterea
conflictului dintre generaţii. Este o perioadă benefică pe plan economic, care se
datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul
schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin să exercite un
control comun asupra producţiei de alimente. Întreaga populaţie beneficiază, acum,
de suficente alimente şi în curând se înregistrează chiar un surplus de produse
agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mişcărilor studenţeşti
care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societăţii şi al
comportamentului au rămas asociate, de atunci, cu aşa-numita „generaţie '68”. 30
iulie 1962 UE introduce „politica agricolă comună” prin care ţările membre pot
exercita un control comun asupra producţiei de alimente. Toţi agricultorii sunt
plătiţi la fel pentru produsele lor. UE produce suficiente alimente pentru a-şi
acoperi nevoile, iar agricultorii câştigă bine. Această politică are însă şi un efect
nedorit: supraproducţia care generează un imens excedent de produse. Începând
din anii '90, principalele priorităţi au vizat reducerea acestui excedent şi
îmbunătăţirea calităţii. 20 iulie 1963 UE semnează primul său acord internaţional
de proporţii, destinat ajutorării unui număr de 18 foste colonii africane. Până în
2005, încheie parteneriate speciale cu 78 de state din Africa, Caraibe şi Pacific
(ACP) UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare destinat ţărilor
sărace. Acordarea acestui ajutor este strâns legată de respectarea drepturilor omului
de către beneficiari. 1 iulie 1968 Cei şase elimină taxele vamale la mărfuri pe care
le importă reciproc şi astfel sunt create, pentru prima dată, condiţiile necesare
efectuării liberului schimb. Aceleaşi taxe vamale se aplică produselor importate
din ţări terţe. Ia naştere cea mai mare grupare comercială din lume. Schimburile
comerciale între cele şase state membre şi între UE şi restul lumii înregistrează o
creştere rapidă.
1970-1971 O comunitate în creştere - primul val de extindere
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie
1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deşi de scurtă durată,
brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză
energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi
de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia,
în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul
politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de
locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului
European asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii
acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii
europeni. 1 ianuarie 1973 Odată cu aderarea Danemarcei, Irlandei şi a Regatului
Unit la UE, numărul statelor membre ajunge la nouă. State membre Statele
membre: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg. Noile state
membre Noile state membre: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit.10 decembrie
1974 În semn de solidaritate, liderii UE creează Fondul European de Dezvoltare
Regională. Acesta are misiunea de a asigura transferul de resurse financiare de la
regiunile bogate către cele sărace, pentru îmbunătăţirea drumurilor şi a
comunicaţiilor, atragerea de investiţii şi crearea de locuri de muncă. Acest tip de
ajutorare va absorbi, ulterior, o treime din bugetul UE. 7-10 iunie 1979 Pentru
prima dată membrii Parlamentului European sunt aleşi de cetăţenii europeni prin
vot direct. Înainte aceştia erau delegaţi de parlamentele naţionale.
Europarlamentarii fac parte din grupuri politice paneuropene (socialişti,
conservatori, liberali, verzi, etc.) şi nu din delegaţii naţionale. Influenţa
Parlamentului este în creştere constantă.
1980-1989 Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului
Sindicatul polonez, Solidarność şi liderul său, Lech Walesa, devin celebri în
Europa şi în lume în urma grevelor personalului de pe şantierul naval Gdansk, din
vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind
urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia. În 1987 este semnat Actul
Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe
şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în
UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări
politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se
deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest. Reunificarea Germaniei
are loc în luna octombrie 1990. 1 ianuarie 1981 Numărul statelor membre ale UE
ajunge la zece odată cu aderarea Greciei. Aceasta devenise eligibilă începând cu
1974, anul răsturnării regimului militar şi al instaurării democraţiei. State membre
Statele membre: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg,
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit. Noile state membre Noul stat membru:
Grecia. 1 ianuarie 1986 Spania şi Portugalia aderă la UE, numărul statelor
membre ajungând la 12 State membre Statele membre: Germania, Franţa, Italia,
Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Regatul Unit şi Grecia.
Noile state membre Noile state membre: Spania şi Portugalia. 17 februarie 1986
Deşi taxele vamale au fost eliminate în 1968, schimburile comerciale din cadrul
UE se lovesc încă de obstacole. Acestea constau, în principal, în diferenţele
existente la nivelul reglementărilor naţionale. Semnat în 1986, Actul Unic
European prevede un program de eliminare a acestora pe parcursul a şase ani.
De asemenea, conferă mai multă autoritate Parlamentului European şi consolidează
prerogativele UE în domeniul protecţiei mediului .15 iunie 1987 UE lanseză
programul „Erasmus” care oferă burse studenţilor doritori să înveţe, timp de un an,
într-o altă ţară europeană. Peste 2 milioane de tineri au beneficiat de bursele
Erasmus, precum şi de alte resurse puse la dispoziţie de programe similare.
1990-1999 O Europă fără frontiere
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi
mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera
circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi anii
în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau
Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999. Oamenii
devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri comune în materie
de securitate şi apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei state - Austria, Finlanda
şi Suedia. Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor
care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica
paşapoartele la graniţă. Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul
UE. Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite
telefoanele mobile şi internetul. 7 februarie 1992 Este semnat Tratatul privind
Uniunea Europeană la Maastricht. Acesta constituie o adevărată piatră de
temelie a UE, stabilind reguli clare pentru viitoarea monedă unică şi pentru politica
externă şi de securitate precum şi pentru o cooperare mai strânsă în domeniul
justiţiei şi afacerilor interne. Conform tratatului, fosta denumire de „Comunitate
Europeană” este înlocuită, în mod oficial, cu cea de „Uniune Europeană”. 1
ianuarie 1993 Sunt introduse piaţa unică şi cele patru libertăţi asociate acesteia:
libera circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor a devenit o
realitate. Începând cu anul 1986, au fost adoptate peste 200 de texte legislative în
domeniul fiscalităţii, reglementărilor comerciale, calificărilor profesionale şi în alte
domenii similare reprezentând obstacole în calea deschiderii frontierelor. Totuşi,
libera circulaţie a anumitor servicii este amânată. 1 ianuarie 1995 Austria,
Finlanda şi Suedia aderă la UE. Cele 15 state membre acoperă, în prezent, aproape
toată Europa de Vest. În octombrie 1990 s-a produs reunificarea Germaniei, prin
urmare fosta Republică Democrată Germania a devenit, la rândul ei, parte din UE.
Statele membre: Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg,
Danemarca, Irlanda, Regatul Unit, Grecia, Spania şi Portugalia. Noile state
membre Noile state membre: Austria, Finlanda şi Suedia. 26 martie 1995 Acordul
Schengen intră în vigoare în şapte ţări — Belgia, Germania, Spania, Franţa,
Luxemburg, Ţările de Jos şi Portugalia. Cetăţeni de orice naţionalitate pot călători
între aceste ţări fără să fie nevoiţi să prezinte paşaportul la graniţă. De atunci, în
spaţiul Schengen au mai intrat şi alte ţări. 17 iunie 1997 Semnarea Tratatului de la
Amsterdam . Acesta se sprijină pe realizările tratatului de la Maastricht , şi
cuprinde dispoziţii care vizează reformarea instituţiilor europene, creşterea rolului
Uniunii în lume şi consacrarea unui număr mai mare de resurse ocupării forţei de
muncă şi drepturilor cetăţenilor. 13 decembrie 1997 Liderii europeni decid să
deschidă negocierile de aderare cu 10 state din Centrul şi Estul Europei: Bulgaria,
Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia
şi Slovenia. Acestora li se adaugă Cipru şi Malta. În anul 2000, Tratatul de la Nisa
netezeşte calea în vederea extinderii prin reformarea regulilor de vot. 1 ianuarie
1999 Moneda euro este introdusă în 11 ţări (cărora li se adaugă Grecia în 2001)
numai pentru tranzacţiile comerciale şi financiare. Bancnotele şi monedele vor fi
introduse mai târziu. Ţările care formează zona euro sunt Belgia, Germania,
Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria,
Portugalia şi Finlanda. Danemarca, Suedia şi Regatul Unit decid să mai aştepte.
2000-2008 Un deceniu de extindere
Pentru mulţi europeni, euro este noua monedă. Data de 11 septembrie 2001 devine
sinonimă cu „războiul împotriva terorismului”, după deturnarea avioanelor de linie
care au lovit clădirile din New York şi Washington. Statele membre ale UE încep
să colaboreze mai strâns în scopul combaterii criminalităţii. Diviziunile politice
care separau estul şi vestul Europei sunt înlăturate în 2004, odată cu aderarea la UE
a 10 noi state. Numeroşi europeni consideră că a sosit vremea ca Europa să aibă o
constituţie proprie, însă nu este uşor să se cadă de acord asupra formei pe care
trebuie să o îmbrace aceasta. Dezbaterea privind viitorul Europei rămâne deschisă.
1 ianuarie 2002 Sunt introduse bancnotele şi monedele euro. Tipărirea, baterea şi
distribuirea acestora în 12 ţări constituie o operaţiune logistică de mare amploare.
Sunt puse în circulaţie peste 80 de miliarde de monede. Bancnontele sunt la fel
pentru toate ţările. Monedele au o faţă comună, cea care indică valoarea şi una pe
care figurează emblema naţională. Toate circulă liber. Folosirea monedei euro
finlandeze (sau a oricărei alte monede euro) pentru a cumpăra un bilet de metrou la
Madrid a devenit ceva banal. 31 martie 2003 În cadrul politicii sale externe şi de
securitate, UE efectuează operaţiuni de menţinere a păcii în Balcani, mai întâi în
fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi apoi în Bosnia şi Herţegovina. În
ambele cazuri, forţele UE înlocuiesc trupele NATO. Pe plan intern, UE decide să
creeze un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru toţi cetăţenii săi până în
2010. 1 mai 2004 Opt ţări din Europa Centrală şi de Est - Republica Cehă, Estonia,
Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia şi Slovacia - aderă la UE, punând,
astfel, capăt divizării Europei decise de marile puteri la Yalta, în urmă cu 60 de
ani. Cipru şi Malta devin, la rândul lor, membre ale Uniunii.Statele membre:
Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg, Danemarca, Irlanda,
Regatul Unit, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda şi Suedia.Noile state
membre: Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta,
Polonia, Slovenia şi Slovacia. Ţările candidate: Bulgaria, România şi Turcia. 29
octombrie 2004 Cele 25 de state membre ale UE semnează un Tratat de instituire
a unei Constituţii pentru Europa. Scopul său este acela de a simplifica procesul de
decizie democratic şi modul de funcţionare a unei Uniuni cu 25 şi chiar mai multe
state. De asemenea, prevede şi crearea unui post de ministru european al afacerilor
externe. Tratatul trebuie să fie ratificat de toate cele 25 de state înainte de a putea
intra în vigoare. Când atât cetăţenii din Franţa şi cei din Olanda au votat împotriva
Constituţiei la referendumurile din 2005, liderii europeni au decis să introducă o
„perioadă de reflecţie”. 1 ianuarie 2007 Încă două ţări din Europa de Est, Bulgaria
şi România, aderă la UE, numărul statelor membre ridicându-se, acum, la 27.
Croaţia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt, şi ele, candidate la
aderare. 13 decembrie 2007 Cele 27 de ţări membre UE semnează Tratatul de la
Lisabona, care modifică Tratatele precedente. Noul act este conceput pentru a
aduce un plus de democraţie, eficienţă şi transparenţă în cadrul UE, şi astfel,
capacitatea de a rezolva probleme globale precum modificarea climei, securitatea
şi dezvoltarea durabilă. Pentru a putea intra în vigoare, Tratatul trebuie să fie
ratificat de toate cele 27 de state membre.
Tema 3
Caracteristicele de baza ale cadrului juridic si institutional al UE

Definiţia dreptului uniunii Dreptul uniunii reprezintă totalitatea normelorjuridice,


care au, in principiu, caracter de prioritate, de efect directşi de aplicabilitate
directă, şi care reglementează conduita statelor membre, a persoanelor fizice şi
juridice din statele membre, a instituţiilor Uniunii Europene şi a Uniunii insăşi.→
Normele dreptului uniunii Stricto sensu, normele dreptului uniunii, sunt cuprinse
in: Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene, convenţiile şi protocoalele
anexate lor, tratatele comunitare subsecvente, actele de aderare ale noilor state
membre, precum şi regulile conţinute in actele adoptate de instituţiile comunitare
Lato sensu, normele juridice comunitare cuprind, alături de acele prevăzute mai
sus, şi regulile nescrise aplicabile in ordinea juridică comunitară, şi anume:
principiile generale de drept commune CJCE, 12/86, Demirel, 30. 09. 1987; In
speţă este vorba de acordul de asociere cu Turcia. Tratatele institutive ale
Comunităţlor Europene se disting de tratatele internaţionale clasice prin
următoarele: - au creat instituţii independente de autorităţile publice naţionale şi le-
au inzestrat cu drepturi suverane in domeniile legislativ, administrativ şi judiciar,
drepturi care le-au fost transferate de la statele membre; - stabilesc principiile de
bază care fie sunt puse in aplicare chiar de către tratate, fie sunt implementate prin
actele legislative ale instituţiilor; - formează un set de reguli care impun in mod
direct, fără interferenţe sau intervenţii, obligaţii, şi care dau naştere la drepturi
pentru statele membre şi pentru personae fizice şi juridice din cadrul
Comunităţilor. → Caracteristicile sau principiile normelor dreptului uniunii de a fi
proritare, cu efect direct, şi cu aplicabilitate directă, le vom analiza intr-un capitol
ulterior → Destinatarii normelor dreptului uniunii. Tratatele comunitare deşi au
inceput ca tratate internaţionale au devenit ,, o Cartă constituţională,, a
Comunităţilor214, stabilind o ordine juridică specifică, lucru confirmat de către
Curtea de Justiţie: prin creearea unei Comunităţi pe termen nelimitat, avand
propriile instituţii, propria personalitate, propriile capacităţi juridice şi de
reprezentare pe plan internaţional, şi - in mod particular – puteri reale izvorate din
limitarea suveranităţii sau din transferul de putere de la state către Comunitate,
statele membre şi-au limitat propriile drepturi suverane intr-un număr de domenii
şi au creat un corp legislativ obligatoriu pentru cetăţenii lor şi pentru ele insele.Din
jurisprudenţa Curţii de Justiţie rezultă că destinatarii normelor de drept comunitar,
pe care ii vom numi şi subiecte ale acestei ramuri de de drept sunt ,,statele
membre,, , cetăţenii,, şi ,,comunităţile,, Acestor subiecte li se impune o conduită
specifică ,,intr-o ordine juridică diferită, ale cărei prevederi nu aparţin nici
dreptului internaţional şi nici dreptului statelor membre,,
Specificul dreptului Uniunii Intemeiat pe tratate incheiate intre state suverane,
Dreptul Uniunii, din punct de vedere formal, aparţine dreptului internaţional
public. Drept urmare, normele juridice ale dreptului uniunii au luat naştere prin
voinţa suverană a statelor membre, exprimată prin tratate, care au acceptat să
renunţe la o parte din suveranitatea lor şi să se supună deciziilor unor instituţii
supranaţionle, create de ele. Ulterior, aceste istituţii suprastatale au creat la randul
lor norme de drept comunitar, aplicabile la nivelul intregului spaţiu comunitar.
Dreptul uniunii se diferenţiază de dreptul internaţional public prin următoarele: -
este un drept intern al statelor membre. Tratatele comunitare (dreptul primar) şi
actele instituţiilor (dreptul derivat) fac parte din ordinea juridică a statelor membre,
avand caracter prioritar faţă de normele interne, naţionale. Normele comunitare, in
principiu, devin parte a dreptului naţional fără a fi necesară receptarea lor prin acte
normative interne. Aceasta se realizează prin ceea ce este specific ordinii juridice
comunitare, şi anume faptul că dezvoltă un proces de integrare, in timp ce ordinea
juridică internaţională se intemeiază in principal pe ideea de cooperare. De altfel,
C.J.C.E. a subliniat că Tratatul C.E., spre deosebire de tratatele internaţionale
clasice, a instituit o ordine juridică proprie, integrată in sistemul juridic al statelor
membre, din momentul in care acesta intră in vigoare şi se aplică de către organele
lor de jurisdicţie. Intr-o altă hotărare Curtea a subliniat că ,,Tratatul (C.E.E.)
stabilind o piaţă comună şi armonizand progresiv politicile economice ale statelor
membre, a urmărit să unească pieţele naţionale. Avem in vedere nu numai
presoanele fizice şi şi persoanele juridice intr-o singură piaţă, care să aibă
caracteristicile unei pieţe interne. ,,Piaţa internă,, care este o parte a pieţei comune
şi este definită de Tratat ca ,,o zonă fără frontiere in care este asigurată libera
circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului,,nu poate fi
reglementată decit de un drept intern, comun al statelor membre. Iată de ce se
poate vorbi, fără a limita argumentele, că dreptul comunitar este un drept intern a
unei comunităţi de state; - subiectele dreptului internaţional public sunt statele, in
timp ce subiectele dreptului uniunii sunt statele membre, persoanele fizice/juridice,
şi chiar instituţiile comunitare; - in dreptul internaţional public izvorul dispoziţiilor
sale sunt tratatele care exprimă voinţa suverană a statelor semnatare. In Dreptul
uniunii pe langă dispoziţiile cuprinse in tratate care reprezintă sursa primară a
acestui drept, instituţiile - create prin tratatele comunitare -exercită drepturi
suverane provenite de la statele membre, adoptand legislaţie in mod autonom, insă
in limitele prevăzute de tratatele comunitare; - curtea internaţională de Justiţie de la
Haga, organ judiciar principal al O.N.U., este competentă să soluţioneze, in
principiu, numai litigiile dintre state, competenţa ei obligatorie fiind
excepţională225.Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă a unei comunităţi de
state, angajată intr-un proces de integrare, fiind investită nu numai cu garantarea
respectării dreptului uniunii, dar şi cu garantarea unităţii de aplicare a acestuia.
Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă a Uniunii, după modelul jurisdicţiilor
statale – prin persoana justiţiabililor, prin natura litigiilor care ii sunt supuse spre
soluţionare şi prin procedura după care statuează
1. Pr. rangului priorotar al dreptului comunitar fata de dreptul national.
Supremaţia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrată implicit prin
tratatele institutive – care, prin contrast cu tratatele internaţionale obişnuite - au
creat o ordine juridică proprie, integrată in sistemul juridic al statelor membre, din
momentul in care tratatul intră in vigoare şi pe care organele lor de jurisdicţie sunt
obligate să o aplice.Integrarea in dreptul fiecărei ţări membre a dispoziţiilor care
provin din sursă comunitară, şi mai general din termenii şi spiritual tratatului, au
drept corolar imposibilitatea pentru state de a face să prevaleze, impotriva unei
ordini juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate, o măsură
unilaterală ulterioară, care nu ar putea astfel să-i fie opozabilă. In sprijinul
caracterului prioritar al dreptului comunitar Curtea de Justiţie a invocat şi alte
argumente: principiul nediscriminării:,, Forţa executorie a dreptului comunitar cu
privire la legile interne ulterioare nu poate diferi de la un stat la altul fără să
pericliteze realizarea obiectivelor tratatului avute in vedere la articolul 10 alineat 2,
sau fără a da naştere la o discriminare interzisă de articolul 7;caracterul
necondiţionat al angajamentelor: ,,Obligaţiile contractate prin Tratat nu ar fi
necondiţionate, ci numai eventuale, dacă ele ar putea fi puse in cauză prin actele
legislative viitoare ale semnatarilor; mecanismul derogărilor: ,,atunci cind
dreptul de a acţiona unilateral este recunoscut statelor, aceasta se face in baza unei
clause speciale precise; iar cererile de derogare ale statelorsunt supuse unor
proceduri de autorizare care ar fi fără obiect dacă statele ar avea posibilitatea să se
sustragă obliigaţiilor lor printr-o printr-o simplă lege; - caracteristica
regulamentelor: faptul că, din Tratatul C.E., regulamentele sunt obligatorii şi
direct aplicabile in fiecare stat membru, fără nici o rezervă, inseamnă că
dispoziţiile respectivelor regulamente n-ar avea nici un efect dacă un stat ar putea
in mod unilateral să-i anihileze efectele printr-un act normative opozabil textelor
comunitare. Curtea a precizat, pe cale de interpretare, prin intermediul unei
trimiteri prejudiciare in baza art. 234 C.E., că ,,dreptului izvorat din Tratat - sursă
de drept independentă - nu ar putea să i se opună, din cauza naturii sale originale şi
speciale, prevederi juridice interne, fără a fi privat de caracterul său de drept
comunitar şi fără a pune in discuţie baza juridică a Comunităţii insăşi. Transferul
operat de state, din ordinea lor juridică internă in beneficial ordinii juridice
comunitare, a drepturilor şi obligaţiilor corespunzand dispoziţiilor din tratat,
antrenează deci o limitare definitivă a drepturilor lor suverane impotriva căreia nu
ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu noţiunea de Comunitate,,. Prin
urmare trebuie să fie asigurată interpretarea uniformă a dreptului comunitar in
fiecare stat membru, in caz contrar el s-ar reduce la o simplă construcţie teoretică,
sau avand un caracter facultative sau obţional ar periclita insăşi bazele economică
şi juridică ale Tratatului. Ulterior, Curtea a evidenţiat, intr-o altă hotărare, că,,
Dreptul comunitar, originar şi derivat, fac parte integrantă, cu rang de prioritate din
ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre. In noua
formulare dată de Curtea dreptul comunitar nu se mai integrează in dreptul statelor
membre ci in ,,ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul acestora. Literatura juridică a
evidenţiat şi principiul eficacităţii sau al efectelor utile in interpretarea şi
aplicarea dreptului comunitar precizand in acest sens că, relaţia intre prevederile
Tratatului şi măsurile direct aplicabileale instituţiilor comunitare, pe de o parte, şi
dreptul naţional al statelor membre, pe de altă parte, trebuie să fie in aşa fel
concepută incat acele prevederi şi măsuri nu numai că fac automat inaplicabilă
orice prevedere contrară din dreptul naţional actual, dar, in măsura in care sunt
parte integrantă şi au prioritate in ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecărui
stat membru, impiedică adoptarea valabilă de noi măsuri legislative naţionale in
măsura in care ele ar fi incompatibile cu dispoziţiile comunitare. Dată fiind
prioritatea dreptului comunitar ca principiu, statele membre au obligaţia de a
garanta ca legislaţia naţională să nu prezinte vreun obstacol la deplina lui
eficacitate, un stat membru care ignoră oastfel de indatorire ar putea fi acţionat in
justiţia comunitară. Astfel că, in baza principiului priorităţii, regulile de drept
comunitar vor face inoperante orice reguli de drept naţional in vigoare sau viitoare,
in măsura in care ar fi contrare. Prioritatea dreptului comunitar trebuie să se
manifeste chiar şi asupra prevederilor naţionale de ordin constituţional sau
eventual, penal.
Pr. aplicarii directe ale dreptului comunitar. Legat de caracterul direct aplicabil al
dreptului comunitar literatura juridică face distincţie intre aplicabilitatea directă şi
efectul direct, evidenţiind faptul că norma direct aplicabilă are efect direct, in timp
ce norma care are efect direct nu este intotdeauna direct aplicabilă, şi reclamă
adoptarea de acte naţionale complementare de aplicare din partea puterii legislative
sau executive,de exemplu, regulamentele ,,incomplete,, sau anumite directive. De
asemenea, caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar, are două consecinţe: a)
in ceea ce priveşte statele şi autorităţile naţionale, inclusive tirbunalele, adică
aplicabilitatea directă; şi b) in ceea ce priveşte persoanele, adică efectul direct al
dreptului comunitar. a) Aplicabiliatea directă a dreptului comunitar. Legat de
acest caracter, Curtea a precizat că regulile de drept comunitar, stabilite de tratatul
insuşi sau de procedurile pe care le instituie, se aplică de plin drept in acelaşi
moment şi cu efecte identice pe intreaga intindere a teritoriului Comunităţii.
Statele, autorităţile naţionale, tribunalele au posibilitatea de a interveni in privinţa
dispoziţiilor respective Nefiind prevăzută expres calificarea unui text ca direct
aplicabil revine Curţii de Judtiţie obligaţia de interpretare. ▪ Aplicabilitatea directă
are in vederea ansamblul dreptului comunitar, atat dreptul primar, cat şi derivat. →
Referitor la dreptul primar, Curtea a cosiderat că tratatele comunitare nu puteau fi
lipsite de natura lor proprie printr-o asimilare directă sau indirectă in dreptul intern,
precizand că aceste tratate au putere obligatorie prin ele inşile in ordinea juridică
aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre.Prin urmare dspoziţiile din
Tratatele comunitare au caracter direct aplicabil, sunt suficient de clare şi precise,
incat nu se impune intervenţia autorităţilor naţionale; In privinţa dreptului
comunitar derivat, acesta se impune in ordinea juridică aplicabilă in statele
membre fără transformare, receptare, ordin de executare şi nici chiar publicare de
către autorităţile naţionale.Insă dispoziţiile cuprinse in actele unilaterale ale
instituţiilor se impun statelor membre in condiţii diferite.Intre actele instituţiilor,
regulamentul, potrivit art. 249 C.E., este singura categorie de acte pentru care
tratatul prevede in mod expres aplicabilitatea directă. In privinţa lui nu este
necesară adoptarea vreunei legislaţii suplimentare sau transformare. Şi directivele
beneficiază de aplicabilitate directă, dar, cer măsuri naţionale de aplicare, ele se
integrează numai in baza publicării comunitare in dreptul aplicabil pe teritoriul
statelor Comunităţii. Prin urmare, directivele trebuie transpuse in Dreptul intern,
iar problema aplicabilităţii lor directe se pune numai in cazul in care nu au fost
transpuse in termenele prevăzute. In privinţa deciziilor trebuie făcută distincţia
intre deciziile adresate de instituţiile comunitare statelor membre şi deciziile care
auca destinatari persoane fizice sau juridice. Prima categorie se integrează in
dreptul aplicabil statelor membre, ca urmare a publicării lor in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar presupune că
regulile acestuia trebuie să fie pe deplin şi uniform aplicate in toate statele membre
de la data intrării in vigoare şi cit timp continuă să fie in vigoare. ,,Prevederile
direct aplicabile sunt un izvor direct de drepturi şi obligaţii pentru toţi cei afectaţi
de ele, indiferent că sunt state sau persoane care sunt părţi in relaţia juridică in
conformitate cu Dreptul comunitar; această consecinţă priveşte orice tribunal
naţional, a cărui sarcină, ca organ al unui stat membru, este de a proteja, intr-o
cauză de competenţa sa, drepturile conferite persoanelor prin Dreptul comunitar,,.
O consecinţă a aplicării dreptului comunitar este efectul direct al acestuia. b)
Efectul direct al dreptului comunitar Deşi din interpretarea textelor comunitare şi
a normelor de drept internaţional public ar rezulta că tratatele internaţionale nu pot
crea direct drepturi şi impune obligaţii persoanelor particulare, ci doar statelor,
jurisprudenţa comunitară a recunoscut că statele pot adopta prin clauzele specifice
ale respectivului tratat, drepturi şi obligaţii pentru particulari, in măsură de a fi
aplicate de tribunalele naţionale. In hotărarea sa, Van Gend en Loos, care
constituie fără indoială decizia de referinţă pe care a pronunţat-o in materie, Curtea
se indepărtează de soluţia tradiţională din dreptul internaţional. Astfel, Instanţa
Ccomunitară solicită aplicabilitatea directă a art. 12 (art. 25 nou, după
renumerotarea făcută de Tratatul de la Amsterdam), potrivit căruia ,,Statele
membre se angajează să se abţină să introducă intre ele, noi taxe de vamă (…) şi să
se abţină să le mărească pe cele pe care le aplică in relaţiile lor comerciale
reciproce,,. Articolul nu face deci nici o menţiune despre particulari. Bazandu-se
pe concepţia internaţionalistă, mai multe guverne, care işi prezentaseră
observaţiile, puneau in evidenţă faptul că redactarea insăşi a art. 12 CE (25 nou),
care sublinia că destinatarii obligaţiei pe care articolul amintit o creează sunt
statele – nemenţionandu-se particularii, era o dezvăluire a voinţei neechivoce a
autorilor tratatului de a nu-i conferi un efect direct. In pofida impărtăşirii acestei
teze de către unul dintre avocaţii generali, Curtea se indepărtează in mod deliberat
de interpretarea textuală şi subiectivă care ii este astfel propusă şi hotărăşte,
dimpotrivă, in funcţie de scopurile şi sistemul tratatului. Soluţia consacrată de către
Curte este diferită de cea care ar fi fost impusă in cazul unui tratat internaţional
obişnuit şi se găseşte in raţiunea naturii speciale a Tratatului ce instituie C.E.
Fundamentul aplicabilităţii directe constă in particularitatea insăşi a ordinii juridice
comunitare, constă in finalitatea integrării care solicită aplicabilitatea directă a
dreptului comunitar. Pentru a demonstra aceasta, Curtea ia in considerare mai intai
obiectivul tratatului; mai mult, reaşează in această perspectivă, cadrul instituţional
şi mai ales jurisdicţional pe care-l prevede:„obiectivul tratatului CE (...) este de a
instaura o piaţă comună a cărei funcţionare vizează in mod direct pe orice
justiţiabili ai Comunităţii“, iar Tratatul „constituie mai mult decat un acord care nu
creează decat obligaţii reciproce intre statele contractante şi Comunitate, constituie
o nouă ordine juridică... ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci mai
ales resortisanţii lor“. In plus, Curtea reaminteşte că „preambulul Tratatului de la
Roma se adresează popoarelor, dincolo de guvernele naţionale, că cetăţenii ca şi
statele membre sunt afectaţi prin funcţionarea mecanismelor comunitare, şi in fine,
că individul contribuie direct la luarea deciziilor comunitare prin participarea lui in
cadrul instituţiilor comunitare, precum Parlamentul sau Comitetul economic şi
social. .In sfarşit, Curtea invocă un argument juridic extras din art. 234 CE, potrivit
căruia această dispoziţie confirmă că statele i-au recunoscut dreptului comunitar o
autoritate susceptibilă de a fi invocată in faţa instanţelor naţionale. Ea deduce de
aici un veritabil principiu general: Dreptul comunitar, independent de legislaţia
statelor membre, nu numai că impune obligaţii persoanelor, dar este de asemenea,
destinat să le confere drepturi care devin parte a moştenirii lor juridice. Aceste
drepturi se nasc nu numai cand ele sunt expres acordate de Tratat, dar şi in virtutea
obligaţiilor pe care Tratatul le impune statelor membre şi instituţiilor Comunităţii.
Destinatarul nu este deci criteriul determinant al efectelor unei dispoziţii
comunitare. Persoanele particulare – ca efect al interpretării – pot deveni titulare de
drepturi individuale chiar dacă ele nu sunt expres desemnate ca destinatari ai unei
dispoziţii comunitare. In lumina jurisprudenţei efectul direct are intensitate
variabilă in funcţie de diferitele categorii de norme comunitare: a) efectul direct
complet, vertical şi orizontal. Astfel, drepturile şi/sau obligaţiile pe care le
generează pot fi puse in valoare atat in raporturile particularilor cu statele membre
- efect vertical- cat şi in relaţiile dintre persoane – efect orizontal. In această
categorie de acte intră regulamentele272, deciziile adresate persoanelor, unele
articole din Tratatul C.E., principiile generale ale dreptului. b) efect direct limitat
vertical. Drepturile şi obligaţiile pot fi invocate numai in raporturile dintre state şi
persoane. Este cazul deciziilor adresate statelor şi, in anumite condiţii, al
directivelor, precum şi al unui mare număr de articole din Tratat. Aceste dispoziţii
conţin interdicţii sau obligaţii de a nu face, sau impun statelor membre obligaţii de
a face, iar in măsura in care acestea din urmă sunt insoţite de un termen, efectul
direct se realizează la expirarea termenului prevăzut. Directivele, ca şi deciziile
adresate staelor membre trebuie să fie clare, precise şi complete. Prin urmare,
,,persoanele particulare pot invoca prevederile unei directive in faţa tribunalului
naţional contra autorităţilor statului in virtutea unui efect direct vertical, dacă statul
respectiv nu le-a pus in aplicare in termen sau le-a pus incorect in aplicare, dacă
dispoziţiile respective sunt suficient de precise, necondiţionate, nefiind necesară
omăsură naţională de care să depindă luarea in considerare a acestor dispoziţii,,.
Deşi intre persoane, in principiu, directivele nu au efect, practica a recunoscut un
efect indirect orizontal, dacă invocarea acestor acte juridice sunt in măsură să
clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau ,, să remodeleze soluţiile oferite de
acesta,,. Efectul orizontal indirect poate decurge şi din obligaţia judecătorului de a
interpreta Dreptul naţional in spiritual directivei. Curtea de justiţie a semnalat
cazuri in care regula naţională este contrară unei reguli comunitare ce are efect
direct. In astfel de situaţii judecătorul nu poate aplica dreptul naţional, Curtea
precizand că revine jurisdicţiilor naţionale să asigure protecţia juridică decurgand,
pentru justiţiabili, din efectul direct al dreptului comunitar. De remarcat că pentru
judecător, efectul direct al regulii comunitare, inseamnă obligaţia de a aplica aceste
texte, oricare ar fi legislaţia ţării de care aparţin. Aprecierea aptitudinii unei norme
comunitare de a genera efecte directe rezultă din interpretarea dreptului comunitar
şi pe cale de consecinţă din competenţa judecătorului comunitar prin intermediul
mecanismului chestiunilor prejudiciare
Principiul subsidiarităţii este un principiu de reglare a exercitării competenţelor
comunitare şi nu de atribuire de competenţe, el nu trasează o frontieră rigidă intre
competenţele statelor membre şi cele ale Comunităţii, ci permite organizarea
pentru fiecare domeniu de competenţă concurentă, un partaj, care poate varia in
timp, ca urmare a circumstanţelor şi exigenţelor obiectivelor avute in vedere.
Principiul a fost introdus in dreptul comunitar prin A.U.E., dar numai intr-un
domeniu specific, acela al protecţiei mediului. Astfel, acţiunea Comunităţii se
impunea in această materie, in măsura in care obiectivele avute in vedere in par. 1
al articolului menţionat pot fi realizate mai bine la nivel comuniatar decat la
nivelul statelor membre, considerate individual. → Reglementarea principiului este
realizată de Tratatul de la Maastricht, in preambulul căruia se precizează că
,,statele membre se declarămdecise să continue procesul de creare a unei Uniuni
din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile vor fi luate cat
mai aproape de cetăţeni, conform principiului subsidiarităţii. Acelaşi tratat in art.
2 definind obiectivele Uniunii Europene se referă şi la principiul subsidiarităţii,
care, se impune, la modul general, tuturor instituţiilor Uniunii. → In mod originar
principiul subsidiarităţii este ancorat in art. 5 din tratatul C.E. inserat de TMs., care
dispune ,,Comunitatea acţionează in limitele competenţelor care ii sunt conferite
şi a obiectivelor care ii sunt incredinţate prin Tratat (par. 1). In domeniile care nu
ţin de competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului
subsidiarităţii, dacat dacă, şi in măsura in care, obiectivele acţiunii avute in
vedere nu pot fi realizate de o manieră satisfăcătoare de către statele membre insă
pot fi realizate mai bine, la nivel comunitar, date fiind dimensiunile sau efectele
acţiunii avute in vedere (par. 2). → Prin Comunicarea din 17 octombrie 1992,
Comisia afirmă că principiul ,,nu determină competenţe” iar potrivit, art. 3 B
(5), ,,nici nu se aplică domeniilor ce aparţin competenţei exclusive a Comunităţii”,
domenii ce nu sunt definite explicit de tratat, ceea ce determină Comisia să facă
această definire cu privire la obligaţia Comunităţii de a acţiona şi referitor la
desesizarea statelor privind Dreptul de a interveni unilateral. Principiul nu se
aplică decat competenţelor concurente, in cadrul cărora are două dimensiuni: -
necesitatea intervenţiei, fie a Comunităţii fie a statelor membre, prin compararea şi
evaluarea mijloacelor şi instrumentelor de care dispun fiecare; - eficacitatea
legală, Comunitatea trebuie să reţină modul de intervenţie care lasă mai multă
libertate statelor, persoanelor fizice şi intreprinderilor, conform, art. 3 B (5) alin. 3.
Principiul subsidiarităţii, presupune, prin urmare, două aspecte: -
Uniunea/Comunităţile are competenţa exclusivă să acţioneze in domeniile şi in
măsura obiectivelor care le sunt incredinţate in mod expres şi evident. In acest sens
ele vor acţiona cu titlu definitiv, irevocabil şi fără alternative342. Sub acest aspect,
principiul subsidiarităţii acţionează in domeniile politicilor agricole, a
transporturilor, a concurenţei sau in domeniul politicii comerciale comune. In acest
caz intervenţia comunitară este obiectivă, legal- obligatorie; - in domeniile care nu
aparţin competenţelor exclusive ale Uniunii/Comuităţilor, in care se exercită
competenţe concurente sau partajate, respectiv, domeniile politicii sociale,
sănătăţii, protecţiei consumatorilor sau al mediului, in care statele membre, dat
fiind dimensiunile şi efectele acţiunii respective nu pot realiza obiectivele propuse,
Uniunea/Comunităţile va interveni in măsura in care aceste obiective pot fi
realizate mai bine la nivel comunitar decat la nivelul statelor membre. In acest caz
intervenţia comunitară are caracter de necesitate, dar nu este nelimitată, fiind
circumscrisă strict obiectivelor avute in vedere. → La Consiliul European de la
Edinburg, din 11-12 decembrie 1992, s-a afirmat in legătură cu principiul
subsidiarităţii că, in baza art. A (I) şi art. B (2) din TMs., acest principiu constituie
esenţa titlului I din tratat. Astfel, aplicarea principiului are in vedere respectarea
identităţii naţionale şi păstrarea competenţelor naţionale, prin luarea in considarare
a cetăţenilor intr-un mod mai efectiv in procesul decizional344. Cu acest prilej, s-a
precizt că art. 3 B (5) pune in lumină trei elemente principale, ce reprezintă esenţa
acestui principiu345: - limita in acţiunea comunitară, potrivit căruia, Comunitatea
acţionează doar in limitele competenţelor incredinţate de tratat şi dacă acţiunea are
ca obiect realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele sale. In acest caz,
competenţa naţională este regula, iar competenţa comunitară este excepţia; -
obligativitatea acţiunii comunitare, priveşte doar competenţele exclusive ale
Comunităţii. Comunitatea este obligată să intervină dacă, obiectivul nu poate fi
realizat de o manieră suficientă printr-o acţiune a statelor membre, considerate
separate, şi dacă el poate fi realizat, mai bine, la nivel comunitar; - natura şi
intensitatea acţiunii comunitare, se pune pentru orice acţiune comunitară,
indiferent că este sau nu de domeniul competenţei exclusive a Comunităţii.
Mijloacele destinate acţiunii comunitare trebuie să fie proporţinale cu obiectivul
urmărit. Un rol esenţial in punerea in aplicarea regulilor de mai sus revine
Comsiei, care trebuie să procedeze la consultări mai largi inainte de a propune
măsuri legislative, care să justifice conformitatea cu principiul subsidiarităţii346.
→ Extrem de relevant in această materie este, de asemenea, Acordul
interinstituţional din 25 octombrie 1993 ,,Democraţie, transparenţă şi
subsidiaritate” care vizează procedurile de punere in aplicare a principiului
subsidiarităţii, adoptat de Parlamentul European, Consiliu şi Comisie. Acordul
intăreşte imperativul general potrivit căruia instituţiile menţionate, pe parcursul
intregii proceduri legislative, trebuie să verifice dacă acţiunea legislativă pe care o
intreprind respectă principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii347. → Prin
Rezoluţia sa din 20 aprilie 1994, Parlamentul European a contatat că principiul
subsidiarităţii a dobandit statutul de normă juridică constrangătoare şi de rang
constituţional şi că ea obligă atat instituţiile europene cat şi statele membre. → In
contextul preocupării pentru respectarea principiului subsidiarităţii, in spiritul
actelor menţionate anterior348 s-au conturat criteriile de aplicare şi de control ale
acestuia. Inainte de intrarea in vigoare a TMs. Comisia, care, a fost cel mai des
incriminată pentru depăşirea constantă a competenţelor de către Comunităţi, a
făcut demersuri pentru verificarea respectării regulilor partajului de competenţă cu
instituţiile naţionale, după cum urmează:1. fiecare instituţie, in exercitarea
competenţelor sale, veghează la respectarea principiului subsidiarităţii; 2. aplicarea
principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii se face cu respectarea dispoziţiilor
generale şi a obiectivelor Tratatului, a principiilor stabilite de Curtea de Justiţie, in
condiţiile menţineriii echilibrului instituţional şi a realizării integrale a acquis- ului
comunitar; 3. principiul subsidiarităţii nu pune in cauză competenţele atribuite
Comunităţii prin Tratat, aşa cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie; 4. ambele
aspecte ale subsidiarităţii trebuie să fie ntrunite; 5. forma acţiunii comunitare
trebuie să fie cat mai simplă posibil pentru realizarea obiectivului şi să dovedească
o executare necesră şi eficace; Dacă se impune măsura legiferării, directivele sunt
preferabile regulamentelor, directivelor- cadru şi măsurilor detaliate; 6. măsurile
comunitare trebuie să lase o cat mai mare libertate posibilă pentru decizia naţională
a statelor membre, in concordanţă cu asigurarea obiecrivului măsurii şi cu
respectarea prevederilor Tratatului; 7. dacă intreprinderea vreunei acţiuni
comunitare nu este posibilă ca urmare a aplicării principiului subsidiarităţii, statele
membre sunt obligate să ia toate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea
indeplinirii obligaţiilor lor şi să se abţină să ia orice măsură care ar putea să
pericliteze realizarea obiectivelor Tratatului. Această cerinţă se realizează numai
prin respectarea regulilor generale stabilite de art. 10 C.E.; 8. Comisia trebuie să
recurgă la consultări, inainte de a face propuneri legislative, să publice
documentele cu privire la aceste consultări; de asemenea, trebuie să motiveze
pertinenţa propunerilor sale in raport de principiul subsidiarităţii; trebuie să ţină
seama de necesitatea ca orice cheltuiel ce revin Comunităţii, guvernelor naţionale,
autorităţilor locale, operatorilor economici şi persoanelor fizice, să fie minime, şi
proporţionale cu obiectivul de realizat; trebuie să prezinte Consiliului European,
Parlamentului şi Consiliului, un raport annual cu privire la aplicarea art. 5, raportul
trebuie trimis şi Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social. 9.
Parlamentul şi Consiliul trebuie să analizeze conformitatea de principiu cu
imperativele de subsidiaritate a propunerilor Comisiei.10. In cadrul procedurilor de
codecizie şi de cooperare, Consiliul trebuie să informeze Parlamentul cu privire la
poziţia sa referitoare la aplicarea principiului in cadrul expunerii de motive a
propunerii comune. Consiliul este obligate să detalieze, dacă este cazul, motivele
pentru care consideră că o parte a propunerii sau aceasta in intregime nu este
conformă cu principiul subsidiarităţii, respectiv cu art. 5 C. E. 11. Respectarea
principiului subsidiarităţii face obiectul unei reexaminări potrivit regulilor stabilite
prin Tratatul C.E. Prin urmare, respectarea acestui principiu, in prezent, este
verificată, controlată doar ulterior adoptării actului normative . In viitor se doreşte
ca parlamentele naţionale să fie avertizate din timp de Comisia Europeană cu
privire la poiectul de act normativ care se bazează pe acest principiu.
Principiul proporţionalităţii → Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este cea care a
introdus in ordinea juridică comunitară principiul proporţionalităţii, pe care l-a
circumscris unui domeniu specific: protecţia operatorilor economici impotriva
prejudiciilor ce pot rezulta din reglementările comunitare.→ Inainte de a fi
reglementat prin art. 5 alin 3 C.E., chiar şi intr-o formă generală, referinţe la
principiul proporţionalităţii au fost identificate in dispoziţii diverse ale tratatelor
institutive. Astfel, art. 34 C.E. stipulează că, in cadrul Politicii Agricole Comune.
Consiliul trebuie să se limiteze la obiectvele prevăzute de art. 33352, sau art. 30
C.E., stipulează că atingerile legitime pe care statele membre le pot aduce
principiului liberei circulaţii a mărfurilor trebuie să fie justificate de interesul
general, sau in materie de concurenţă, art. 81 par. 3 care prevede ajutoarele de stat
considerate compatibile cu piaţa comună. → Principiul este reglementate ca atare
in art. 5 alin. 3 C.E., ,,Acţiuneaa Comunităţii nu trebuie să depăşească ceea ce este
necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului Tratat”. Principiul
proporţionalităţii are un camp de aplicare mai intins decit cel al subsidiarităţii,
acţiunea sa cuprinzand atat domeniul de exercitare a competenţelor concurente, cat
şi acela al competenţelor exclusive. Curtea a precizat că ,,principiul
proporţionalităţii solicită ca orice sarcină impusă destinatarilor regulilor
comunitare să fie limitată măsurii strict necesare pentru realizarea obiectivului
prevăzut in Tratat, cu cat mai puţine sacrificii posibile din partea destinatarilor
cărora li se adresează. Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autorităţi
trebuie să fie proporţionale cu scopul lor.I mod concret, atunci cand Comunitatea
are de ales intre mai multe mijloace de acţiune, ea trebuie să utilizeze , măsura cu
eficacitate egală cu aceea care lasă cea mai mare libertate statelor membre,
particularilor şi intreprinderilor. In acest caz trebuie să se examineze cu atenţie
dacă o intervenţie pe cale legislativă se dovedeşte necesară, sau dacă alte mijloace,
mai puţin constrangătoare, pot fi utilizate: recomandare, sprijin financiar, aderarea
la o convenţie ineternaţională, etc. Dacă actul, comunitar se dovedeşte
indispenspensabil, conţinutul său nu trebuie să se caracterizeze print-un ,,exces de
reglementare, cu caracter constrangător”, ci
se cuvine a se da preferinţă, de exemplu, directivelor prin raportare la regulament
şi directivelor- cadru prin raportare la măsurile mai detaliate. In acest sens Curtea a
precizat că ,,principiul proporţionalităţii, care face parte din categoria principiilor
generale ale dreptului comunitar, reclamă ca actele instituţiilor să nu depăşească
limitele a ceea ce este strict necesar realizării obiectivelor legitime urmărite prin
reglementările in cauză, iar atunci cand instituţia are posibilitatea să aleagă intre
mai multe măsuri, se cuvine să recurgă la cea mai puţin constrangătoare pentru
cel ce urmează să o execute, iar atunci cand se impun unele sarcin, acestea să nu
fie disproporţionate in raport cu scopurile vizate. Reamintim că Tratatul de la
Amsterdam, care modifică unele prevederi ale TMs., conţine in anexă un protocol,
prin care se cere fiecărei instituţii comunitare să vegheze in permanenţă la corecta
respectare a principiilor subsidiarităţii proporţionalităţii. Protocolul, pe langă faptul
că, este de natură să asigure un control al respectării celor două principii, reafirmă
ideea că in activitatea lor Comunităţile Europene trebuie să lase autorităţilor
naţioanale o marjă largă de decizie, cu condiţia respectării dispoziţiilor tratatelor
institutive, principiilor generale ale dreptului şi acqui-ului comunitar.
Pr. respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Deşi, drepturile
fundamentale ale omului constituie o categorie specială a principiilor generale,
reprezentand partea cea mai numeroasă a acestora, nici unul din Tratatele
institutive nu cuprinde prevederi, exprese sau generale, referitoare la acestea.
Tratatele ulterioare acestora conţin astfel de prevederi, după cum urmează: -
Tratatul de la Maastricht, in art. 6, la par. 1 ,,Uniunea este fondată pe principiul
democraţiei, al respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum
şi al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre; la par. 2 ,,
Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum au fost garantate de Convenţia
Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950526, şi aşa cum rezultă din tradiţiile
constituţionale comune ale statelor membre, toate acestea fiind considerate
principii generale ale dreptului comunitar”. - Tratatul de la Amsterdam a introdus
in Tratatul de la Maastricht noi dispoziţii in această materie, modificate la randul
lor prin Tratatul de la Nisa, la art. 7 pct.1 ,, Pe baza unei propuneri motivate din
partea unei treimi dintre statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei,
Consiliu, acţionand cu o majoritate de patru cincimi dintre membrii săi după
obţinerea avizului conform al Parlemntului European poate că există u n risc clar al
unei incăcări gravede către un membru a principiilor enunţate in art. 6, par. 1şi să
adreseze recomandări corespunzătoare acestui stat. In anii 1969527, respectiv
1970528, Curtea de justiţie a statuat că drepturile fundamentale fac parte integrantă
din principiile generale ale dreptului, ce se inspiră din tradiţiile constituţionale
comune, a căror respectare trebuie garantată in cadrul şi structura obiectivelor
Comunităţii. Ulterior, in anul 1974529, Curtea a făcut trei precizări importante: 1)
in materia drepturilor fundamentale, principiile generale au menirea să aplice , la
nivel comunitar, garanţiile naţionale cele mai ridicate; 2) prin intermediul
principiilor generale, in ordinea juridică comunitară sunt integrate dispoziţiile
Convenţiei Europene a drepturilor omunlui şi libertăţilor fundamentale ca standard
minim; 3) acestor drepturi fundamentale, care trebuie luate in considerare in raport
de funcţia socială a bunurilor sau activităţilor protejate li se pot aduce anumite
limitări in scopul realizării obiectivelor de interes general urmărite de Comunitate,
cu condiţia să nu se aducă atingere acestor drepturi. In Declaraţia comună din 5
aprilie 1977, a Parlamentului, Consiliului şi Comisiei, s-a precizat importanţa
primordială pe care aceste instituţii o dau respectării drepturilor fundamentale, aşa
cum acestea rezultă din constituţiilor statelor membre ca şi din Convenţia
Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale de la Roma (1950).
Referitor la această Convenţie, Curtea de justiţie, in anul 1986, a sublinit că
reprezintă referinţa primordială in material drepturilor fundamentale. De asemenea,
Curtea a considerat că atunci cand un stat membru invocă dispoziliile Tratatului
pentru a justifica o reglementare naţională care este de natură să impiedice
exercitarea unui drepr garantatprin tratat, această justificare , prevăzută de dreptul
comunitar, trebuie interpretată in lumina principiilor generale ale dreptului şi in
special a drepturilor fundamentale. S-a pus problema aderării Comunităţilor
Europene la Convenţie, dar Curtea de Justiţie, prin avizul din 28 martie 1996, a
apreciat că in prezent Comunităţile nu pot incheia acorduri internaţionale in acest
sens şi, de asemenea, nu pot adopta norme comunitare in materia drepturilor
omului. - La Consiliul European de la Nisa din 7 – 11. 12. 2000, Parlamentul,
Consiliul Uniunii Europene şi Comisia au proclamat solemn Carta drepturrilor
fundamentale ale omului care a fost elaborată de o convenţie compusă din 30
reprezentanţi ai parlamentelor naţionale, 16 reprezentanţi ai Parlamentului
European, 15 reprezentanţi personali ai şefilor de stat sau de guvernşi un comisar
reprezentand Comisia. S-a pus in lumină că, prin această proclamare protecţia
drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibilă şi mai transparentă
pentru cetăţean, iar Curtea de justiţie se va putea referi, in viitor, la Cartă cand se
va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile fundamentale,
atribuind, astfel, Cartei rangul unei interpretări autentice a principiilor juridice
menţionatein art. 6 din T.U.E., mai ales că ea a fost aprobată de toate guvernel şi
parlamentele.O demarcaţie netă intre drepturile fundamentale ale omului şi alte
principii de drept nus-a putut stabili, iceea ce inseamnă că el pot fi aplicate pană la
confuziune536. De exemplu, Curtea de justiţie a recunoscut o serie de astfel de
principii, dar ele pot intra, in aceeaşi măsură, şi in categoria drepturilor omului.
Includem in aceasta, cu titlu de exemplu, următoarele principii: Dreptul
fundamental la inviolabilitatea domiciliului (principiu comun tuturor sistemelor
juridice ale statelor membre), dreptul de a forma sindicate (consacrat in documente
internaţionale de referinţă), principiul democraţiei (care se reflectă prin necesitatea
participării cetăţenilor la exercitarea puterii prin intermediul adunării
reprenzentative - Parlamentul European), dreptul la respectarea vieţii private
(derivă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre), Dreptul tuturor
persoanelor, in proceduri contradictorii la un proces corect.
Principiul respectării dreptului la apărare. După acest principiu trebuie să se
călăuzească procedura in faţa organelor comunitare de jurisdicţie. In procesul
aplicării dreptului comunitar, garantarea ,, respectului dreptului la apărare” are
multiple aspecte: - dreptul de a fi audiat, in condiţiile impuse de respectarea
caracterului contradictoriu al procedurii, nu numai in faţa organelor
jurisdicţionale, care presupun sancţiuni pecuniare, ci şi in faţa organelor
administrative, chiar pur consultative, care presupun sancţiuni disciplinare, sau
administrative. Legat de acest aspect se pune problema audierii martorilor, cand
aceasta a fost solicitată, in cazuri strict determinate, sau dreptul de a obţine
informaţii, de exemplu, despre documente care determină Comisia să hotărască
asupra faptului dacă un acord a incălcat art. 85 C.E., cu respectarea
confidenţialităţii in cazul secretului profesional, faţă de terţii interesaţi; - dreptul
de asistenţă din partea autorităţilor naţionale, Dreptul de asistenţă şi reprezentare
legală. Principiul egalităţii , interzice discriminarea după naţionalitate (art. sau
după sex, presupunand un tratatament egal al părţilor in situaţii identice şi
comparabile. Princiliul are aplicaţii chiar in textile comunitare, după cum urmează:
- art.141 C.E., interzice discriminarea intre sexe prin aplicarea principiului că
femeile şi bărbaţii trebuie să primească plată egală pentru muncă egală;
- art.12 par. 2 C.E., interzice expres discriminarea pe motive de naţionalitate,
Consiliul putand adopta potrivit art. 251 C.E. reguli in scopul interzicerii unei
astfel de discriminări; - art. 13 C.E., face referire la combaterea discriminării
bazate pe sex, origine etnică ori rasială, religie ori credinţă, handicap, varstă sau
orientare sexuală; - art. 40. alin. 3, exclude orice discriminareintre producători şi
consumatori in cadrul Comunităţii in organizarea comună a pieţelor agricole; - alte
dispoziţii interzic discriminarea in materia liberei circulaţii a mărfurilor,
persoanelor şi capitalului. Principiul nediscriminării se aplică tuturor relaţiilor
juridice care pot fi statornicite in cadrul teritoriului comunitar in virtutea locului
unde au fost convenite sau a locului unde işi produc efectele. Discriminarea trebuie
să fie justificată suficient şi in obiectiv, şi nu arbitrar.

Izvoarele dreptului comuniatar

In accepţiune materială, prin izvoare de drept inţelegem condiţiile materiale de


existenţă ale societăţii, care determină acţiunea legiuitorului sau, care dau naştere
unor reguli izvorate din necesităţile practice, ce conduc la apariţia normelor
juridice - a dreptului. Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor condiţii
materiale de existenţă ci şi al dorinţei statelor membre, ale Comunităţilor
Europene/Uniunii Europene ,,de a asigura o pace durabilă intre popoarele lor,
concretizată in creşterea continuă a nivelului de trai al naţiunilor europene şi in
colaborarea lor reciproc avantajoasă. In accepţiune formală izvoarele dreptului
reprezintă formele de exprimare a normelor juridice, actele normative in sens
restrans, obiceiul juridic, practica judecătorească şi
precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ şi actul normative, in sens larg,
* In sens restrans, din perspectivă, formală, dreptul comunitar distinge două
categorii de izvoare: - izvoare primare, in principiu, tratatele institutive, şi -
izvoare secundare, regulile juridice conţinute in actele adoptate de instituţii, in
aplicarea acestor tratate* In sens larg, din ,,izvoarele dreptului comunitar,, fac
parte, alături de tratatele institutive şi actele adoptate de instituţiile comunitare şi:
a) regulile de drept aplicabile in ordinea juridică comunitară: normele juridice care
rezultă din convenţiile statelor membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare,
izvoare nescrise, principiile generale de drept, jurisprudenţa Curţii de justiţie; b)
regulile de drept a căror origine este exterioară ordinii juridice comunitare:
normele juridice care rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor.Dreptul
comunitar primar este format din a) tratatele institutive (originare) ale
Comunităţilor Europene, inclusiv cele care le modifică, le completează sau le
revizuiesc; b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile iniţiale al
Tratatelor institutive; c) convenţiile intre statele membre; a) Tratatele institutive -
originare sunt: - Tratatul de la Paris care instituie C.E.C.O363., semnat la 18 aprilie
1951 intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Este insoţit de numeroase anexe şi
protocoale adiţionale, cu aceeaşi valoare ca şi tratatul. - Tratatele de la Roma care
instituie C.E.E. şi C.E.E.A.364semnate la 25 martie 1957, intrate in vigoare la 1
ianuarie 1958. Tratatele sunt insoţite de numeroase anexe şi protocoale dintre care
amintim pe cel care defineşte statutul Băncii europene de investiţii, şi protocoalele
semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor şi imunităţilor, asupra
Curţii de Justiţie. Aceste texte au intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958. Modificările
şi completările aduse tratatelor originarere zultă nu numai din tratate propriu-zise
ci şi din acte ale instituţiilor comunitare, de exemplu in cadrul procedurii
simplificate de revizuire, sau in cazul actelor de natură particulară, adică a
,,deciziilor,, care impun o ratificare din partea statelor membre. Dintre cele mai
importante modificări amintim: - Convenţia referitoare la anumite instituţii
comune, semnată şi intrată in vigoare in acelaşi timp cu tratatele de la Roma;
tratatul ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor şi
protocolul unic asupra privilegiilor şi imunităţilor, semnate la Bruxelles, la 8
aprilie 1965, intrate in vigoare in august 1965; - Tratatele ,, bugetare,, de la
Luxemburg, din 22 aprilie 1970, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971, şi de la
Bruxelles din 22 iulie 1975, intrat in vigoare la 1 iunie 1977, prin care sporesc
puterile bugetare ale Parlamentului European. - Decizia cu privire la inlocuirea
contribuţiilor financiare prin resursele proprii ale Comunităţilor, in baza art. 269
C.E. şi 173 C.E.E.A., intrată in vigoare 1 ianuarie 1971, inlocuită prin decizia
referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000366; decizia din
20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentanţilor Parlamentului
European referitoare la votul universal direct, care a făcut obiectul unei adoptări
de către statele membre, in conformitate cu regulile constituţionale respective.
Deciziile cu privire la resursele proprii, ca şi celelalte decizii amintite, sunt
asimilate Tratatelor instuitutive, deorece Curtea de Justiţie a decis
că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa, ci de conţinutul său.
Aceste decizii privesc chiar conţinutul Tratatului deşi denumirea lor nu corespunde
conţinutului lor. - actele de aderare ale statelor care au devenit membre ale
Comunităţilor, constituie surse de drept comunitar primar; Curtea de Justiţie a
precizat in acest sens că ,,Aderarea noilor state membre se
realizează prin acte care au valoare de drept primar şi care pot modifica in oricare
domeniu dreptul comunitar,, Raporturile dintre tratatele institutive. Autonomia
tratatelor institutive. Deşi, prin Convenţia cu privire la anumite instituţii comune, şi
prin Tratatul de fuziune a executivelor, instituţiile sunt comune, aceastea işi execită
atribuţiile in cadrul fiecărei comunităţi, potrivit dispoziţiilor din fiecare tratat.
Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate de art. 305 C.E.,
care, potrivit regulilor de drept internaţional, stipulează că dispoziţiile Tratatului
C.E. – tratat general, nu modifică pe cele ale Tratatului C.E.C.O. şi nu derogă de la
stipulaţiile Tratatului C.E.E.A. - tratate speciale. Raporturile dintre tratate le putem
prezenta astfel: - dispoziţiile specifice ale Tratatului C.E.E.A. - tratat special, de
integrare sectorială – au prioritate faţă de dispoziţiile Tratatului C.E.- tratat
general, care acoperă toate activităţile economice; - in cazul unei lacune in Tratatul
C.E.E.A - tratat special – se aplică dispoziţiile Tratatului C.E. şi dreptul derivat
corespunzător acestui tratat. Curtea de Justiţie a incercat să atenueze
independenţa/autonomia tratatelor, făcand să prevaleze o mai mare armonizare in
interpretarea dispoziţiilor lor ,,considerand că Tratatul C.E. este o normă
fundamentală in lumina căruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate.
Astfel, atunci cind se constată că dispoziţiile din Tratatul C.E.E.A. cu privire la
Piaţa comună a produselor nucleare au caracter sumar, ,,acestea trebuie reintegrate
din perspectiva Tratatului C.E.,, ceea ce nu este alteceva decit ,,aplicarea la un
domeniu inalt specializat a concepţiilor juridice care inspiră structura pieţei
comune in general,, Structura tratatelor institutive. Structura tratatelor institutive
este aproape identică, cuprinzand patru categorii de clauze: preambul şi clauze de
inceput, clause instituţionale, caluze materiale, clauze finale. In preambul şi in
clauzele de inceput sunt enunţate:
- in termini similari, scopurile etice şi politice care au animat şefii statelor
fondatoare - scopurile socio-economice proprii fiecărui tratat comunitar.
Ansamblul acestor dispoziţii cuprind obiective şi principii cu caracter general,
despre care Curtea de Justiţie n-a ezitat să precizeze, că au aceeaşi forţă juridică ca
orice alte dispoziţii din Tratat, adică efect direct, şi că, referirindu-se la art. 2
T.C.E., campul de aplicare al Tratatului este limitat la activităţile
economice.Tratatul nu stabileşte o ierarhie a obiectivelor fundamentale,
menţionează insă că au caracter imperative. Din această perspectivă Curtea de
Justiţie a arătat că incapacitatea unei instituţii comunitare de a realiza in termen
unul din aceste obiective nu va legitima invocarea necunoaşterii unui alt obiectiv.
Clauzele instituţionale care formează ,,sistemul instituţional,, al Comunităţilor sunt
descrise in prima parte, astfel: baza Comunităţilor, organizarea, funcţionarea şi
competenţele instituţiilor, finanţele, funcţia publică, relaţiile exterioare. Cu privire
la aceste clauze Curtea a utilizat termenii ,, constituţie,, - cu referire specială la
Tratatul C.E- şi ,,cartă constituţională,,. Este de remarcat o reducere al caracterului
supranaţional al sistemul instituţional al Tratatelor C.E.E.şi C.E.E.A. faţă de
sistemul C.E.C.O., de exemplu, cu privire la atribuţiile Comisiei, la acţiunile ce se
derulează in faţa Curţii de Justiţie Clauzele materiale. Cea mai mare parte a
clauzelor din tratate definesc regimul economic şi social, pe care ele insele le-au
instiuit. Astfel, din punct de vedere al tehnicii juridice folosite in redactarea
clauzelor materiale distingem două tratate speciale, numite şi tratate de integrare
sectorială - T.C.E.C.O. şi T.C.E.E.A.- şi un tratat- cadru- T.C.E.384 Tratatul
C.E.C.O. conţinea o codificare completă şi detaliată a regimului aplicabil statelor
membre şi intreprinderilor in sectorul cărbune-oţel. Tratatul realizează o adevărată
legislaţie in sectorul amintit, lăsand Inaltei Autorităţi decat misiunea de executare.
Pentru realizarea unei integrări economice de ansamblu, clauzele materiale ale
Tratatului C.E. formulează obiective de atins şi principii ce stau la baza
instituţiilor. In ,,cadrul,, astfel definit de tratat, se elaborează o legislaţie cu totul
specială, in materie de politici comune, dar şi pentru libera circulaţie a lucrătorilor,
sau libertatea de stabilire. Clauzele materiale ale Tratatului C.E.E.A. se impart
intre cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. De aceea competenţele
incredinţate instituţiilor sunt mai mult operaţionale decat normative Din punct de
vedere al naturii efectelor dispoziţiile materiale ale tratatelor distingem intre
dispoziţii direct aplicabile (de exemplu, regulamentele) care dau naştere la drepturi
pentru particulari şi de care aceştia se pot prevala in faţa instanţelor naţionale ale
statelor membre, şi dispoziţii care trebuie să facă obiectul unei prealabile măsuri
de aplicare din partea fie a instituţiilor fie a statelor membre (de exemplu,
directivele sau deciziile)Clauzele finale ale tratatelor au in vedere modalităţile de
ratificare şi de revizuire, convenite de părţile contractante, modalităţile de intrare in
vigoare ale tratatelor Tratate solemne, tratatele comunitare sunt ratificate de către
fiecare stat contractant potrivit regulilor constituţionale respective, neputand intra
in vigoare decat după depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor
semnatarilor. In această privinţă, literatura juridică, a arătat, cu referire la Tratatul
originar C.E.E., caracterul de self-executing al Tratatului, adică, in baza ratificării,
tratatul devin lege in cadrul statelor membre şi trebuie aplicat in mod direct de
către tribunalele naţionale. Sarcina de punere a lor in aplicare revine in primul rand
instituţiilor comunitare in temeiul art 4 C.E., iar drepturile şi obligaţiile pe care el
le stabileşte nu există pur şi simplu intre statele membre pe o bază internaţională
reciprocă, ci pe baza unui set complex de relaţii intre statele membre, cetăţenii lor
şi instituţiile comunitare Caracterul de autoritate al tratatelor ,,Regulile din
tratate se situează in varful ierarhiei ordinii juridice comunitare, ele au prioritate in
raport cu celelalte acte comunitare (dreptul derivat sau dreptul născut din relaţiile
exterioare al Comunităţilor,,. Această prioritate este garantată de o serie de acţiuni
ce pot fi deduse in faţa Curţii de Justiţie care sancţionează ,, incălcarea tratatelor.
Convenţiile intre statele membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare In
principiu, Tratatele institutive sunt singura sursă de drept comunitar, dar in baza
acestora, statele membre şi-au conservat dreptul de a incheia intre ele acorduri şi
convenţii. ,,Aceste acorduri constituie neandoielnic un izvor de drept comunitar, in
măsura in care, negociate in executarea tratatelot, sunt destinate să le
completeze,,. Astfel, potrivit art. 293 C.E., statele membre vor incepe negocieri
intre ele, dacă este nevoie, in vederea incheierii de acorduri, in diverse domenii,
pentru a garanta cetăţenilor lor: - protecţia persoanelor, exercitarea şi protecţia
drepturilor in condiţiile acordate de fiecare stat propriilor cetăţeni; - eliminarea
dublei impuneri in interiorul Comunităţii; - recunoaşterea reciprocă a societăţilor in
sensul alineatului 2 din articolul 48, menţinerea personalităţii juridice in cazul
transferării sediuluidintr-o ţară in alta şi posibilitatea fuziunii unor societăţi supuse
unor legislaţii naţionale diferite; - simplificarea formalităţilor privitoare la
recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărarilor judecătoreşti, precum şi a
sentinţelor arbitrale. Au fost incheiate convenţii intre statele membre care, deşi nu
au in mod direct fundamentul juridic in art. 239 din T.C.E. sau intr-o altă dispoziţie
specificăa unuia din tratatele institutive, obiectul lor este in stransă legătură cu
executarea tratatelor : - Convenţia din 29. 02. 1968. cu privire la recunoaşterea
reciprocă a societăţilor; - Convenţia de la Bruxelles din 27. 09. 1968 cu privire la
competenţa judiciară şi executarea hotărarilor in materie civilă şi comercială; -
Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor
contractuale; - Convenţii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 10. 1973)
şi comunitare (Luxemburg 15. 12. 1989)393; - Convenţia din 23. 07. 1990
referitoare la eliminarea dublei impuneri in cazul corectării beneficiilor
intreprinderilor asociate,etc. Acordurile incheiate de reprezentanţii statelor
membre in cadrul Consiliului. Statele membre pot incheia acorduri in formă
simplificată, nesupuse ratificării. Aceste acorduri iau forma acordurilor
reprezentanţilor statelor membre reuniţi in cadrul Consiliului Comunităţilor
Europene (U.E.). Alte acorduri intre statele membre incheiate intr-un domeniu de
competenţă comunitară, respectiv o materie care a fost omisă de Tratat (de
exemplu, politica energetică). Cu privira la această problemă s-a pus intrebarea
dacă, instituţiile comunitare se abţin, sau se impune o revizuire a Tratatului?
Statele membre au acoperit această lacună ,,prin incheierea sau pregătirea unor
convenţii sau acorduri, creand astfel reguli de drept originale,, in domenii
precum: politica energetică, proprietatea industrială, falimentul (proiectul de
Convenţie privind falimentul, lichidarea, aranjamentele, concordatul şi alte
procedure similare, stabilit de Consiliu in 1995, care n-a fost semnat totuşi de
statele membre; un Regulament – 1346/2000 – adoptat de Consiliu la 29. 05. 2000.
privind procedurile de insolvabilitatereţine elementele esenţiale ale acestui
proiect)397. Prin asemenea convenţii statele membre au creat reguli de drept noi,
ce ţin locul funcţiei legislative pe care tratatul n- a exercitat-o. După anul 1970,
cel mai frecvent s-a recurs la dispoziţiile art 308 C.E. care precizează: Dacă
realizarea – in cadrul funcţionării pieţei comune – a unui obiectiv al Comunităţii
impune o acţiune a Comunităţii, fără ca prezentul Tratat să fi prevăzut puterile de
acţiune cerute in acest scop, Consiliul ia măsurile adecvate hotărand in
unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.
Domenii diverse sunt vizate, prin folosirea ca temei juridic al acestui articol, fără a
fi necesară revizuirea Tratatului: uniunea economică şi monetară, politica
regională, politica mediului, mecanismele financiare corectoare, relaţiile cu ţările
din Europa de est398. Recurgand la art. 308 C.E. este pusă in evidenţă alături de
competenţele de atribuţie şi implicite ale Comunităţilor şi o competenţă subsidiară
a acestora.
Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de instituţiile comunitare O
caracteristică principală care distinge Comunităţile europenede organizaţiile
internaţionale clasice, şi care o apropie de ordineajuridică internă este capacitatea
de a crea reguli de drept, incredinandastfel anumitor organe, pentru a exercita după
o procedură prestabilită, o putere normativă comparabilă cu o putere legislativă
naţională redactorii tratatelor s-au ferit să utilizeze termenii ,,lege,,sau ,,legislaţie,,
Curtea de Justiţie n-a ezitat acest lucru, referindu-se laT.C.E. ca reprezentand
,,sistemul legislativ al Comunităţii,, sau ,,puterea legislativă a Comunităţii,,.
Tratatul de la Amsterdam se referă la Consiliu in art. 207 C.E. ,,acţionand in
calitatea sa de legislator,, pentru ca apoi ,,Declaraţia nr. 39 anexată la Actul final să
facă referire la caliatatea instituţiilor de a redacta legislaţie
comunitară.Termenul ,,act comunitar,, inseamnă orice instrument legislative sau
administrativ, adoptat de autorităţile administrativ, iar actul denumit comfort letter
– scrisoare administrativă informală, care putea fi adoptat de Comisie potrivit
dreptului comunitaral concurenţei a fost considerat ca şi un regulament de bază.
Dreptul derivat nu trebuie să contravină dreptului primar, in caz contrar el va fi
lipsit de efecte juridice. De asemenea, trebuie să fie conform obiectivelor
fundamentale, generale ale Comunităţilor, şi obiectivelor cu caracter specific –
care sunt infăptute prin intermediul diverselor politici comunitare şi principiilor
generale ale dreptului comunitar. Actele comunitare sunt definite in art. 249
C.E.: ,,Pentru indeplinirea misiunilor şi in condiţiile prestabilite…de tratat,
Parlamentul European impreună cu Consiliul, Consiliul şi Comisia, hotărăsc
regulamente şi directive iau decizii şi formulează recomandări şi avize. Articolul
161 din Tratatul Euratom este identic.De reţinut că, nici art. 249 şi nici o altă
dispoziţie comunitară nu stabileşte o ierarhie intre categoriile de acte enumerate
,,nici una neavand vocaţia să se impună celelilalte,,. Incercări de
ierarhizare,nereuşiete insă, au fost intreprinse de Tratatul de la Mastricht şi
Amsterdam. De asemenea, nu se face vreo deosebire intre instituţii in privinţa
acordării unora dintre ele competenţa adoptării de mai multe acte, de toate
categoriile de acte, sau numai de o categorie. Fiecare instituţie acţionează in
limitele atribuţiunilor ce le sunt incredinţate prin prezentul tratat potrivit scopurilor
şi in condiţiile stabilite in Tratat. Prin urmare instituţiile nu posedă o autorizare
generală de a adopta astfel de acte. Instituţiile comunitaremai pot aadopta şi alte
acte care nu au natura celor menţionate in art. 249 C.E.: - acte de modificare a unor
prevederi ale Tratatului C.E. ori al infiinţării de diverse comitete şi comisii
auxiliare, in procedura bugetară; - acte comunitare specifice sau nenumite
adoptate de Comisie sub forma unor declaraţii prin care se aduc la cunăştinţă
criteriile pentru examinarea cazurilor individuale in cadrul conduitei concurenţiale
şi a ajutoarelor de stat; - acte adoptate de Parlament sub forma unor rezoluţii sau de
Consiliu sub formă de concluzii (fără efecte juridice) prin care, de exemplu se
prezintă o situaţie, se poate atrage atenţia asupra unor urgenţe unor măsuri, se
invită sau se solicită organelor abilitate să adopte măsuri sau să contribuie la luarea
lor, se solicită acordarea de priorităţi etc. - acordurile interinstituţionale –incadrate
din categoria actelor nenumite- considerate a fi mai apropiate de de declaraţiile
politice de intenţie decat de angajamentele juridice formale ceea ce obligă intr-un
sens textual precis.
Tema 4
Structura Parlamentului European.
Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt
aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii
statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în
adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.) care influenţează viaţa
fiecărui cetăţean
Preşedintele şi funcţiile sale Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi
jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară, el reprezintă Parlamentul în
relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare. Asistat de 14 vicepreşedinţi,
Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale organelor sale
constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), precum şi dezbaterile din şedinţele
plenare. În fiecare an, se organizează douăsprezece perioade de sesiune la
Strasbourg şi alte şase perioade de sesiune suplimentare la Bruxelles.Preşedintele
se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului şi
garantează, prin arbitrajul său, buna desfăşurare a tuturor activităţilor acestei
instituţii şi ale organelor sale constitutive. Preşedintele reprezintă Parlamentul în
afacerile juridice şi în toate relaţiile externe.
Acesta se pronunţă cu privire la toate problemele internaţionale majore şi face
recomandări menite să consolideze Uniunea Europeană. În deschiderea fiecărei
reuniuni a Consiliului European, Preşedintele Parlamentului prezintă punctul de
vedere şi preocupările acestei instituţii referitoare la subiecte specifice şi la
punctele înscrise pe ordinea de zi. În urma adoptării de către Parlament a bugetului
Uniunii Europene în a doua lectură, Preşedintele îl semnează, acesta devenind
astfel operaţional. Preşedintele PE semnează, alături de Preşedintele Consiliului,
toate actele legislative adoptate prin procedura de codecizie.
Deputatii Parlamentul European este alcătuit din 736 de deputaţi aleşi în cele 27 de
state membre ale Uniunii Europene extinse. Din 1979, deputaţii sunt aleşi prin vot
universal direct pentru o perioadă de cinci ani. Fiecare stat membru hotărăşte cu
privire la modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând, însă, aceleaşi reguli
democratice: egalitatea între sexe şi votul secret. În toate statele membre, cetăţenii
au drept de vot la 18 ani, excepţie făcând Austria, unde aceştia au drept de vot la
16 ani. Alegerile europene respectă deja o serie de reguli comune: votul universal
direct, reprezentarea proporţională şi un mandat de cinci ani care se poate reînnoi.
Ca regulă generală, locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporţional cu
populaţia fiecărui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un număr fix de
locuri, maximum 99 şi minimum 5. Paritatea bărbaţi-femei: reprezentarea femeilor
în Parlamentul European este în continuă creştere. În prezent, mai mult de o treime
din deputaţi sunt femei. Deputaţii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles,
Strasbourg şi circumscripţiile lor electorale. La Bruxelles, participă la reuniunile
comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice, precum şi la perioadele de
sesiune suplimentare. La Strasbourg, participă la douăsprezece perioade de
sesiune. În paralel cu aceste activităţi, deputaţii trebuie să aloce timp şi
circumscripţiilor lor electorale. Deputaţii în Parlamentul European nu se grupează
în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. Aceştia îşi
exercită mandatul în mod independent. Deputaţii în Parlamentul European, ale
căror atribuţii sunt din ce în ce mai importante, influenţează toate domeniile vieţii
cotidiene a cetăţenilor Uniunii: mediul, protecţia consumatorilor, transporturile,
precum şi educaţia, cultura, sănătatea etc. Noul statutul al deputaţilor a intrat în
vigoare la 14 iulie 2009. Acesta asigură o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte
regulile şi condiţiile de muncă ale deputaţilor, introducând totodată acelaşi salariu
pentru toţi deputaţii, plătit din bugetul UE.
Grupuri politice Deputaţii se constituie în grupuri politice; aceştia nu se grupează
în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. În prezent, există
7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European. Fiecare grup politic îşi asigură
organizarea internă, prin desemnarea unui preşedinte (sau a doi preşedinţi, în cazul
anumitor grupuri), a unui birou şi a unui secretariat. Distribuţia locurilor
deputaţilor în hemiciclu se face în funcţie de apartenenţa politică, de la stânga la
dreapta, cu acordul preşedinţilor de grup. Numărul minim de deputaţi necesar
pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puţin o pătrime din state membre
trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparţine unui singur
grup politic. Unii deputaţi nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz,
deputaţi neafiliaţi. Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile
politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare şi depun
amendamente. Grupul politic adoptă o poziţie în urma consultărilor din cadrul său.
Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot.
Comisiile Parlamentare. În vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentului,
deputaţii se constituie în comisii permanente specializate pe anumite
domenii.Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 24 până
la 76 de deputaţi şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat. Componenţa
politică a comisiilor o reflectă pe cea a şedinţei plenare. Comisiile parlamentare
se reunesc o dată sau de două ori pe lună la Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt
publice. În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi
adoptă propuneri legislative şi rapoarte din proprie iniţiativă. Deputaţii examinează
propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care
sunt prezentate în cadrul şedinţelor plenare. De asemenea, Parlamentul poate
constitui subcomisii şi comisii speciale temporare pentru gestionarea unor
probleme specifice, precum şi comisii oficiale de anchetă în cadrul competenţelor
sale de control, pentru a investiga alegaţiile şi modul de administrare a legislaţiei
UE. Preşedinţii de comisie coordonează lucrările acestora în cadrul Conferinţei
preşedinţilor de comisie.
Delegatiile Parlamentului European colaborează cu parlamentele ţărilor care nu fac
parte din Uniunea Europeană. Delegaţiile joacă un rol important în sprijinirea
extinderii influenţei Europei la nivel mondial. Există 35 de delegaţii, fiecare fiind
alcătuită din aproximativ 15 deputaţi europeni. Se pot distinge două categorii de
delegaţii: a)Delegaţii interparlamentare, a căror misiune constă în menţinerea
relaţiilor cu parlamentele ţărilor din afara Uniunii Europene care nu şi-au depus
candidatura pentru aderare b)Comisii parlamentare mixte, care menţin contactul
cu parlamentele ţărilor candidate la aderare şi cu statele care au semnat acorduri de
asociere cu Comunitatea. Parlamentul are, de asemenea, cinci Adunări
parlamentare, care reunesc deputaţii Din Parlamentul European şi parlamentari din
Africa, Caraibe şi Pacific (Delegaţia Parlamentului European la Adunarea
Parlamentară Paritară ACP-UE), din zona mediteraneană (Delegaţia Parlamentului
European la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană), America Latină
(Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană) şi ţările din NATO.
Preşedinţii de delegaţie coordonează lucrările delegaţiilor în cadrul Conferinţei
preşedinţilor de delegaţie.
Organele politicwe Conferinţa preşedinţilor este alcătuită din preşedinţii
grupurilor politice şi Preşedintele Parlamentului European. Aceasta organizează
lucrările Parlamentului şi hotărăşte cu privire la toate chestiunile referitoare la
programarea legislativă: calendarul şi ordinea de zi a şedinţelor plenare;
componenţa comisiilor, a delegaţiilor şi repartizarea competenţelor între acestea;
programarea legislativă.De asemenea, Conferinţa joacă un rol important în relaţiile
Parlamentului European cu celelalte instituţii comunitare, cu ţările terţe şi cu
organizaţiile extracomunitare.Biroul este alcătuit din Preşedintele Parlamentului
European, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori, cu statut de observatori, aleşi de
Adunare pe o perioadă de doi ani şi jumătate, care se poate reînnoi.Biroul
coordonează funcţionarea internă a Parlamentului:estimarea bugetului
Parlamentului European; organizarea administrativă şi financiară; Secretariatul şi
serviciile subordonate acestuia.Chestorii sunt responsabili, în funcţie de orientările
stabilite de către Birou, de chestiunile administrative şi financiare care îi privesc
direct pe deputaţi. În cadrul Biroului, cei 5 chestori au un rol consultativ.Aceştia se
asigură că deputaţii dispun de infrastructura necesară exercitării mandatului lor.
Secretariatul General Parlamentul European este asistat de un Secretariat
General.
Aproximativ 4600 de funcţionari, selectaţi prin concurs din toate ţările Uniunii şi
aflaţi sub autoritatea unui Secretar General, lucrează pentru Parlamentul
European.Grupurile politice dispun de propriii lor colaboratori, iar deputaţii de
asistenţi parlamentari.Parlamentul European se distinge de alte organizaţii
internaţionale prin obligaţia de a asigura un multilingvism integral.Parlamentul
lucrează în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene - 23 de limbi după aderarea
României şi a Bulgariei şi după ce irlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a
Uniunii Europene din 2007. Toate documentele din cadrul şedinţelor plenare
trebuie traduse în 22 dintre aceste limbi, o excepţie parţială aplicându-se în cazul
limbii irlandeze, numai anumite documente fiind traduse în această
limbă.Parlamentul European pune la dispoziţie, de asemenea, un serviciu de
interpretare, astfel încât fiecare deputat să se poată exprima în limba sa maternă.
Parlamentul European este, aşadar, cel mai mare angajator din lume de interpreţi şi
traducători, aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei.Secretariatul
General se află la Luxemburg şi la Bruxelles.
Comisia Europeană, gardianul tratatelor şi organul executiv al Comunităţii,
lucrează în strânsă colaborare cu Parlamentul European.Comisia prezintă, explică
şi susţine propuneri legislative în faţa comisiilor parlamentare şi este obligată să
ţină seama de modificările solicitate de Parlament.Comisia participă la toate
şedinţele plenare ale Parlamentului European şi trebuie să îşi justifice politicile
atunci când un deputat solicită acest lucru.Comisia este obligată să răspundă
întrebărilor scrise şi orale ale deputaţilor.
Consiliul Uniunii Europene, celălalt organ legislativ al Uniunii, alcătuit din
miniştrii statelor membre, participă la lucrările Parlamentului European.
Preşedinţia Consiliului este deţinută prin rotaţie de fiecare stat membru, pentru o
perioadă de şase luni. Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de Preşedintele
său, poate interveni în oricare dintre dezbaterile din cadrul şedinţelor plenare. La
începutul fiecărui mandat, Preşedintele Consiliului Uniunii Europene îşi prezintă
programul în faţa Parlamentului European reunit în şedinţă plenară şi iniţiază o
dezbatere cu deputaţii. La sfârşitul celor 6 luni de mandat, Preşedintele prezintă în
faţa Parlamentului European bilanţul său politic.Consiliul European reuneşte, de
cel mult patru ori pe an, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre şi Preşedintele
Comisiei. Consiliul stabileşte orientările politice generale ale Uniunii Europene. La
sfârşitul fiecărei reuniuni la nivel înalt, Preşedintele Consiliului European prezintă
Parlamentului un raport cu privire la rezultatele activităţii acestuia.
Competenţele şi procedurile Parlamentului

Parlamentul European cu sediul la Strasbourg este adunarea reprezentativă a celor


460 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene, urmand ca după extinderea din
2007 să reprezinte aproape 490 de milioane de europeni. In mare, tendinţele
europene din statele membre se reflectă in fracţiunile politice de pe scena
europeană. Parlamentul are trei puteri importante:
 Puterea legislativă reprezintă adoptarea legilor europene (foi de parcurs,
ordonanţe, decizii).
 Puterea bugetară, deci poate să exercite o influenţă asupra cheltuielilor
comunităţii.
 Puterea de supraveghere democratică se exercită asupra Comisiei Europene.
PE işi spune părerea despre numirea membrilor comisiei şi poate să depună o
moţiune impotriva acesteia.
La fiecare revizuire a tratatelor, competenţele Parlamentului European în cadrul
sistemului instituţional comunitar nu au încetat să crească. Astăzi, Parlamentul
European se impune ferm în calitatea sa de colegislator, are competenţe bugetare şi
exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene.
Competenţa legislativă Parlamentul European împarte competenţa legislativă cu
Consiliul Uniunii Europene. El are deci puterea de a adopta legi europene
(directive, regulamente etc.).De asemenea, poate accepta, modifica sau respinge
conţinutul legislaţiei europene. Cum se desfăşoară, concret, procesul legislativ?
Deputatul în Parlamentul European întocmeşte, în cadrul unei comisii
parlamentare, un raport privind o propunere de „text legislativ” prezentată de către
Comisia Europeană, singura instituţie care are drept de iniţiativă legislativă.
Comisia parlamentară votează acest raport şi, eventual, îl modifică. Parlamentul îşi
exprimă poziţia prin revizuirea şi adoptarea în şedinţă plenară a textului. Acest
proces se repetă o dată sau de mai multe ori, în funcţie de tipul de procedură şi de
ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul. În ceea ce priveşte adoptarea actelor
legislative, se face distincţie între procedura legislativă obişnuită (codecizia), care
plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, şi procedurile legislative
speciale, care se aplică doar în cazuri specifice în care Parlamentul are doar rol
consultativ. În ceea ce priveşte problemele „sensibile” (cum ar fi politica
industrială, politica agricolă, fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decât un
aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede că
procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar propunerea
nu poate dobândi forţă de lege decât dacă Parlamentul şi-a dat avizul. În acest caz,
Consiliul nu are competenţa de a lua singur o decizie.Parlamentul are
competenţă de iniţiativă politică Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte
Consiliului propuneri legislative. Parlamentul joacă un rol real în crearea de noi
texte legislative: el examinează programul anual de lucru al Comisiei şi indică
actele care doreşte să fie adoptate.
Codecizie Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht
privind Uniunea Europeană (1992) şi a fost extinsă şi eficientizată prin Tratatul de
la Amsterdam (1999).Codecizia devine procedura legislativă ordinară, acordând
astfel aceeaşi importanţă Parlamentului şi Consiliului Uniunii Europene într-o
gamă largă de domenii (de exemplu: transport, mediu şi protecţia consumatorilor).
Două treimi dintre legile europene sunt adoptate în comun de către Parlamentul
European şi Consiliu. Comisia trimite propunerea sa Parlamentului şi Consiliului.
Aceste instituţii o examinează şi o discută în două lecturi succesive. Dacă nu ajung
la un acord după a doua lectură, propunerea este transmisă unui Comitet de
conciliere format dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi ai
Parlamentului. Reprezentanţii Comisiei asistă, de asemenea, la întrunirile
Comitetului de conciliere şi participă la discuţii. Odată ce Comitetul ajunge la un
acord, textul convenit este trimis Parlamentului şi Consiliului pentru o a treia
lectură, astfel încât acesta să poată fi adoptat în final ca text legislativ.Acordul final
al celor două instituţii este indispensabil pentru adoptarea textului. Chiar şi în cazul
în care Comitetul de conciliere convine asupra unui text comun, Parlamentul poate
respinge actul propus cu majoritatea absolută a membrilor săi.
Procedura de codecizie Lectura 1 Comisia prezintă simultan Parlamentului şi
Consiliului o propunere legislativă. Parlamentul adoptă amendamente şi le
transmite Consiliului. În cazul în care Consiliul este de acord cu rezultatul primei
lecturi în Parlament: textul legislativ este adoptat. Lectura 2 În cazul în care nu
acceptă votul Parlamentului, Consiliul adoptă o poziţie comună. Dacă Parlamentul
aprobă poziţia comună sau nu se pronunţă, textul legislativ este adoptat în forma
poziţiei comune. Parlamentul depune din nou amendamentele care nu au fost
reţinute în poziţia comună. În cazul în care Consiliul aprobă modificările, textul
legislativ este adoptat. În cazul în care Consiliul le refuză, se convoacă un Comitet
de conciliere (format din 27 de membri din partea Parlamentului şi 27 de membri
din partea Consiliului), care va încerca să reconcilieze poziţiile celor două
instituţii. Parlamentul poate respinge poziţia comună printr-o majoritate absolută a
membrilor săi; în acest caz, textul legislativ este respins. Lectura 3 Comitetul de
conciliere adoptă un „proiect comun” pe baza poziţiei comune şi a
amendamentelor PE propuse în cadrul celei de-a doua lecturi.În cazul în care
Parlementul şi Consiliul îl aprobă, textul legislativ este adoptat.În cazul în care
Comitetul de conciliere nu reuşeşte să adopte un proiect comun, actul propus se
consideră neadoptat.
Competenta bugetara Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene
constituie împreună autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabileşte, în
fiecare an, cheltuielile şi veniturile acesteia. Procedura de examinare şi apoi de
adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârşitul lunii decembrie.În ceea
ce priveşte cheltuielile obligatorii (cum ar fi cheltuielile agricole şi cheltuielile
legate de acordurile internaţionale), decizia finală aparţine Consiliului. În ceea ce
priveşte cheltuielile „neobligatorii” (alte cheltuieli), decizia aparţine Parlamentului,
care hotărăşte în strânsă colaborare cu Consiliul. Parlamentul European şi
Consiliul trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în perspectivele
financiare multianuale. Cum este adoptat bugetul? Principiul anualităţii
bugetului înseamnă că acesta este adoptat pentru un an (anul bugetar începe la 1
ianuarie şi se termină la 31 decembrie). Comisia pregăteşte un proiect preliminar
de buget, pe care îl transmite Consiliului Uniunii Europene. Pe baza acestuia,
Consiliul întocmeşte un proiect de buget, pe care îl transmite Parlamentului
European pentru o primă lectură. Parlamentul modifică proiectul în funcţie de
priorităţile sale politice şi îl retrimite Consiliului, care, la rândul său, poate să îl
modifice înainte de a-l retransmite Parlamentului European. Parlamentul adoptă
sau respinge bugetul modificat în a doua lectură. Preşedintele Parlamentului
European este cel care adoptă forma finală a bugetului. Pe parcursul acestei
proceduri bugetare, Parlamentul face modificări şi propune amendamente la
proiectul de buget propus de către Consiliu şi Comisie. Bugetul nu poate fi
executat înainte de a fi semnat de către Preşedintele Parlamentului European. Cum
este controlat bugetul? Comisia pentru control bugetar supraveghează în
permanenţă cheltuielile Uniunii. Parlamentul European, la recomandarea
Consiliului Uniunii Europene, aprobă descărcarea de gestiune a Comisiei privind
execuţia bugetară.
Bugetul UE Uniunea Europeană nu percepe direct niciun fel de taxe. Prin urmare,
bugetul Uniunii Europene este finanţat din patru „resurse proprii”, puse la
dispoziţie de către statele membre după consultarea Parlamentului European. Cele
patru „resurse proprii” sunt: taxe vamale (din tariful vamal comun aplicat
schimburilor comerciale cu ţările terţe) - aproximativ 10% din venituri; impozite
agricole (percepute asupra produselor agricole importate din ţările din afara
Uniunii Europene) - aproximativ 1% din venituri; „resursa TVA” (contribuţie a
statelor membre echivalentă cu o TVA de 1% aplicată unei baze de impozitare
armonizate) - aproximativ 14% din resursele totale; „resursa PNB” (contribuţie a
fiecărui stat membru, calculată pe baza cotei sale parte din Produsul Naţional Brut
comunitar total, cu o rată maximă de 1,27%) - aproximativ 60% din resursele
globaleÎn cadrul Bugetului Uniunii Europene trebuie să existe un echilibru între
venituri şi cheltuieli.
Procedura bugetara. 1)Comisia întocmeşte proiectul preliminar de buget.
Consiliul adoptă proiectul de buget. Parlamentul examinează în primă lectură
proiectul de buget şi poate vota amendamente Proiectul de buget modificat este
examinat de către Consiliu în a doua lectură. Consiliul transmite Parlamentului un
proiect de buget revizuit. Parlamentul depune din nou amendamentele adoptate în
prima lectură şi respinse de către Consiliu. Proiectul de buget modificat este
adoptat sau respins de către Parlamentul European în cea de-a doua lectură.
Preşedintele Parlamentului European adoptă bugetul final. Această procedură de
adoptare a bugetului, care durează mai bine de opt luni, are loc în anul anterior
exerciţiului financiar la care se referă bugetul. 2)Comisia execută bugetul general
anual pe propria răspundere. 3) Curtea de Conturi verifică execuţia bugetului anual
pentru anul precedent şi îşi publică Raportul anual. Consiliul examinează
observaţiile Curţii de Conturi şi propune o recomandare. Parlamentului European.
Parlamentul European acordă Comisiei descărcarea de gestiune pe baza unei
recomandări a Comisiei sale pentru control bugetar. Descărcarea conţine în general
recomandări privind ameliorarea execuţiei bugetului următor. Parlamentul poate,
de asemenea, să refuze acordarea descărcării de gestiune.
Competenta de control Parlamentul European deţine o importantă competenţă de
control a activităţilor Uniunii Europene. Care sunt mijloacele sale de exercitare a
controlului? Dreptul de petiţionare al cetăţenilor Fiecare cetăţean european are
dreptul de a adresa o petiţie Parlamentului şi de a solicita remedierea unor
probleme care ţin de domenii din sfera de activitate a Uniunii Europene. De
asemenea, Parlamentul numeşte un Ombudsman, care încearcă să găsească o
soluţie amiabilă pentru plângerile persoanelor împotriva instituţiilor sau organelor
comunitare. Anchetele. Parlamentul European are, de asemenea, competenţa de a
numi comisii de anchetă care să investigheze cazurile de încălcare sau aplicare
defectuoasă a dreptului comunitar de către statele membre. O comisie de acest gen
a fost înfiinţată, de exemplu, în momentul apariţiei bolii „vacii nebune”, lucru care
a dus la crearea unei agenţii veterinare europene. Dreptul Parlamentului la o cale
de atac în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene Acţiunea în anulare
a unui act adoptat în conformitate cu dreptul comunitar. Acţiunea în constatarea
abţinerii de a acţiona împotriva Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene, dacă
acestea nu îşi îndeplinesc obligaţiile. Controlul financiar Parlamentul European
dispune de o competenţă de control în domeniul economic şi monetar.
Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comitetului Director al Băncii Centrale
Europene trebuie să obţină aprobarea Parlamentului European înainte de a fi
numiţi de către Consiliu. Preşedintele BCE prezintă raportul anual în faţa
Parlamentului European, reunit în şedinţă plenară.
Controlul asupra Comisiei şi Consiliului Parlamentul European exercită un
control democratic asupra Comisiei; există, de asemenea, un anumit control
parlamentar al activităţilor Consiliului Preşedintele Comisiei este numit de către
Consiliu cu majoritate de voturi. Parlamentul aprobă sau respinge numirea
propusă. Apoi, de comun acord cu Preşedintele desemnat, statele membre numesc
comisarii. Colegiul comisarilor trebuie să fie apoi aprobat în ansamblul său de
către Parlament. Parlamentul are putere de cenzură faţă de Comisie; acesta este un
drept fundamental care poate fi exercitat de către deputaţii în Parlamentul
European pentru a asigura controlul democratic al Uniunii Europene. Parlamentul
poate obliga Colegiul comisarilor, în ansamblul său, să demisioneze.Comisia
prezintă periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al Comisiei
privind funcţionarea Comunităţilor Raportul anual privind execuţia bugetului Prin
examinarea acestor rapoarte, Parlamentul îşi poate exercita competenţa de
control.Unul dintre mijloacele de exercitare a controlului de către Parlamentul
European este adresarea de întrebări scrise şi orale de către deputaţi Consiliului şi
Comisiei. Parlamentul are o putere de iniţiativă politică: el poate solicita Comisiei
să prezinte o propunere Consiliului Uniunii Europene. Parlamentul invită periodic
Comisia şi Consiliul Uniunii Europene să dezvolte politicile existente sau să
iniţieze altele noi. La începutul mandatului, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului
prezintă Parlamentului programul său, iar la sfârşitul mandatului prezintă un raport
privind rezultatele obţinute.
Parlamentul şi Consiliul European Consiliul European, format din şefii de stat
şi de guvern, se întruneşte de cel mult patru ori pe an. Preşedinţia Consiliului
European este deţinută, prin rotaţie, de către fiecare stat membru, pentru o perioadă
de şase luni. Consiliul European dă impulsul necesar dezvoltării Uniunii şi
stabileşte atât orientările generale, cât şi priorităţile politice ale acesteia, ţinând
cont de recomandările Parlamentului. Fiecare reuniune la nivel înalt începe cu o
declaraţie a Preşedintelui Parlamentului European, care expune principalele poziţii
ale instituţiei pe care o reprezintă cu privire la diversele subiecte care vor fi
abordate de către şefii de stat şi de guvern. La sfârşitul fiecărei reuniuni la nivel
înalt, Preşedintele Consiliului European prezintă Parlamentului un raport privind
rezultatele şi iniţiază o dezbatere cu deputaţii europeni.
Parlamentul: rolul său politic

Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională unde iau cuvântul


numeroşi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul
acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi,
prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.
Politica externa Parlamentul European este consultat de către Consiliu cu privire
la aspectele principale şi orientările fundamentale ale Politicii Externe şi de
Securitate Comune (PESC). Parlamentul poate adresa Consiliului întrebări şi
recomandări. PESC coordonează politicile externe ale statelor membre ale
Uniunii.Parlamentul este informat cu regularitate de către Consiliu cu privire la
evoluţia politicii externe şi de securitate şi poate adresa acestuia întrebări şi
recomandări. Prin intermediul Comisiei pentru afaceri externe, Parlamentul
European se află permanent în contact cu Înaltul Reprezentant al UE pentru PESC,
precum şi cu comisarul european pentru relaţii externe. Parlamentul European îşi
dă avizul conform pentru aderarea unor noi state la Uniunea Europeană şi este
consultat cu privire la acordurile internaţionale, cum ar fi acordurile de asociere
sau de cooperare comercială încheiate între UE şi ţările terţe.
Globalizarea Parlamentul European ajută Uniunea Europeană să joace un rol
veritabil în procesul de globalizare. Parlamentul European participă în mod activ
la dezbaterile privind globalizarea. Acesta urmăreşte îndeaproape lucrările
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). OMC este organizaţia internaţională
în cadrul căreia ţările semnatare definesc reguli privind comerţul
internaţional.Parlamentul European îşi dă avizul conform cu privire la rezultatul
negocierilor purtate de către Uniunea Europeană în cadrul OMC, prin recomandări
adresate Comisiei Europene, principalul negociator al Uniunii. Parlamentul
subliniază faptul că trebuie luate în considerare dificultăţile specifice întâmpinate
de ţările în curs de dezvoltare. Parlamentul European îşi coordonează acţiunile în
vederea apărării intereselor cetăţenilor în contextul actual al globalizării.
Parlamentul solicită crearea unei adunări parlamentare pe lângă OMC pentru a
permite fiecărui cetăţean să înţeleagă mecanismele OMC şi deciziile luate în cadrul
acesteia. Deputaţii în Parlamentul European doresc, aşadar, să sporească
transparenţa activităţilor OMC. Parlamentul subliniază necesitatea de a progresa
spre o globalizare a drepturilor cetăţenilor care să garanteze o justiţie socială şi o
democraţie mondială. În concluzie, Parlamentul îşi poate pune în valoare opiniile
privind regulile de funcţionare a economiei mondiale.
Apararea drepturilor omului Protecţia drepturilor omului în lume reprezintă o
prioritate absolută a Parlamentului European. Comisia pentru afaceri externe a
Parlamentului, cu sprijinul subcomisiei pentru drepturile omului, se ocupă în mod
direct de problema apărării drepturilor omului în afara Uniunii. În fiecare an,
Parlamentul European prezintă un raport privind situaţia drepturilor omului în
ţările terţe şi un raport privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului în
interiorul Uniunii. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la orice
decizie de a suspenda un acord cu o anumită ţară din motive legate de drepturile
omului. Parlamentul poate astfel să exercite presiuni asupra ţării respective pentru
ca aceasta să elibereze prizonieri politici sau să adere la acorduri internaţionale de
protecţie a drepturilor omului. În fiecare perioadă de sesiune, adică o dată pe lună,
Parlamentul European dezbate cazuri de încălcare a drepturilor omului, a
democraţiei şi a statului de drept. Parlamentul a adoptat o serie de rezoluţii care
condamnă guvernele responsabile de încălcarea drepturilor omului. Hemiciclul
este, aşadar, un forum internaţional în care se poate interveni pentru a atrage
atenţia deputaţilor şi cetăţenilor cu privire la încălcarea drepturilor omului în
anumite ţări. În 1988, Parlamentul European a instituit Premiul Saharov pentru
libertatea de gândire. Acesta este atribuit, în fiecare an, unei personalităţi sau unei
organizaţii internaţionale care, asemenea fizicianului nuclear rus Andrei Saharov,
laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1975, s-a distins în domeniul drepturilor
omului.
Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie Libertatea, securitatea şi justiţia sunt
trei domenii de maximă importanţă pentru cetăţenii europeni. Uniunea Europeană
a creat un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie care respectă Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii, precum şi tradiţiile şi sistemele juridice ale fiecărui stat
membru. Existenţa acestui spaţiu întăreşte şi facilitează cooperarea poliţienească şi
vamală între statele membre, precum şi cooperarea judiciară civilă şi penală.
Pentru a asigura un nivel înalt de securitate pentru toţi cetăţenii, Uniunea
Europeană combate toate formele de criminalitate (traficul de droguri, de arme şi
de maşini furate, corupţia, exploatarea sexuală a copiilor, terorismul etc.), de
rasism şi de xenofobie. Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie garantează
cetăţenilor dreptul de liberă circulaţie şi de şedere în întreaga Uniune. Uniunea are,
de asemenea, competenţe în domeniul securităţii şi justiţiei. Parlamentul joacă,
alături de Consiliu, rolul de colegislator pentru o mare parte din actele legislative
necesare creării acestui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Decizia de a elabora o Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost
luată la Consiliul European de la Köln din 3 - 4 iunie 1999. Sarcina redactării unui
proiect de Cartă a revenit unei convenţii alcătuite din reprezentanţi ai şefilor de stat
şi de guvern, Preşedintele Comisiei, precum şi membri ai Parlamentului European
şi ai parlamentelor naţionale. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a
fost proclamată de către Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul
Uniunii Europene la Consiliul European de la Nisa, din 7 decembrie 2000.
Preambulul Cartei prezintă hotărârea statelor membre de a împărtăşi „un viitor
paşnic întemeiat pe valori comune” şi declară că, „conştientă de patrimoniul său
spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale
demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe
principiile democraţiei şi statului de drept”. Carta drepturilor fundamentale
reuneşte într-un singur text ansamblul drepturilor civice, politice, economice şi
sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul
Uniunii. Aceste drepturi sunt grupate în şase capitole principale: Demnitatea,
Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia. Începând din 2001,
Parlamentul European prezintă în fiecare an, un raport care analizează măsura în
care drepturile enunţate în Cartă sunt respectate. De exemplu, în 2002, Parlamentul
a indicat că situaţia prizonierilor s-a deteriorat în unele state membre, în principal
ca urmare a suprapopulării închisorilor. Intenţia Parlamentului European este aceea
de a valorifica cât mai bine aceste rapoarte în vederea unei conştientizări generale
la nivelul statelor membre. Includerea drepturilor fundamentale în viitoarea
Tratatul de la Lisabona presupune faptul că, dacă aceasta din urmă intră în vigoare,
instituţiile europene şi statele membre vor fi, din punct de vedere juridic, obligate
să le respecte.

Functiile Parlamentului European

1. Adoptă legile europene – în colaborare cu Consiliul, în multe domenii de


politici publice. Faptul că PE este ales prin vot direct de către cetăţenii UE
reprezintă o garanţie a legitimităţii democratice a legislaţiei europene.
2. Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii UE, în
special asupra Comisiei. Parlamentul deţine puterea de a aproba sau de a respinge
comisarii nominalizaţi şi are dreptul de a cere întregii Comisii să demisioneze.
3. Controlul finanţelor publice. Împreună cu Consiliul, Parlamentul deţine
autoritatea asupra bugetului UE şi poate influenţa cheltuielile UE. Parlamentul
adoptă sau respinge întregul proiect de buget.
1. Adoptarea legilor europene Procedura obişnuită de adoptare (adică de
aprobare) a legislaţiei UE este „codecizia”. Această procedură acordă putere de
decizie egală Parlamentului European şi Consiliului şi se aplică pentru legislaţia
dintr-o gamă largă de domenii. În anumite domenii (spre exemplu agricultura,
politica economică, vizele şi imigrarea), hotărârile revin exclusiv Consiliului, dar
acesta are obligaţia de a consulta Parlamentul. De asemenea, avizul conform al
Parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante, ca de exemplu
aderarea unor noi state la UE. De asemenea, Parlamentul impulsionează adoptarea
unor legi noi examinând programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi
se impun şi solicitând Comisiei să prezinte propuneri. Sesiunile plenare se ţin, în
general, la Strasbourg (o săptămână pe lună) şi câteodată la Bruxelles (doar două
zile)
2. Controlul democratic Parlamentul exercită controlul democratic asupra
celorlalte instituţii ale UE în diferite moduri. La începutul mandatului unei noi
Comisii, membrii acesteia sunt desemnaţi de guvernele statelor membre UE, dar
nu pot fi numiţi fără aprobarea Parlamentului. Parlamentul intervievează fiecare
membru în parte, inclusiv potenţialul preşedinte al Comisiei, şi votează aprobarea
Comisiei ca un întreg. Pe durata întregului mandat, Comisia răspunde politic în
faţa Parlamentului, care poate prezenta o „moţiune de cenzură” prin care să solicite
demisia în masă a Comisiei. La un nivel mai general, Parlamentul exercită
controlul prin examinarea periodică a rapoartelor trimise de către Comisie (raportul
general anual, rapoarte privind punerea în aplicare a bugetului etc.). În plus, MPE
transmit întrebări Comisiei în mod periodic, iar comisarii au obligaţia legală de a
răspunde la aceste întrebări. De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea
Consiliului: MPE transmit întrebări Consiliului în mod periodic, iar Preşedintele
Consiliului participă la sesiunile plenare ale PE şi ia parte la dezbaterile
importante. Parlamentul poate extinde controlul democratic prin examinarea
cererilor trimise de cetăţeni şi înfiinţarea unor comitete de investigare. În final,
Parlamentul contribuie la fiecare reuniune la nivel înalt a UE (reuniunile
Consiliului European). La deschiderea fiecărei reuniuni la nivel înalt, preşedintele
Parlamentului este invitat să prezinte punctele de vedere ale Parlamentului, precum
şi preocupările acestei instituţii cu privire la problemele curente şi subiectele de
discuţie de pe agenda Consiliului European.
3. Controlul finanţelor publice Parlamentul şi Consiliul stabilesc împreună
bugetul anual al UE. Parlamentul dezbate proiectul de buget în două lecturi
succesive, dar bugetul nu intră în vigoare decât după semnarea de către
preşedintele Parlamentului. Comisia pentru control bugetar a Parlamentului
European monitorizează modul în care se cheltuiesc fondurile bugetare. De
asemenea, Parlamentul hotărăşte, în fiecare an, dacă aprobă modul în care Comisia
Europeană admninistrează bugetul. Acest proces de aprobare are denumirea
tehnică de „acordare a descărcării de gestiune”.
Cum este organizată activitatea Parlamentului? Activitatea Parlamentului se
împarte în două etape principale: Pregătirile pentru sesiunea plenară. MPE
dezbat propunerile Comisiei în cadrul comisiilor specializate în diferite domenii de
activitate ale UE şi pe baza unui raport întocmit de unul dintre membrii comisiei
parlamentare, denumit „raportor”. Raportul furnizează baza pentru dezbatere şi
argumentele pro şi contra cu privire la propunerea în cauză. Aspectele prezentate
spre dezbatere sunt discutate şi în cadrul grupurilor politice. Sesiunea plenară. În
fiecare an, 12 sesiuni plenare a câte patru zile au loc la Strasbourg şi şase sesiuni a
câte două zile au loc la Bruxelles. În cadrul acestor sesiuni, Parlamentul
examinează propunerile legislative şi votează modificările înainte de a lua o
decizie cu privire la întregul text.
Alte subiecte de discuţie de pe agendă pot cuprinde „comunicările” Comisiei prin
care aceasta îşi prezintă intenţiile într-un domeniu specific sau întrebările adresate
Comisiei sau Consiliului cu privire la situaţia existentă la nivelul UE sau la nivel
global.
Tema 5
Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este principalul organ de decizie al UE. La fel ca Parlamentul European,


Consiliul a fost înfiinţat prin tratatele fundamentale în anii ′50. Consiliul reprezintă
statele membre, iar la reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor
UE. În funcţie de subiectele de pe agenda de lucru, la reuniuni participă diferiţi
miniştri. Spre exemplu, dacă în Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la
reuniune va participa ministrul de resort din fiecare stat membru UE şi reuniunea
va avea titlul „Consiliul pentru Mediu”. Relaţiile UE cu restul lumii sunt
administrate de „Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe”. Însă această
configuraţie a Consiliului este responsabilă pentru o gamă variată de probleme de
politică generală şi, în consecinţă, la reuniunile sale participă oricare ministru sau
secretar de stat pe care îl numeşte guvernul ţării respective. Reuniune a Consiliului
Afaceri Generale şi Relaţii Externe în curs de desfăşurare. În total există nouă
configuraţii („formaţiuni”) diferite ale Consiliului: Afaceri Generale şi Relaţii
Externe; Afaceri Economice şi Financiare (Ecofin),; Justiţie şi Afaceri Interne;
Forţă de muncă, Politică Socială, Sănătate şi Protecţia Consumatorilor;
Competitivitate; Transport, Telecomunicaţii şi Energie; Agricultură şi Pescuit;
Mediu; Educaţie, Tineret şi Cultură. Fiecare ministru din Consiliu este împuternicit
să îşi asume angajamente în numele guvernului pe care îl reprezintă. Cu alte
cuvinte, semnătura ministrului este semnătura întregului guvern. Mai mult, fiecare
ministru din Consiliu răspunde în faţa parlamentului naţional şi a cetăţenilor pe
care parlamentul ţării sale îi reprezintă. Alături de implicarea Parlamentului
European în procesul decizional, prin aceasta se asigură legitimitatea democratică
a deciziilor Consiliului. Preşedinţii şi/sau prim-miniştrii ţărilor UE, împreună cu
Preşedintele Comisiei Europene, se reunesc sub denumirea de Consiliu European
de până la patru ori pe an. Aceste reuniuni „la nivel înalt” stabilesc orientările
de politică generală ale UE şi soluţionează probleme care nu au găsit rezolvare la
nivelurile inferioare (adică la nivel de miniştri în cadrul reuniunilor obişnuite ale
formaţiunilor Consiliului). Dată fiind importanţa lor, discuţiile Consiliului
European se pot prelungi până târziu în noapte şi atrag multă atenţie din partea
mass-media.
Ce face Consiliul? Consiliului îi revin şase responsabilităţi esenţiale. Să adopte
legi europene – în colaborare cu Parlamentul European, în multe domenii de
politici publice; Să coordoneze politicile economice şi sociale generale ale statelor
membre; Să încheie acorduri internaţionale între UE şi alte ţări sau organizaţii
internaţionale; Să aprobe bugetul UE, în colaborare cu Parlamentul European; Să
definească şi să pună în aplicare politica externă şi de securitate comună a UE
(PESC) pe baza orientărilor prevăzute de Consiliul European; Să coordoneze
cooperarea între instanţele naţionale şi autorităţile poliţieneşti în materie penală (a
se vedea: „Libertate, securitate şi justiţie”). Majoritatea acestor responsabilităţi au
legătură cu domeniul „comunitar” – şi anume domeniile de acţiune în care statele
membre au hotărât să îşi reunească suveranitatea şi să delege puterile de decizie
instituţiilor UE. Acest domeniu reprezintă primul „pilon” al Uniunii Europene. Cu
toate acestea, ultimele două responsabilităţi au strânsă legatură cu domenii în care
statele membre UE nu şi-au delegat puterile, dar conlucrează. Acest tip de
colaborare se numeşte „cooperare interguvernamentală” şi se aplică pentru al
doilea şi al treilea „pilon” al Uniunii Europene. 1. Legislaţia Activitatea
Consiliului constă, în mare parte, în adoptarea legislaţiei în domenii în care statele
membre UE şi-au reunit suveranitatea. Procedura obişnuită utilizată în acest scop
este „codecizia”, prin care legislaţia UE se adoptă în comun de către Consiliu şi
Parlament, pe baza unei propuneri prezentate de Comisie. În anumite domenii,
Consiliului îi revine puterea decisivă, dar numai pe baza unei propuneri a Comisiei
şi după evaluarea punctelor de vedere ale Comisiei şi Parlamentului (a se vedea în
paginile anterioare: „Procesul decizional în cadrul UE”). 2. Coordonarea
politicilor statelor membre Statele membre ale UE au hotărât că doresc să
stabilească o politică economică generală, care să aibă la bază sincronizarea
politicilor economice naţionale. Această sincronizare este asigurată de miniştrii
economiei şi finanţelor, care alcătuiesc Consiliul Afaceri Economice şi Financiare
(Ecofin).Un alt obiectiv este crearea unui număr mai mare de locuri de muncă şi
îmbunătăţirea sistemelor de educaţie, sănătate şi protecţie socială. Deşi fiecare stat
membru UE este responsabil pentru politica pe care o aplică în aceste domenii,
statele membre pot conveni asupra unor obiective comune şi pot învăţa din
experienţa celorlalte pentru a aplica soluţiile cele mai eficiente. Acest proces se
numeşte „metoda deschisă de coordonare” şi are loc în cadrul Consiliului. 3.
Încheierea acordurilor internaţionale În fiecare an, Consiliul „încheie” (adică
semnează oficial) un număr de acorduri între Uniunea Europeană şi ţări nemembre,
precum şi cu organizaţii internaţionale. Aceste acorduri pot acoperi domenii vaste
precum comerţul, cooperarea şi dezvoltarea sau se pot limita la teme specifice cum
sunt textilele, pescuitul, ştiinţa şi tehnologia, transportul etc. De asemenea,
Consiliul poate încheia convenţii între statele membre UE în domenii cum sunt
impozitarea, dreptul societăţilor comerciale sau protecţia consulară. Convenţiile
pot fi încheiate şi în ceea ce priveşte cooperarea în probleme legate de libertate,
securitate şi justiţie (a se vedea în continuare). 4. Aprobarea bugetului UE
Bugetul anual al UE este stabilit în comun de către Consiliu şi Parlamentul
European. 5. Politica externă şi de securitate comună Statele membre UE
elaborează în comun o politică externă şi de securitate comună (PESC). Dar
politica externă, securitatea şi apărarea sunt domenii asupra cărora guvernele
naţionale păstrează controlul independent. Cu toate acestea, statele membre UE au
recunoscut avantajele colaborării în aceste aspecte, iar Consiliul este forumul
principal în care se desfăşoară această „cooperare
interguvernamentală”.Cooperarea nu se limitează la aspecte legate de apărare, ci
implică şi atribuţii de gestionare a crizelor, cum sunt operaţiunile umanitare şi de
salvare, de menţinere a păcii şi de atenuare a conflictelor în zonele cu probleme.
Statele membre UE încearcă să mobilizeze şi să coordoneze forţele militare şi
poliţieneşti, astfel încât să poată fi folosite în coordonare cu acţiunile diplomatice
şi economice. Prin aceste mecanisme, UE a contribuit la menţinerea păcii,
construirea democraţiei şi impulsionarea progresului economic în locuri
îndepărtate precum Indonezia, Republica Democratică Congo şi ţări din sud-estul
Europei. 6. Libertate, securitate şi justiţie Cetăţenii UE sunt liberi să locuiască şi
să lucreze în orice ţară europeană şi tocmai de aceea ar trebui să aibă acces egal la
justiţie pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. În consecinţă, instanţele naţionale
trebuie să conlucreze pentru a se asigura că, de pildă, o sentinţă pronunţată într-un
stat membru UE într-un proces de divorţ sau de încredinţare a minorilor este
reunoscută în toate celelalte state membre UE. Libertatea circulaţiei în interiorul
UE este un avantaj de care se bucură cetăţenii care respectă legea, însă de care
profită criminalii şi teroriştii internaţionali. Abordarea criminalităţii
transfrontaliere necesită cooperare transfrontalieră la nivelul instanţelor naţionale,
forţelor poliţieneşti, funcţionarilor vamali şi serviciilor de imigrare din toate statele
membre UE. Spre exemplu, statele membre trebuie să se asigure că: la frontierele
externe ale UE sunt mobilizate efectivele de poliţie necesare; funcţionarii vamali şi
poliţia fac schimb de informaţii cu privire la circulaţia persoanelor suspecte de
trafic de droguri sau de fiinţe umane; solicitanţii de azil sunt evaluaţi şi trataţi în
acelaşi mod pe întregul teritoriu al UE, pentru a se evita „cumpărarea de
azil”(asylum shopping). Problemele de acest tip sunt administrate de Consiliul
pentru Justiţie şi Afaceri Interne – adică miniştrii de justiţie şi afaceri interne.
Obiectivul lor este de a crea un „spaţiu de libertate, securitate şi justiţie” unic în
interiorul graniţelor UE.
Cum este organizată activitatea Consiliului? Drapelele statelor membre ale UE
Coreper În Bruxelles, fiecare stat membru UE are o echipă permanentă („birou de
reprezentare”) care îl reprezintă şi care îi apără interesele naţionale la nivelul UE.
Şeful fiecărui birou de reprezentare este, de fapt, ambasadorul ţării respective în
UE. Aceşti ambasadori sunt cunoscuţi ca „reprezentanţi permanenţi” şi se reunesc
săptămânal în cadrul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi (Coreper). Rolul
acestui comitet este de a pregăti lucrările Consiliului, cu excepţia majorităţii
problemelor legate de agricultură, care sunt administrate de un Comitet special
pentru agricultură. Coreper este asistat de un număr de grupuri de lucru, la care
participă oficiali din cadrul birourilor de reprezentare sau al administraţiilor
naţionale.
Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, la fiecare şase luni. Cu alte
cuvinte, fiecare stat membru UE preia controlul agendei Consiliului şi prezidează
toate reuniunile pentru o perioadă de şase luni, promovând deciziile legislative şi
politice şi negociind pentru realizarea unui compromis între statele membre.
Secretariatul General Preşedinţia este asistată de Secretariatul General, care
pregăteşte şi asigură funcţionarea optimă a activităţii Consiliului la toate nivelurile.
În 2004, Javier Solana a fost reales Secretar General al Consiliului. Dl Solana este
şi Înaltul Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) şi,
în această calitate, contribuie la coordonarea acţiunilor UE la nivel mondial. În
temeiul noului tratat de la Lisabona, Înaltul Reprezentativ va fi înlocuit de un
Ministru al Afacerilor Externe al UE. Secretarul General este asistat de un Secretar
General Adjunct, responsabil pentru administrarea Secretariatului General.Câte
voturi are fiecare ţară? Deciziile în cadrul Consiliului se adoptă pe bază de vot.
Cu cât populaţia ţării este mai numeroasă, cu atât mai multe voturi are ţara
respectivă, dar numerele sunt ponderate în favoarea ţărilor cu o populaţie mai
redusă: Votul cu majoritate calificată În domenii deosebit de sensibile, precum
politica externă şi de securitate comună, impozitarea, politica de imigrare şi de
acordare a dreptului de azil, deciziile Consiliului trebuie adoptate cu unanimitate.
Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are putere de veto în aceste domenii. Cu toate
acestea, în majoritatea problemelor, Consiliul adoptă decizii prin „vot cu majoritate
calificată”. Majoritatea calificată este îndeplinită în cazul în care: majoritatea
statelor membre votează favorabil (în anumite cazuri o majoritate de două treimi);
şi există un număr minim de 255 voturi favorabile – reprezentând 73,9 % din total.
De asemenea, un stat membru poate solicita să se confirme că voturile favorabile
reprezintă cel puţin 62 % din totalul populaţiei Uniunii. Dacă se constată
contrariul, decizia nu se va adopta.

Tema 6
Comisia Europeana

Comisia este independentă de guvernele naţionale. Misiunea ei este să reprezinte şi


să susţină interesele UE ca tot unitar. Comisia elaborează propuneri de legi
europene noi, pe care le prezintă Parlamentului European (PE) şi Consiliului. De
asemenea, Comisia este organul executiv al UE – cu alte cuvinte, este responsabilă
pentru aplicarea deciziilor Parlamentului şi Consiliului. Prin aceasta se înţelege
administrarea cotidiană a afacerilor Uniunii Europene: aplicarea politicilor,
derularea programelor şi alocarea fondurilor. La fel ca PE şi Consiliul, Comisia
Europeană a fost înfiinţată în anii ′50 în temeiul Tratatelor fundamentale ale UE.
Ce este Comisia? Comisia este compusă din 27 de femei şi bărbaţi — câte unul din
fiecare stat membru al UE. Termenul „Comisie” are două sensuri. În primul rând,
termenul denotă echipa de bărbaţi şi femei – câte unul sau una din fiecare stat
membru UE – care a fost constituită pentru a conduce instituţia şi a adopta
deciziile acesteia. În al doilea rând, termenul „Comisie” se referă la instituţia în
sine şi la personalul ei. La nivel informal, membrii numiţi ai Comisiei sunt
cunoscuţi sub denumirea de „comisari”. În general, aceştia au ocupat poziţii
politice în ţările lor de origine şi mulţi dintre ei au fost miniştri în guvern, dar în
calitate de membri ai Comisiei ei şi-au luat angajamentul de a acţiona în interesul
Uniunii ca tot unitar şi de a nu se supune eventualelor recomandări venite din
partea guvernelor naţionale.La un interval de cinci ani este numită o nouă Comisie,
în termen de şase luni de la alegerile pentru Parlamentul European. Procedura este
următoarea: José Manuel Barroso este şeful executivului european, în calitatea sa
de preşedinte al Comisiei Europene guvernele statelor membre convin asupra
persoanei pe care o vor desemna ca nou preşedinte al Comisiei;persoana
desemnată ca preşedinte al Comisiei este aprobată de Parlament;persoana
desemnată ca preşedinte al Comisiei alege ceilalţi membri ai Comisiei prin discuţii
cu guvernele statelor membre; noul Parlament intervievează fiecare persoană
propusă în calitate de comisar şi îşi dă avizul cu privire la întreaga echipă; după
aprobare, noua Comisie îşi poate începe activitatea în mod oficial. Mandatul
Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2009. Preşedintele Comisiei este
José Manuel Barroso. Comisia răspunde politic în faţa Parlamentului, care deţine
puterea de a demite întreaga Comisie prin adoptarea unei moţiuni de cenzură.
Membrii individuali ai Comisiei au obligaţia de a demisiona la solicitarea
Preşedintelui, susţinută de ceilalţi comisari. Comisia este reprezentată în toate
sesiunile Parlamentului, unde are obligaţia de a clarifica şi justifica politicile pe
care le derulează. De asemenea, Comisia răspunde periodic la întrebările scrise şi
verbale adresate de MPE. Activitatea cotidiană a Comisiei este desfăşurată de
funcţionari administrativi, experţi, traducători, interpreţi şi personal cu atribuţii de
secretariat. Numărul acestor funcţionari publici europeni este de circa 23 000.
Numărul poate părea impresionant, dar este mai mic decât numărul personalului
angajat într-un consiliu municipal de talie medie din Europa. „Sediul” Comisiei se
află la Bruxelles (Belgia), dar Comisia mai are birouri la Luxemburg, birouri de
reprezentare în toate statele membre UE şi delegaţii în multe capitale ale lumii.
Ce face Comisia? Comisiei Europene îi revin patru funcţii principale: să propună
proiecte legislative Parlamentului şi Consiliului; să administreze şi să aplice
politicile UE şi bugetul; să asigure respectarea legislaţiei UE (împreună cu Curtea
de Justiţie); să reprezinte Uniunea Europeană la nivel internaţional, spre exemplu
prin negocierea acordurilor între UE şi alte ţări. 1. Propunerea unor proiecte
legislative noi Comisia are „drept de iniţiativă”. Cu alte cuvinte, Comisiei îi revine
responsabilitatea totală de a elabora propuneri de legislaţie europeană, pe care le
prezintă Parlamentului şi Consiliului. Aceste propuneri trebuie să aibă ca obiectiv
apărarea intereselor Uniunii şi ale cetăţenilor săi şi nu pe cele ale unor anumite ţări
sau industrii. Înainte de a face o propunere, Comisia trebuie să aibă cunoştinţă de
situaţiile şi problemele de actualitate existente în Europa şi trebuie să stabilească
dacă legislaţia UE reprezintă cea mai bună modalitate de tratare a acestora. Din
acest motiv, Comisia păstrează legătura cu o gamă largă de grupuri de interese şi
cu două organisme consultative – Comitetul Economic şi Social European şi
Comitetul Regiunilor. De asemenea, Comisia ia în considerare avizele
parlamentelor şi guvernelor naţionale. Comisia va propune acţiuni la nivelul UE
numai în cazul în care consideră că o problemă nu poate fi rezolvată mai eficient
printr-o acţiune naţională, regională sau locală. Acest mod de abordare a
problemelor la un nivel cât mai descentralizat se numeşte „principiul
subsidiarităţii”. În cazul în care concluzionează că este necesară o lege europeană,
Comisia elaborează o propunere legislativă care, din punctul său de vedere, va
soluţiona problema în mod eficient şi va satisface un număr de interese cât mai
mare. Pentru a obţine detalii tehnice corecte, Comisia consultă experţi din diverse
comitete şi grupuri consultative. 2. Aplicarea politicilor UE şi a bugetului În
calitate de organ executiv al Uniunii Europene, Comisia este responsabilă de
administrarea şi aplicarea bugetului UE. Majoritatea cheltuielilor curente sunt
efectuate de către autorităţile naţionale şi locale, dar Comisia este responsabilă
pentru supravegherea acestor cheltuieli – sub privirea atentă a Curţii de Conturi.
Ambele instituţii au ca obiectiv asigurarea unui management financiar optim.
Numai în cazul în care este mulţumit de raportul anual al Curţii de Conturi,
Parlamentul European acordă Comisiei descărcarea pentru a aplica bugetul.
Comisia are, de asemenea, obligaţia de a pune în aplicare deciziile adoptate de
Parlament şi Consiliu în domenii precum politica agricolă comună, pescuitul,
energia, dezvoltarea regională, mediul sau tineretul şi programele de studii şi de
schimb, precum programul Erasmus. De asemenea, Comisia joacă un rol esenţial
în politica din domeniul concurenţei pentru a se asigura că toţi operatorii
economici îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial sănătos. Comisia
poate interzice fuziunile între companii în cazul în care consideră că acestea vor
avea ca rezultat o concurenţă neloială. Comisiei îi revine şi obligaţia de a se
asigura că statele membre UE nu denaturează concurenţa prin subvenţii excesive
acordate activităţilor lor industriale. 3. Asigurarea respectării legislaţiei
comunitare Comisia acţionează ca „gardian al tratatelor”. Comisia, alături de
Curtea de Justiţie, are responsanbilitatea de a se asigura că legislaţia UE se aplică
în mod adecvat în toate statele membre. În cazul în care constată că un stat
membru UE nu aplică o lege comunitară, Comisia demarează un proces denumit
„procedura privind încălcarea dreptului comunitar”. În prima etapă se trimite
guvernului o scrisoare oficială, prin care Comisia îl informează cu privire la
încălcarea legislaţiei UE, menţionând motivele pentru care consideră că legislaţia
UE este încălcată şi stabilind un termen pentru transmiterea unei explicaţii
detaliate. În cazul în care statul membru nu prezintă o explicaţie satisfăcătoare sau
nu remediază situaţia, Comisia va trimite o altă scrisoare prin care confirmă
încălcarea legislaţiei UE în statul respectiv şi stabileşte un termen pentru
remedierea situaţiei. Dacă statul membru nu ia măsuri pentru remedierea situaţiei,
Comisia transmite cazul Curţii de Justiţie în vederea adoptării unei decizii.
Sentinţele Curţii sunt obligatorii pentru statele membre şi instituţiile UE. Dacă
statele membre nu respectă o sentinţă, Curtea poate impune sancţiuni financiare. 4.
Reprezentarea UE la nivel internaţional Comisia Europeană este un purtător de
cuvânt important al Uniunii Europene la nivel internaţional. Comisia este vocea
UE în forumurile internaţionale precum Organizaţia Mondială a Comerţului, în
cadrul negocierilor cu privire la acordul privind schimbările climatice
internaţionale, Protocolul de la Kyoto, şi în cadrul parteneriatului important de
sprijin pentru comerţ al UE cu ţările în curs de dezvoltare din Africa, Caraibe şi
Pacific, cunoscut ca Acordul de la Cotonou. Comisia se exprimă în numele UE şi
negociază pentru aceasta în domenii în care statele membre şi-au reunit
suveranitatea. Acest lucru este prevăzut de acorduri încheiate anterior cu statele
respective. Cum este organizată activitatea Comisiei? Preşedintele Comisiei
hotărăşte domeniul de responsabilitate al fiecărui comisar şi poate modifica
responsabilităţile comisarilor (după caz) pe durata mandatului Comisiei. În
general, Comisia se întruneşte o dată pe săptămână, de obicei miercurea şi, de
obicei, la Bruxelles. Fiecare subiect de pe agendă este prezentat de comisarul
responsabil de domeniul în cauză şi întreaga echipă adoptă o decizie colectivă cu
privire la acest subiect. Personalul Comisiei este organizat pe departamente,
cunoscute sub denumirea de „direcţii generale” (DG) şi „servicii” (cum este
Serviciul Juridic). Fiecare DG este responsabilă de un anumit domeniu de
activitate şi este condusă de un director general, care răspunde în faţa unui
comisar. Coordonarea generală este asigurată de Secretariatul General, care
administrează şi reuniunile săptămânale ale Comisiei. Secretariatul General este
condus de secretarul general, care răspunde direct în faţa preşedintelui. DG sunt
cele care planifică şi elaborează propunerile legislative, dar aceste propuneri devin
oficiale numai atunci când sunt „adoptate” de Comisie în reuniunea săptămânală.
Procedura este descrisă pe scurt în continuare. Să presupunem că, de exemplu,
Comisia constată necesitatea unei legi europene care să împiedice poluarea râurilor
Europei. Direcţia Generală Mediu va elabora o propunere, pe baza unor consultări
intensive cu organizaţiile europene din domeniul industriei, agriculturii şi mediului
şi cu ministerele de mediu din statele membre UE. Proiectul va fi discutat şi cu alte
departamente ale Comisiei care sunt interesate de acest subiect şi va fi verificat de
Serviciul Juridic şi Secretariatul General. După ce este finalizată, propunerea va fi
înscrisă pe ordinea de zi a unei reuniuni a Comisiei. Dacă cel puţin 14 din cei 27 de
comisari aprobă propunerea, Comisia o va adopta, iar propunerea va beneficia de
sprijinul necondiţionat al întregii echipe. Documentul va fi trimis Consiliului şi
Parlamentului European, care vor lua o decizie pe baza propunerii. Comisia poate
face modificări ulterioare în lumina observaţiilor celor două instituţii şi remite
propunerea în vederea aprobării finale.
Tema 7
Consiliul European
In prezent, Consiliul European, compus din şefi de stat şi de guvern, nu trebuie
confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau Cosiliul Comunităţilor Europene
format din cate un reprezentant din fiecare stat membru, la nivel ministerial,
imputernicit (abilitat) să angajeze guvernul acestui stat membru (art. 203 alin. 1
C.E.). Cadrul organizatoric ce stă la originea Consiliului European este reprezentat
de intalnirile la cel mai inalt nivel ale şefilor de stat şi de guvern, denumite
summit-uri, practicate intre anii 1961 şi 1974, şi anume: Paris (februarie 1961),
Bonn (iulie 1961), Roma (mai 1967), Haga (decembrie 1969), Paris (octombrie
1972, primul summit ,,al celor 9” state membre), Copenhaga (decembrie 1973),
Paris decembrie 1974). Cele mai importante summit-uri au fost considerate cele de
la Haga (decembrie 1969) şi Paris (octombrie 1972). - Summit-ul de la Haga a avut
drept sarcină deblocarea construcţiei europene şi asumarea de angajamente
politice. Rezultatele acestei conferinţe privesc: desăvarşirea politicii agricole,
negocierile cu Marea Britanie, noi cereri de aderare, punerea in aplicare a uniunii
economice şi monetare, etc. - Conferinţa de la Paris a fost intrunită din iniţiativa
preşedintelui Republicii Franceze, Valereri Giscard d’Estaing, in zilele 19-20
octombrie, 1972. Ea a definit, in preambulul comunicatului său final, o serie de
principii referitoare la relaţiile externe, ca temei al
necesităţii firmării pe plan mondial a Comunităţilor europene, in caliatate de
entitate distinctă. Publicat la sfatrşitul conferinţei, comunicatul cuprinde o serie de
angajamente politice: continuarea şi desăvarşirea unei uniuni economice şi
monetare; punerea in aplicare a unei politici regionale; dezvoltarea politicii sociale
şi a politicilor: industrială, ştiinţifică şi tehnologică; politicile mediului şi energiei;
definirea principiilor politicii externe comune faţă de statele in curs de dezvoltare,
de statele industrializate, şi faţă de statele din Europa de est; cooperarea politică;
dezvoltarea instituţională. Actele adoptate cu ocazia acestor summit-uri nu sunt
acte comunitare, sunt angajamente politice, care din punct de vedere juridic nu pot
fi sancţionate. Rolul acestor summit-uri a fost mai ales de a da un impuls
instituţiilor comunitare, de a debloca anumite negocieri (de exemplu, la Haga,
pentru negocierea in privinţa aderării Marii Britanii), asumarea de angajamente
politice solemne şi iniţiative noi123. Sistemul summit-urilor ,,excelent in
principiu” a fost considerat că prezenta inconveniente ,,spre deosebire de instituţii
care se intruneau la date fixe”124. Din acest motiv, prin Summit-ul de la Paris, s-a
decis (la propunerea preşedintelui francez) ca, intalnirile la cel mai inalt nivel să
aibă loc intr-o formă mai puţin solemnă, şi regulată, aceea a Consiliului European.
Existenţa Consiliului European a fost juridic consacrată prin Actul Unic European,
care prevede in art. 2 că, acesta reuneşte şefii de stat sau de guvern din statele
membre, precum şi pe preşedintele Comisiei. Aceştia sunt asistaţi de miniştri de
externe şi de un membru al Comisiei. El se intruneşte de cel puţin două ori pe an
sau ori de cate ori este nevoie, sub preşedenţia şefului de stat sau de guvern al
statului membru care exercită preşedenţia Consiliului126. Intalnirea este
organizată cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului U.E. şi al
celui ce deserveşte Comisia Europeană. In prezent, reuniunile se desfăşoară in
statul care deţine preşedenţia Consiliului U.E., insă, prin Tratatul de la Nisa s-a
hotărat ca, un Cosiliu European de fiecare preşedenţie se va ţine la Bruxelles, iar
cand Uniunea va număra 28 de membri, toate reuniunile acestui Consiliu să aibă
loc la Bruxelles. Prin Tratatul de la Maastricht, care a reluat, in această privinţă
aproape identic dispoziţiile din Actul Unic, in art. D, dobandeşte un statut oficial.
Rolul său este de a da impulsurile necesare dezvoltării Uniunii, şi de a defini
orientările sale generale. Consiliul European nu participă la procesul formal de
luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare. El se pronunţă numai din punct
de vedere politic, iar sarcina punerii in aplicare a politicii comunitare revine
instituţiilor comunitare, in special Consiliului U.E. In acest domeniu, Tratatul de la
Mastricht, in art. 13 alin. 1 şi 2, precizează rolul Consiliului European, pentru ca in
alin. 3, să precizeze modul de conlucrare al acestuia cu Consiliul U.E. in aplicarea
politicii comunitare, după cum urmează: - defineşte principiile şi orientările
generale ale politicii externe şi de securitate comună, inclusiv pentru problemele
care au implicaţii in domeniul apărării; - stabileşte strategii comune care vor fi
implementate la nivelul Uniunii, in domeniile in care statele membre au interese
commune importante. Strategiile comune precizează obiectivele şi durata lor,
precum şi mijloacele care vor trebui furnizatede Uniune şi de statele membre;
Modul de conlucrare al Consiliului European cu Consiliul U.E. in/şi pentru
punerea in aplicare a politicii comunitare se realizează astfel: - deciziile necesare
pentru definirea şi implementarea politicii externe şi de securitate comună sunt
luate de Consiliul U.E., pe baza orientărilor generale stabilite de Consiliul
European; - Consiliul U.E. recomandă Consiliului European strategii comune, şi
le pune in aplicare, in special prin adoptarea unor acţiuni comune şi a unor poziţii
comune; - Consiliul U.E. asigură unitatea, coerenţa şi eficacitatea Uniunii. Tratatul
de la Amsterdam a confirmat statutul Consiliului European ca principală sursă a
impulsului pentru integrarea Europei. Consiliul European are cel mai inalt statut
politic. Astfel, potrivit art. 99 alin. 3, Consiliul European, deliberand pe baza
raportului Consiliului U.E., adoptă concluzii de orientare generală a politicilor
economice ale statelor membre şi ale Comunităţii. Pe baza acestor concluzii,
Consiliul U.E., hotărand cu majoritate calificată, adoptă o recomandare care
stabileşte orientările generale. Prin urmare, Consiliul European nu este o instituţie
nici a Comunităţilor nici a Uniunii, este considerat in doctrină că ,, există şi
acţionează mai curand ca un super-Consiliu, in componenţa precizată”→ Prin
Tratatul de la Nisa potrivit art. 4 alin 3 al T.U.E., Consiliul European trebuie să
prezinte Parlamentului un raport asupra fiecăreia dintre reuniuni şi un raport
anual, cu privire la progresele realizate de Uniune. Prin Tratatul de al Lisabona
Consiliul European devine instituţie a Uniunii Europene. In această calitate il vom
an
aliza in cadrul instituţiilor Uniunii Europene.

Tema 8
Justitia comunitara
CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE
Curtea Europeana de Justitie este institutie jurisdictionala ce vegheaza la aplicarea
dreptului comunitar, solutionand disputele dintre statele membre si Comisia
Europeana, dintre institutiile U. E., dintre persoane fizice si juridice si Uniune.
Curtea Europeana de Justitie are misiunea de a asigura aplicarea, interpretarea si
respectarea dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Jurisdictia
care se realizeaza prin intermediul Curtii Europene de Justitie nu este una
internationala, ci o jurisdictie interna a Uniunii Europene . Litigiile de competenta
Curtii sunt cele in materie administrativa si civila, aceasta neavand competente in
materie penala. Originile, Curtii Europene de Justitie se gasesc in Tratatul
instituind CECO, care prevede infiintarea unei Curti de Justitie independenta care
sa asigure respectarea dreptului in functionarea comunitatii. La randul lor,
Tratatele de la Roma au infiintat fiecare cate o Curte de Justitie, avand atributii in
domeniul jurisdictional. Majoritatea schimbarilor Comunitatilor Europene in
comparatie cu incercarile anterioare din cadrul unitatii europene consta in feprul
ca, Comunitatea foloseste numai autoritaea legii pentru a atinge vre-un scop.
Uniunea trebuie infaptuita si sustinuta de surse legale, deci Comunitatile Eurpene
trebuie sa fie infiintate prin instrumente juridice – Acordul privind Parisul si
Roma. Comunitatea fiind scopul legii, ea urmareste scopurile sale numai prin noua
lege, legea Comunitatii, care este independent in toate statele membre ale
Comunitatii, fiind superior legislatiilor nationale, ale carui conditii sunt aplicabile
in toate statele membre. Sistema juridica a Comunitatii are nevoie de o efectiva
sistema a garantiilor judiciare, cand legea este neconforma sau trebuie sa se aplice.
Curtea de Justitie, ca institutie judiciara a Comunitatii, costituie acea sustema de
garantii. Judecatorii ei trebuie sa garanteze ca legea comunitara nu se interpreteaza
si ne se aplica diferit in fiecare stat membru al Comunitatii, ca aceasta sistema
juridica ramane sistemul Comunitatii si ea ramane intotdeuna aceiasi. Penru a
indeplini aaceasta functie, Curtea de Justitie are o astfel de jurisdictie ca sa auda
litigiile la care statele membre, institutiile Comuniitatii, organele statale si
persoanele fizice care pot fi ca parti.
EVOLUTIA CURTII DE JUSTITIE. Asa cum ea a fost fondata in 1952, mai
mult de 8600 de cauze au fost aduse in fata CJ. Erau 200 de noi cauze in anul 1978
si in 1985 erau mai mult de 400 cauze. Pentru a face fata si a judeca mult mai
obiectiv cauzele respective, CJ a modificat Regulile sale de procedura, pentru ca
cauzele sa fie judecate mult mai repede si a propus Consiliului sa formeze un nou
organ judiciar.Curtea actioneaza: ca o instanta administrativa atunci cand
controleaza legalitatea actelor comunitare si judeca recursurile functionarilor
comunitari; ca o instanta constitutionala, atunci cand interpreteaza tratatele
comunitare sau judeca recursurile impotriva unui stat membru care nu-si respecta
obligatiile din tratate; ca o instanta civila, cand judeca litigiile ce au ca obiect
acordarea de daune - interese si ca instanta de apel, cand, solutioneaza recursurile
introduse impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta.
Procedura de examinare a cazului Cazurile sînt înaintate către CEJ prin trei căi:
1. de către curţile naţionale în conformitate cu procedurile stabilite în art. 234
TCE;
2. acţionarea în judecată a statelor membre de către Comisia Europeană (art. 226);
3. acţionarea în judecată a unui stat membru de către alt stat membru (art. 227).
La prima etapă, cererile pentru acţiune directă sunt prezentate Curţii, fiind
înregisrate de către registrator. După ce face cunoştinţă cu documentele,
preşedintele Curţii transmite cazul către una din cele 6 camere şi numeşte un
judecător responsabil pentru caz. Acesta, după studierea cazului, prezintă altor
camere un raport preliminar cu sugestii legate de caz sau propuneri pentru alt tip de
acţiuni. În acelaţi timp şi avocaţii generali pregătesc opinii pentru a le prezenta
judecătorilor. Aceasta este unica contribuţie a lor la procesul de deliberare şi luare
a deciziei, care implică numai judecătorii. La cea de-a doua etapă judecătorii şi
avocaţii generali pot interoga reprezentanţii ambelor părţi. Apoi Curtea face o
analiză a raportului preliminar prezentat de judecător, introducînd amendamente şi
luînd o decizie finală în legătură cu cazul prin votul majorităţii. Opinia şi decizia sa
sunt apoi publicate în Raportul Cazurilor la Curtea de Justiţie şi Curtea de Primă
Instanţă în toate limbile oficiale ale UE. Reclamanţii sunt obligaţi să respecte
deciziile Curţii. CEJ poate de asemenea acorda despăgubirea prejudiciilor aduse.
COMPONENTA CURTII DE JUSTITIE Curtea este compusa in prezent din 25
judecatori, cate unul pentru fiecare stat membru si este asistata de 8 avocati
generali. Prin Tratatul de la Nisa, s-a stabilit continuarea aplicarii principiului
desemnarii cate unui judecator pentru fiecare stat membru si in conditiile extinderii
Uniunii, din 2004 la 25, iar din 2007 la 27 de membri . Numarul avocatilor
generali a fost redus de la 9 la 8. Consiliul Uniunii Europene poate, la propunerea
Curtii Europene de Justitie, sa hotarasca, cu unanimitate de voturi, cresterea
numarului acestora. Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de Consiliul
U.E., pe baza propunerilor statelor membre si al acordului comun al acestora,
dintre persoanele care au calificarea necesara numirii in cele mai inalte functii
judecatoresti din tarile lor, ori sunt universitari avand o competenta juridica
recunoscuta si a caror independenta este mai presus de orice indoiala, dovedind un
caracter integru si onest. Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi reinnoit,
insa jumatate din judecatori sunt schimbati din trei in trei ani, pentru a se asigura
atat o innoire treptata a componentei Curtii, cat si o anumita continuitate in
activitatea acesteia. Avocatii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnati
dupa aceeasi procedura care este aplicata judecatorilor. Pozitia lor in cadrul
sistemului judiciar comunitar este mai degraba cea a procurorilor din sistemele
nationale, decat a avocatilor pledanti , fiind insarcinati cu prezentarea publica
impartiala si independenta a concluziilor motivate cu privire la cauza in care este
obligatorie prezenta lor. Inainte de a incepe exercitarea atributiilor, judecatorii si
avocatii generali depun un juramant ca isi vor indeplini mandatul in mod corect si
impartial si ca vor pastra secretul deliberarilor. Atunci cand competenta si
calificarea unui judecator sau avocat general sunt puse in discutie, cu unanimitate
de voturi ceilalti membrii ai Curtii pot decide demiterea lor. Prin vot secret, cei 25
judecatori isi aleg un presedinte pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea
realegerii. Presedintele Curtii conduce activitatea acesteia si prezideaza audierile si
deliberarile din Camera de consiliu. In activitatea lor, judecatorii sunt ajutati de un
grefier si un grefier asistent, alesi de Curte pentru un mandat de sase ani. Grefierii
asista la audieri, consemneaza dezbaterile, organizeaza si tin arhivele Curtii si se
ingrijesc de publicarea hotararilor acesteia in "Colectia de jurisprudenta a Curtii".
Sub autoritatea Presedintelui Curtii, ei au si atributii de administrare a bugetului
institutiei. Pe langa fiecare judecator sau avocat general functioneaza si cate doi
secretari (referenti), care ii asista in pregatirea dosarelor fiecarei cauze.
Acestia sunt juristi cu o competenta recunoscuta, avand aceeasi nationalitate ca si
judecatorii sau avocatii generali pe care ii asista si sunt numiti, de regula, pentru o
perioada de trei ani. Curtea functioneaza in plen, intr-o Mare Camera formata din
11 judecatori, sau in camere constituite din trei pana la cinci judecatori, in functie
de importanta litigiilor supuse judecatii.Desi initial camerele aveau doar atributii
de instrumentare a cazurilor, treptat ele au primit si competente de a judeca,
limitate insa la litigii de dificultate redusa declansate intre persoane fizice sau
juridice. Marea Camera judeca litigiile in care sunt implicate un stat membru sau o
institutie comunitara, la solicitarea expresa a uneia dintre parti. Curtea poate
delibera numai in prezenta unui numar impar de judecatori. In plenul sau, Curtea
judeca litigiile, a caror complexitate necesita acest lucru, precum si in urmatoarele
situatii: - cand judeca, cerera Parlamentului European de demitere a Mediatorului
European ; - cand se pronunta asupra sesizarii de catre Comisie sau Consiliu cu
privire la comiterea de catre un comisar european a unor greseli grave sau cu
privire la neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sale ; - cand se
pronunta asupra sesizarii Comisiei sau Consiliului in legatura cu neindeplinirea
obligatiei de onestitate si prudenta de catre un fost comisar european, dupa
incetarea functiei ; - cand ia act de demisia unui membru al Curtii de Conturi, care
nu mai indeplineste conditiile de exercitare a functiei. Judecata se desfasoara cu
respectarea principiului contradictorialitatii, este public si presupune existenta a
doua faze: O faza scrisa, in care cererea de chemare in judecata odata inregistrata,
este numit un judecator raportor insarcinat cu studierea dosarului, care cu privire la
faptele in discutie si privire la punctul de vedere al partilor, si o faza orala, in
cadrul careia este prezentat raportul preliminar al judecatorului - raportor,
pledoariile partilor si concluziile avocatului general. Deliberarile au loc in "Camera
de consiliu", au caracter secret si la ele participa judecatorii prezenti la faza orala a
judecata, numarul acestora trebuind sa fie impar. Hotararea se ia cu majoritate
simpla si ea angajeaza in mod colectiv Curtea, opiniile separate neputand fi facute
public. Prezenta partilor este obligatorie in toate fazele procesului, reprezentarea
lor facandu-se prin agenti ai institutiilor comunitare sau ai statelor membre, ori
prin avocati, in cazul persoanelor fizice sau juridice. Procesul se desfasoara in
limba paratului, sau in cea pe care o alege reclamantul, daca parat este o institutie
comunitara.
Avocatii generali. Avocatii generali ai Curtii Europene de Justitie joaca un rol
foarte important in structura si activitatile Curtii in pofida faptului ca ei nu
participa la deliberari si nici la luarea deciziilor privitoooare la cazuri. Statele mari
ale Comunitatii aupermanent cate un avocat general, in timp ce statele mici au cate
un avocat general prin rotatie. Tratatul de la Roma cu modificarile ulterioare,
defineste rolul avocatuluui general ca fiind unul impartial si independent, fiind
obiectivat in prezentarea unor opinii juridice argumentate referitoare la cazurile
inaintate spre judecata Curtii (Art. 166 al Tratatului e la Roma cu modificarile
ulterioare in “Basic Community Laws”, pag. 127). Dispozitiile Tratetului CE
referitoare la numirea, durata mandatuluii, incetaareea functiei se aplica mutatis
mutandis si in cazul avocatilor geenerali. Activitatea avocatilor generali este
condusa de un prim avocat general care este desemnat prin rotatie din randul
avocatilor generali pentru o perioada de un an. Primul avocat general este cel care
desemneaaza care avocat general vaa fi cel care isi va exprima opinia in fiecare
caz. Avocatii generali vor putea exprima opinii in cauze in caree partile implicaate
sunt conationalii lor, dar nu-si vor putea exprima parerea in actiuni judecatoresti
intentate de catrre sau impotriva statului al carui nationali sunt.Opinia avocatului
general va cuprinde de regula o analiza comprehensiva a dispozitiilor de drept
comunitar relevante in cazul respectiv, precum si exprimarea optiunii sale cu
privire la solutia la care trebuie sa ajunga Curtea. Dupa exprimarea opiniei sale
avocatul general se retrage, neparticipand la deliberari, asa cum s-a precizat mai
sus.
Opinia expprimata de avocatul general are doar un caracter consultativ si
nisidecum un caracter obligatoriu pentru Curtea Europeana de Justitie. Utilitatea
acestei opinii consta in faptul ca asigura prezentarea si analiza dispozitiilor de
drept comunitarr aplicabile in cauza.
Presedintele Curtii Europene de Justitie.
Presedintele Curtii este desemnat de care judecatori prin vot secret, pentru un
mandat de trei ani, care poate fi, la expirarea sa, reinnoit (art.167 al Tratatului de la
Roma cu modificarile ulterioare). Penru a fi ales in functie, candidatul la
presedintie trebuie sa intruneasca majoritatea simpla a voturilor judecatorilor.
Preaedintii camerelor suntr alesi pe baza aceleiasi proceduri, dar pentru un mandat
de un an. Daca la primul tur de scrutin nu este ales nici un candidiat, atunci ca
presedinte al Curtii vaaa fi desemnat candidatul care la al doilea tur obtine un
numar mai mare de voturi. Atributiile presedintelui sunt de a conduce activitatile
Curtii – inclusiv sectorul de administratie -,de a prezida deliberarile Curtii si de a
numi judecatrul raportor (Pe baza raportuluui preliminar intocmit de judecatorul
raportor si dupa audierea avocatului general, Curtea decide daca cazul va fi
solutionat de una dintre camere sau de catre plenul ei) pentru fiecare caz.De
asemenea, persedintele este cel care dispune suspendarea executarii unei masuri
care essste contestatta in fata Curtii si totodata el dispune masurile de conservare si
asiratorii necesare pe durata solutionarii cazului. In deseemnarea presedintelui, un
rol mai putin important il are criteriul nationalitatii, caaandidatii fiind alesi in
finctie de meritele lor profesionale. Nu poate fi incheata przentarea judecatorilor si
a avcatilor generali ai Curtii Europene de Justitie fara mentiunea ca fiecare dintre
acestia este ajutat in activtatea sa de cate trei juristi care desfasoara activitatea de
secretariat, cercetare si intocmire a proiectelor pentru cele mai importante
documente cerute de procedura. Curte Europeana de Justitie, in aactivitatea sa
utilizeaza serviciile unor organe auxiliare : grefa,departamentul de biblioteca,
crcetarre si documentare, dpartmenttul admministrtiv si depatamentul de
trraduceri, serviciul de inteerpretare si oficiul de informare. Grefa Curtii Europene
este condusa de catre un grefier ales pe o perioada de 6 ani prin vot secret de catrre
judecatori si avocatii generali. La expirarea mandatului, acesta poate fi reinnoit
(Primul grefier , Albert van Houtte, a detinut aceasta functie timp de 29 de ani). Se
impune a fi precizat faptul ca functia de grafier la Curtea Europeana de Justitie nu
se identifica cu cea similara din cadrukl instantelor nationale, aspect ignorat uneori
in literatura noastra de specialitate. Pentru a ocupa aceastta functie, candidatii
trebuie sa fie juristi de orestigiu cu o vasta experienta. La inceperea mandatului,
grefierul Curtii Europene va depune juramantul. Grefierul isi desfasoara activitatea
sub directa conducere a Presedintelui Curtii. Activitatea sa se concretizeaza in
principal in asigurarrrrea respectarii procedurii Curtii Europene de Justitie. In
indeplinireea acestor doua categorii de atributii el este sprijinit de doi grefieri
asistenti. Departamentul de biblioteca, cercetare si documentare este compus din
trrei subdepartamente si anume: biblioteca, cercetare si documentare
(subdepartament alcatuit din 20 de avocati din toate statele comunitatii, care
efectuaza cercetare solicitata de judecatori si avocatii generali), si repectiv
subdepertamentul de prrelucrare computeritata a informatiei. Departamentul de
traduceri cuprinde un nmar de 225 de avocati lingvisti care desfasoara activitatile
de traducere necesare Curtii Europene. Departamentul de interpretare cuprinde
translatori specializati in traducerea dezbaterilor Curtii. Oficiul de informare este
compartimentul care se occuppa cu presa si relatiile cu publicul. Departamentul
administrativ, care cuprinde subdepartamentul servicii interne, personal, finante si
buget si respectiv prelucrare computerizata a informatiei reprezinta o alta
componenta a infrastructurii Curtii Europene de Justitie.
COMPETENTA CURTII DE JUSTITIE In cadrul atributiilor jurisdictionale ale
Curtii de Justitie, pot fi exercitate in fata acestuia urmatoarele tipuri de actiuni: a)
Actiunea (recursul) in anulare - prin care reclamantul contesta legalitatea unui act
comunitar care provine de la o institutie comunitara. Pot fi atacate cu recurs in
anulare actele adoptate de Parlamentul European si de Consiliul UE, in comun,
actele Consiliului, Comisiei, ale Bancii Central Europene (altele decat avizele si
recomandarile), precum si actele adoptate de Parlamentul European menite sa
produca efecte fata de terti. Acestea trebuie sa fie acte juridice si sa produca efecte
de drept. Motivele de anulare sunt incompetenta, incalcarea formelor substantiale,
incalcarea tratatului sau a oricarei reguli de drept referitoare la aplicarea sa.
Recursul poate fi formulat de catre un stat membru, de catre o institutie comunitara
(mai ales de Comisie si Consiliul UE, dar si de catre Parlament si Banca Central
Europeana in vederea ocrotirii prerogativelor lor) precum si de orice persoana
fizica sau juridica, resortisant al statelor membre ale UE, daca actul atacat il
priveste in mod direct si individual. Termenul de recurs este de doua luni si incepe
sa curga fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului, fie din
ziua cand reclamantul ia cunostinta de actul respectiv, atunci cand beneficiar este
un alt subiect de drept. Efectul admiterii recursului consta in declararea nulitatii
actului contestat. In situatia in care actul este un regulament, Curtea de Justitie va
indica, daca apreciaza ca este necesar, acele efecte ale regulamentului anulat care
trebuie considerate ca definitive. Un caz special de recurs in anu1are il constituie
plangerea introdusa de functionarii publici comunitari impotriva sanctiunilor
disciplinare ce le-au fost aplicate, sau impotriva modului in care le-a fost rezolvata
petitia inaintata autoritatii investite cu puterea de numire. Inainte de a se adresa
Curtii Europene de Justitie, functionarii comunitari trebuie sa parcurga o procedura
administrativa prealabila, in fata autoritatii care a dictat sanctiunea disciplinara sau
a celei investite cu puterea de numire. In termen de 3 luni de la primirea
raspunsului la procedura administrativa prealabila trebuie sa fie sesizata instanta
judiciara comunitara. b) Recursul in carenta - este actiunea aflata la dispozitia
institutiilor comunitare (cu exceptia CEJ), a statelor membre si a persoanelor fizice
si juridice prin care acestea solicita Curtii sa constate abtinerea institutiilor
comunitare. (Parlament, Consiliul U.E. si Comisia Europeana) intr-o problema in
care acestea aveau obligatia sa actioneze. Inainte de sesizarea Curtii cu un recurs in
carenta este obligatorie efectuarea unei proceduri administrative prealabile,
constand in invitarea institutiei respective sa actioneze. Daca in termen de doua
luni de la aceasta invitatie, institutia nu-si exprima pozitia, reclamantul poate sa
sesizeze Curtea Europeana de Justitie intr-un alt termen de doua luni care curge de
la data cand institutia comunitara trebuia sa raspunda. Admitand actiunea, Curtea
declara ilegala abtinerea institutiei comunitare; aceasta fiind obligata sa ia masurile
care se impun pentru executarea hotararii Curtii, deci sa emita actul respectiv,
reclamantu1 avand si dreptul de a fi despagubit. c) Exceptia de ilegalitate - este
procedura prin care se poate obtine anularea unui act normativ ilegal in momentul
in care acesta este executat printr-un act individual; anulare care nu s-a putut
obtine pe calea unui recurs in anulare fie datorita termenului scurt in care poate fi
introdus acesta, fie din pricina lipsei calitatii procesuale active, actele normative
putand fi contestate doar de catre statele membre sau institutiile comunitare. In
acest caz, potrivit Tratatului CEE, persoanele fizice sau juridice pot sa ridice, in
cadrul procesului de anulare a deciziei individuale, exceptia de ilegalitate a actului
normativ. Exceptia de ilegalitate apare astfel ca o procedura accesorie cererii
principale de anulare a deciziei individuale si nu poate fi invocata de catre
particulari in cazul in care puteau contesta actul pe calea unui recurs in anulare . Ea
poate fi insa invocata de orice parte a litigiului, chiar si de catre un stat membru,
desi acesta putea actiona si pe calea unui recurs in anulare. Daca prin hotararea
Curtii este constatata ilegalitatea actului normativ in discutie, el devine inaplicabil
in cazul respectiv insa nu este anulat, continuiind sa produca efecte juridice. Doar
decizia emisa in baza actului normativ va fi anulata. d) Actiune in constatarea
neindeplinirii de catre un stat membru a obligatiilor ce-i revin - este actiunea
intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru prin care i se
cere Curtii Europene de Justitie sa se pronunte cu privire la conformitatea cu
dreptul comunitar a actiunilor statului membru. Inainte de investirea Curtii, cu
judecarea cauzei se desfasoara o faza administrativa constand in examinarea cauzei
de catre Comisie, pe baza observatiilor prezente de statul in cauza si emiterea unui
aviz prin care i se cere luarea unor masuri pentru inlaturarea abaterii. In cazul in
care statul nu se conformeaza, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie. Aceasta
faza administrativa este obligatorie si in situatia in care un stat membru invoca
neindeplinirea de catre alt stat membru a obligatiilor ce-i revin, trebuind sa fie
sesizata mai intai Comisia care emite de asemenea un aviz motivat. Sesizarea
directa a Curtii se poate face numai daca intr-un termen de trei luni de la data
cererii Comisia nu emite avizul. Prin hotararea pe care o ia, Curtea poate numai
constata neindeplinirea obligatiilor si obligarea statului parat la indreptarea
comportamentului sau, dar nu poate anula actele emise de autoritatile interne,
pentru ca astfel s-ar substitui judecatorului national. Executarea hotararii Curtii
este obligatorie, prevazandu-se si posibilitatea aplicarii unor sanctiuni pecuniare
statelor care nu se conformeaza, sub forma unei sume forfetare sau a unei amenzi.
e) Recursul in interpretare - este actiunea prin care, la cererea organelor de
jurisdictie nationale, Curtea intervine pentru interpretarea regulilor comunitare sau
pentru a aprecia validitatea actelor adoptate de catre institutiile comunitare. Astfel,
judecatorul national caruia, in solutionarea unui litigiu, i se ridica o problema
referitoare la interpretarea dreptului comunitar sau validitatea actelor institutiilor,
poate sesiza Curtea cu aceasta chestiune, inainte de a se pronunta asupra fondului.
Actiunea cu care este investita Curtea este o actiune prealabila sau prejudiciala,
care presupune o apropiere a organelor de jurisdictie nationala si a celor
comunitare. Prin hotararea preliminara a Curtii se precizeaza sensul dispozitiilor a
caror interpretare i s-a cerut sau se pronunta cu privire la validitatea lor, organul
jurisdictional national fiind obligat ca la solutionarea cauzei sa respecte
interpretarea data. Prin aceasta procedura se asigura o aplicare uniforma a dreptului
comunitar de catre instantele tuturor statelor membre. f) Actiunea in daune contra
institutiilor comunitare - este o actiune in raspundere necontractuala care prevede
ca in materie de raspundere extracontractuala, comunitatea trebuie sa repare
daunele cauzate de institutiile si de agentii sai in exercitarea functiilor lor. Prin
introducerea ei reclamantul urmareste obtinerea de compensatii pentru daunele
cauzate prin actul comunitar. De obicei actiunea in daune insoteste recursul in
anularea actului comunitar din care izvorasc prejudiciile, dar poate fi exercitata si
separat, atunci cand persoana interesata nu poate sa atace direct actul sau cand
acesta a fost anulat.
TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA. Ca raspuns la acea propunere,
Consiliul formeeaza Tribunalul de prima instanta. Scopul formarii Tribunalului de
prima instanta in anul 1989 consta in faptul ca sa majoreze garantiile judiciare,
accesibile persoanelor fizice, fiind a doua treapta a puterii judiciare si permitand
CJ sa se concentreze asupra problemei obligatorie a sa – interpretarea unica a
legislatiei Comunitatii. Tribunalul este compus, in prezent, dintr-un numar de 25
judecatori, desemnati in conditii identice celor de la Curtea de Justitie, insa, in
conditiile extinderii Uniunii, prin Tratatul de la Nisa prevazandu-se ca acesta va fi
format din cate un judecator din fiecare stat membru. Tribunalul de Prima Instanta
nu are inca in structura sa avocati generali, fiind insarcinat unul dintre judecatori sa
exercite aceste atributii. Prezenta acestuia este obligatorie atunci cand Tribunalul
judeca litigii dificile si complexe. Judecatorul care indeplineste atributia de avocat
general nu poate sa ia parte la pronuntarea hotararii in cauza respectiva.
Competentele Tribunalului constau in judecarea in prima instanta a urmatoarelor
categorii de actiuni: - recursul in anulare impotriva actelor adoptate de institutiile
comunitare; - recursul in carenta contra institutiilor comunitare ; - actiunea in
daune contra institutiilor comunitare; - actiuni izvorand din raporturile dintre
Uniune si functionarii sai. - recursurile prejudiciale de interpretare si de apreciere a
validitatii avand un caracter tehnic. Alaturi de Curtea Europeana de Justitie si
Tribunalul de Prima Instanta carora le partajeaza competentele, Tratatul de la Nisa
a prevazut si posibilitatea infiintarii unor Camere Jurisdictionale specializate pe
anumite domenii. Infiintarea acestora se hotaraste de catre Consiliul U. E. cu
unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei sau a Curtii de Justitie, cu avizul
Parlamentului
SESIUNILE PLENARE SI CAMERELE CJ se poate intruni in sesiuni plenare
si in Camere de 3 sau 5 judecatori. Aceasta se intruneste cand statul membru sau
institutia comunitara care este parte la audieri sau in cazuri deosebit de grele si
importante. Alte cauze sunt solutionate de Camere. Tribunalul de prima instanta se
intruneste in Camere de 3 sau 5 judecatori si se intruneste in sesiuni plenare in caz
de cauze deoseebit de importante.
Tema 9
Ombudsmanul European

Poziţia de Ombudsman European a fost înfiinţată prin Tratatul de instituire a


Uniunii Europene (Maastricht) în 1992. Ombudsmanul acţionează ca
intermediar între cetăţean şi autorităţile UE. El are dreptul de a primi şi investiga
plângerile trimise de cetăţenii, companiile şi organizaţiile din UE şi de orice
persoană cu domiciliul sau sediul într-un stat membru UE.
Ombudsmanul este ales de Parlamentul European pentru un mandat de cinci ani,
care poate fi reînnoit; coincide cu mandatul legislativ al Parlamentului. Nikiforos
Diamandouros a preluat postul de Ombudsman European în aprilie 2003 şi a fost
reales în ianuarie 2005 pentru un mandat de cinci ani. Ce face Ombudsmanul?
Ombudsmanul investighează „administrarea defectuoasă” la nivelul instituţiilor şi
organismelor Uniunii Europene. „Administrarea defectuoasă” înseamnă
administrare incorectă sau incompletă – cu alte cuvinte, o instituţie nu acţionează
în conformitate cu legislaţia sau nu respectă principiile de bună administrare sau
încalcă drepturile omului. Iată câteva exemple: nedreptate; discriminare; abuz de
putere; necomunicarea sau refuzul de a comunica informaţii; întârzieri
nejustificate;proceduri incorecte. Ombudsmanul începe investigaţiile ca urmare a
unei plângeri primite sau din proprie iniţiativă. El îşi desfăşoară activitatea
independent şi imparţial. Ombudsmanul nu solicită şi nu primeşte instrucţiuni de la
niciun guvern sau organizaţie. Cum pot să trimit o plângere la Ombudsmanul
European? Dacă doriţi să trimiteţi o plângere despre administrarea defectuoasă
constatată la nivelul unei instituţii sau al unui organism european, primul lucru pe
care trebuie să îl faceţi este să contactaţi instituţia sau organismul în cauză pe căile
administrative obişnuite şi să încercaţi să îl determinaţi să remedieze situaţia.Dacă
această abordare nu dă rezultate, puteţi trimite o plângere Ombudsmanului
European. Este necesar să depuneţi plângerea la Ombudsman în termen de doi ani
de la data la care aţi constatat actul de administrare defectuoasă. Trebuie să
specificaţi cine sunteţi, care este instituţia sau organismul împotriva căruia faceţi
plângerea şi care este problema dumneavoastră. Puteţi solicita ca plângerea să
rămână confidenţială. Ce rezultate pot aştepta? În cazul în care nu poate trata
plângerea dumneavoastră — de exemplu, dacă problema reclamată a făcut deja
obiectul unui proces în instanţă — Ombudsmanul va depune toate eforturile
necesare pentru a vă recomanda o altă instituţie care vă poate fi de ajutor. Pentru a
soluţiona problema dumneavoastră, Ombudsmanul poate informa instituţia sau
organismul în cauză. Dacă problema nu este clarificată în timpul investigaţiilor,
Ombudsmanul va încerca să identifice o soluţie amiabilă pentru remedierea
situaţiei, pe care dumneavoastră să o consideraţi satisfăcătoare. În caz contrar,
Ombudsmanul poate face recomandări pentru rezolvarea problemei. Dacă instituţia
respectivă nu acceptă recomandările sale, Ombudsmanul poate întocmi un raport
special pe care îl trimite Parlamentului European pentru ca acesta să poată
întreprinde acţiunile politice ce se impun. În fiecare an, Ombudsmanul prezintă
Parlamentului European un raport în care îşi prezintă întreaga activitate

Curtea de Conturi Europeană

Curtea de Conturi a fost înfiinţată în 1975. Sediul este la Luxemburg. Misiunea


Curţii este de a verifica dacă fondurile UE sunt administrate corespunzător, astfel
încât cetăţenii Uniunii să obţină valoare maximă în schimbul banilor. Curtea are
dreptul de a verifica orice persoană sau organizaţie care lucrează cu fonduri UE.
Curtea are un membru din fiecare stat membru UE, numit de Consiliu pentru un
mandat de şase ani care poate fi reînnoit. Membrii îl aleg pe unul dintre ei ca
preşedinte pentru un mandat de trei ani care poate fi reînnoit. Vítor Manuel da
Silva Caldeira (Portugalia) a fost ales preşedinte în ianuarie 2008. Ce face Curtea?
Vítor Manuel da Silva Caldeira, din Portugalia, a fost ales preşedinte în ianuarie
2008. Rolul principal al Curţii este de a verifica dacă bugetul UE este aplicat
corect – cu alte cuvinte, dacă veniturile şi cheltuielile UE sunt obţinute, cheltuite şi
înregistrate legal şi de a asigura un management financiar sănătos. Prin urmare,
activitatea curţii reprezintă o garanţie a faptului că sistemul UE funcţionează în
mod economic, eficient, efectiv şi transparent. Pentru a-şi îndeplini atribuţiile,
Curtea poate investiga documentele aparţinând oricărei persoane sau organizaţii
care lucrează cu veniturile sau cheltuielile UE. Curtea efectuează frecvent
controale la faţa locului. Constatările sale sunt consemnate în rapoarte, care aduc
orice problemă existentă în atenţia Comisiei şi a guvernelor statelor membre
UE.Pentru a-şi îndeplini activitatea în mod eficient, Curtea de Conturi trebuie să
rămână complet independentă de celelalte instituţii, păstrând, în acelaşi timp,
legătura cu acestea.Una dintre funcţiile esenţiale ale Curţii de Conturi este de a
susţine activitatea Parlamentului European şi a Consiliului prin prezentarea anuală
a unui raport de audit pentru anul financiar anterior. Parlamentul examinează acest
raport în detaliu înainte de a hotărî dacă aprobă sau nu modul în care Comisia a
gestionat bugetul. În caz afirmativ, Curtea de Conturi trimite Consiliului şi
Parlamentului şi o declaraţie prin care confirmă că banii contribuabililor europeni
au fost utilizaţi în mod adecvat. În sfârşit, Curtea informează cetăţenii cu privire la
rezultatele activităţii sale prin rapoarte care tratează subiecte de interes deosebit.
Cum este organizată activitatea Curţii? Curtea de Conturi are aproximativ 800 de
angajaţi, inclusiv traducători şi administratori, precum şi auditori. Auditorii sunt
împărţiţi în „grupuri de audit”. Aceştia pregătesc rapoarte preliminare pe baza
cărora Curtea adoptă decizii. Auditorii efectuează frecvent controale la sediul altor
instituţii UE, în statele membre şi în orice ţară care primeşte ajutoare din partea
UE. De fapt, deşi activitatea curţii are legătură în cea mai mare măsură cu banii de
care este responsabilă Comisia, peste 80 % din cheltuielile UE sunt administrate de
autorităţile naţionale. Curtea de Conturi nu deţine puteri legale. Dacă auditorii
descoperă fraude sau nereguli, aceştia informează OLAF – Oficiul European de
Luptă Antifraudă.
Tema 10
Procesul Legislativ

O caracteristică principală care distinge Comunităţile europene de organizaţiile


internaţionale clasice, şi care o apropie de ordinea juridică internă este capacitatea
de a crea reguli de drept, incredinand astfel anumitor organe, pentru a exercita
după o procedură prestabilită, o putere normativă comparabilă cu o putere
legislativă naţională. Deşi redactorii tratatelor s-au ferit să utilizeze termenii
,,lege,,sau ,,legislaţie,, Curtea de Justiţie n-a ezitat acest lucru, referindu-se la
T.C.E. ca reprezentand ,,sistemul legislativ al Comunităţii,,sau ,,puterea legislativă
a Comunităţii,,. Tratatul de la Amsterdam se referă la Consiliu in art. 207 C.E.
,,acţionand in calitatea sa de legislator,, pentru ca apoi ,,Declaraţia nr. 39 anexată la
Actul final să facă referire la caliatatea instituţiilor de a redacta legislaţie
comunitară.Termenul ,,act comunitar,, inseamnă orice instrument legislative sau
administrativ, adoptat de autorităţile administrativ, iar actul denumit comfort letter
– scrisoare administrativă informală, care putea fi adoptat de Comisie potrivit
dreptului comunitaral concurenţei a fost considerat ca şi un regulament de bază.
Dreptul derivat nu trebuie să contravină dreptului primar, in caz contrar el va fi
lipsit de efecte juridice. De asemenea, trebuie să fie conform obiectivelor
fundamentale, generale ale Comunităţilor, şi
obiectivelor cu caracter specific – care sunt infăptute prin intermediul Ibidem, cu
operele citate acolo; Eexemplificăm in acest sens, adoptarea de către Consiliu a
Regulamentului nr. 1435/2003 din 22. 07. 2003. privind statutul pentru o societate
cooperativă europeană şi a Directivei nr. 2003/72 din 22. 07. 2003. privind
suplimentarea statutului pentru o societate cooperativă europeană, ambele in J. Of.
L.207/1, 25, din 18. 08. 203. Propunerea pe care o face Comisia in cazul de faţă
trebuie să fie rezultatul tuturor statelor membre, cu excluderea vreunei abţineri,
deoarece Consiliul trebuie să acţioneze unanim diverselor politici comunitare şi
principiilor generale ale dreptului comunitar. Actele comunitare sunt definite in art.
249 C.E.: ,,Pentru indeplinirea misiunilor şi in condiţiile prestabilite…de tratat,
Parlamentul European impreună cu Consiliul, Consiliul şi Comisia, hotărăsc
regulamente şi directive iau decizii şi formulează recomandări şi avize. Articolul
161 din Tratatul Euratom este identic. De reţinut că, nici art. 249 şi nici o altă
dispoziţie comunitară nu stabileşte o ierarhie intre categoriile de acte enumerate
,,nici una neavand vocaţia să se impună celelilalte,,. Incercări de ierarhizare,
nereuşiete insă, au fost intreprinse de Tratatul de la Mastricht şi Amsterdam. De
asemenea, nu se face vreo deosebire intre instituţii in privinţa acordării unora
dintre ele competenţa adoptării de mai multe
acte, de toate categoriile de acte, sau numai de o categorie. Fiecare instituţie
acţionează in limitele atribuţiunilor ce le sunt incredinţate prin prezentul tratat
potrivit scopurilor şi in condiţiile stabilite in Tratat. Prin urmare instituţiile nu
posedă o autorizare generală de a adopta astfel de acte. Instituţiile comunitaremai
pot aadopta şi alte acte care nu au natura celor menţionate in art. 249 C.E.407: -
acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C.E. ori al
infiinţării de diverse comitete şi comisii auxiliare, in procedura bugetară; - acte
comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaraţii
prin care se aduc la cunăştinţă criteriile pentru examinarea cazurilor individuale in
cadrul conduitei concurenţiale şi a ajutoarelor de stat. - acte adoptate de Parlament
sub forma unor rezoluţii sau de Consiliu sub formă de concluzii; - acordurile
interinstituţionale –incadrate din categoria actelor nenumite- considerate a fi mai
apropiate de de declaraţiile politice de intenţie decat de angajamentele juridice
formale ceea ce obligă intr-un sens textual precis.
Regulamentul Adoptat împreună de Consiliul Uniunii Europene şi de Parlamentul
European sau doar de Comisia Europeană, regulamentul este un act general şi
obligatoriu în toate elementele sale. Spre deosebire de directive, care se adresează
statelor membre şi de decizii, care au destinatari bine stabiliţi, regulamentul se
adresează tuturor. Regulamentul este direct aplicabil, adică generează dispoziţii
care intră imediat în vigoare în toate statele membre, la fel ca şi legislaţia
naţională, fără să fie nevoie de o intervenţie din partea autorităţilor naţionale
Regulamentul reprezintă principala sursă de drept derivat. Prin Regulament se
exprimă puterea legislativă a Comunităţii. Arătand efectele juridice ale
regulamentului Tratatul C.E. dă o definiţie
completă conferindu-i prin aceasta o natură şi eficacitate in intregime comparabile
cu cea a unei legi naţionale. Astfel, potrivit art. 249 alin. 2 C.E. şi art. 161
Euratom, regulamentul are caracter general, este obligatoriu in toate elementele
sale şi este direct aplicabil in fiecare stat membru. Caracter general. Ca şi o lege
naţională conţine prescripţii generale şi impersonale. Caracterul său esenţialmente
normativ rezută din faptul că, nu se adresează unor destinatari limitaţi, desemnaţi şi
identificabili, ci unor categorii avute in vedere in mod abstract şi in ansablul
lor410.in timp ce trăsăturile esenţiale ale deciziei rezultă tocmai din limitarea
destinatarilor cărora se adresează. Astfel, Curtea a apreciat că un regulament
referitor la un ansmblu de cereri de autorizaţii de import al cărăor număr nu mai
poate creşte datorită expirării termenului acestor cereri, trebuie să se analizeze nu
ca un regulament, ci ca un fascicol de decizii individuale, fiecare intersand
individual pe fiecare autor de cerere. Curtea a precizat că elemental de distincţie
intre un regulament şi o decizie trebuie sau nu căutat in aplicabiliatea generală a
actului in discuţie. Regulamentul413 nu-şi pierde caracterul de generalitate dacă,
conţine o reglementare aplicabilă diverselor situaţii cu efecte concrete diferite sau
dacă, are aplicare teritorială limitată414. Trebuie examinate astfel, şi efectele pe
care actul adoptat le produce sau urmează să le producă in viitor. Prin urmare, in
ciuda caracterului său normativ, regulamentul poate conţine prevederi care se
adresează unei anumite persoane, astfel incat aceasta să poată fi determinată in
mod individual. De asemenea, jurisprudenţa Curţii a subliniat, că natura unui act
nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o instituţia care l-a adoptat, ci
de obiectul şi conţinutul său in raport cu definiţiile furnizate de tratate, Curtea
rezervindu-şi dreptul de a proceda la o nouă calificare a actului respectiv. Caracter
obligatoriu in toate elementele sale. Regulamentele obligă nu numai statele, ci şi
intreprinderile, fiind creatoare de drepturi subiective in beneficial particularilor418
Prin acest caracter se deosebeşte de recomandare şi aviz care potrivit art. 249 C.E.
acestea ,,nu leagă,, adică nu sunt obligatorii. De asemenea din faptul că este
,,obligatoriu in toate elementele rezultă că: - le este interzis statelor orice aplicare
incompletă sau selectivă a acestuia; - il deosebeşte de directivă, care nu leagă decat
in privinţa rezultatatului. Regulamentul dispune astfel de o putere normativă
completă. Astfel, nu poate numai să prescrie un rezultat, dar poate impune toate
modalităţile de aplicare şi de executare a acestuia, fără să fixeze el insuşi, in mod
obligatoriu modalităţile se executare şi aplicare. De exemplu, existand ,,o lege
imperfectă,, datorită unui regulament incomplet, revine implicit sau explicit,
autorităţilor naţionale sau comunitare, obligaţia de a lua măsurile necesare de
aplicare.Caracterul direct aplicabil in toate că este direct aplicabil, ceea ce
inseamnă că produce, prin el insuşi, automat, fără nici o intervenţie din partea
autorităţilor naţionale, efecte juridice in ordinea juridică a statelor membre. In
această privinţă Curtea a arătat, nu numai că, nu se permite nici o recepatare a
regulamentului in dreptul intern al statelor membre,, ci şi faptul că ,,sunt contrare
tratatului orice modalităţi de executare a cărei consecinţă poate fi un obstacol
pentru efectul direct al regulamentelor comunitare şi ar compromite aplicarea lor
simultană şi uniformă pe ansamblul Comunităţii. Regulamentul este direct
aplicabil ,, in,, toate statele membre, ceea ce inseamnă că el se adresează, direct, şi
subiectelor de drept intern ale statelor membre - persoane fizice şi juridice, nu
numai statelor membre şi instituţiilor. Astfel, regulamentul dă naştere, prin el
insuşi la drepturi şi obligaţii pentru particulari, aşa cum a subliniat şi Curtea in
jurisprudenţa sa: ,,avand in vedere natura şi funcţia in sistemul izvoarelor de drept
comunitar, el produce efecte imediate, şi este de asemenea apt să confere
particularilor drepturi pe care jurisdicţiile naţionale sunt obligate să le protejeze,,.
Faptul că regulamentul este direct aplicabil in ,,toate,, statele membre, inseamnă că
el intră in vigoare şi se aplică simultan şi uniform pe ansamblu Comunităţii, pe
ansamblul statelor membre. Clasificarea. Regulamentele se pot clasifica in
regulamente de bază şi regulamente de executare. Distincţia nu este făcută de art.
249 C.E., ci este introdusă de practica instituţiior şi confirmată de Curte.
Denumirea de ,,regulamente de bază,, este utilizată pentru a desemna
regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevăzute in Tratat.
Regulamentele de executare pot fi adoptate de către Consiliu sau de către Comisie
– abilitată de către Consiliu in baza art. 211 din T.C.E.- şi ele sunt subordonate, din
punct de vedere al interpretării şi validităţii, regulamentului de bază faţă de care
trebuie să fie conforme. Curtea de Justiţie a recunoscut astfel Consiliului
posibilitatea de a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente
şi chiar a validat recurgerea de către Consiliu la o procedură simplificată pentru
elaborarea regulamentelor de executare, prin derogare de la regulile din Tratatul
C.E. Regulamentele trebuie să aibă un conţinut. Ele se publică, obligatoriu, in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.Of. U.E.) şi intră in vigoare la data
menţionată in textul lor, iar in lipsa acestei precizări, in a douăsprezecea zi de la
data acelei publicări. Efectele. Regulamentul nu are efect retoactiv. Curtea a
acceptat totuşi, ca, in anumite situaţii, regulamentele să-şi producă efectele la o
dată anterioară publicării, dacă acest fapt nu produce nici o vătămare părţilor
interesate, sau acestea au fost puse intr-o situaţie mai favorabilă, cu condiţia ca
aşteptările lor legitime să fie respectate. Condiţiile. In privinţa condiţiilor de fond,
un regulament trebuie să indice: temeiul legal al adoptării sale (scopul şi conţinutul
măsurii), propunerile sau avizele care trebuie obţinute (din partea Parlamentului,
Comitetului Economic şi social, Comitetului Regiunilor etc., după caz) şi
parcurgerea formalităţilor procedurale prevăzute pentru adoptarea actului in cauză
(cine a avut iniţiativa sau propunerea legislativă, consultarea altor
organisme).Preambulul trebuie să cuprindă şi o motivare in fapt şi in drept pentru
hotăririle luate430. Potrivit art. 253 T.C.E. aceste condiţii sunt cerute şi in cazul
deciziilor şi directivelor. Referitor la motivarea actului, jurisprudenţa a precizat că
este suficient ca aceasta să indice situaţia de ansamblu care a dus la adoptarea
actului şi obiectivele generale pe care acest act şi le propune să le atingă.
Directiva Directiva europeană stabileşte obiectivele care trebuie atinse de către
statele membre, lăsând alegerea mijloacelor la latitudinea autorităţilor naţionale. Se
adresează unuia, mai multor sau tuturor statelor membre. Pentru ca principiile
enunţate de directivă să producă efecte la nivelul cetăţeanului, legiuitorul naţional
trebuie să adopte un act de transpunere în legislaţia naţională prin care aceasta din
urmă va fi adaptată la obiectivele definite în directivă. Directiva prevede un termen
de transpunere în legislaţia naţională: statele membre dispun de o marjă de
manevră care le permite să ţină cont de specificităţile naţionale. Transpunerea
trebuie să aibă loc în termenul prevăzut de directivă. Directiva serveşte la
armonizarea legislaţiilor naţionale, în vederea realizării pieţei unice (de exemplu,
normele referitoare la siguranţa produselor). Potrivit art. 249 alin. 3 din T.C.E. şi
art. 161 alin. 3 din T.Euratom, directiva leagă (obligă) fiecare stat membru
destinatar in ceea ce priveşte rezultatul ce urmează să fie atins, lăsand autorităţilor
naţionale competenţa in privinţa formei şi a mijloacelor. Prin intermediul directivei
redactorii Tratatelor au oferit instituţiilor un instrument de uniformizare juridică, o
formulă bazată pe un partaj de sarcini şi o colaborare intre nivelul comunitar şi
nivelul naţional, deci, mai suplă, special adaptată funcţiei de apropiere de
legislaţiile naţionale. Fiecare caracteristică a directivei, potrivit definiţiei din art.
249. T.C.E. alin. 3, ,, pare să fie aleasă pentru a fi contară regulamentului,, a)
Directiva nu are aplicabilitate generală, ea nu obligă decat ,,destinatarii,, săi care
sunt, statele membre, adresabilitatea ei fiind limitată. Directivele posedă un dublu
mecanism de aplicare: - cand sunt puse in aplicare pe plan naţional ceea ce se
realizează prin măsuri legislative sau regulamentare, dobandesc in final, un efect
normativ. Curtea a admis o asemenea posibilitate dacă sunt in discuţie directive
care au o natură regulamentară. Astfel, In justificarea extinderii efectului direct la
directive s- a arătat că art. C.E., potrivit căruia instanţele naţionale au posibilitatea
să supună Curţii probleme privind interpretarea şi examinarea de validitate a
tuturor actelor instituţiilor comunitare, fără distincţie, implică in plus ca aceste acte
să poată fi invocate de către persoane particulare in faţa instanţelor naţionale. Ca
regulă insă, directivele nu pot fi invocate in raporturile dintre particulari, ci numai
contra unui stat membru căruia ii sunt adresate, ele neputand să impună obligaţii
persoanelor, şi nu poate fi invocată in consecinţă ca atare impotriva acestor
persoane. - cand se adresează tuturor statelor membre, fiind cazul cel mai
frecvent ea face obiectul unei aplicări simultane pe ansamblul Comunităţii, ea se
prezintă ca un procedeu de legilaţie indirectă, ceea ce reprezintă chiar funcţia
proprie in sistemul tratatului. Curtea a calificat-o in această situaţie, ca fiind act
,,cu aplicabilitate generală,,. Directivele vizează armonizarea legislaţilor (…) in
măsura ăn care această armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii şi
funcţionării pieţei interne, apropierea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi
administrative a statelor membre, cu dreptul comunitar (n.a.), care au o incidenţă
directă asupra instituirii şi funcţionării pieţei comune. De exemplu, in material
liberei circulaţii a lucrătorilor, Consiliul adoptă directive, Consiliul hotărăşte prin
directive, prin stabilirea in sarcina statelor membre a unor obligaţii de a face, a
unor restricţii sau a unor interdicţii.Literatura juridică subliniază de altfel, dreptul
de intervenţie al Comunităţii pe calea directivelor, consacrat in cazul apropierii
dispoziţiilor legislative naţionale cu cele comunitare “exemplificand ,,necesitatea
apropierii legislaţiilor naţionale foarte diverse privind alimentele şi medicamentele
prin elaborarea de directive care să impună obligaţia de modificare a legislaţiilor
divergente in măsura in care este necesară pentru funcţionarea pieţei commune aşa
incat comerţul cu aceste produse să nu fie afectat,,. b. Directiva obligă in privinţa
rezultatului. Directivele impun statelor ,,obligaţii de rezultat,, şi nu ,,de mijloace,,
ceea ce face necesară modificarea legislaţiilor naţionale sau adoptarea de prevederi
legale in domeniile ce fac obiectul lor. Directiva este un act obligatoriu care intră
in vigoare in ziua pe care o menţionează cuprinsul ei. Este insă un act incomplet
pentru ca reclamă acte normative naţionale in vederea punerii ei in aplicare şi
stabileşte in această privinţă termene, referitoare la transpunerea ei. Curtea a
precizat caracterul constrangător al directivelor pentru state in privinţa obligaţiei
ce le revine, de a lua in termenele stabilite, toate măsurile necesare pentru a se
conforma directivelor şi a arătat că un stat membru nu ar putea invoca dispoziţii,
practici sau situaţii din ordinea sa internă pentru a justifica nerespectarea
obligaţiilor şi a termenelor rezultand din directivele comunitare.In privinţa
condiţiilor de transpunere a directivelor in Dreptul intern, Curtea aprecizat că la
expirarea termenelor prevăzute pentru a proceda la introducerea unei directive in
ordinea juridică internă, un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenţă pentru a
refuza instanţelor sale dreptul de a aplica dispoziţiile de natură să producă efecte
directe444. In măsura in care termenul prevăzut pentru implementare in ordinea
juridică internă nu a expirat, directiva nu poate să aibă efect direct; acest efect se
naşte numai la expirarea termenului şi in cazul culpei statului in cauză.Obligaţiile
ce decurg dintr-o directivă pentru statele membre se impun tuturor autorităţilor
naţionale, inclusiv autorităţilor jurisdicţionale, in cadrul competenţelor lor, ceea ce
inseamnă că,aplicand dreptul naţional mai ales dispoziţiile unei legi naţionale in
mod special introdusă in vederea executării unei directive, jurisdicţia naţională este
ţinută să interpreteze dreptul său naţional in lumint textului şi finalităţii directivei,
pentru atingerea rezultatului avut in vedere de art. 249 alin. 3 din tratat446.In
anumite cazuri directivele creează drepturi individuale in beneficial subiectelor de
drept ale statelor membre – al particularilor,deşi prin definiţie se limitează a se
adresa numai statelor membre. In acest sens Curtea a precizat că, efectul unei
directive trebuie să fie apreciat nu numai in funcţie de forma actului in cauză, ci
ţinand seama şi de substanţa şi de funcţia sa in sistemul tratatului. Asfel, fiind
adresată statului, directiva se incorporează in mod direct in ordinea sa juridică, deci
ca un element al unei legalităţi a cărui respectare şi sancţionare, in cazul
nerespectării particularul are vocaţia să o ceară. c. Statele membre sunt libere să
aleagă forma şi mijloacele pentru atingerea rezultatului prevăzut in conţinutul
directivei Deşi statele dispun, potrivit art. 249 C.E., de o libertate totală in privinţa
alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege, decret, hotărare, circulară,
etc., nu există nici un criteriu care să le permită identificarea cu certitudine a
rezultatului de atins pe de o parte, şi a mijloacelor pe de altă parte, motiv pentru
care problema ,,intensităţii normative,, a directivei, rămane deschisă. O altă ipoteză
este aceea a creşterii progresive a intensităţii normative a directivelor, rezultatul
neputand fi atins decat printr-un singur mijloc, caz in care instituţiile comunitare
au tendinţa de a redacta directivele din ce in ce mai precis, şi de a determina cat
mai detaliat chiar şi modalităţile, astfel incat statelor membre nu le rămane decat să
transpună pur şi simplu reglementarea comunitară in dreptul intern. Astfel că,
distincţia dintre regulament şi directivă a devenit mai puţin clară, cu atat mai mult
cu cat Curtea a admis că directivele pot să fie direct aplicabile in absenţa măsurilor
naţionale de transpunere, iar autorii tratatelor nu se mai limitează la determinarea
obiectivelor urmărite, ci intră in detaliere măsurilor de implementare a acestor.
Deşi structura directivei, potrivit art. 249 C.E., prezintă două elemente, unul
imperativ – rezultatul de atins, şi celălalt rezervat aprecierii destinatarului, statului
membru – forma şi mijloacele, Curtea a evidenţiat caracterul relativ al acestei
distincţii. Astfel,utilizarea libertăţii care este rezervată statelor in privinţa alegerii
formelor şi a mijloacelor trebuie să ţină seama de obiectivul urmărit de directivele
in cauză, exigenţă care fixează finalitatea şi limitele competenţei rezervate statelor,
sau, ,,competenţa lăsată statelor membre, in cea ce priveşte forma şi mijloacele,
sunt in funcţie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia inţelege il vrea de atins,,
Mergand pe linia indeplinirii condiţiilor conforme exigenţelor de securitate şi de
certitudine juridică, cerute pentru transpunerea directivelor in dreptul intern,
Curtea a considerat că simple practice administrative, care prin natura lor se pot
modifica potrivit voinţei autorităţilor naţionale şi care sunt lipsite de o publicitate
adecvată, nu ar purea fi considerate ca reprezentand o executare valabilă a
obligaţiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249
din tratat. d. Directiva nu are, in principiu, aplicabilitate directă. Directiva are
efect direct Absenţa aplicabilităţii directe este evidentă deoarece: - prin natura ei
directiva apeleză la un act naţional pentru punerea ei in aplicare, sau presupune
măsuri naţionale de implementare; - conţine o precizare care fixează termenul in
care statele trebuie să ia măsurile naţionale de transpunere. Prin urmare, intervenţia
naţională, ca problemă juridică, presupune un act de ,,recepţie,, de introducere a
directivei in ordinea juridică, in lipsa căreia aceasta nu se aplică, nefiind un
simplu ,,act de executare,,456, de natură administrativă. Problema aplicabilităţii
directe, de asemeanea, nu se pune dacă statul destinatar a efectuat obligaţia de
transpunere, iar dacă transpunerea, ca măsură, nu s-a realizat corect este o
problemă de conformitate a dreptului naţional cu dreptul comunitar, nu de
aplicabilitatea directă. Dacă directiva n-a fost transpusă in termenele prevăzute de
aceasta, se pune problema aplicabilităţii directe. In acest sens, Curtea a subliniat că
,,in toate cazurile in care dispoziţiile unei directive apar ca fiind, din punct de
vedere al conţinutului lor, necondiţionate şi suficient de precise, aceste dispoziţii
pot fi invocate, in absenţa măsurilor luate in termen, impotriva oricărei dispoziţii
naţionale neconforme directivei sau in măsura in care ele definesc drepturile pe
care persoanele le pot revendica impotriva statului. Fiind solicitată să răspundă in
legătură cu efectul direct al directivei, Curtea, după ce s-a pronunţat cu privire la
efectul direct al directivei şi la necesitatea eficienţei ei, a renunţat la cerinţele
preciziei şi necondiţionării şi s - a referit doar la gradul de liberatate permis statului
conform directivei. Prin definiţie directiva nu are efecte obligatorii decat faţă de
statele destinatare, ceea ce inseamnă că nu are efecte juridice faţă de alte subiecte,
respectiv particularii. Din moment ce vocaţia normală a directivei in sistemul
tratatului este de a face obiectul unei transpuneri naţionale care antrenează o
modificare a situaţiei juridice a particularilor, Curtea a admis totuşi că, in condiţii
speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct in statele membre ceea ce
estompează diferenţa dintre directivă şi regulament. Potrivit jurisprudenţei in
materie, directiva nu are efect direct in trei situaţii: 1) cand dreptul sau interesul
pretins in baza directivei nu este suficient de clar, precis sau necondiţionat; 2)
persoana care caută să invoce directiva nu are un interes direct in ceea ce priveşte
prevederile invocate; 3) obligaţia presupusă a fi incălcată nu era destinată pentru
beneficiul persoanei care caută să invoce prevederile ei. Particularii nu se pot
prevala de aplicabilitatea directă decat contra autorităţilor publice, inclusiv
autorităţile fiscale sau autorităţile descentralizate precum colectivităţile teritoriale
şi municipale. Efectul direct vertical al directivei – raporturile dintre state şi
resortisanţii săi - este pus in lumină, potrivit Curţii de Justiţie, şi de art. 234 C.E.
care ,,imputerniceşte instanţele naţionale să trimită Curţii orice chestiuni
referitoare la examinarea de validitate şi interpretarea tuturor actelor instituţiilor
comunitare, fără nici o distincţie, ceea ce implică faptul că persoanele particulare
pot invoca astfel de acte in faţa instanţelor lor naţionale,. Raţiunea pentru care o
persoană poate să invoce prevederile unei directive inaintea unei instanţe naţionale
constă in faptul că obligaţiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor
autorităţilor statelor membre. Efectul direct al unei directive implică faptul că o
autoritate naţională nu poate aplica unei persoane o măsură legislativă sau
administrativă care nu este in acord cu o prevedere a unei directive care are toate
caracteristicile necesare spre a face posibilă aplicarea ei de către insatnţă. In
practică s-a admis şi un efect orizontal indirect al directivelor, uneori, in raporturile
dintre persoane, in virtutea căruia aceste acte juridice pot fi invocate in măsura in
care acest fapt este necesar să clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau să
remodeleze soluţiile oferite de acesta. Efectul indirect orizontal decurge din
obligaţia judecătorului naţional de ainterpreta dreptul naţional in aşa fel incat să fie
conciliabil cu directiva. In cazul in care directiva nu este transpusă in legislaţia
naţională de către un stat membru, persoanele vătămate prin faptul netranspunerii
pot să pretindă repararea daunelor incercate, statul in cauză are obligaţia de
despăgubire potrivit criteriilor stabilite in dreptul său intern, dacă sunt intrunite trei
condiţii: 1) rezultatul prevăzut de directivă să comporte atribuirea de drepturi in
beneficial persoanelor; 2) conţinutul acestor drepturi să fie identificabil in baza
dispoziţiei directivei; 3) existenţa unei legături cauzale intre incălcarea obligaţiei
ce revine statului şi daunele suferite de persoana lezată465. Curtea de Justiţie, a
precizat de asemenea că, atunci cand un stat membru a luat măsuri de punere in
aplicare a unei directive după expirarea termenului prevăzut, aplicarea retroactivă a
acestei măsuri dă posibilitatea, ca să fie inlăturate consecinţele transpunerii cu
intarziere, cu condiţia ca directiva să fi fost transpusă in mod corect.
Procesul Decizional. Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implică
diferite instituţii UE, în special: Parlamentul European (PE/Parlamentul); Consiliul
Uniunii Europene şi Comisia Europeană. În general, Comisia Europeană propune
proiecte legislative noi, dar Consiliul şi Parlamentul sunt cele care le adoptă. În
anumite situaţii, Consiliul poate hotărî singur. Există şi alte instituţii care au un rol
specific în acest proces. Principalele tipuri de legislaţie a UE sunt directivele şi
regulamentele . Normele şi procedurile din cadrul procesului decizional al UE
sunt prevăzute în tratate. Fiecare nouă propunere de proiect legislativ european
trebuie să aibă la bază un articol specific din tratat, menţionat ca „temei legal”
pentru propunerea respectivă. Astfel se determină procedura legislativă care
trebuie urmată. Cele trei proceduri principale sunt, „consultarea”, „avizul conform”
şi „codecizia” 1. Codecizia este procedura utilizată în prezent pentru majoritatea
proceselor legislative comunitare. Prin procedura de codecizie, puterea legislativă
se împarte în mod egal între Parlament şi Consiliu. În cazul în care Consiliul şi
Parlamentul nu pot conveni asupra unei propuneri de legislaţie, nu va exista o lege
nouă. Conform procedurii, se pot efectua două „lecturi” succesive ale proiectului
de lege în fiecare instituţie. Dacă se ajunge la un acord cu ocazia acestor lecturi,
legea poate fi adoptată. În caz contrar, proiectul de lege va fi prezentat unui
comitet de conciliere, alcătuit dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi
ai Parlamentului. Odată ce comitetul a ajuns la un acord, textul aprobat se trimite
din nou la Parlament şi la Consiliu pentru a fi adoptat sub formă de lege.
Concilierea devine un procedeu tot mai rar întâlnit. Majoritatea legilor adoptate
prin codecizie sunt adoptate, de fapt, la prima sau a doua lectură, datorită bunei
cooperări între cele trei instituţii. 2. Avizul conform Prin procedura de aviz
conform, Consiliul trebuie să obţină avizul conform al Parlamentului European
înainte de adoptarea anumitor decizii foarte importante. Procedura este similară
procedurii de consultare, cu deosebirea că Parlamentul nu poate modifica o
propunere: fie o acceptă, fie o respinge. Acceptarea („avizul conform”) necesită o
majoritate absolută a voturilor exprimate. Procedura de aviz conform este utilizată
preponderent pentru acordurile cu alte ţări, inclusiv acordurile privind aderarea
unor noi state la UE. 3. Consultarea Procedura de consultare este utilizată în
domenii precum agricultura, impozitele şi concurenţa. Pe baza unei propuneri din
partea Comisiei, Consiliul consultă Parlamentul, Comitetul Economic şi Social
European şi Comitetul Regiunilor. Prin procedura de consultare, Parlamentul are
posibilitatea: să aprobe propunerea Comisiei; să o respingă sau să solicite
modificări. În cazul în care Parlamentul solicită modificări, Comisia va lua în
considerare toate modificările pe care le sugerează Parlamentul. Dacă acceptă
oricare dintre aceste sugestii, Comisia va trimite Consiliului o propunere
modificată. Decizia finală revine Consiliului, care adoptă propunerea modificată
sau îi aduce modificări suplimentare. Similar celorlalte proceduri, această
procedură prevede că, în cazul în care Consiliul doreşte să modifice o propunere a
Comisiei, este obligatorie unanimitatea.
Decizia Adoptată fie de către Consiliul Uniunii Europene, fie de către Consiliul
UE împreună cu Parlamentul European sau de Comisia Europeană, decizia este
actul prin care instituţiile comunitare se pronunţă asupra unor cazuri particulare.
Printr-o decizie, instituţiile pot solicita unui stat membru sau unui resortisant din
UE să acţioneze sau să nu acţioneze, îi pot conferi drepturi sau impune obligaţii.
Decizia este: • individuală, iar destinatarii ei trebuie să fie desemnaţi individual,
ceea ce o diferenţiază de regulament, • obligatorie în toate elementele sale.
Este caracterizată de art. 249 C.E. alin. 4 ca fiind un act obligatoriu in toate
elementele sale pentru destinatarii pe care ea ii desemnează. Decizia poate fi
adoptatănde Consiliu sau Comisie. Potrivit tratatelor de la Amsterdam şi Nisa, in
anumite cazuri, decizia poate fi adoptată şi de Parlamentul European impreună cu
Consiliu U. E. prin procedura de codecizie. a) Decizia este un act individual. La
prima vedere limitarea destinarilor o deosebeşte de regulament, care are caracter
abstract, esenţialmente normativ. In acest sens, jurisprudenţa Curţii a precizat In
sistemul T. C.E.C.O., deciziile puteau fi generale, asemănătoare cu directivele
C.E., sau individuale. Adoptarea lor era de competenţa Inaltei că, pentru a
determina in caz de indoială dacă este vorba de o decizie sau un regulament,
trebuie să se verifice nu numai dacă actul respective priveşte in mod individual
subiecţii determinaţi467ci şi generalitatea şi abstractizarea măsurii in cauză.
Deciziile se pot adresa, in egală măsură statelor membre, instituţiilor comunitare,
ori persoanelor fizice sau juridice, interzicand, de exemplu, o inţelegere intre
intreprinderi, constatand incompatibilitatea unui ajutor de stat – vizează, prin
urmare, să se aplice unui caz particular. Decizia este asimilabilă unui act
administrativ individual – din dreptul intern – constituind in cadrul
,,instrumentelor,, autorităţilor comunitare, unul de executare administrativă al
dreptului comunitar, iar dacă prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un
obiectiv a cărui realizare parcurge toate etapele de edictare a măsurilor naţionale
de aplicabilitate generală, se prezintă ca un instrument de legislaţie indirectă,
asemănandu-se cu directiva. b) Decizia este obligatorie in intregul ei. Ca şi
regulamentul, decizia este un act obligatorie in toate elementele sale. Spre
deosebire de directivă, care nu leagă decat destinatarii in privinţa rezultatului,
deciziile pot impune un obiectiv ca şi mijloacele proprii de realizare a acestuia.
Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care deşi
calificate ,,decizii,, sunt lipsite de forţă obligator. Spre deosebire de regulament,
deciziile nu reprezintă o categorie omogenă de acte in materie de aplicabilitate
directă, deoarece soluţiile variază in funcţie de natura persoanelor cărora ele se
adresează. Astfel, deciziiile produc un efect direct atunci cand ele se adresează
particularilor - persoane fizice şi juridice. In această ipoteză ele modifică, prin ele
insele, situaţia juridică a destinatarilor ,,mărind sau grevand,, imediat şi direct,
patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi şi obligaţii, pe care
judecătorii naţionali, trebuie să le protejeze.Atunci cand destinatarul este un stat
membru, numai măsurile naţionale de aplicare pot modifica situaţia juridică a
particularilor; in acest din urmă caz, ca şi in cazul directivelor, Curtea de Justiţie, a
arătat că un anumit efect intern nu este exclus. De altfel, Curtea a indicat, de
asemenea, să se examineze, in acest scop, de fiecare dată, dacă natura, economia,
şi termenii dispoziţiei in cauză sunt susceptibile să producă efecte directe. Pentru
aceasta este necesar ca decizia să formuleze o obligaţie necondiţională, clară şi
suficient de precisă. In cazul deciziei, prin comparaţie cu regimul juridic al
directivei, drepturile beneficiarilor pe care ea le creează, sunt intemeiate pe
posibilitatea de a se reclama impotriva statului, a instituţiilor descentralizate ale
acestuia, administrative sau economice, orice omisiune in executarea ei. Prin
urmare fiind obligatoriii in intregul lor, destinatarii fiind statele membre, şi terţii
vor avea dreptul să se prevaleze de efectul lor direct. Curtea aprecizat, de altfel, că
recunoscand efectul direct – in relaţiile cu cetăţeanul comunitar- al unei decizii
adresate unui stat membru trebuie asigurat ,,efectul util”, eficacitatea practică
adreptului comunitar derivat. Prin aceasta , Curtea a recunoscut, pentru prima dată,
efectul direct al dreptului derivat, altul decat regulamentul. In schimb ca şi
directivele, aplicabilitatea directă astfel recunoscută deciziilor adresate statelor
membre, rămane limitată şi lipsită de automatism. In nici un caz, in starea actuală a
jurisprudenţei comunitare, aceste decizii nu pot fi opuse justiţiabililor, nici de către
statul membru, nici de către ceilalţi particulari. Decizia, in sensul art. 249. alin. 4,
nu trebuie confundată cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III,
reglementate de art. 34 alin. 2 lit. b şi c din T.U.E. sau deciziile din pilonul II din
acelaţi Tratat.
Recomandările şi avizele Potrivit art. 249 C.E. alin ultim, recomandările şi avizele
se deosebesc de celelalte acte de drept derivat, deoarece ,,nu leagă”, adică nu au
forţă obligatorie, nici pentru autorul, nici pentru destinatarul lor. Datorită acestui
caracter, de a fi neobligatorii, recomandările şi avizele nu intră sub incidenţa
controlului Curţii de justiţie, in condiţiile art. 230 C.E.Absenţa efectului
obligatoriu nu inseamnă şi absenţa efectelor juridice, motiv pentru care, prin
raportare la recomandări şi avize doctrina a subliniat că ,,nu trebuie să se confunde
actul lipsit de forţa obligatorie cu actul, din punct de vedere juridic, fără efect
”.Astfel, chiar Curtea consideră, că ele nu sunt lipsite de orice efect juridic, iar
judecătorii naţionali sunt obligaţi să le ia in considerare atunci cand ele clarifică
interpretarea dispoziţiilor naţionale, cu scopul de a le asigura deplina punere in
aplicare, iar atunci cand ele au drept obiect completarea dispoziţiilor de drept
comunitar, au caracter obligatoriu. In acest sens, T.C.E.: - prin art. 211 acordă
Comisiei - pentru asigurarea funcţionării şi dezvoltării pieţei comune - competenţa
de a formula recomandări şi avize in materiile care fac obiectul Tratatului, dacă
acesta prevede in mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare; - prin art.
151 par. 5 Consiliul adoptă recomandări in vederea realizării obiectivelor
prevăzute in acest articol, referitor la Titlul XII ,,Cultură”;- prin art. 77 alin. 3
Comisia poate adresa recomandări statelor membre in materie de taxe şi redevenţe
percepute in transporturi.Deşi recomandările şi avizele nu au caracter obligatoriu
sunt ,,instrumente utile de orientare a legislaţiilor naţionale”479, invitand pe
destinatar să adopte o linie de conduită determinată.Dacă avizele adresate de către
Comisie intreprinderilor sau statelor membre nu exprimă decat o opinie481,
recomandările adoptate de Comisie şi Consiliul sunt invitaţii in vederea adoptării
unei anumite sau anumitor reguli de conduită , inrudite cu directivele neobligatorii,
joacă rolul de ,,mijloc indirect de apropiere a legislaţiilor naţionale”.De exemplu,
avizul din 25 09. 1978, adresat de către Comisie guvernului irlandez, referitor la
armonizarea anumitor dispoziţii in materie socială, in domeniul transportului
rutier, JOCE n. L 281/23 din 06. 10. 1978; avizele Comisiei nr. 93/551 din 05. 10.
1993 cu privire la aplicarea art. par. 2 al directivei Nr. 91/670 a Consiliului in
problema acceptării echivalenţei licenţelor de pilot
britanice şi belgiene. In categoria avizelor avute in vedere de art. 249 C.E. nu intră
avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii, ele
neavand o adevărată autonomie juridică. Dacă, din actele denumite ,, recomandări
sau avize” rezultă un caracter obligatoriu, el nu mai sunt considerate cu acest titlu,
ci vor fi tratate ca regulamente, directive sau decizii, după caz.484.
Tratatele si Institutiile Europene Tratatul de instituire a Comunităţii Europene
(tratatul CE) şi alte tratate ulterioare au ca principal scop integrarea progresivă a
statelor europene şi realizarea unei pieţe comune, bazate pe cele patru libertăţi de
circulaţie (a bunurilor, persoanelor, capitalurilor şi serviciilor) şi pe alinierea
treptată a politicilor economice. Pentru aceasta, statele membre au renunţat la o
parte din suveranitate şi au delegat instituţiilor comunitare autoritatea de a adopta
acte legislative (regulamente, directive, decizii) care să prevaleze asupra dreptului
naţional. Acest drept derivat constituie cea de-a treia sursă importantă a dreptului
comunitar, după tratate (dreptul primar) şi acordurile internaţionale. Din dreptul
derivat fac parte actele juridice cu forţă obligatorie (regulamente, directive şi
decizii) şi fără forţă obligatorie (rezoluţii şi avize) prevăzute de tratatul CE, dar şi o
serie de alte acte, precum regulamentele interne ale instituţiilor sau programele de
acţiune comunitară.

Tema 11
Organisme financiare

Banca Centrală Europeană a fost înfiinţată în 1998. Sediul băncii este la


Frankfurt (Germania). Misiunea băncii este să administreze moneda euro –
monedaunică a UE şi să păstreze stabilitatea preţurilor pentru cele peste două
treimi din cetăţenii UE care utilizează moneda euro. BCE este responsabilă şi
pentru crearea şi implementarea politicii monetare în zona euro. Pentru a-şi
îndeplini rolul, BCE colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC), din care fac parte toate cele 27 de state membre ale UE.Cu toate acestea,
doar 16 dintre ele au adoptat până în prezent moneda euro, formând împreună
„zona euro”. Băncile centrale naţionale ale acestor ţări şi Banca Centrală
Europeană alcătuiesc aşa-numitul „Eurosistem”. BCE îşi desfăşoară activitatea în
condiţii de independenţă totală. BCE, băncile centrale naţionale ale SEBC sau alt
membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi instrucţiuni de la
niciun alt organism. Instituţiile UE şi guvernele statelor membre UE trebuie să
respecte acest principiu şi au obligaţia de a nu încerca să influenţeze BCE sau
băncile centrale europene. Ce face banca? Una dintre atribuţiile principale ale
BCE este de a menţine stabilitatea preţurilor în zona euro, astfel încât puterea de
cumpărare să nu fie erodată de inflaţie. BCE are ca obiectiv să asigure o creştere
anuală a preţurilor de consum mai mică, dar aproape egală cu 2 % pe termen
mediu. Pentru a face acest lucru, BCE stabileşte praguri pentru ratele dobânzilor în
urma analizei evoluţiilor economice şi monetare. Banca măreşte ratele dobânzilor
dacă doreşte să controleze inflaţia şi le reduce în cazul în care consideră că riscul
de inflaţie este limitat.Cum este organizată activitatea băncii? Comitetul
Executiv este alcătuit din preşedintele BCE, vicepreşedintele şi alţi patru membri,
toţi fiind numiţi de comun acord de către preşedinţii sau prim-miniştrii ţărilor din
zona euro. Membrii Comitetului Executiv sunt numiţi pentru un mandat de opt ani
care nu poate fi reînnoit. Comitetul Executiv al BCE este responsabil pentru
aplicarea politicii monetare stabilite de Consiliul Guvernatorilor (a se vedea în
continuare) şi pentru transmiterea instrucţiunilor către băncile centrale naţionale.
De asemenea, Comitetul pregăteşte reuniunile Consiliului Guvernatorilor şi este
responsabil de administrarea activităţilor zilnice ale BCE. Consiliul
Guvernatorilor este organul de decizie la cel mai înalt nivel din cadrul Băncii
Centrale Europene. Acesta este alcătuit din cei şase membri ai Comitetului
Executiv şi guvernatorii băncilor centrale din zona euro. Consiliul este condus de
preşedintele BCE. Misiunea fundamentală a acestui Consiliu este să definească
politica monetară a zonei euro şi, în special, să fixeze ratele dobânzilor pentru
băncile comerciale care doresc să împrumute fonduri de la BCE. Consiliul
General Consiliul General este alcătuit din preşedintele şi vicepreşedintele BCE şi
guvernatorii băncilor centrale naţionale din toate cele 27 de state membre UE.
Consiliul General contribuie la activitatea consultativă şi de coordonare a BCE şi
contribuie la pregătirile în vederea extinderii zonei euro.
Banca Europeană de Investiţii Banca Europeană de Investiţii (BEI) a fost
înfiinţată în 1958 prin Tratatul de la Roma. Rolul principal al băncii este de a
împrumuta fonduri pentru proiectele de interes european, precum căile de
comunicaţie rutieră şi feroviară, aeroporturile sau programele de mediu. Banca
finanţează, de asemenea, investiţiile întreprinderilor mici în UE şi dezvoltarea
economică din ţările candidate şi ţările în curs de dezvoltare. Priorităţile băncii la
nivelul UE sunt de a susţine: coeziunea şi convergenţa; întreprinderile mici şi
mijlocii; durabilitatea mediului; inovaţia, dezvoltarea reţelelor de transport
transeuropene şi sursele de energie durabile, competitive şi sigure. Ce face banca?
BEI este o instituţie nonprofit, care se autofinanţează şi este independentă de
bugetul UE. Banca este finanţată prin împrumuturi pe pieţele de capital. Acţionarii
băncii – statele membre ale Uniunii Europene – subscriu colectiv la capitalul
băncii, iar contribuţia fiecărei ţări reflectă puterea economică a acesteia în Uniune.
Prin susţinerea statelor membre, BEI beneficiază de cel mai bun rating de credit
(AAA) de pe pieţele de capital, de unde poate ridica sume foarte mari de capital în
condiţii foarte avantajoase. La rândul ei, banca poate să investească în proiecte de
interes public pentru care nu s-ar putea găsi fonduri din alte surse – sau pentru care
ar trebui efectuate împrumuturi costisitoare. Proiectele în care banca investeşte
sunt selectate atent. În exteriorul UE, BEI susţine politicile UE de dezvoltare şi
cooperare în ţările candidate şi potenţial candidate, în ţările din regiunea Mării
Mediterane şi din estul Europei (inclusiv Rusia) care se încadrează în sfera politicii
de vecinătate a UE, şi în ţările din Africa, Caraibe, Pacific, Asia şi America
Latină.În final, BEI este acţionarul majoritar al Fondului European de Investiţii,
alături de care formează „Grupul BEI”. Cum este organizată activitatea băncii?
BEI este o instituţie autonomă. Banca adoptă deciziile de împrumut şi de creditare
pe baza punctelor forte ale fiecărui proiect şi a oportunităţilor oferite de pieţele
financiare. În fiecare an, banca prezintă un raport cu privire la toate activităţile
sale. BEI cooperează cu instituţiile UE. De exemplu, reprezentanţii săi participă în
comitetele Parlamentului European, iar Preşedintele BEI participă la reuniunile
Consiliului atunci când se întâlnesc miniştrii economiei şi finanţelor din statele
membre UE. Deciziile băncii sunt adoptate de următoarele organisme. Consiliul
Guvernatorilor este alcătuit din miniştri (în mod normal, miniştrii de finanţe) din
toate statele membre. Acesta defineşte politica generală de împrumuturi a băncii,
aprobă bilanţul contabil şi raportul anual, autorizează banca să finanţeze proiecte în
exteriorul UE şi ia hotărâri cu privire la creşterile de capital.Consiliul Director
aprobă operaţiunile de creditare şi de împrumut şi se asigură că BEI este
administrată corespunzător. Consiliul este alcătuit din 28 de directori – unul
nominalizat de fiecare stat membru UE şi unul nominalizat de Comisia Europeană.
Comitetul Administrativ este organul executiv permanent al băncii. Acesta
administrează activităţile zilnice ale BEI şi are nouă membri.
Fondul European de Investiţii Fondul European de Investiţii (FEI) a fost creat în
1994 pentru a susţine întreprinderile mici. Acţionarul său majoritar este Banca
Europeană de Investiţii, alături de care formează ,,Grupul BEI’’. Care sunt
rolurile Fondului? FEI oferă capital de risc pentru întreprinderile mici şi mijlocii
(IMM-uri), în special pentru societăţile recent înfiinţate şi pentru cele cu orientare
tehnologică. De asemenea, furnizează garanţii instituţiilor financiare (de exemplu
băncilor) pentru a acoperi împrumuturile acordate IMM-urilor. FEI nu este o
instituţie creditoare: Fondul nu acordă credite sau subvenţii şi nici nu investeşte
direct în vreo societate. În schimb, acţionează prin bănci şi alţi intermediari
financiari, folosind fie propriile fonduri, fie pe cele care îi sunt încredinţate de BEI
sau de Uniunea Europeană. Fondul este activ în statele membre ale Uniunii
Europene şi în Croaţia, Turcia şi în trei state AELS (Islanda, Liechtenstein şi
Norvegia).

Tema 12
Organisme consultative si organisme descentralizate ale UE

Comitetul Economic si Social Înfiinţat în 1957 prin Tratatul de la Roma,


Comitetul Economic şi Social European (CESE) este un organ consultativ care le
furnizează reprezentanţilor grupurilor de interese din Europa, precum organizaţiile
patronale şi sindicatele, şi altor organisme ale „societăţii civile organizate”, precum
asociaţiile de consumatori, o platformă formală pentru exprimarea punctelor lor de
vedere asupra problemelor UE. Avizele Comitetului sunt transmise instituţiilor de
talie mai mare – Consiliul, Comisia şi Parlamentul European. CESE este o punte
între Uniune şi cetăţenii săi, promovând o societate mai activă, mai receptivă şi,
prin urmare, mai democratică în Europa. Se impune consultarea Comitetului
înainte de adoptarea unor decizii de politică economică şi socială, regională şi de
mediu. Prin urmare, Comitetul îndeplineşte un rol esenţial în procesul decizional
din cadrul Uniunii. CESE are 344 de membri – numărul membrilor din fiecare stat
membru nu reprezintă neapărat mărimea populaţiei din ţara respectivă. Membrii
sunt numiţi de guvernele UE, dar beneficiază de independenţă politică totală. Ei
sunt numiţi pentru un mandat de patru ani care poate fi reînnoit. Comitetul se
reuneşte în adunare plenară, iar discuţiile comitetului sunt pregătite de şase
subcomitete denumite „secţiuni”, fiecare ocupându-se de domenii de politică
specifice. Comitetul îşi alege preşedintele şi doi vicepreşedinţi pentru un mandat
de doi ani. Dl Mario Sepi (Italia) a devenit preşedinte al CESE în octombrie 2008.
Ce face CESE? Comitetul Economic şi Social European îndeplineşte trei roluri
principale: asigură consultanţă pentru Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene şi Comisia Europeană, la solicitarea acestora sau la iniţiativa
Comitetului; încurajează societatea civilă să se implice în mai mare măsură în
procesul de elaborare a politicilor publice la nivelul UE; susţine rolul societăţii
civile în statele nemembre UE şi contribuie la înfiinţarea structurilor consultative.
Cine sunt membrii CESE? Membrii CESE îşi desfăşoară activitatea preponderent
în ţările lor de origine şi formează trei grupuri care reprezintă angajatorii, angajaţii
şi diferite alte interese economice şi sociale.Grupul Angajatorilor are membri din
sectorul industrial public şi privat, întreprinderi mici şi mijlocii, camere de comerţ,
comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, sectorul bancar şi al asigurărilor, transport şi
agricultură.Grupul Salariaţilor reprezintă toate categoriile de angajaţi, de la
muncitori necalificaţi la directori executivi. Membrii grupului provin din
sindicatele naţionale.Grupul Activităţi diverse reprezintă organizaţiile
neguvernamentale (ONG), organizaţiile de agricultori, întreprinderile mici,
atelierele şi profesiile meşteşugăreşti, cooperativele şi asociaţiile nonprofit,
organizaţiile de consumatori şi de protecţia mediului, comunităţile ştiinţifice şi
academice şi asociaţiile care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi.
Comitetul Regiunilor Înfiinţat în 1994 prin Tratatul de instituire a Uniunii
Europene, Comitetul Regiunilor (CoR) este un organ consultativ alcătuit din
reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale europene. Se impune consultarea
CoR înainte de adoptarea unor decizii la nivelul UE în domenii precum politica
regională, mediul, cultura, educaţia şi transportul – care sunt, fără excepţie,
domenii de interes local şi regional. Comitetul are 344 de membri. Numărul de
membri din fiecare stat membru UE reflectă cu aproximaţie mărimea populaţiei
ţării respective. Membrii Comitetului sunt membri aleşi sau factori de decizie în
cadrul autorităţilor locale sau regionale din regiunea din care provin. Ei sunt
nominalizaţi pentru Comitet de către guvernele naţionale şi sunt numiţi de
Consiliul Uniunii Europene pentru patru ani. Mandatul lor poate fi reînnoit. Ce
face Comitetul? Rolul Comitetului Regiunilor este de a prezenta punctele de
vedere locale şi regionale cu privire la legislaţia UE. În acest sens, comitetul emite
rapoarte sau „avize” cu privire la propunerile Comisiei.Comisia şi Consiliul au
obligaţia de a consulta CoR înainte de adoptarea unor decizii la nivel UE în
probleme care sunt de interes pentru guvernul local şi regional. Comisia, Consiliul
şi Parlamentul European au libertatea de a se consulta cu CoR şi în alte probleme.
În ceea ce priveşte Comitetul, acesta poate adopta avize din proprie iniţiativă şi le
poate prezenta Comisiei, Consiliului şi Parlamentului. Cum este organizată
activitatea Comitetului? În fiecare an, Comitetul Regiunilor se întruneşte în cinci
sesiuni plenare în care defineşte politica generală a comitetului şi adoptă
avize.Există şase „comisii” care examinează diferite domenii de politică şi
pregătesc avizele care urmează să fie dezbătute în sesiunile plenare. Comisia
pentru politici de coeziune teritorială (COTER), Comisia pentru politică socială și
economică (ECOS); Comisia pentru dezvoltare durabilă (DEVE); Comisia pentru
cultură și educaţie (EDUC); Comisia pentru afeceri constituţionale şi guvernare
europeană (CONST); Comisia pentru relații externe i cooperare descentralizată
(RELEX).