Dermatoze buloase

autoimune

afecţiuni ce au în comun aceeaşi

leziune elementară – bula sau flictena;

bula se produce:
- prin pierderea coeziunii dintre
keratinocite, sau
- prin pierderea adeziunii dermo-
epidermice;
Dermatoze buloase
autoimune

mecanismul este un proces

autoimun (fixare de anticorpi la
nivelul structurilor interesate);
 Dermatoze buloase autoimune
intraepidermice (în care
pierderea coeziunii
interkeratinocitare se produce
ca urmare a alterării structurilor
desmozomale prin acţiunea
anticorpilor)

 Dermatoze buloase autoimune

subepidermice (în care
acţiunea autoanticorpilor
produce alterarea structurii
dermo-epidermice şi pierderea
coeziunii la acest nivel)
 Pemfigusurile autoimune, sunt
dermatoze buloase care interesează
pielea şi mucoasele şi sunt
caracterizate histologic prin fenomenul
de acantoliză.
 Etiopatogenie

 Un rol important în
producerea acantolizei îl au
autoanticorpii de tip IgG,
direcţionaţi împotriva unor
proteine din structura
desmozomilor, numite
desmogleine. (desmogleina
III=antigenul pemfigusului).
 Depunerea
autoanticorpilor determină
activarea directă a
plasminogenului intercelular
şi realizează o proteoliză
plasmin-indusă, producând
ruperea legăturilor
intercelulare.
 mucoasa bucală:
 bule cu pereţii foarte fragili, care se deschid
precoce lăsând eroziuni bine delimitate,
rotunde, ovalare, acoperite cu depozite
albicioase.
 Localizare: faţa internă a obrajilor, palat, istmul
faringian, dar poate interesa mucoasa bucală
în totalitate.
 Alte mucoase posibil afectate sunt: mucoasa
genitală, conjunctivală, uretrală, nazală.
 Pe tegument, erupţie monomorfa,
 bule mici, flasce, cu un conţinut sero-citrin pe un
tegument aparent indemn şi nu sunt precedate
de simptomatologie subiectivă
 Deschiderea lor determină eroziuni întinse,
dureroase, care păstrează la periferie coleretul
bulei şi uneori se acoperă de cruste galben-
brune.
 semnul lui Nicolsky, pozitiv
Pemfigusul vulgar
Pemfigusul
vulgar
Pemfigusul
vulgar
 Diagnosticul de laborator

 1. Citodiagnosticul Tzanck pune în evidenţă

fenomenul de acantoliză.
 - la examinare se evidenţiază prezenţa
de celule malpighiene izolate sau în plaje, cu
morfologie particulară, numite celule
acantolitice (nucleu voluminos, citoplasmă
bazofilă şi raport nucleo/citoplasmatic inversat)

 2. Examenul histopatologic
 - arată prezenţa unei bule localizate
în stratul malpighian profund.
 3. Imunofluorescenţa directă
 fluorescentă specifică cu aspect
reticulat produsă de depunerea unor
IgG, M şi fracţia C3 a complementului
în spatiile intercelulare malpighiene
(metoda utilizează anticorpi anti-IgG,
marcaţi cu fluoresceină).
 4. Imunofluorescenţa indirectă
 Sunt autoanticorpi din clasa IgG şi sunt dirijaţi
împotriva substanţei ciment intercelulare
 Titrul autoanticorpilor circulanţi variază direct
proporţional cu activitatea bolii

 5. Imunobloting şi imunoprecipitare, sunt

tehnici care identifică antigenele ţintă

 6. Examenele de laborator nespecifice -

 Corticosteroizii
 Citostaticele imunosupresoare
(Azatioprina, Ciclofosfamida,
Metotrexatul, Ciclosporina)
 Micofenolatul mofetil
 Sarurile de aur
 Plamafereza
 Imunoglobulinele
 Tratament local:
 soluţii antiseptice, antiinflamatoare şi
epitelizante.
 topice sicative, corticoizi topici.
 orabase cu corticoizi
 Tratamentul igieno-dietetic
 regim alimentar bogat în proteine, vitamine şi
săruri minerale
 regim alimentar desodat, hipoglucidic şi
hipolipidic
 evitarea traumatismelor cutaneo-mucoase
 Fiziopatologie:

 autoanticorpi de tip IgG

vizează membrana bazală, şi
sunt îndreptaţi împotriva
colagenului din structura
laminei lucida

 moleculele ţintă pentru

anticorpi se găsesc la nivelul
hemidesmozomilor, şi sunt
BPAG1(antigenul major al
pemfigoidului bulos - proteina
intercelulara), şi BPAG2
(antigenul minor al
pemfigoidului buloproteină
transmembranară) şi integrina
alfa-6 beta-4
 Semnele de debut sunt:
 prurit generalizat
 leziuni eritematoase sau urticariene de
aspect banal
 placarde eritemato-papuloase sau
eczematiforme, localizate sau
generalizate
 Aspectul clasic în perioada de
stare:
 prurit generalizat
 bule mari în tensiune cu lichid
clar situate pe un tegument de
aspect normal
 leziuni eritematoase şi/sau
urticariene, policiclice,
acoperite cu bule de talie
variabilă
 leziunile sunt localizate simetric,
predominant pe trunchi şi
pliurile de flexie
 atingerea mucoasă, este rară
şi inconstantă, predominant
interesată este mucoasa
bucală
 Diagnostic de laborator:

› Citodiagnosticul Tzanck
 arată prezenţa de eozinofile în lichidul din
bulă

› Biopsia cutanată
 pune în evidenţă clivajul cu formare de bule
profunde, şi infiltrat inflamator abundent cu
eozinofile
› Imunofluorescenţa directă (IFD)
 arată depozite de IgG dispuse în bandă de-a
lungul membranei bazale
› Imunofluorescenţa indirectă (IFI)
 detectează in serul bolnavilor anticorpi circulanţi
antimembrană bazală de tip IgG, fără a fi corelaţi
cu activitatea bolii
› Imunoprecipitare si imunobloting
 demonstrează ca antigenul pemfigoid este o
proteină de 230kDa, şi are în structură zone
omologe cu desmoplakina I (proteina plăcilor
desmozomale)
› Studii cromozomiale
 au localizat genele pentru cele doua
antigene pe braţul scurt al cromozomului 6 şi
pe braţul lung al cromozomului 10.
Tratament:
 Corticoterapie generală în
monoterapie sau in asociere cu
citostatice de tipul (azatioprina,
ciclofosfamidă, methotrexat);
 Sulfonele (dapsona), în asociere sau
nu cu corticoterapia sistemică;
 Antibioterapia (eritromicină);
 Tratamentul local constă în
administrarea de dermatocorticoizi.
 Dermatoza cronica recidivanta
 Eruptie polimorfa pruriginoasa
dureroasa si intoleranta la gluten
 afecţiunea se întâlneşte la adulţii tineri;
 etiologia rămâne obscură, dar se
discută intervenţia următorilor factori:
› genetici (s-au descris cazuri familiare);

› asocierea cu antigenele HLA-B8, HLA-DR3

(aspect întâlnit în boala celiacă)

› enteropatie gluten-sensibilă şi atrofie

marcată a vilozităţilor mucoasei jejunale
prin infiltrate limfoplasmocitare submucoase
Etiopatologie:

Glutenul are un rol important în

patogeneza bolii; una din fracţiunile
sale gliadina se fixează în derm şi
produce citotoxicitate limfocitară,
activarea complementului şi
eliberarea de enzime proteolitice din
neutrofile.
 Dermatita herpetiforma

 erupţia are un caracter polimorf;

 debutul este marcat de
simptomatologia caracteristică: prurit,
durere, arsura care precede apariţia
leziunilor cu 24-48 ore;
 leziunile sunt veziculo-bule (bule mici),
situate întotdeauna pe alte leziuni
preexistente (plăci urticariene sau
eritematoase), dispuse grupat
herpetiform la periferia plăcilor;
 Dermatita herpetiforma

 polimorfismul leziunilor rezultă din

succesiunea puseelor buloase şi din
evoluţia fiecărui element lezional;
 leziunile veziculo-buloase se deschid, se
acoperă de cruste şi se vindecă cu
macule hiper şi hipopigmentare.
Dermatita herpetiforma

› erupţia se localizează pe coate, genunchi, trunchi, fese,

mai rar pe faţă şi scalp;
› mucoasele sunt interesate excepţional.
› În 70-75% din cazuri, leziunile
cutanate sunt asociate cu manifestări
gastrointestinale, de tipul enteropatiei
asemănătoare cu cea din boala celiacă.

› Dieta bogată în gluten sau

medicamentele care conţin halogeni
produc exacerbări ale leziunilor cutante.
• citodiagnosticul Tzanck - pune în
evidenţă numeroase eozinofile în
lichidul din bulă;
• clivaj subepidermic prin degradarea
fibrelor de colagen;
• microabcese cu polinucleare eozinofile în
vârful papilelor dermice, numite
microabcese Pierard.
• imunofluorescenţa directă
relevă depozite de IgA granulare şi fracţiuni
ale complementului (C3) situate în vârful
papilelor dermice (aspect întâlnit atât în
pielea lezională cât şi în cea cu aspect
normal);
• imunofluorescenţa indirectă
pune în evidenţă autoanticorpii circulanţi
de tip IgA, antiendomisium sau de tip IgG
antireticulină.
Dermatita Duhring-Brocq trebuie diferenţiată
de:
 dermatita IgA liniară;
 eczema numulară;
 pemfigoidul bulos;
 pemfigusul vulgar;
 eritemul polimorf.
 sulfone (dapsona, disulon) în doză
de 100-200 mg/zi sau sulfapiridina în
doză de 0,5-1,5 g/zi;
 dieta fără gluten, lapte şi halogeni -
ameliorează semnificativ leziunile
cutanate şi ale intestinului subţire.
Pemfigus vulgar Pemfigoid bulos Dermatita
herpetiformă
Bule mici şi flasce pe Bule mari şi sub Bule mici ca nişte
tegument integru tensiune pe un placard vezicule grupate în
Debut pe mucoasa eritematos sau pe pielea buchet apar numai pe
bucală normală pielea cu leziuni urticaria
Eroziuni dureroase fără Precedate de durere like
tendinţă la vindecare 1/3 cazuri atingeri Intoleranţă la gluten
Nicolsky + mucoase Test Jadassohn +
Nicolsky - Nicolsky -

Debut în a 5 decadă Debut la vârstnici (70 Debut la orice vârstă

a vieţii de ani) Trat: sulfamide şi
Trat: corticoterapie Trat: corticoterapie sulfone
Evoluţie: gravă Evol: favorabilă Evol: cronică în
pusee