Analele Universităţii Creştine «Dimitrie Cantemir» Seria Istorie,

Bucureşti, Nr. 4, 2001, p. 53-62

Annales de l’Université Chrétienne «Dimitrie Cantemir», Série Histoire,
Bucarest, No. 4, 2001, p. 53-62

ARTA MOBILIERĂ
ÎN PALEOLITICUL SUPERIOR DIN TRANSILVANIA

Lect. dr. Corneliu Beldiman

1. Preliminarii. Arta mobilieră paleolitică în România

Studiul sistematic al industriei materiilor dure animale (IMDA: os, corn, dinţi, fildeş, cochilii)
este un domeniu de interes ştiinţific relativ recent în preistoria românească. Obiectivele sale vizează
exploatarea exhaustivă a seturilor de date disponibile (publicate sau inedite) şi analiza aprofundată (atât
cât o permit informaţiile avute la dispoziţie pentru diferitele categorii de descoperiri) a aspectelor
complexe relative la paleotehnologie (înţeleasă în sensul extensiv al trinomului tipologie-tehnologie-
funcţionalitate), la paleoeconomie şi la paleoecologie, la relaţiile omului cu regnul animal.
Înglobând o gamă variată de manifestări, arta paleolitică (fie rupestră, fie a obiectelor) a
rămas până acum pentru teritoriul României un segment al domeniului spiritualităţii încă sumar
reprezentat. Cunoscute odată cu începuturile paleoliticului superior, artefactele incluse în
categoria artei mobiliere (obiecte utilitare şi non-utilitare decorate; piese de port/podoabă sau cu
valoare simbolică/neprecizabilă) şi atribuite culturilor aurignaciană (cca 32.000/30.000 B.P. -
24.000/23.000 B.P.) şi gravettiană (cca 28.000/27.000 – 25.000/23.000 B.P. - 13.000 B.P.) sunt
prezenţe rare între descoperirile făcute în numeroasele situri investigate la noi (fie sumar, fie pe
scară mai extinsă), pe durata a mai mult de un secol. În condiţiile date, valoarea acestor tipuri de
artefacte capătă dimensiuni semnificative, care se cer puse în evidenţă potrivit progresului
înregistrat actualmente în plan documentar şi metodologic.
În prezent, repertoriul descoperirilor relative la arta mobilieră a paleoliticului superior din
România însumează 23 piese, provenind din 12 situri, plasate în toate regiunile teritoriului
naţional actual şi cantonate în mod egal în mediul endocarstic (peşteri) şi în aer liber (6 + 6)
(Beldiman 1997, vol. 1, p. 178, 199-210, 425-457; vol. 2, p. 8-70; Beldiman 2001) – vezi datele
generale sintetizate în tabelul nr. 1 şi histograma nr. 1.
Sub raportul repartiţiei culturale, se constată faptul că majoritatea pieselor aparţine
culturii gravettiene orientale din regiunea est-carpatică, precum şi raritatea obiectelor atribuite
culturii aurignaciene (tabelul nr. 2 şi histograma nr. 2).
Din punctul de vedere al repartiţiei regionale, primatul este deţinut tot de Moldova (8
piese din 5 situri) – tabelul nr. 3 şi histograma nr. 3.
Structura tipologică generală arată prezenţa a 3 mari categorii, între care locul de frunte îl
ocupă piesele de podoabă (pandantive, dinţi perforaţi, mărgele) – tabelul nr. 4 şi histograma nr. 4.
În sfârşit, sub raportul materiilor prime utilizate în realizarea pieselor de artă mobilieră,
observăm prezenţa a 5 tipuri (dintre care 4 sunt MDA): osul are ponderea cea mai mare, urmat
de dinţi şi de diverse tipuri de roci; ultimele locuri sunt ocupate de cornul de ren şi de fildeş –
tabelul nr. 5 şi histograma nr. 5.
 Tabel nr. 1
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – date generale

Număr Categoria Materia

Sit Regiunea Cultura Tip
piese tipologică primă
Boroşteni Oltenia Gravettiană 1 Piese de podoabă Dinte perforat Incisiv urs
Falangă
Boroşteni Oltenia Gravettiană 1 Piese de podoabă Os urs
perforată
Boroşteni Oltenia Gravettiană 2 Piese de podoabă Mărgele Os, rocă
Boroşteni Oltenia Gravettiană 3 Piese de podoabă Pandantive Rocă
Cotu
Moldova Gravettiană 1 Piese de podoabă Rondelă Corn ren
Miculinţi
Cotu Piese de utilizare Baston
Moldova Gravettiană 1 Corn ren
Miculinţi incertă perforat
Cotu Piese utilitare
Moldova Gravettiană 1 Harpon Corn ren
Miculinţi decorate
Piese de utilizare Baston
Crasnaleuca Moldova Gravettiană 1 Metapod cal
incertă perforat
Piese de utilizare
Lespezi Moldova Gravettiană 1 Materie primă Fildeş
incertă
Mitoc Moldova Gravettiană 2 Piese de podoabă Pandantive Rocă, os
Ohaba
Transilvania Aurignaciană 1 Piese de podoabă Dinte perforat Canin lup
Ponor
Piese utilitare
Peştera Transilvania Aurignaciană 1 Vârf de suliţă Os urs
decorate
Canin cerb
Râşnov Transilvania Gravettiană 2 Piese de podoabă Dinţi perforaţi
Canin vulpe
Someşu Piese de utilizare Baston
Transilvania Gravettiană 1 Tibia lup
Rece incertă perforat
Piese de utilizare Bulgăre grafit
Stracova Moldova Gravettiană 1 Rocă
incertă gravat
Ţibrinu Dobrogea Gravettiană 1 Piese de podoabă Dinte perforat Canin urs
Ţibrinu Dobrogea Gravettiană 1 Piese de podoabă Pandantiv Os
Piese de utilizare Metapod
Topalu Dobrogea Aurignaciană 1 Metapod cal
incertă decorat
12 4 2 23 3 11 5

Tabel nr. 2
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia culturală

Cultura Sit Regiune Număr piese

Ohaba Ponor Transilvania 1
Peştera Transilvania 1
Aurignacian
Someşu Rece Transilvania 1
Topalu Dobrogea 1
Boroşteni Oltenia 7
Cotu Miculinţi Moldova 3
Crasnaleuca Moldova 1
Gravettian Lespezi Moldova 1
Mitoc Moldova 2
Râşnov Transilvania 2
Stracova Moldova 1
Ţibrinu Dobrogea 2
2 12 4 23
 Tabel nr. 3
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia regională

Regiune Sit Cultura Număr piese

Dobrogea Topalu Aurignaciană 1
Dobrogea Ţibrinu Gravettiană 2
Moldova Cotu Miculinţi Gravettiană 3
Moldova Crasnaleuca Gravettiană 1
Moldova Lespezi Gravettiană 1
Moldova Mitoc Gravettiană 2
Moldova Stracova Gravettiană 1
Oltenia Boroşteni Gravettiană 7
Transilvania Ohaba Ponor Aurignaciană 1
Transilvania Peştera Aurignaciană 1
Transilvania Râşnov Gravettiană 2
Transilvania Someşu Rece Gravettiană 1
4 12 2 23

Tabel nr. 4
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia tipologică

Categoria Număr
Tip Sit Cultura
tipologică piese
Piese de podoabă Dinte perforat Boroşteni Gravettiană 1
Piese de podoabă Dinte perforat Ohaba Ponor Aurignaciană 1
Piese de podoabă Dinte perforat Ţibrinu Gravettiană 1
Piese de podoabă Dinţi perforaţi Râşnov Gravettiană 2
Piese de podoabă Falangă perforată Boroşteni Gravettiană 1
Piese de podoabă Mărgele Boroşteni Gravettiană 2
Piese de podoabă Pandantiv Ţibrinu Gravettiană 1
Piese de podoabă Pandantive Boroşteni Gravettiană 3
Piese de podoabă Pandantive Mitoc Gravettiană 2
Piese de podoabă Rondelă Cotu Miculinţi Gravettiană 1
Piese de utilizare incertă Bulgăre grafit gravat Stracova Gravettiană 1
Piese de utilizare incertă Materie primă Lespezi Gravettiană 1
Piese de utilizare incertă Metapod decorat Topalu Aurignaciană 1
Piese de utilizare incertă Baston perforat Someşu Rece Gravettiană 1
Piese de utilizare incertă Baston perforat Cotu Miculinţi Gravettiană 1
Piese de utilizare incertă Baston perforat Crasnaleuca Gravettiană 1
Piese utilitare decorate Harpon Cotu Miculinţi Gravettiană 1
Piese utilitare decorate Vârf de suliţă Peştera Aurignaciană 1
3 11 12 2 23
 Tabel nr. 5
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – materii prime reprezentate

Tip materie primă Sit Cultura Număr piese

Corn Cotu Miculinţi Gravettiană 3
Dinte Ohaba Ponor Aurignaciană 1
Dinte Boroşteni Gravettiană 1
Dinte Ţibrinu Gravettiană 1
Dinţi Râşnov Gravettiană 2
Fildeş Lespezi Gravettiană 1
Os Peştera Aurignaciană 1
Os Someşu Rece Gravettiană 1
Os Topalu Aurignaciană 1
Os Boroşteni Gravettiană 2
Os Crasnaleuca Gravettiană 1
Os Mitoc Gravettiană 1
Os Ţibrinu Gravettiană 1
Rocă Boroşteni Gravettiană 1
Rocă (calcar) Boroşteni Gravettiană 2
Rocă (calcar) Mitoc Gravettiană 1
Rocă (grafit) Stracova Gravettiană 1
Rocă (gresie) Boroşteni Gravettiană 1
5 12 2 23

2. Arta mobilieră paleolitică în Transilvania.

Obiectivele studiului. Contextul

Derulate mai mult sau mai puţin sistematic şi extensiv încă din ultimul sfert al secolului
al XIX-lea şi până în anii ‘80 ai celui trecut, cercetările arheologice în aşezările paleoliticului
superior din Transilvania au condus şi la descoperirea unui număr de artefacte atribuite industriei
materiilor dure animale, respectiv categoriei pieselor de artă mobilieră. Ele au rămas până acum
doar semnalate în rapoartele preliminare de cercetare, publicate în periodice de circulaţie mai
mult sau mai puţin restrânsă; în consecinţă, nu au fost incluse în marile sinteze relative la arta
paleoliticului sud-est şi est-european (Kozlowski 1992).
Iniţiind seria studiilor rezervate tratării regionale a descoperirilor de artă mobilieră
paleolitică din România, lucrarea de faţă îşi propune să ofere, în premieră, o sinteză asupra
datelor de care dispunem actualmente privind cele mai vechi artefacte de acest gen pe care le
cunoaştem din teritoriile intracarpatice ale României. Se urmăreşte publicarea detaliată a
pieselor, cu descrierea completă, încadrarea tipologică, prezentarea observaţiilor de natură
paleotehnologică şi analogiile actuale disponibile. Sunt analizaţi în mod exhaustiv parametrii
tipologici, morfometrici şi tehnologici (alegerea materiei prime, etapele «lanţului operator» al
fabricării, urmele de utilizare), formulându-se pe această bază concluzii asupra specificului
inserţiei industriei materiilor dure animale în paleoeconomia comunităţilor paleolitice din
Transilvania; totodată, se accentuează asupra rolului acestor materiale ca suporturi pentru cele
mai vechi manifestări de viaţă spirituală (artă mobilieră - piese de podoabă) de pe teritoriul
României (cf. cazul caninului perforat de lup de la Ohaba Ponor, atribuit culturii aurignaciene).
Efectivul încă foarte redus al acestor piese le face cu atât mai importante şi reclamă în
mod imperios analiza lor extensivă în lumina metodologiei actuale, recent adoptate în cercetarea
preistorică de la noi (Beldiman 1997).
Artefactele care fac obiectul prezentului studiu au fost descoperite în patru situri plasate
exclusiv în mediul endocarstic (peşteri) – cf. tabelul nr. 6 şi histograma nr. 6. Este vorba de un lot
incluzând cinci piese, dintre care două atribuite culturii aurignaciene şi trei culturii gravettiene.
Cele mai multe fac parte din categoria obiectelor de podoabă (trei dinţi perforaţi); piesele utilitare
decorate (armătură de suliţă) şi cele de utilizare incertă (baston perforat) sunt reprezentate prin câte
un exemplar.

Tabel nr. 6
Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania –
provenienţa, structura cantitativă şi atribuirea culturală

Aşezarea / Cultura
Efectiv
Aurignaciană Gravettiană
Ohaba Ponor, jud. Hunedoara 1
Peştera, jud. Bihor 1
Râşnov, jud. Braşov 2
Someşu Rece, jud. Cluj 1
Total general Total general Efectiv total
2 3 5

3. Cadrul metodologic

Prezentarea pieselor în repertoriu se face prin structurarea după grile specifice a datelor în
cadrul fişei individuale a fiecărui obiect, vizându-se înregistrarea ansamblului parametrilor
cuantificabili semnificativi (Beldiman 1997). Fişa individuală cuprinde, în prima sa parte, sub
formă de tabel: ● indicativul piesei, format din sigla sitului şi numărul de ordine al piesei în
cadrul lotului; ● codul tipologic; ● locarea actuală; ● numărul de inventar:

SIGLA PIESEI CODUL TIPOLOGIC

LOCARE ACTUALĂ NUMĂR DE INVENTAR

Urmează trimiterile exhaustive la materialul ilustrativ (desene, fotografii) (Fig.). În

continuare, sunt numerotaţi parametrii: 1. în cazul materialului publicat, bibliografia în care
figurează piesa (menţionată în text; ilustrată); în cazul în care aceasta este inedită, faptul se
consemnează ca atare; 2. contextul descoperirii: an, secţiune, complex, carou, adâncime, nivel; 3.
starea de conservare: piesă întreagă; piesă fragmentară (se păstrează minimum 1/2); fragment (se
păstrează mai puţin de 1/2); momentul producerii fracturii (fracturilor) - în vechime sau recent;
descrierea alterărilor specifice ale suprafeţelor, datorate agenţilor taphonomici; 4. precizarea
categoriei de materie primă: specia de provenienţă şi suportul anatomic (partea scheletică),
respectiv identificarea specifică şi anatomică; 5. descrierea morfologiei piesei pe diverse
sectoare: extremitatea proximală/partea proximală (5.1.); partea mezială (5.2.); partea
distală/extremitatea distală (5.3.); se au în vedere contururile marginilor şi raportul dintre ele,
morfologia secţiunilor; amenajările specifice (partea activă); pentru precizia descrierii, s-a
adoptat terminologia morfologiei anatomice: faţă laterală/ mediană/ posterioară/ anterioară; 6.
precizarea parametrilor dimensionali generali (morfometria) şi ai diferitelor părţi (6.1.): ●
lungimea totală iniţială reconstituită (cifre italice)/păstrată; ● dimensiunile extremităţii
proximale, părţii meziale, părţii/extremităţii distale (lăţime/grosime; cifre italice pentru valorile
iniţiale reconstituite şi normale pentru valorile actuale, măsurabile pe piesă). Diversele raporturi
între dimensiuni se exprimă în indici (6.3.); 7. studiul tehnic include precizarea şi descrierea
urmelor specifice primei etape de fabricare: ● procedeele şi operaţiile de debitaj (7.1.), respectiv
de prelevare a unui segment/fragment de materie primă şi de realizare a formei brute. Prin
segment se înţelege o parte a piesei anatomice păstrând secţiunea întreagă; fragmentul reprezintă
o parte a piesei anatomice păstrând parţial secţiunea naturală; ● etapa a doua de fabricare
(fasonarea) (7.2.) include procedeele şi operaţiile de realizare a detaliilor (atributelor)
morfo-tehnice specifice: ale părţii active; cele servind la fixarea în suport sau pe o fibră:
îngustarea părţii proximale, perforaţii, şănţuiri, striaţii, crestături etc.; realizarea decorului; ●
descrierea şi analiza urmelor de utilizare (7.3.), includ localizarea pe piesă şi definirea acestora,
ca şi precizarea ipotetică a operaţiei sau operaţiilor care le-au produs. Ultima rubrică a fişei (7.4.)
cuprinde analogiile disponibile pentru piesa respectivă, cu bibliografia aferentă. În general,
precizarea funcţionalităţii piesei şi discutarea ipotezelor de utilizare s-au rezervat pentru analiza
paleotehnologică a fiecărui tip, inclusă în a doua parte a lucrării.

4. Repertoriu

4.1. OHABA PONOR – “Peştera din Bordul Mare”, com. Pui, jud. Hunedoara

A. – C. Peştera se plasează în partea de sud-est a satului, în masivul calcaros de vârstă

jurasică numit “Bordul Mare”, la cca 30 m sub creasta acestuia, respectiv la o altitudine absolută
de cca 650 m, având intrarea orientată spre sud.
Situl a fost cercetat prin săpături de către M. Roska, J. Mallász, I. Moldovan în perioada
1923-1929; în anul 1924 a vizitat peştera H. Breuil. S-a stabilit existenţa a patru niveluri de locuire
musteriene târzii, a unuia atribuit paleoliticului superior (cultura aurignaciană) şi a unui strat de
vârstă holocenă, cu urme de locuire atribuite mai târziu neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-
Criş), perioadei de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni), epocilor dacică şi romană. O
importanţă aparte au resturile paleoantropologice descoperite în 1923-1924 şi 1929 şi provenind
din nivelul musterian II (de sus în jos), atribuite speciei Homo primigenius neanderthalensis de
către I. Gáal şi speciei Homo sapiens fossilis de către D. Nicolăescu-Plopşor; este vorba de falanga
piciorului drept şi de două falange de la mână.
Cercetările au fost reluate de un colectiv condus de prof. C. S. Nicolăescu-Plopşor,
desfăşurându-se în anii 1954-1955 în cadrul şantierului Cerna-Olt; s-a executat o secţiune axială
de 20 x 2 m, de la intrare până în fund, fără a se atinge patul peşterii. S-a confirmat succesiunea
stratigrafică sesizată şi publicată anterior. În nivelul atribuit culturii aurignaciene, gros de 0,10 -
0,35 m şi ilustrând o locuire sporadică, angajând mai mult sectorul de la intrare şi cel central al
peşterii, s-au sesizat urmele unei vetre şi s-au recoltat aşchii şi lame de silex. Resturile
paleontologice determinate de Al. Bolomey aparţin speciilor: Ursus spelaeus, Canis vulpes
fossilis, Felis leo spelaea, Bos sp. Din stratul postpaleolitic provin materiale atribuite culturii
Starčevo-Criş: ceramică fragmentară şi o mărgea mare confecţionată din valva scoicii Spondylus
gaederopus). De menţionat că dintele perforat (canin de lup) a fost atribuit iniţial – în legenda
figurii respective - culturii Starčevo-Criş (Nicolăescu-Plopşor et alii 1957, p. 46, legenda fig. 5/3);
ulterior, el a fost atribuit culturii aurignaciene (Nicolăescu-Plopşor, Păunescu, Pop 1962, p. 116).
În 1982 şi 1986, Al. Păunescu a efectuat în peşteră sondaje de verificare şi pentru
recoltarea probelor necesare datărilor radiometrice. Acestea au fost asigurate de dr. K. Honea
(Northern Illinois University, De Kalb, S.U.A.) şi au furnizat următoarele date: nivelul musterian
IIIa: GrN-11618: 39.200 +4500/-2900 B.P.; GrN-11617: >41.000 B.P.; nivelul musterian IVb:
28.780 ±290 B.P. Pentru nivelul aurignacian nu dispunem de date radiometrice.
D. În contextul lucrării prezente, descoperirile aparţinând nivelului aurignacian au fost
desemnate cu indicativul OPN/I, iar cele provenind din stratul de vârstă holocenă şi atribuite
culturii Starčevo-Criş cu indicativul OPN/II. Din nivelul aurignacian au fost publicate două
piese aparţinând IMDA (N total = 2): un vârf de tip I A1 şi un canin perforat de lup (tip III A2 a).
Despre contextul descoperirii primei piese se afirmă: “Din pământul de azvârlitură al vechilor
săpături s-au mai recuperat încă două lame şi o sulă de os şlefuit acoperită cu crustă de calcar
caracteristică acestui strat”. Piesa respectivă este considerată, fără argumente morfo-tipologice,
drept “vârf de tip Mladeč” (Chirica, Borziac, Chetraru 1996, p. 143). Nu am reuşit să identificăm
locarea actuală a materialelor; ele se află, probabil, în colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi
Romane, Deva sau în cele ale Sectorului Paleolitic al Institutului de Arheologie «Vasile Pârvan»
al Academiei Române, Bucureşti. Datele utilizate provin din publicaţii.
E. Nivelul aurignacian a fost atribuit etapei mijlocii a acestei culturi.
F. Beldiman 1993; Beldiman 1997, vol. 2, p. 20, pl. 44/8; Beldiman 2001; Boroneanţ 2000,
p. 80-81; Cârciumaru 1980, p. 81-90; Chirica, Borziac, Chetraru 1996, p. 143; Honea 1984, p. 28;
Jungbert 1982, p. 547-550; Nicolăescu-Plopşor 1956, p. 14-27; Nicolăescu-Plopşor 1957, p. 45-50;
Nicolăescu-Plopşor 1962, p. 80-86; Nicolăescu-Plopşor et alii 1953, p. 190; Nicolăescu-Plopşor et
alii 1955, p. 129-140 (vârful de os la p. 138, fig. 5/4); Nicolăescu-Plopşor et alii 1957 (caninul
perforat la p. 46, fig. 5/3); Nicolăescu-Plopşor, Păunescu, Pop 1962, p. 116; Păunescu 1976, p.
439; Păunescu 1987, p. 18-21; Păunescu 1989, p. 134-140; Păunescu 1991, p. 17; Păunescu 2000;
Roska 1930.

OPN/I 2 III A2 a
MCD ? IAB ?

Fig. 1 – 2/1.
1. Beldiman 1993; Beldiman 1997, vol. 2, p. 20, pl. 44/8; Beldiman 2001; Nicolăescu-
Plopşor et alii 1959, p. 46-47; fig. 5/3; Nicolăescu-Plopşor, Păunescu, Pop 1962, p. 11.
2. 1955 Coordonate neprecizate. Nivelul aurignacian.
3. Piesă întreagă.
4. Canin de lup (Canis lupus L.).
5. Pandantiv/mărgea amenajată pe canin de lup. Morfologia anatomică nu a fost
modificată decât la EP, îngustată probabil prin Ra şi perforată.
6.1. Generală: L tot. 39; gros. max. 7,2/2,6; lăţ. la nivelul perf. 9/5,3.
6.2. Perforaţia: diam. 2; dist. EP-perforaţie 7.
7.1. Debitajul: etapă tehnică absentă (prelevarea din maxilar).
7.2. Fasonarea: prepararea locului de perforare probabil prin subţierea bilaterală a PP
prin Ra pe ambele feţe. Perforare executată probabil prin rotaţie alternativă.
7.3. Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
7.4. Analogii: Bacho-Kiro, Drianovski Monastir, Bulgaria; Peştera Mamutowa, Cracovia,
Polonia (Kozlowski 1992, p. 36-37, 39, fig. 21-25); Mladeč, Cehia (Oliva 1991, p. 135, fig. 14/1-
4); Arcy-sur-Cure, Franţa (Barge-Mahieu, Taborin 1991a, p. 4, fig. 3); Trou Magrite, Spy,
Goyet, Trou du Renard, Belgia (Lejeune 1987, p. 12, fig. 7/9-30).

4.2. PEŞTERA, com. suburbană Aştileu, oraş Aleşd, jud. Bihor

A. – C. “Peştera Igriţa” (sau, cum este cunoscută local, “Peştera Igreţ”) se află în
apropierea satului, pe malul stâng al Crişului Repede, într-un masiv calcaros, între punctele de
înălţime “Dealul Corbilor” (416 m) şi “La Cruce” (430 m). Intrarea sa este orientată spre NV.
Peştera se prezintă sub forma unui sistem de culoare cu ramificaţii care totalizează o lungime de
cca 350 m, toate debuşând într-o mare sală.
Cercetări şi săpături s-au efectuat încă de pe la mijlocul secolului trecut, fiind sesizată, în
primul rând, importanţa paleontologică şi speologică a acestui punct; spre exemplu, T. Kormos a
excavat din sala mare şi a transportat la Institutul Geologic din Budapesta două vagoane de
material paleontologic; el afirma că, în sectorul săpat “a dat de mai mult os decât de pământ”.
Săpăturile arheologice au fost iniţiate de M. Roska în 1913. În anul 1924, cu ocazia
vizitei abatelui Breuil în Transilvania, săpăturile sunt reluate, executându-se patru sondaje, pe
terasa din faţa peşterii şi în interior, atingându-se adâncimea de cca 4 m. În sondajul nr. 2 s-a
sesizat existenţa a trei straturi de cultură, primele două atribuite musterianului, iar cel superior
aurignacianului. Sondajul nr. 3 a permis observarea a patru straturi, din care provin doar “unelte de
os”. Sondajul nr. 4, adâncit până la 1,50 m, a relevat, din nou, prezenţa a trei straturi de cultură; din
cel superior s-au recoltat “unelte de os”, cărbuni şi o aşchie atipică de cuarţit. Ca şi H. Breuil, M.
Roska arată că în situl respectiv s-au descoperit vestigii ale locuirii umane databile în musterian şi în
paleoliticul superior (cultura aurignaciană). Stratigrafia peşterii nu este clarificată până astăzi,
cercetările neputând fi considerate ca oferind rezultate absolut concludente.
Materialul paleontologic aparţine următoarelor specii: Ursus spelaeus, Canis lupus sp.,
Hyaena spelaea, Felis leo spelaea, Ibex, Alopex vulpes L., Taxus Meles L., Mustela sp., Cervus
elaphus, Rangifer tarandus L., Capra ibex, Rupicapra rupicapra ş.a.
D. Din sondajele executate în 1924, H. Breuil şi M. Roska semnalează mai multe piese de
os cu urme de intervenţie tehnică. Este vorba de aşchii de oase lungi şi plate (bazin), retuşate sau
raclate la PD, în vederea amenajării unor PA. Până la examinarea directă a acestui material, am
preferat să îl păstrăm în afara discuţiei cu prilejul redactării repertoriului prezent. În schimb, o
piesă atribuită culturii aurignaciene întruneşte parametrii tehnici indubitabili ai unui vârf de os,
respectiv ai unei armături de proiectil (vârf de suliţă). Acesta se păstrează sub formă de fragment
distal şi a fost descoperit în Sondajul nr. 2, la adâncimea de 0,32 m. Vârful reprezintă,
deocamdată, singura piesă IMDA certă atribuită paleoliticului superior (N total = 1), provenind
din situl cantonat în “Peştera Igriţa”. Materialul se află în colecţiile MIT şi nu a fost studiat
direct; datele utilizate au fost preluate din publicaţii.
E. Nivelul superior a fost atribuit culturii aurignaciene, fără alte precizări utile (M. Roska
vorbeşte de un “aurignacian inferior”).
F. Astaloş 1995, p. 30; Astaloş 1998, p. 27-31, 33, fig. 2/6; Beldiman 1997, vol. 2, p. 21-
22, pl. 44/5; Beldiman 2001; Breuil 1925, p. 208-212, fig. 13/6; Jungbert 1982, p. 551-552 (cu
bibliografia mai veche); Hahn 1977, p. 128, pl. 159/4; Nicolăescu-Plopşor 1938, p. 87, fig. 33/6;
Păunescu 1996, p. 196; Roska 1930.

PST 1 II A
MIT

Fig. 1 – 2/2.
1. Astaloş 1998, p. 27-31, 33, fig. 2/6; Beldiman 1997, vol. 2, p. 21-22, pl. 44/5;
Beldiman 2001; Breuil 1925, p. 208-212, fig. 13/6; Jungbert 1982, p. 551-552 (cu bibliografia
mai veche); Hahn 1977, p. 128, pl. 159/4; Nicolăescu-Plopşor 1938, p. 87, fig. 33/6; Păunescu
1996, p. 196.
2. 1924 Sondajul nr. 2 - 0,32 m Nivelul III (superior) sub planşeul stalagmitic.
3. Fragment – se păstrează PD, reprezentând cca 1/3 din lungimea piesei, cu ED fracturată
probabil în vechime. Pe una din feţe (probabil FI) se disting mici linii gravate orizontal, oblic şi
vertical, dispuse pe două şiruri (6 pe rândul superior, circa 10 pe rândul inferior).
4. Fragment diafizar de os lung de erbivore sau de Ursus spelaeus (după aprecierile lui H. Breuil).
5.1. PP/EP: parametri neprecizabili; probabil margini rectilinii divergente/convergente,
secţiunile ovale şi baza convexă (de fasonare).
5.2. PM: margini rectilinii convergente, secţiune ovală (de fasonare).
5.3. PD/ED: margini şi secţiuni idem, ED convexă (de fractură). Vârf de suliţă de tip
neprecizabil, fasonat integral.
6.1. Generală: L 67; PM 14/8.
7.1. Debitajul: prelevarea unui fragment diafizar de os lung probabil prin PD/despicare
sau Şa bilaterală.
7.2. Fasonarea: integrală, realizată prin Ra. Pe FI, H. Breuil distinge urme de raclaj clare
şi mici linii gravate (L = 5-10 mm), dispuse pe două şiruri paralele. Parametrii dimensionali şi
fasonarea integrală sugerează încadrarea piesei în categoria armăturilor (vârfurilor de suliţă) şi
nu a uneltelor de tipul vârfurilor (“străpungătoarelor”).
 7.3. Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
7.4. Analogii: Potočka Zijalka, Slovenia (Brodar, Brodar, 1983, p. 138-153, fig. 7/109,
129; fig. 8/97, 113; fig. 9/112; fig. 10/92; fig. 11/66; fig. 12/75; fig. 13/40, 64; fig. 14/30; fig.
15/65; fig. 16/44; fig. 17/34, 74; fig. 18/ 37, 47, 51; fig. 21/4, 12; fig. 22/21, 134); Istállóskö,
Ungaria (Dobosi 1991, p. 103, fig. 3); Mladeč, Cehia (Oliva 1991, p. 132, 134, fig. 11/1-2; fig.
13/7-8); Les Vachons, Abri Blanchard, Le Placard, La Madeleine, Lortet, Laugerie-Basse, Petit-
Puyrousseau, Chasseur, Facteur, Abri des Battuts, Roc de Combe, Roc de Gavaudun, Franţa
(Hahn 1988, p. 7, fig. 3/5; Hahn 1988a, p. 15, fig. 8/2; Delporte, Mons 1988, p. 2, fig. 1; p. 4, fig.
2/2; p. 7, fig. 7/1; Delporte, Mons 1988a, p. 4, fig. 2/1, 3; p. 6, fig. 3/2; Mons 1988, p. 2, fig. 1/6,
9; Delporte, Mons 1988b, p. 6-7, fig. 2/1, 4; fig. 3/1; fig. 4/1-2, 4; Sonneville-Bordes 1988, p. 2-
3, fig. 1/1-3; fig. 2/1-5).

4.3. RÂŞNOV – “Peştera Gura Cheii”, jud. Braşov

A. – C. Situl paleolitic în mediu endocarstic intrat în literatura de specialitate sub numele

de “Peştera Gura Cheii” se află la cca 8 km ESE de oraşul Râşnov, fiind plasat în masivul
calcaros de vârstă kimmeridjian-tithonică (jurasic superior) străbătut de pârâul Cheia, pe malul
drept al acestuia, la cca 200 m în amonte de intrarea în Cheile Râşnoavei. Altitudinea absolută a
punctului este de 750 m, iar cea relativă de 5 m (faţă de firul văii Cheia). Peştera, cu intrarea
orientată spre SSV, are următoarele dimensiuni: lungime maximă 14 m; lăţime 2,80-3,75 m.
Peştera a fost semnalată în 1925 de către F. Podek şi a fost săpată parţial de către A. Prox
(1934-1935). Cele mai ample cercetări au fost întreprinse în anul 1959 de un colectiv condus de prof.
C. S. Nicolăescu-Plopşor (din care au făcut parte Al. Păunescu şi I. Pop); s-a săpat un şanţ
longitudinal cu o suprafaţă de 24 mp (S I), adâncit până la patul de stâncă. Între 1983 şi 1985, Al.
Păunescu a reluat cercetările, pentru verificări stratigrafice şi pentru prelevarea de probe necesare
datărilor radiometrice; s-a excavat o nouă secţiune (S II), care a atins, de asemenea, patul calcaros; ea
a însumat cca 13 mp şi a fost plasată la NV de S I (între aceasta şi peretele de NV al peşterii).
Stratigrafia arheologică a sitului se prezintă astfel (nivelurile sunt numerotate de jos în sus):
nivelurile I-II, atribuite musterianului; nivelul III, atribuit aurignacianului; nivelul IV, atribuit culturii
gravettiene orientale, etapa evoluată/târzie; nivelul V, în care s-au descoperit materiale arheologice
atribuite perioadei timpurii a epocii bronzului (cultura Schneckenberg) şi evului mediu târziu.
Nivelul gravettian, gros de 20-35 cm este separat de cel aurignacian printr-un strat steril,
gros de 15-62 cm. El este suprapus direct de ultimul nivel arheologic (V). Materialele
arheologice sunt mai bogate decât în nivelurile precedente. Inventarul litic, predominant din silex
include 56 de piese, dintre care 22 unelte; ca tipuri se disting: gratoare diverse (pe vârf de lamă,
pe lamă şi aşchie retuşată, unguiform pe aşchie), străpungător pe lamelă, burine (pe trunchiere
retuşată pe aşchie şi pe lamelă), vârfuri de tip microgravette, lame şi lamele (retuşate şi
neretuşate), lamele de tip Dufour. Materialul paleofaunistic a fost atribuit speciilor: Ursus
spelaeus, Vulpes vulpes, Capra ibex, Cervus elaphus, Canis lupus L., Equus, Sus scrofa, Mustela.
Micromamiferele sunt reprezentate prin mai multe specii, între care amintim: Microtus (cu mai multe
subspecii), Sicista subtilis, Ochotona pusilla, Clethrionomys glareolus, Sorex araneus.
Analizele polinice au pus în evidenţă pentru nivelul IV existenţa unui climat glaciar, rece
şi uscat, de tip stadial (Würm III), caracterizat prin restrângerea masivă a ariei împădurite şi
extinderea peisajului alpin.
D. Din cuprinsul nivelului IV s-au recuperat două piese aparţinând IMDA (N total = 2);
este vorba de două piese de podoabă – dinţi perforaţi, păstraţi în colecţiile Muzeului Judeţean
Braşov. Ele nu s-au studiat direct, datele incluse în repertoriu fiind preluate din publicaţii.
E. Nivelul IV, atribuit etapei evoluate/târzii a culturii gravettiene, dispune de o datare
radiometrică, obţinută pe o probă de oase provenind din jumătatea inferioară a nivelului
respectiv: 22.160 ±90 B.P. (GrN-14.621).
 F. Beldiman 1993; Beldiman 1997, vol. 2, p. 66-67, pl. 60/2-3; Beldiman 2001;
Cârciumaru 1980, p. 100-107; Cârciumaru, Glăvan 1975; Chirica, Borziac, Chetraru 1996, p.
119-123; Jungbert 1987, p. 387; Otte, Beldiman 1995, p. 59; Otte, Chirica, Beldiman 1995, p.
127; Nicolăescu-Plopşor, Păunescu, Pop 1962; Păunescu 1991.

RSN 1 III A2 b
MJBV

Fig. 3 – 4/2.
1. Beldiman 1997, vol. 2, p. 66-67, pl. 60/2; Beldiman 2001; Nicolăescu-Plopşor,
Păunescu, Pop 1962, p. 115-116, fig.2/23.
2. 1959 S I Nivelul IV.
3. Piesă întreagă.
4. Canin de vulpe.
5. Pandantiv/mărgea pe canin de vulpe, păstrând morfologia anatomică. La PP a fost
practicată bilateral o perforaţie ovală, plasată central, având profil bitronconic şi pereţii uşor concavi.
6.1. Generală: L tot. 26; EP 4/2; diam. la nivelul perf. 6/3; PP 7/3; PM 5/4; ED 3/2.
6.2. Perforaţia: diam. ext. 4/3; diam. int. 2/1,5; dist. EP/perf. 2.
7.1. Debitajul: prelevarea de pe maxilar.
7.2. Fasonarea: perforarea bilaterală a rădăcinii (PP), executată probabil prin rotaţie alternativă.
7.3. Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
7.4. Analogii: Bacho-Kiro, Drianovski Monastir, Bulgaria; Peştera Mamutowa, Cracovia,
Polonia (Kozlowski 1992, p. 36-37, 39, fig. 21-25); Arcy-sur-Cure, Franţa (Barge-Mahieu,
Taborin 1991a, p. 4, fig. 3); Trou Magrite, Spy, Goyet, Trou du Renard, Belgia (Lejeune 1987, p.
12, fig. 7/9-30).

RSN 2 III A2 c
MJBV

Fig. 3 – 4/1.
1. Beldiman 1997, vol. 2, p. 66-67, pl. 60/3; Beldiman 2001; Nicolăescu-Plopşor,
Păunescu, Pop 1962, p. 115-116, fig. 2/24.
2. 1959 S I Nivelul IV.
3. Piesă întreagă.
4. Canin rezidual de cerb, exemplar matur.
5. Pandantiv/mărgea pe canin de cerb, păstrând morfologia anatomică. La PP a fost
practicată bilateral o perforaţie ovală, plasată uşor excentric spre MS, având profil bitronconic şi
pereţii uşor concavi.
6.1. Generală: L tot. 29; EP 10/2; diam. la nivelul perf. 11/2,5; PM 14/4; PD 10/8; ED 3/3.
6.2. Perforaţia: diam. ext. 6/5; diam. int. 4/3; dist. EP/perf. 2.
7.1. Debitajul: prelevarea de pe maxilar.
7.2. Fasonarea: perforarea bilaterală a rădăcinii (PP), executată probabil prin rotaţie alternativă.
7.3. Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
7.4. Analogii: Arcy-sur-Cure, La Marche, Franţa (Barge-Mahieu, Taborin 1991, p. 2-3, fig.
2); Goyet, Trou Magrite, Spy, Grotte de la Princesse, Belgia (Lejeune 1987, p. 14, fig. 8/1-19);
Cosăuţi, Republica Moldova (Borziac 1993, p. 334, fig. 3/9-12; Borziac 1994, p. 37, fig. 4/3, 8).

4.4. SOMEŞU RECE, com. Gilău, jud. Cluj

A – C. “Peştera de la Someşu Rece” este situată la 6 km SSV de com. Gilău şi la 2 km de

satul eponim. Ea a fost săpată în partea superioară a masivului “Cetate”, la o altitudine relativă
de cca 100 m (faţă de nivelul apei Someşului) şi la 540 m altitudine absolută. Peştera este lungă
de 9 m, îngustându-se progresiv spre fund.
În anul 1891 aici a efectuat săpături A. Koch, în vederea recoltării materialului paleontologic.
Au fost determinate mai multe specii caracteristice unui climat riguros şi unui peisaj predominant de
stepă, dintre care amintim: Capra ibex, Bos sp. Canis sp., Canis vulpes fossilis, Lepus europaeus L.,
Equus caballus fossilis L., Dicerorhinus antiquitatis B. S-a recuperat, de asemenea, o lamă de silex,
lungă de 35 mm, pe care H. Breuil o atribuia culturii magdaleniene.
D. Între piesele paleontologice recoltate din peşteră şi păstrate în colecţiile Institutului
Geologic din Cluj (în prezent la MIT?), H. Breuil distingea mai multe piese osteologice de Canis
lupus cu urme de fasonare, dintre care cea mai importantă este o tibia proximală, perforată la
nivelul epifizei (N total = 1), piesă asimilată din punct de vedere tipologic bastoanelor perforate.
Nu dispunem de precizări stratigrafice sau tipologice suplimentare.
E. Ţinând seama de apariţia, în acelaşi context stratigrafic (general) a unei lame aparţinând
paleoliticului superior (magdalenianului, respectiv, probabil, culturii gravettiene orientale),
bastonul perforat pe tibia de lup poate fi atribuit, până la noi precizări, culturii gravettiene.
F. Breuil 1925, p. 217, fig. 17; Jungbert 1987, p. 392-393 (cu bibliografia mai veche);
Nicolăescu-Plopşor 1938, p. 77-78, 82, fig. 34/2.

SMR 1 IV E1 a
MIT ?

Fig. 3, 5.
1. Beldiman 1997, vol. 2, p. 68, pl. 59/2; Beldiman 2001; Breuil 1925, p. 217, fig. 17;
Nicolăescu-Plopşor 1938, p. 77-78, 82, fig. 34/2.
2. Coordonate neprecizate.
3. Piesă fragmentară – lipseşte PP, fracturată probabil în vechime.
4. Tibia de Canis lupus L.
5. Baston perforat amenajat pe tibia de Canis lupus. Morfologia anatomică a piesei nu a
fost modificată. La PP (anatomică) a fost practicată (probabil bilateral) o perforaţie ovală de mari
dimensiuni, care suprapune parţial o altă perforaţie, neterminată.
6.1. Generală: L 124; diam. PM 10; EP (epifiza proximală) 30.
6.2. Perforaţia: diam. 9/7; dist. EP/perf. 11.
7.1. – 7.2.1. Debitajul, fasonarea: etape tehnice absente.
7.2.2. Perforarea: probabil bilaterală, realizată prin rotaţie alternativă.
7.3. Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
7.4. Analogii: Crasnaleuca, Cotu Miculinţi, România (Brudiu 1980a; Brudiu 1980a;
Brudiu 1987; Brudiu 1994; Beldiman 1997, vol. 2, p. 242-243); Ságvár, Ungaria (Kozlowski
1992, p. 73, fig. 78); Peştera Maszycka, Cracovia, Polonia (Kozlowski 1992, p. 93, fig. 101); Le
Placard, La Madeleine, Gorges de l’Enfer, Laugerie-Basse, La Roche-Lalinde, Rochereil, Abri
Morin, Franţa (Peltier 1992, Fiche Bâtons percés à une ou deux branches obliques – 1.2., p. 43-
52; Peltier 1992a, Fiche Bâtons percés à branches courtes ou sans branches – 1.3.; Noiret 1990).

5. Consideraţii de ordin paleotehnologic privind piesele utilitare decorate

Categoria obiectelor utilitare decorate include o singură piesă, şi anume vârful de proiectil
greu (suliţă) descoperit în “Peştera de la Someşu Rece”. Este vorba de un fragment de armătură din
os, primul cunoscut de pe teritoriul României şi semnalat în literatura de specialitate; absenţa
detaliilor morfo-tehnice specifice utilizabile (atribute ale PP, care a fost fracturată şi pierdută
probabil în vechime) exclude posibilitatea de încadrare tipologică precisă.
 Sub raportul speciilor şi al materiei prime se observă prezenţa osului lung, provenind de la
mamifere (de Ursus spelaeus).
Gradul de transformare a materiei prime – integral. Se poate constata şi deduce că
debitajul este de tip longitudinal/transversal (DLT). Fasonarea este integrală (FI).
Tehnicile de fabricare se referă la diversele procedee aplicate în etapele debitajului şi ale
fasonării. În ceea ce priveşte debitajul, se remarcă aplicarea percuţiei directe/despicării şi a
fracturării prin percuţie directă. Fasonarea înregistrează ca procedeu tehnic exclusiv raclajul
axial intens (Ra).
Amenajările specifice – nu se referă la aspectele fixării în suport, ci la realizarea, pe una din
feţele piesei a unui decor format din linii scurte gravate, dispuse relativ regulat, orizontal,
transversal şi oblic pe două registre. Alături de piesa descoperită la Topalu (TPL 1), armătura PST 1
este cel mai vechi obiect decorat din MDA şi singurul de acest tip cunoscut până în prezent pe
teritoriul României. Aşa cum o indică numeroasele analogii (unele dintre ele menţionate şi cu
prilejul de faţă), decorarea armăturilor echipamentului cinegetic de aruncare (vârfuri de suliţă şi
harpoane) este frecvent întâlnită în culturile paleoliticului superior din Europa.
Armăturile de tip II A se fixau la partea terminală despicată şi legată cu fibre probabil
animale (piele?) a unor tije (cozi) lungi de lemn, în sistemul axial/direct/pozitiv.
Urmele de utilizare nu sunt lizibile. În general, vârfurile au suferit în mod constant fracturi
de flexiune sau de impact frontal cu o suprafaţă dură (probabil elementele scheletice ale
animalului vânat), permiţând formularea ipotezei funcţionale după care aceste artefacte erau
folosite ca armături pentru elemente de echipament cinegetic (arme de vânătoare de tipul
proiectilelor grele - suliţe). Este probabil ca piesele fragmentare (cca 1/3 proximală, cum este şi
cazul piesei PST 1) să fi fost demontate din hampă şi abandonate (ca nerecuperabile/
nereamenajabile), în coada respectivă montându-se o armătură nouă (litică sau din MDA).
Contextul descoperirii – sursa documentară nu oferă indicii relevante; probabil o haltă de
vânătoare de scurtă durată în peşteră.
Funcţionalitatea prezumată. Ocupaţii documentate - descoperirile de armături aurignaciene din
MDA ale echipamentului cinegetic de aruncare ilustrează, între altele, prezenţa timpurie semnificativă a
artefactelor de tip compozit (lemn + piele/fibre vegetale + MDA) şi pe teritoriul României. Vârfurile de
suliţă se fixau pe o hampă (coadă de lemn rectilinie) în sistemul axial/direct/pozitiv, tronsonul respectiv
fiind probabil legat compact cu fibre vegetale sau animale. Aceste piese au permis, totodată, decelarea
indiciilor legate de practicarea unor ocupaţii derulate extra-sit – vânătoarea.
În privinţa încadrării cronologice, pentru piesa PST 1 nu dispunem de date absolute şi nici
relative precise. Atribuirea ei culturii aurignaciene este de acceptat însă atât pe baza observaţiilor
stratigrafice şi tipologice publicate – beneficiind de girul ştiinţific al abatelui Henri Breuil, cât şi a
analogiilor numeroase cunoscute astăzi, care privesc morfologia generală şi decorul gravat.

6. Consideraţii de ordin paleotehnologic privind piesele de podoabă

Categoria obiectelor de podoabă include exclusiv dinţii perforaţi, nedecoraţi (grupa tipologică
III A, tipul III A2), cu un efectiv de trei exemplare, dintre care unul atribuit culturii aurignaciene
(OPN/I 2) şi două culturii gravettiene (RSN 1-2). Sunt atestate trei subtipuri, decelate pe baza speciilor
care au furnizat materia primă – Beldiman 1997, vol. 1, p. 199-201. Toate piesele sunt întregi.
Sub raportul speciilor şi al materiei prime se observă prezenţa carnivorelor (lup, vulpe) şi a
erbivorelor (cerb). Materia primă au constituit-o piesele dentare provenind de la diferite specii
vânate. Piesa OPN/I 2: canin de lup – tipul III A2 a (Canis lupus L.); piesa RSN 1: canin de
vulpe - tipul III A2 b; piesa RSN 2: canin rezidual de cerb – tipul III A2 c.
Dinţii perforaţi sunt piese ale unor podoabe (coliere, brăţări) cu elemente multiple
(având, în acest caz, rolul mărgelelor) sau pandantive (fiind element de podoabă unic) realizate
pe canin, păstrând morfologia anatomică nemodificată (fig. 7). La partea proximală prezintă o
perforaţie de formă ovală sau circulară, plasată central sau excentric şi realizată bilateral, cu
profilul tronconic sau bitronconic simetric sau asimetric şi pereţii rectilinii sau concavi.
Gradul de transformare a materiei prime – parţial. Se constată că etapa debitajului este
absentă. Fasonarea este parţială (FP) şi vizează amenajarea dispozitivului de suspensie.
Tehnicile de fabricare se referă la diversele procedee aplicate în etapele debitajului şi ale
fasonării. Debitajul se referă la prelevarea caninilor din maxilar; urmele acestei operaţii nu sunt
observabile pe piese. Fasonarea este o etapă tehnică marcată prin aplicarea preparării
(regularizării) locului de perforare, probabil prin subţierea bilaterală a PP prin Ra intens pe
ambele feţe (cazul clar al piesei OPN/I 2, vezi fig. 2/2 şi 6/2). Perforarea este realizată bilateral,
transversal, prin procedeul rotaţiei alternative şi alezare prin rotaţia unui vârf litic (fig. 6/1). Piesa
OPN/I 2 documentează cel mai timpuriu caz de aplicare a procedeului perforării MDA cunoscut
până în prezent pe teritoriul României.
Amenajările specifice - se referă la aspectele fixării în suport, respectiv la realizarea
perforaţiei. Fixarea în suport semnifică, în cazul nostru, suspendarea pe o fibră sau fir (probabil
de piele) petrecută prin perforaţie (tipul de fixare transversal-negativ) – fig. 7.
Urme de utilizare nu sunt decelabile pe piesele analizate. În mod curent, urmele de uzură
ale dinţilor perforaţi constau în tocirea/lustruirea marginilor laterale şi proximale ale
perforaţiilor, urmare a frecării pe firul de ataşare/suspensie; astfel, se produc pe margini mici
sectoare concave (adâncituri) – fig. 7.
Funcţionalitatea prezumată. Ocupaţii documentate - rolul funcţional de podoabă este
evident (ca element unic – pandantiv; ca piesă într-un ansamblu/şirag – rol de mărgele; ca piesă
cusută pe o bucată de piele sau pe veşminte) – fig. 7. Piesa OPN/I 2 reprezintă cel mai vechi
obiect de podoabă cunoscut până în prezent pe teritoriul României.
Conform datelor obţinute în contexte privilegiate (inventarul complexelor de tipul
mormintelor sau al depozitelor), dinţii perforaţi au valoare de podoabe corporale – elemente
simbolice, cu semnificaţii diverse, documentând aspecte timpurii (intra-sit) ale spiritualităţii
omului paleoliticului superior; ei se asociau şi cu alte elemente de suspensie (cochilii perforate,
vertebre; mărgele litice, pandantive diverse etc.) şi se purtau în mai multe variante, printre care
amintim: ● înşirarea pe o fibră la gât (coliere) sau la mână (brăţări); ● coaserea pe un suport de
piele – veşminte, acoperăminte de cap de tipul bonetelor; diademe, brâie/centuri etc. – fig. 7.
Contextul descoperirii – fără date semnificative disponibile.
Încadrarea cronologică a pieselor de podoabă discutate cu acest prilej beneficiază atât
de date relative (atribuirea stratigrafică – OPN/I 2 = cultura aurignaciană, fără alte precizări), cât
şi absolute – date radiometrice (piesele RSN 1-2 = etapa timpurie sau evoluată a culturii
gravettiene orientale, 22.160 ±90 BP).

7. Consideraţii de ordin paleotehnologic privind piesele de utilizare incertă

Această categorie este reprezentată în lotul analizat printr-o singură piesă (SMR 1). Este
vorba de un baston perforat, primul obiect de acest tip cunoscut pe teritoriul României; el se
păstrează în stare fragmentară şi a fost atribuit (probabil) pe baze stratigrafice paleoliticului
superior - cultura gravettiană.
Materia primă o constituie tibia de Canis lupus L.
Sub raportul speciilor şi al materiei prime se observă prezenţa erbivorelor mari (a calului), a
lupului şi a renului, de la care provin: un metatars, o tibia şi un corn.
Tipologic este vorba de un baston perforat (IV E), amenajat pe tibia de Canis lupus. Piesa
se păstrează în stare fragmentară (partea proximală – anatomic şi distală - tehnic-funcţional).
Morfologia anatomică a piesei nu a fost modificată. La PP (anatomică) a fost practicată (probabil
bilateral) o perforaţie ovală de mari dimensiuni, care suprapune parţial o alta, neterminată.
 Gradul de transformare a materiei prime – parţial; se constată că debitajul este o etapă
absentă în cazul de faţă. Fasonarea este parţială (FP) şi priveşte perforarea.
Tehnicile de fabricare beneficiază de indicii referitoare exclusiv la amenajarea perforaţiei.
Amenajările specifice – perforarea piesei s-a realizat probabil prin rotaţie alternativă bilaterală
– cf. modelul din fig. 6/1.
Urme de utilizare: nu sunt decelabile.
Contextul descoperirii – fără date disponibile.
Funcţionalitatea prezumată. Ocupaţii documentate - piesele se foloseau cu priza directă
(în mână); dintre multele explicaţii de ordin funcţional formulate (Noiret 1990; Barge-Mahieu,
Camps-Fabrer, Feruglio 1992; Manos, Boutié 1996) se poate reţine aceea a utilizării ca redresoare
pentru armăturile din MDA ale armelor de vânătoare (suliţe) - care sunt documentate frecvent în
siturile gravettiene sau ca însemne de prestigiu (“baston de comandament”). Ambiguitatea acestor
interpretări, dată fiind argumentarea insuficientă, permite încadrarea bastoanelor perforate în
categoria pieselor de artă mobilieră de utilizare incertă, pentru care am optat şi noi.

8. Concluzii

Acumularea datelor şi progresele metodologice ale domeniului, asimilate recent şi în

cercetarea preistoriei din România, au permis o necesară abordare sistematică a descoperirilor
paleolitice incluse în categoria artei mobiliere, vizându-se integrarea acestora în circuitul ştiinţific
internaţional (Beldiman 1997; Beldiman 2001; Otte, Chirica, Beldiman 1995; Otte, Beldiman 1995).
Analiza descoperirilor de obiecte paleolitice decorate, de podoabă şi de utilizare incertă,
atribuite culturilor aurignaciană şi gravettiană orientală a prilejuit precizarea tipurilor reprezentate
(vârf de suliţă decorat; dinţi perforaţi; baston perforat) şi etalarea exhaustivă actualizată a datelor
relative la acestea: provenienţa, materia primă, etapele şi procedeele fabricării, ipotezele de utilizare,
analogiile; s-a urmărit integrarea acestei abordări în cadrul mai larg al analizei paleotehnologice,
după modelul rutinat al cercetării preistorice din mediul ştiinţific francofon.
Piesa OPN/I 2 constituie cel mai vechi obiect de podoabă cunoscut pe teritoriul ţării
noastre; totodată, în plan paleotehnologic, ea este exemplul cel mai timpuriu de aplicare a
procedeului perforării în paleoliticul din aceste regiuni ale Europei. Vârful de suliţă aurignacian
decorat PST 1 rămâne singurul de acest tip cunoscut până acum nu numai în spaţiul
intracarpatic, dar şi pe întreg teritoriul României; el se integrează seriei armăturilor decorate
aurignaciene din vestul şi centrul-est al Europei; prezenţa sa într-un sit din Crişana se poate,
eventual, lega de contactele cu unele comunităţi de vânători din partea de nord-vest a Peninsulei
Balcanice – cf. descoperirile de la Potočka Zijalka). Bastonul perforat gravettian SMR 1 este o
piesă singulară în aria intracarpatică şi se alătură obiectelor similare din Moldova (provenind din
siturile de la Crasnaleuca şi Cotu Miculinţi, jud. Botoşani). Ca şi piesa PST 1, bastonul pe tibia
de lup din “Peştera Igriţa” beneficiază de girul ştiinţific al abatelui Henri Breuil, care le-a făcut
cunoscute prin publicare în anul 1924. Dinţii perforaţi RSN 1 – 2, două piese conservate în
condiţii excelente, oferă alte exemple ale utilizării relativ frecvente a acestei materii prime pentru
realizarea obiectelor de podoabă în cadrul gravettianului oriental; analiza lor a permis şi o utilă
reconstituire ilustrată a modalităţilor de utilizare, cu valoare generală pentru obiectele suspendate
din materii dure animale – cf. fig. 7.
Repertoriul tipologic sumar şi numărul mic al obiectelor de artă mobilieră din
Transilvania sunt, totuşi (ca toate cele cunoscute până acum din România) în măsură să
argumenteze integrarea acestei regiuni în aria mai largă a descoperirilor contemporane din
Europa Est-Centrală şi de Sud-Est, caracterizată prin amploarea redusă a acestui gen de
manifestări ale vieţii spirituale în paleoliticul superior şi prin absenţa artei figurative. Din acest
punct de vedere, considerăm, în final, că demersul de faţă îşi dovedeşte, o dată în plus, deplina
necesitate şi actualitate.
 Abrevieri în text

Diam. Diametru
Dist. Distanţa
Dr. Drept (dreaptă)
ED Extremitatea distală
EP Extremitatea proximală
Ext. Exterior
FI Faţa inferioară
FS Faţa superioară
Gros. Grosimea
IAB Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei
Române, Bucureşti
IMDA Industria materiilor dure animale
Int. Interior
L Lungime
L tot. Lungime totală
Lăţ. Lăţimea
Max. Maxim
MCD Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
MD Marginea dreaptă
MDA Materii dure animale
MIT Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca
MJBV Muzeul Judeţean Braşov
MS Marginea stângă
PD Partea distală
PD (la debitaj) Percuţie directă
Perf. Perforaţie
PM Partea mezială
PP Partea proximală
S Secţiune
ST Stâng(ă)
Şa Şănţuire axială

Abrevieri bibliografice

ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca

AIGR Anuarul Institutului Geologic Român, Bucureşti
Arch Austr Archaeologia Austriaca, Wien
BAI Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Iaşi
BSPF Bulletin de la Société Préhistorique Française, Paris
BSSC Buletinul Societăţii Ştiinţifice, Cluj
CEDARC Centre de Documentation Archéologique, Musée du Malgré-
Tout, Treignes
CIMEC Institutul de Memorie Culturală, Ministerul Culturii şi Cultelor,
Bucureşti
Dacia, N.S. Dacia. Revue d’Archéologie et d’Histoire Ancienne. Nouvelle
Série, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei
Române, Bucureşti
Materiale Materiale şi cercetări arheologice, vol. I – X, Bucureşti
Mem Antiq Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Piatra Neamţ
Preh Eur Préhistoire Européenne, Université de Liège, Service de
Préhistoire, Liège
SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie),
Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei
Române, Bucureşti

Lista tabelelor

Tabel nr. 1
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – date cantitative generale

Tabel nr. 2
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia culturală

Tabel nr. 3
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia regională

Tabel nr. 4
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia tipologică

Tabel nr. 5
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – materii prime reprezentate

Tabel nr. 6
Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania –
provenienţa, structura cantitativă şi atribuirea culturală

Lista histogramelor

Histograma nr. 1
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – date cantitative generale

Histograma nr. 2
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia culturală

Histograma nr. 3
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia regională

Histograma nr. 4
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia tipologică

Histograma nr. 5
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – materii prime reprezentate

Histograma nr. 6
Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania –
provenienţa, structura cantitativă şi atribuirea culturală
 Lista figurilor

Fig. 1. Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania - localizarea descoperirilor

atribuite culturii aurignaciene: 1 Ohaba Ponor - “Peştera din Bordu Mare”- canin perforat de lup;
2 Peştera - “Peştera Igriţa” - vârf de suliţă decorat.
Fig. 2. Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania atribuite culturii aurignaciene:
1 Ohaba Ponor - “Peştera din Bordu Mare” - canin perforat de lup; 2 Peştera - “Peştera Igriţa” -
vârf de suliţă decorat.
Fig. 3. Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania - localizarea descoperirilor
atribuite culturii gravettiene: 1 Someşu Rece - “Peştera de la Someşu Rece”- baston perforat;
2 Râşnov - “Peştera Gura Cheii”- dinţi perforaţi.
Fig. 4. Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania atribuite culturii gravettiene: 1
Râşnov - “Peştera Gura Cheii” - canin perforat de cerb; 2 Râşnov - “Peştera Gura Cheii” - canin
perforat de vulpe.
Fig. 5. Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania atribuite culturii gravettiene:
Someşu Rece - “Peştera de la Someşu Rece” - baston perforat pe tibia de lup.
Fig. 6. Perforarea pieselor din MDA: 1 aplicarea procedeului rotaţiei alternative pe
ambele feţe (după Camps-Fabrer 1976, p. 720, fig. 2); 2 prepararea prealabilă a suprafeţei PP
prin aplicarea raclajului axial bilateral (după Otte, Beldiman 1995, p. 60, fig. 15/1-3).
Fig. 7. Variante de prindere pe fibră a elementelor de podoabă de tipul pandantivelor sau
al mărgelelor şi localizarea urmelor de uzură specifice: 1 montare mobilă axială; 2 montare
transversală mobilă sau rigidă; 3 montare transversală mobilă prin coasere cu fir unic (urme de
uzură specifice pe marginea perforaţiei unei piese epipaleolitice de la Dubova - “Cuina
Turcului”); 4 montare transversală rigidă prin coasere individuală.

L’ART MOBILIER AU PALÉOLITHIQUE SUPÉRIEUR

DE TRANSYLVANIE, ROUMANIE
Résumé

Dans le contexte encore faible des découvertes d’art mobilier de Roumanie (23 pièces, voir
les tableaux et les histogrammes nos. 1 - 5), l’ouvrage propose en première - en appliquant les
modèles des Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique, rédigées par H. Camps-
Fabrer et utilisant les résultats des recherches récentes (Otte, Chirica, Beldiman 1995; Otte,
Beldiman 1995; Beldiman 1997; Beldiman 2001) - une analyse typologique et technologique
complète d’un petit lot peu connu d’objets paléolithiques d’art mobilier (N total = 5). Ils sont
travaillés sur matières dures animales (os longs et dents de mammifères) et ont été découvert sur
quatre gisements en grotte de Transylvanie (Roumanie), attribuées à l’Aurignacien et au Gravettien
oriental - voir tableau et histogramme no. 6.
Dans le site de Ohaba Ponor – “Peştera din Bordu Mare”, dép. de Hunedoara, les
fouilles de 1955 dirigées par prof. C. S. Nicolăescu-Plopşor ont mis en lumière un niveau
d’occupation daté de Paléolithique supérieur et attribué à l’Aurignacien; de ce niveau provient un
objet de parure, c’est à dire une canine percée de loup (OPN/I 2, fig. 1 – 2/1). Il est le plus
ancien objet de parure en matière dure animale connu jusqu’à présent en Roumanie et le plus
ancien objet perforé de ce pays; en plan paléotechnique, on atteste l’utilisation de la rotation
alternative et de la préparation préalable par raclage axial ou par grattage en cuvette.
Un autre site paléolithique qui a livré des objets d’art est Peştera - “Peştera Igriţa”, dép.
de Bihor; les sondages de 1924, effectués par M. Roska et l’abbé Henri Breuil, durant sa visite
de documentation en Transylvanie, ont fourni une pointe de sagaie fragmentaire en os d’ours
(selon l’identification de H. Breuil), façonnée par raclage axial et décorée de lignes courtes
gravés disposées sur deux rangs superposés (PST 1, fig. 1 – 2/2).
À Râşnov – “Peştera Gura Cheii”, dép. de Braşov les fouilles conduites par prof. C. S.
Nicolăescu-Plopşor, Al. Păunescu et I. Pop en 1959 ont décelé un niveau (IV) d’occupation
attribué au Gravettien oriental et daté par la méthode radiocarbone au 22.160 ±90 B.P. (GrN-
14.621). De ce niveau ont été récupérées deux canines (de cerf et de renard), perforées sur leur
partie proximale/apicale par rotation alternative sur les deux faces (RSN 1 – 2, fig. 3 – 4.
En fin, les anciens fouilles de Someşu Rece - “Peştera de la Someşu Rece”, dép. de
Cluj ont mis au jour, dans un faible niveau d’occupation du Magdalenien = Gravettien oriental,
un bâton percé fragmentaire sur tibia proximale de loup (identifié dans les collections de
l’Institut de Géologie de Cluj par H. Breuil durant sa visite de documentation en Transylvanie,
1924); il est perforé probablement de deux côtés au niveau de l’épiphyse - SMR 1, fig. 3, 5.
L’étude détaillée des dents percés a permis, entre autres, quelques utiles précisions
d’ordre technique et fonctionnel - voir les hypothèses d’utilisation par attachement fixe ou
mobile à l’aide d’un lien, fig. 7.
Malgré leur petit nombre, les objets paléolithiques d’art de Transylvanie est en mesure de
prouver l’intégration de l’aire en discussion (le territoire de la Roumanie aussi) dans l’Europe
Est-Centrale et de Sud-Est contemporaine, caractérisée par la rareté des artefacts d’art
paléolithique récupérés (y compris l’absence des objets d’art mobilier figuratif). Dans ce point de
vue, la présente démarche s’avère utile et très nécessaire, dans les conditions où les découvertes
de Roumanie - malgré leur importance documentaire réelle au niveau régional - sont encore
absentes de grandes synthèses du domaine (Kozlowski 1992).

Liste des tableaux

Tableau no. 1: Objets paléolithique d’art de Roumanie - dates quantitatives générales.

Tableau no. 2: Objets paléolithique d’art de Roumanie - attribution culturelle.
Tableau no. 3: Objets paléolithique d’art de Roumanie - distribution régionale.
Tableau no. 4: Objets paléolithique d’art de Roumanie - typologie.
Tableau no. 5: Objets paléolithique d’art de Roumanie - matières premières.
Tableau no. 6: Objets paléolithique d’art de Transylvanie: provenance, nombre, culture.

Liste des histogrammes

Histogramme no. 1: Objets paléolithique d’art de Roumanie - dates quantitatives générales.

Histogramme no. 2: Objets paléolithique d’art de Roumanie - attribution culturelle.
Histogramme no. 3: Objets paléolithique d’art de Roumanie - distribution régionale.
Histogramme no. 4: Objets paléolithique d’art de Roumanie - typologie.
Histogramme no. 5: Objets paléolithique d’art de Roumanie - matières premières.
Histogramme no. 6: Objets paléolithique d’art de Transylvanie: provenance, nombre, culture.
 Explication des figures

Fig. 1. Objets paléolithique d’art de Transylvanie - les découvertes attribuées à

l’Aurignacien: 1 Ohaba Ponor - “Peştera din Bordu Mare”- canin perforée de loup; 2 Peştera -
“Peştera Igriţa” - pointe de sagaie décoré.
Fig. 2. Objets paléolithique d’art de Transylvanie - les découvertes attribuées à
l’Aurignacien: 1 Ohaba Ponor - “Peştera din Bordu Mare”- canine perforée de loup; 2 Peştera -
“Peştera Igriţa”- pointe de sagaie décoré.
Fig. 3. Objets paléolithique d’art de Transylvanie - les découvertes attribuées à
l’Aurignacien: 1 Someşu Rece - “Peştera de la Someşu Rece”- bâton percé; 2 Râşnov - “Peştera
Gura Cheii”- dents percés.
Fig. 4. Objets paléolithique d’art de Transylvanie - les découvertes attribuées au
Gravettien oriental: 1 Râşnov - “Peştera Gura Cheii”- canine résiduelle de cerf (crache); 2
Râşnov - “Peştera Gura Cheii”- canine de renard.
Fig. 5. Objets paléolithique d’art de Transylvanie - les découvertes attribuées au
Gravettien oriental: Someşu Rece - “Peştera de la Someşu Rece” - bâton percé sur tibia de loup.
Fig. 6. L’aménagement d’un moyen de suspension sur les objets en matière dure animale:
perforation par rotation alternative d’une pointe lithique sur les deux côtés (d’après Camps-
Fabrer 1976, p. 720, fig. 2); 2 préparation préalable des surfaces de la partie proximale par
raclage axial ou grattage en cuvette (d’après Otte, Beldiman 1995, p. 60, fig. 15/1-3).
Fig. 7. Variantes d’attache des dents percés (éléments de collier ou pendeloques uniques) et
localisation des traces d’usure: 1 attache axiale mobile sur un lien; 2 attache transversale mobile ou
imobile; 3 attache transversale mobile par lien unique (dents cousus sur un support en cuir); traces
d’usure latérale sur une crache découverte dans le site épipaléolithique de Dubova – “Cuina
Turcului”; 4 attache transversale immobile par liens multiples (dents cousus sur un support en cuir).

Bibliografie

ASTALOŞ C. 1995 Cercetările lui Márton Roska privind paleoliticul transilvan, în

Cârciumaru, Diaconescu 1995, p. 29-30
ASTALOŞ C. 1998 Descoperiri paleolitice în peşterile din zona Bihorului, în
Cârciumaru 1998, p. 24-35
BARGE-MAHIEU H., 1991 Fiche Canines résiduelles de cerf (1.1.), în Barge-Mahieu, Bellier,
TABORIN Y. Camps-Fabrer et alii 1991, 6 p.
BARGE-MAHIEU H., 1991 a Fiche Canines de canidés (renard, chien, loup) (1.3.), în Barge-
TABORIN Y. Mahieu, Bellier, Camps-Fabrer et alii 1991, 9 p.
BARGE-MAHIEU H., 1992 Fiches typologiques de l'industrie osseuse préhistorique (sub red. H.
CAMPS-FABRER H., Camps – Fabrer). Cahier V. Bâtons percés, baguettes,Treignes
FERUGLIO V. et alii
BARGE-MAHIEU H., BELLIER Cl., 1991 Fiches typologiques de l'industrie osseuse préhistorique (sub red. H.
CAMPS-FABRER H. et alii Camps-Fabrer). Cahier IV. Objets de parure, Aix-en-Provence
BELDIMAN C. 1993 Les dents percées dans le Paléolithique et le Néolithique de la
Roumanie. Approche technologique, în Camps-Fabrer, Béllier, Cattelain,
Otte, Orbán 1993, p. 46
BELDIMAN C. 1997 Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic,
mezolitic şi neoliticul timpuriu pe teritoriul României, teză de doctorat sub
conducerea dr. Silvia Marinescu-Bîlcu (ms.)
BELDIMAN C. 2001 Arta mobilieră paleolitică în România. De la gest la reprezentare (ms.)
BORONEANŢ V. 2000 Arheologia peşterilor şi minelor din România, CIMEC, Bucureşti
BORZIAC I. A. 1993 Les chasseurs de renne de Kosoioutsy, site paléolithique tardif à
plusieurs niveaux, sur le Dniestr Moyen (Rapport préliminaire,
L’Anthropologie (Paris), 97, 2/3, p. 331-336
BORZIAC I. A. 1994 Paleoliticul şi mezoliticul în spaţiul dintre Nistru şi Prut, Thraco-
Dacica, 15, 1-2, p. 19-40
BREUIL H. 1925 Stations paléolithiques en Transylvanie, BSSC, 2, 2, p. 193-217
BRODAR S., BRODAR M. 1983 Potočka Zijalka. Visokoalpska postaja aurignacienskih lovcev,
Ljubljana
BRUDIU M. 1980 Prelucrarea oaselor şi coarnelor de ren în aşezarea paleolitică de la Cotu
Miculinţi (jud. Botoşani), SCIVA, 31, 1, p. 13-22
BRUDIU M. 1980 a Descoperiri paleolitice la Crasnaleuca (com. Cotuşca, jud. Botoşani),
SCIVA, 31, 3, p. 425-443
BRUDIU M. 1987 Le travail de l’os et du bois de renne dans le Paléolithique supérieur de
la zone du Prut Moyen. Répértoire typologique, în Chirica 1987, p. 73-86
BRUDIU M. 1994 Industria cornului şi osului în paleoliticul superior din nord-estul
României, SCIVA, 45, 3, p. 273-282
CAMPS-FABRER H. 1976 Le travail de l’os, în Lumley 1976, p. 717-722
CAMPS-FABRER H., 1993 Industries sur matières dures animales. Evolution technologique et
BELLIER Cl., CATTELAIN P., culturelle durant les temps préhistoriques. Colloque international (Pré-
OTTE M., ORBAN R. (éds.) Actes), Treignes/Oignies-en-Thièrache
CÂRCIUMARU M. 1980 Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice din
România, Bucureşti
CÂRCIUMARU M. (sub red.) 1998 Lucrările Sesiunii Naţionale de Comunicări a cercurilor ştiinţifice
studenţeşti. Arheologie-Istorie, 2, Târgovişte, 10-11 aprilie 1998,
Universitatea “Valahia”, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Specializarea
Istorie-Arheologie, Târgovişte
CÂRCIUMARU M., 1995 Lucrările Simpozionului de arheologie, Universitatea «Valahia»,
DIACONESCU M. (sub red.) Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Secţia Istorie-Arheologie, 23-25noiembrie
1995, Târgovişte
CÂRCIUMARU M., GLĂVAN V. 1975 Analiza polinică şi granulometrică a sedimentelor din Peştera Gura
Cheii (Râşnov), SCIVA, 26, 1, p. 9-15
CHIRICA V. (sub red.) 1987 La genèse et l’évolution des cultures paléolithiques sur le territoire
de la Roumanie, BAI II, Iaşi
CHIRICA V., BORZIAC I. A., 1996 Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la
CHETRARU N. Tissa, BAI V, Iaşi
CHIRICA V., MONAH D. (sub red.) 1991 Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte
européen, BAI IV, Iaşi
DELPORTE H., HAHN J., 1988 Fiches typologiques de l'industrie osseuse préhistorique (sub red. H.
MONS L. et alii Camps - Fabrer). Cahier I. Sagaies, Aix-en-Provence
DELPORTE H., MONS L. 1988 Fiche Sagaie à biseau simple (unifacial) (3), în Delporte, Hahn,
Mons et alii 1988, 17 p.
DELPORTE H., MONS L. 1988 a Fiche Sagaie à biseau double (bifacial) (4), în Delporte, Hahn,
Mons et alii 1988, 11 p.
DELPORTE H., MONS L. 1988 b Fiche Sagaie à pointe double (7), în Delporte, Hahn, Mons et alii
1988, 12 p.
DOBOSI V. T. 1991 La recherche du Paléolithique en Hongrie, în Chirica, Monah 1991,
p. 90-101
HAHN J. 1977 Aurignacien. Das altere Jungpaläolithikum in Mittel- und Osteuropa,
Fundamenta 9, Köln
HAHN J. 1988 Fiche Sagaie à base simple de tradition aurignacienne (1), în
Delporte, Hahn, Mons et alii 1988, 17 p.
HAHN J. 1988 a Fiche Sagaie à base fendue (2), în Delporte, Hahn, Mons et alii
1988, 21 p.
HONEA K. 1984 Chronometry of the Romanian Middle and Upper Palaeolithic: Implications
of Current Radiocarbon Dating Results, Dacia, N.S., 28, 1-2, p. 23-39
JUNGBERT B. 1982 Repertoriul localităţilor cu descoperiri paleolitice din Transilvania (III,
M-R), Acta MN, 19, p. 543-555
JUNGBERT B. 1987 Repertoriul localităţilor cu descoperiri paleolitice din Transilvania
(IV, R-Z), Acta MN, 22-23, 1985-1986, p. 385-400
KOZLOWSKI J. K. 1992 L’art de la Préhistoire en Europe Orientale, Préface de René
Desbrosse, Paris
LEJEUNE M. 1987 L’art mobilier paléolithique et mésolithique en Belgique, Artefacts
4, Ed. du CEDARC, Treignes
LUMLEY H. de (dir.) 1976 La Préhistoire française, Vol. I. Les civilisations paléolithiques et
mésolithiques de la France, Paris
MANOS I., BOUTIÉ P. 1996 Bâtons percés. Une interpretation supplémentaire, BSPF, 93, 2, p.
208-210
MONS L. 1988 Fiche Sagaie à base raccourcie (5), în Delporte, Hahn, Mons et alii
1988, 9 p.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1938 Le Paléolithique en Roumanie, Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 41-107
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1956 Rezultatele principale ale cercetărilor paleolitice în ultimii patru ani
în R.P.R., SCIV, 7, 1-2, p. 7-39
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1957 Le Paléolithique dans la République Populaire Roumaine à la
lumière des dernières recherches, Dacia, N.S., 1, p. 41-60
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1962 Das Paläolithikum in Rumänien, Arch Austr, p. 74-95
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S., 1962 Săpăturile din peştera Gura Cheii-Râşnov, Materiale, 8, p. 113-121
PĂUNESCU Al., POP I.
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1953 Cercetări asupra peşterilor şi aşezărilor din împrejurimile Grădiştei
et alii Muncelului, SCIV, 4, 1-2, p. 187-193
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1955 Şantierul arheologic Cerna-Olt, SCIV, 6, 1-2, p. 129-149
et alii
NICOLĂESCU-PLOPŞOR C. S. 1957 Şantierul arheologic Ohaba-Ponor (reg. Hunedoara, r. Haţeg),
et alii Materiale, 3, p. 41-49
NOIRET P. 1990 Le décor des bâtons percés paléolithiques. I. Texte et Catalogue; II.
Planches, Mémoires de Préhistoire Liègeoise 25, Liège
OLIVA M. 1991 L’Aurignacien morave dans son contexte géographique et culturel, în
Chirica, Monah 1991, p. 102-162
OTTE M., BELDIMAN C. 1995 Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une
pendeloque en os découverte à Mitoc, district de Botoşani, Mem Antiq, 20,
p. 35-70
OTTE M., CHIRICA V., 1995 Sur les objets paléolithiques de parure et d’art en Roumanie: une
BELDIMAN C. pendeloque en os découverte à Mitoc, district de Botoşani, Preh Eur, 7,
p.119-152
PĂUNESCU Al. 1976 Ohaba-Ponor, în Pippidi 1976, p. 439
PĂUNESCU Al. 1987 Exposé sur les recherches paléolithiques en Roumanie, în Chirica
1987, p. 1-23
PĂUNESCU Al. 1989 Le Paléolithique et le Mésolithique de Roumanie (un bref aperçu),
L’Anthropologie (Paris), 93, 1, p. 123-158
PĂUNESCU Al. 1991 Paleoliticul din peştera Gura Cheii-Râşnov şi unele consideraţii
privind cronologia locuirilor paleolitice din sud-estul Transilvaniei,
SCIVA, 42, 1-2, p. 5-20
PĂUNESCU Al. 1996 Un vârf de suliţă de os descoperit în locuirea aurignaciană de la
Bistricioara – “Lutărie” (Bazinul Ceahlău), SCIVA, 47, 2, p. 191-197
PĂUNESCU Al. 2000 Ohaba Ponor, în Preda 2000, p. 228
PELTIER A. 1992 Fiche Bâtons percés à branches courtes ou sans branches (1.3.), în
Barge-Mahieu, Camps-Fabrer, Feruglio et alii 1992, p. 53-64
PELTIER A. 1992 Fiche Bâtons percés à une ou deux branches obliques (1.2.), în
Barge-Mahieu, Camps-Fabrer, Feruglio et alii 1992, p. 43-52
PIPPIDI D. M. (sub red.) 1976 Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic - sec. X), Bucureşti
PREDA C. (coord.) 2000 Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României. Vol. 3 M – Q,
Bucureşti
ROSKA M. 1930 Paleoliticul Ardealului, AIGR, 14, p. 99-112
SONNEVILLE-BORDES D. de 1988 Fiche Sagaie d’Isturitz, în Delporte, Hahn, Mons et alii 1988, 9 p.
Histograma nr. 1
Piese de artă mobilieră paleolitice din România – date cantitative generale

Topalu
Tibrinu
Stracova
Somesu Rece
Rasnov
Pestera
Ohaba Ponor
Mitoc
Lespezi
Crasnaleuca
Cotu Miculinti
Borosteni

0 1 2 3 4 5 6 7

Histograma nr. 2
Piese de artă mobilieră paleolitice din România – repartiţia culturală

Gravettian
20

10
Aurignacian
0
3 20
Histograma nr. 3
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia regională a siturilor

5
4
3 Transilvania
2 Oltenia
1 Moldova
Dobrogea
0
2 5 1 4

Histograma nr. 4
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – repartiţia tipologică

15

10 Piese de utilizare incerta

5 Piese de podoaba
Piese utilitare decorate
0
2 15 6
Histograma nr. 5
Piese paleolitice de artă mobilieră din România – materii prime reprezentate

8
Fildes
6 Corn
4 Roci
2 Dinti
Os
0
7 6 6 3 1

Histograma nr. 6
Piese paleolitice de artă mobilieră din Transilvania –
Provenienţa, structura cantitativă şi atribuirea culturală

1
Gravettian
Aurignacian
0
Ohaba Pestera Total Rasnov Somesu Total
Ponor Rece