Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chiar inainte de intruparea lui Iisus Hristos, Dumnezeu era privit drept "Cel ce
vindeca toata bolile" (Ps. 102, 3). Potrivit Sfintilor Parinti, proorocii - si in mod
special Moise - au fost trimisi de Duhul Sfant ca doctori care sa ingrijeasca pe
poporul lui Israel care bolea de pacat, dar in fata unei omeniri atat de grav bolnave
si profund ranite de pacat, ei n-au putut face nimic. "Proorocii, spune Sfantul Chirii
al Ierusalimului, au fost trimisi, ca si Moise, pentru a-i vindeca pe Israel; si ei,
varsand lacrimi pentru el, i-au ingrijit, dar n-au putut sa stavileasca raul care se
intinsese (...), caci din crestet pana in talpile picioarelor nu ramasese nici un loc
sanatos; tot trupul ii era plin de rani necuratate, neunse cu untdelemn si nelegate".
Asadar, Sfintii Parinti si intreaga Traditie bisericeasca vad in Iisus Hristos doctorul
trimis de Tatal pentru a-i vindeca pe oameni, care boleau din pricina urmarilor
pacatului stramosesc, si pentru a-i reda firii omenesti sanatatea sa primordiala.
Biserica Ortodoxa a integrat acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca si
conceperea mantuirii ca tamaduire, in ansamblul ritualurilor sacramentale si al
slujbelor liturgice. In insusi miezul dumnezeiestii Liturghii a Sfantului Ioan Gura
de Aur, Hristos este invocat ca "Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre".
Chiar numele lui lisus (Iesua) inseamna "Yahwe mantuieste" (cf. Mt. l, 21; Fapte 4,
12). Verbul ebraic yasha, care inseamna "a salva", are in limba greaca
corespondentul folosit in mod frecvent in Noul Testament, care inseamna nu numai
"a elibera" sau "a salva dintr-un pericol", ci si "a vindeca"; tot asa, cuvantul
mantuire inseamna nu numai eliberare, scapare, mantuire, ci si vindecare. Astfel,
Sfantul Chiril al Ierusalimului explica: "Iisus, in evreieste, inseamna Mantuitor, dar
in limba greaca se talcuieste tamaduitor". "Si pe drept cuvant este numit "Iisus",
caci este un nume care I se cuvine pentru ca El mantuieste vindecand".
În majoritatea cazurilor, Domnul vindeca numai pe cei bolnavi care cereau aceasta
cu credinta, atât ei, cât si rudele sau însotitorii lor. Cei care nu aveau credinta
puternica nu se faceau sanatosi. Câteva exemple de vindecari:
Cel bolnav de lepra se ruga lui Dumnezeu, zicând: “Doamne daca voiesti, poti sa
ma curatesti. Iar Mântuitorul i-a raspuns: Voiesc, curateste-te! Si îndata s-a curatit
de lepra sa.” (Matei 8, 23)
Doi orbi strigau si cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i-a întrebat: “Credeti ca
pot sa fac Eu aceasta? Da, Doamne!, au raspuns ei. Dupa credinta voastra fie voua,
le-a zis Domnul” (Matei 9, 28-29) si s-au vindecat ochii lor.
Tatal unui copil demonizat cerea cu îndoiala vindecarea fiului sau. Iar Domnul i-a
spus: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede”. Dupa ce tatal a strigat cu
lacrimi: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”, atunci Hristos a izgonit
demonul din copil. (Marcu 9, 22-24)
Deci, prima conditie si lucrul care il cerea Mantuitorul de la cei ce aveau nevoie
de vindecare era credinta puternica.
În cele mai multe cazuri îi vindeca prin atingerea cu mâna de trupul si de ranile
celor ce veneau la El cu credinta. Asa a vindecat Domnul pe soacra lui Petru.
Numai s-a atins de mâna ei si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Îi slujea Lui (Matei
8, 14-15). Iar când veneau la El bolnavi multi, Iisus Hristos, punându-si mâinile pe
fiecare dintre ei, îi facea sanatosi (Luca 4, 40).
Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din nastere si prin ungerea cu tina si
spalare, l-a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9, 2-7). Prin atingerea cu mâna de
vesmintele Domnului, s-a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnava de 12 ani.
(Luca 8, 43-46)
In cazul sutaşului roman Mantuitorul nu l-a întrebat daca crede in dumnezeirea Sa,
căci îi cunoştea credinţa inimii, nici nu l-a aşteptat să-i spună ce doreşte. Ci îndată
ce sutaşul s-a apropiat de El şi I-a zis:” Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog,
cumplit chinuindu-se; Mîntuitorul, cu multă blîndeţe, i-a zis: Venind, Îl voi
vindeca “(Matei 8, 6-7). Sutaşul, pe lîngă credinţă mare, avea şi multă smerenie.
De aceea răspunde: Doamne, nu sînt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai
zi cu cuvîntul şi se va vindeca sluga mea! Auzind aceasta Iisus Hristos, S-a
minunat de credinţa sutaşului şi a zis: Adevăr grăiesc vouă: Nici în Israel n-am
găsit atîta credinţă!... Apoi i-a zis sutaşului: “Du-te, şi după cum ai crezut, fie ţie!
Şi s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul acela” (Matei 8, 7-13).
Numai la invierea lui Lazar s-a adresat Tatalui din cer, spunand lamurit celor de
fata ca a facut aceasta pentru poporul ce statea acolo de fata ca sa creada ca El
lucreaza cu puterea lui Dumnezeu, nu cu diavolul cum ziceau fariseii, carturarii,
mai marii poporului, ducand lumea in ratacire.
Sf. Ioan, vorbind despre minunile Domnului, spune: “Dar lucrurile acestea au fost
scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si crezand
sa aveti viata in numele Lui” (Ioan 20,31).
Bibliografie:
Siteul: www.biserica.org