Tradiții naționale din localitatea Etulia.

Obiceie dedicate primirii copiilor în familiile găgăuze. Botezul. Cumetria.

Republica Moldova este o țară mică după teritoriu, în schimb aici trăiesc
multe etnii al căror tradiții sunt nespus de variate și interesante.
Vreau să Vă relatez despre obiceie legate de nașterea și educarea copiilor în
familiile găgăuze, după cum eu trăiesc deja 30 de ani printre găgăuzi și am fost, în
calitate de oaspete, rudă la așa serbări, ba chiar am avut norocul și să botez 2 finuți
de care mă mândresc cu ei.
Nașterea copiilor este un eveniment marcant în viața fiecărei familii. Acest
eveniment era însoțit mereu de diferite obiceie, ceremonii care se transmiteau din
generație în generație. Deoarece uneori nașterea și educarea copilului puteau
întâlni unele greutăți, pericole, oamenii se străduiau să păzească femeia însărcinată,
mama și copilul. În sistema de măsuri de protecție întrau diferite acțiuni,
recomandări, interdicții, obiceie, credințe. Sensul acestor măsuri era diferit. Unele
purtau un caracter social-uzual, altele – simbolic, religios. Mulți cercetători ai
culturii găgăuze încercau să pătrundă in caracterul și esența acestor acțiuni de
protecție.
Astfel, la găgăuzi ca și la alte popoare exista un complex întreg de obiceie
legate de păstrarea curățeniei spirituale și fizice a femeii însărinate. În baza acestui
complex de obiceie era tendința de a păstra sănătatea femeii-mame și de a asigura
dezvoltarea normală a copilului în perioada prenatală, a asigura nașterea fără
probleme a copilului sănătos și de a păstra sănătatea mamei și a copilului în
perioada postnatală.
În satul Etulia în cinstea nașterii copilului în familia găgăuză se organizează o
serbare mare. Ea se numește „pita„ (pâine mică), se organizează de către
bunicuțele copilului, dar în vechime se organiza de către moașa bătrână ce primea
nașterea. Ea, după ce primea nașterea și scălda copilul, pregătea din aluat simplu
niște prescurele, le cocea în sobă și invita rudele la serbare. La serbare puteau
participa numai femeile care aveau copii. Invitatele veneau și aduceau cu sine câte
o farfurie cu făină, dulciuri, mâncare, băuturi, aduceau și cuvinte de mulțumire și
admirație lăuzei și copilului. Toți se așezau la masă. Moașa ungea cu miere sau
dulceați pitele, le fărma bucățele mici și le împărțea oaspeților. La plecare moașei
i se dăruia o farfurie de făină și bani.
Azi „Pita” se organizează, după cum am spus de către bunicuțele copilului. La
Etulia se pregătește o serbare frumoasă, veselă cu oaspeți, dar la care mama
copilului nu poate participa pentru că e lăuză și ei îi este interzis să iasă în lume.
Sărbătoarea se începe cu intrarea în încăpere a nănașei căreia i s-au alăturat „cele
din partea nănașei”, adică „suita”. Se aduc cadouri copilului, bani se pun pe tavă,
după care se alătură și ceilalți oaspeți.
Un obicei neobișnuit și vesel ce se practică la acest eveniment este că în mijlocul
încăperii unde se petrece evenimentul se așterne un covoraș la podea li se propune
celor mai apropiate rude să se rostogolească pe acest covoraș. Primele se
rostogolesc bunicile, tradiția pentru ele înseamnă că ele au devenit bunicuțe.
Ceilalți la fel le susțin, rostogolindu-se și trezând bucurie și veselie pentru toți
oaspeții. Serbarea continuă cu dansuri vesele, hore, jocuri.
Etapa de după naştere. Un ritual important pentru ocrotirea copilului şi al
mamei este „facerea apei”, cînd moaşa se duce la biserică şi sfinţeşte apa pentru
prima scăldătoare a copilului şi a mamei. Totodată ea află numele copilului după
canonul religios, care i-l spune preotul, însă nu întotdeauna se respectă acest
principiu, fiindcă acum părinţii singuri aleg numele.
În perioada până la botez copilul şi mama sînt vizitaţi de rude şi prietenii
apropiaţi, care vin „la rodine”, cu cadouri, bani, dar se străd uie ca copilul să nu
fie mult în preajma ochilor străini, ca să nu-l deoache. Oaspeții, de obicei
femeile, sunt serviți de către gazde. La plecare aceste femei lasă la căpătâiul
copilului nou-născut câte o ațișoară de la hainele proprii, „să doarmă” bine,
liniștit copilul noaptea. Se interzice strict să viziteze copilul femeile cu zilele
critice pentru că altfel pe fața copilului apar pete, răni care pot rămâne ca
cicatrice pe fața copilului pe toată viața. Pe parcursul a 40 de zile femeia după
naştere – „lehuza” nu are dreptul să iasă din ogradă, să se ducă undeva,
îndeosebi la fântână, fiindcă ea „nu are molitvă”, „nu-i curată” și poate fi ușor
deocheată și poate pierde laptele.

Botezul. Unul din cele mai importante ritualuri legate de naşterea unui copil este
„botezul”, adică încreştinarea nou-născutului conform canoanelor religiei
creştine. Pentru aceasta părinţii copilului din timp stabilesc pe cine vor lua de naşi
sau cumătri pentru copil. O trimit pe „moaşă” sau bunică cu un colac pentru a
pofti cumătrii, pentru aceasta ei i se oferă făină, bani. Acest ritual, „botezul”,
însemna şi înrudirea cu noi persoane. La moldoveni se practică obiceiul că pot fi
pentru o familie mai mulți cumetri pentru a boteza unul sau mai mulți copii. L a
găgăuzi e mai strict obiceiul acesta, se țin numai o pereche de nași care au
cununat tinerii însurăței de la nuntă și continuă pe tot parcursul vieții să fie
alături de familia tânără: botează copilașii, au grijă de copii și familie ca și niște
părinți.
Botezul la moldoveni în ultimii ani se face în aceeaşi zi cu un alt ritual important,
„cumătria”. Se spune că „dacă nu poţi face cumătrie – poţi să nu faci, da să botezi
copilul e obligatoriu pentru sănătatea lui ca el să fie creştin şi să fie păzit de rele”.
La găgăuzi botezul, de obicei, se face când coplilul împlinește o lună
pentru fetițe și 40 de zile pentru băieței. Botezul se oficiază la biserică, preotul
exercită un anumit ritual, cel al scăldatului în apă sfinţită în prezenţa nănașilor,
care întroduc o anumită sumă pentru acest act de încreştinare. Botezul copilului se
face cu lumini aprinse, nănașii aduc cadouri – ștergar mare pentru a-i lua apa (sau
o ţesătură de până la 2 m), hăinuţe, care sunt aşezate una peste alta şi peste care se
aşează copilul botezat, care apoi este trecut din braţele părintelui de la biserică în
braţe la nănaşa. După botez mamei copilului (ea nu participă la botez) i se citeşte
rugăciunea sau „molitva”, după care ea are posibilitatea de a comunica liber cu
societatea, de a ieşi din casă şi a efectua unele lucrări.

Copilul botezat este adus de naşi acasă şi este dat în mâinile părinţilor
zicându-le: „Ne-aţi dat un prunc păgân, noi vi-l aducem creştin şi pentru noi – fin.
Să trăiţi, să-l creşteţi şi să ne bucurăm cu toţii de viitorul fericit al lui”(În limba
găguză: „Cifât aldâm- hristian getirdim”.

Cumetria. Este tradiția de a organiza după botezul copilului

„cumătria”, un ospăţ de sărbătoare. Importanţa acestei ceremonii de
familie este mare şi reieşind din situaţia de astăzi se afirmă următoarele:
„că cumătrie poţi să nu faci, da „să închini colaci nașilor” trebuie, ca
copilul legitim să aibă nănăşei”. Unele familii deodată după botez fac
masa de sărbătoare şi „închină colaci la nași”. Părinţii copilului
dăruiesc nașilor o pereche de colaci acoperiţi cu o ţesătură ca semn de
înrudire cu ei şi drept mulţumire că ei au fost martori încreştinării
pruncului lor. La cumătrie, după „primirea colacilor”, se taie o felie de
pâine din unul din ei şi se pune într-o farfurie peste care oaspeții, în
frunte cu nănaşii, dăruiesc copilului şi părinţilor bani şi cadouri, trecând
finul din braţe în braţe.

După tradiţie în cadouri intră ţesături, vestimentaţie şi alte

obiecte textile, ceea ce demonstrează faptul că pâinea, ţesătura, lumina,
apa sunt lucruri sacre la găgăuzi. Ţesăturile şi pâinea au rămas
întotdeauna un simbol şi un mijloc de înrudire, respect şi de mulţumire
adâncă.
În cadrul cumătriei au loc un şir de obiceieuri şi ritualuri numai cu
participarea femeilor: „scăldatul copilului de cumătri”, în apă îi pun
monede (ca să fie bogat), flori (să fie frumos şi atrăgător) iarăşi i se pun
cadouri, în care este învelit copilul. Ca copilul să aibă sprâncene
frumoase cu luminările aprinse de la scăldat se face un semn negru de
funingine la uşă. Scăldătoarea nu se varsă oriunde, ci la rădăcina unui
copac. Există obiceiuri de mulţumire a moaşei(în vechime) şi bunicii
(azi), care sunt mulţumite cu bani. Vreau să mai relatez despre un
obicei. Când copilul deja se mișcă în patru „lăbuțe” , copilul se așează
în mijlocul camerei sau a patului și în jurul lui, la distanța de 1 metru
se pun trei fel uri de obiecte: creioane, ouă și cenușă. Maturii urmăresc
la ce se va întinde copilul. Dacă copilul se va întinde spre creioane, se
spune că va fi deștept. Dacă se va porni spre ouă, va fi om gospodar, iar
dacă se va întinde spre cenușă, va fi cenușar, adică om de nimic. De
obicei cenușa n-are niciun aspect atrăgător și spree a copiii nu se chiar
trag, dar părinții orișicum retrăiesc. Copiii aleg cei atrag mai mult,
adică creioanele cu ce și îi bucură pe părinții săi.
Nănaşii mai devin sprijinul de bază al finului şi părinţilor, iar
dacă se întîmplă ceva tragic cu părinţii copilului ei sînt datori să crească
acest copil. Prin urmare, cât de mic nu ar fi un membru al societăţii, de
el sunt legate sărbători creştineşti de mare importanţă, iar de destinul lui
poartă grijă întreaga societate care l-a primit în sânul ei.