Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Specializarea IEA

Referat Microbiologie

TEMA 20:

CIRCUITELE BIOGEOCHIMICE
ALE FOSFORULUI ȘI SULFULUI

Student: Agachi Lucian Viorel

Grupa: 8104
Circuitul biogeochimic al fosforului:
Fosforul este un element esențial pentru existența sistemelor biologice prin constituenții
săi: acizi nucleici, fosfolipide, fosfogliceride, fosfați, sub formă de compuși organici. Fosforul se
găsește în resturile organice provenite de la plante, animale și microorganisme. El intră în
compoziția unor compuși organici de mare însemnătate fiziologică. Se află în biotopul acvatic în
cantitate mai mică decât nitrații. Circulația fosfaților în apele superficiale este de ordinul
minutelor. În orizonturile mai profunde conținutul în săruri de fosfor este mai ridicat. Pentru
alge, care sunt principalul producător în ecosistemele acvatice, concentrațiile optime de fosfor
sunt cuprinse în limite de ordinul zecimilor sau sutimilor de mg/l.

Fosforul (P) este un element non-metalic reactiv, important pentru organismele vii şi cu
numeroase întrebuinţări în industrie. Acesta este larg răspândit în natură şi se situează pe locul 11
în abundenţa elementelor din scoarţa Pământului.
 Ciclul fosforului reprezintă acel ciclu biochimic care descrie migraţia acestuia în litosferă,
hidrosferă şi biosferă. Datorită faptului că fosforul, precum şi compuşii acestuia sunt de obicei
solide formate la anumite intervale de temperatură şi presiune, atmosfera în cazul acestui ciclu
joacă un rol neînsemnat. Acesta este un ciclu biogeochimic relativ simplu, deschis, legat de
circuitul hidrologic, deoarece fosforul nu formează componenţi gazoşi şi este prezent în mod
natural în apă şi sol.

Mineralizarea compușilor organici cu fosfor are loc sub acțiunea enzimelor, fosfatazelor,
nucleozelor fosfolipaze secretate de diferite microorganisme cum ar fi: Saccharomyces,
Streptomyces, Proteus.

Solubilizarea sulfaților anorganici în forme solubile accesibile ca nutrienți se realizează în

rizosferă sub acțiunea microorganismelor libere sau din micorize.

Imobilizarea fosforului este procesul de încorporare a fosfaților solubili în celulele

sistemelor biologice cu formare de acizi nucleic, fosfolipide, fosfoglucide. Procesele de oxidare
la fosfați sunt prezente în sol, atât în condiții de aerobioză, cât și în condiții de anaerobioză.
Circuitul  biogeochimic  al  sulfului:
Sulful este un element chimic indispensabil nutritiei plantelor. Intra în structura unor
aminoacizi ca cisteina, cistina, metionina si în alte substante organice, care ajung prin consum în
corpul animalelor. În corpul organismelor exista sub forma de compusi organici si anorganici. În
exces, sulful si compusii lui devin toxici pentru plante si animale.În litosfera exista depozite de
pirita (sulfura de fier), calcopirita (sulfura dubla de fiersi cupru), gips (sulfat de calciu), carbuni,
petrol care contin cantitati importante de sulf, de asemenea, humusul si detritusul organic contin
sulf.

Circuitul biogeochimic al sulfului se realizeaza prin mecanisme hidrologice având la baza

procese fizico-chimice corelate cu mecanismele biologice. Hidrogenul sulfurat din atmosfera
prezent sub forma de gaz, se transforma prin oxidare în dioxid de sulf care în prezenta apei din
atmosfera se transforma în acid sulfuric. El este antrenat de precipitatii pe suprafata solului unde
în prezenta cationilor se transforma în sulfati solubili, care sunt absorbiti de plante si integrati în
aminoacizi sau alte substante organice. Prin consumul plantelor de catre animalele fitofage,
sulful ajunge în corpul animalelor si este integrat în materia lor vie. Plantele moarte, animalele
moarte, excrementele animalelor sunt descompuse pecale bacteriana si de catre ciuperci
microscopice. Mineralizarea lor presupune reducerea sau oxidarea sulfului si a compusilor sai
pâna la hidrogen sulfurat sau sulf. Acestia sunt transformati în sulfati utilizati de plante direct sau
preiau calea hidrologica mentionata. Depozitele mari de resturi vegetale în conditii de
anaerobioza sunt transformate de bacterii.
 Pirita ajunsa lasuprafata solului se transforma prin oxidare în sulfat de fier si acid sulfuric.
Ultimul, formeaza cu cationii diferiti sulfati pe care plantele îi înglobeaza în materia lor vie. De
aici sulful intra în circuitul organismelor animale prin consumatorii fitofagi.

În mediul acvatic, spre zonele adânci, oxigenul ajunge prin dizolvare în apa a carei
circulatie are loc pe verticala. Aceasta circulatie sau miscare a apei pe verticala se desfasoara
diurn, cu amplitudine mai mica prin curentii de convectiune, si sezonier, cu amplitudine mare,
sub influenta diferentelor de temperatura si densitate prin circulatia de toamna si primavara.
 Circuitul biogeochimic al sulfului este relativ imperfect deoarece cantităţi importante se
depun în substrat. In apă se găseşte fondul disponibil al sulfului cu circulaţie rapidă între
organisme şi mediul abiotic, iar cel nedisponibil circulă lent în grosimea mâlului între straturile
din adînc şi cele de la suprafaţa fundului apei. Din apă, plantele extrag sulful sub formă de
sulfaţi organici, iar animalele fitofage îşi procură sulful din plante. Prin excreţiile şi dejecţiile
animalelor, o parte din sulf se reîntoarce din nou în apă. Altă cale de circulaţie a sulfului în apă
este aceea care porneşte de la descompunerea corpurilor organismelor moarte  H2S  sulf
mineral, prin intermediul bacteriilor sulfuroase, iar în final o parte din sulful mineral se
transformă în sulfaţi solubili. Sulful depus în substrat, se combină parţial cu compuşii fierului şi
ai fosforului dând naştere la fosfor liber şi compuşi de fier şi sulf, iar o altă parte se transformă în
H2S sub influenţa microorganismelor. Sub influenţa activităţilor umane, circuitul biogeochimic
al sulfului a suferit unele perturbări. Se estimează că eroziunea antrenează în fluvii, prin spălarea
rocilor superficiale, 14x106 tone sulf/an sub formă de sulfaţi. Diferite forme de poluare
reprezintă un alt factor important în modificarea circuitului sulfului, datorită introducerii în
ecosferă a unei mari cantităţi de sulf. De exemplu, numai folosirea combustibililor fosili
antrenează în atmosferă 70x 606 t sulf/an sub formă de SO2 .