IUBIȚI CREDINCIOȘI, (SF.

DIMITRIE CEL MARE- 26 OCTOMBRIE)

Astăzi Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe unul din cei mai mari mucenici, anume pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie,
izvorâtorul de mir. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cinstit de creştini în 26 octombrie, a trăit în timpurile în care
întinsul Imperiu Roman era condus de împăratul Diocleţian, împreună cu Maximian, doi asupritori ai creştinismului,
care au dat mai multe edicte de persecuţie împotriva creştinilor, care ordonau dărâmarea locaşurilor de cult,
interzicerea adunărilor creştinilor şi arderea cărţilor sfinte. Atât Diocleţian, cât şi Maximian pretindeau să fie adoraţi
ca nişte zei. Creştinii care refuzau să facă aceasta erau ucişi prin torturi, arşi pe rug şi aruncaţi în mare. Aşa se face că
în acest timp a fost o mulţime mare de martiri.

Aceasta a fost epoca în care s-a născut în casa voievodului din cetatea Solunulul, Sfântul Dimitrie, cel care avea să fie
ostaşul şi mucenicul lui Hristos. Inițial, Părinţii Sfântului Dimitrie nu aveau copii şi numai după multă rugăciune la
Maica Domnului şi la Mântuitorul Hristos, au dobândit un fiu. Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte
şi să înţeleagă adevărul, l-au dus părinţii în casa lor de rugăciune, o cameră din palat, ascunsă, unde i-au arătat icoana
adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, şi icoana Născătoarei de Dumnezeu. Aici chemând în taină
un preot şi pe câţiva creştini, prieteni apropiaţi, au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi. Parinții, au făcut
ca tânărul Dimitrie să primească o educaţie creştină aleasă. În Vieţile Sfinţilor ni se spune că tânărul Dimitrie creştea
în virtute şi în cunoaşterea legii lui Dumnezeu. Era mai ales decât alţii şi la chip, şi la virtute; Atât de mult era el
lăudat pentru mărimea lui de suflet, încât împăratul Maximian, auzind de înţelepciunea şi de virtuţile ostăşeşti ale lui
Dimitrie, l-a înălţat la rangul de voievod al Solunului şi al întregii Macedonii. La înscăunare, împăratul i-a poruncit:
„Să-ţi păzeşti patria şi s-o cureţi de creştini, ucigând pe toţi cei care nu mi se închină mie, ci cheamă numele lui
Hristos”.

Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat acest ordin, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască
Evanghelia. Ajuns conducător al cetăţii, Sfântul Dimitrie a început să protejeze pe creştini şi să înveţe chiar el
cuvântul lui Dumnezeu, fără să se teamă de împărat. Şi o mare plată au avut ostenelile sale căci pe mulţi închinători
la zeii cei păgâni i-a câştigat pentru Evanghelia lui Hristos. Mai târziu, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este
creştin, lucru care l-a mâniat foarte tare. Drept urmare, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a
poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor. Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie
dacă sunt adevărate cele auzite despre el. Dimitrie a mărturisind cu îndrăzneală că este creştin şi a defăimat
închinarea păgânească. Împăratul a poruncit ca sfântul să fie aruncat în temniţă, dar nu în cea de obşte, ci într-o
închisoare mai cumplită.

În acea vreme existau renumitele jocuri în cinstea imparatului, in care gladiatorul Lie (un luptator de origine vandala,
adus de prin Africa) ii arunca in sulite pe cei cu care se lupta, indeosebi crestini. Din relatarea vietii Sfantului
Dimitrie cel Mare aflam ca un tanar Nestor, ii cere in temnita binecuvantarea Sfantului Dimitrie sa lupte cu Lie.
Sfantul Dimitrie il binecuvinteaza si acesta reuseste sa-l biruie pe Lie. Imparatul, afland de binecuvantarea daruita de
Sfantul Dimitrie, a poruncit ca el sa fie strapuns cu sulitele, iar lui Nestor sa i se taie capul.
Sfântul Dimitrie a fost închis, iar în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţa în care
fusese aruncat şi găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu suliţele şi l-au ucis. Creştinii au luat în noaptea
următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se
săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat
de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic
Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi. Când s-a săpat temelia pentru această
construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a
fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de mir. In perioada
cruciadelor sau putin mai tarziu, sfintele sale moaste au fost luate din sfanta sa biserica si duse in Apus, succesiv au
fost duse în abatia benedictina San Lorenzo in Campo, iar astazi se află in biserica din Tesalonic, in Grecia.
Biserica ne învaţă că cinstirea sfinţilor trebuie să însemne şi urmarea vieţii lor, ai cinsti pe sfinţi înseamnă a-i urma în
credinţa lor în Hristos, în iubirea lor neţărmurită faţă de oameni şi faţă de Hristos. Drept aceea, noi cei care ne-am
aflat astăzi în faţa sfântului altar şi am cinstit pomenirea Sfântului Dimitrie, să ne silim să-i urmăm în viaţa noastră
pilda vieţii lui. Credinţa lui să ne insufle duhul iubirii faţă de Hristos şi faţă de oameni, curajul creştin, sfinţenia vieţii
lui să aprindă în sufletele noastre năzuinţa de a ne înfrumuseţa şi noi sufletele cu aceste virtuţi. AMIN.