Cercetarea izvoarelor scrise și arheologice

Izvoare
1. În secolul VII 7, împăratul Mauricius, în lucrarea sa "Strategikon" face referire la vlahi.

2. În secolul X 10, împăratul Vasile al II-lea Macedoneanul îi menționează de asemenea pe vlahi.

3. În secolul X 10, Constantin al VII-lea Porfirogenetul scrie despre originea română a poporului și limbii
române denumindu-i pe strămoșii romanilor, romani, iar pe bizantini, romei.

4. Geograful Persan Gardizi, în secolul XI 11, în lucrarea sa "Podoaba istoriilor" face referire la originea
romană a poporului român.

5. În secolul XII 12, Ioan Kynnamos, secretarul împăratului bizantin Manuel Comnenul, în lucrarea
"Epitome" spune despre vlahi: "se zice că sunt colonii venite de mult din Italia".

6. Umaniștii italieni din secolul XV 15 precum și Flavio Biondo sau Antonio Bonfini scriu despre originea
latină a limbii române și despre faptul că românii sunt urmașii coloniștilor romani și ai regiunilor romane.

7. Cronicarii români din secolul al XVII-lea 17 reiau ideea romanităților românilor. Grigore Ureche,
primul cronicar umanist moldovean, în "Letopisețul Țării Moldovei" afirmă și demonstrează
romanitatea românilor și latinitatea limbii române. Miron Costin în "De neamul moldovenilor" afirmă
latinitatea limbii și originea românilor, lucrarea fiind considerată primul tratat savant consacrat
neamului românesc.

8. Dimitrie Cantemir în secolul XVIII 18, în "Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor" fixează locul
românilor în istoria universală și argumentează originea latină a limbii române.

9. În secolul XVIII 18, Ioan Inochentie Micu, SUPPLEX LIBELLUM.

10. La sfârșitul secolului XVIII - începutul secolului XIX 19, școala ardeleană reia ideile lui Micu și luptă
pentru drepturile politice și culturale ale românilor.

11. În secolul XIX 19 se dezvoltă în principate curentul latinist având ca principal reprezentant pe August
Treboriu Laurian. Istoria românilor începe cu crearea Romei. Urmărește "purificarea" limbii române de
cuvintele de altă origine decât cea latină încercând să aproprie limba română de latina originară. Tocmai
de aceea reprezentanții curentului latinist adoptă dicționarul limbii române cuprinzând numai cuvinte de
origine latină. Ceea ce va duce la crearea unei limbi artificiale și la descreditarea curentului.

12. În secolul XIX 19, Bogdan Petricei Hașdeu scrie o serie de lucrări referitoare la rolul dacilor în
formarea poporului român arătând că reprezentanții școlii ardelene și urmașii lor au interpretat forțat
izvoarele antice referitoare la exterminarea dacilor și la colonizarea Daciei cu romani puri ("Pierit-au
dacii?").

13. Constantin C. Giurescu, în secolul XX 20 reia ideea romanității românilor arătând că în Dacia Traiană
majoritatea au constituit-o dacii care au fost romanizați.

14. În perioada comunistă, autor fiind Mihail Roller a exagerat rolul slavilor în etnogeneza românească
fără a nega romanitatea românilor.

15. Istoriografia de după 1989 a readus echilibrul în problema romanității. Istoricul Lucian Boia, în
lucrarea "Istorie și mit în conștiința românească" arată că elementul originii unui popor este limba și că
limba română este de origine latină.

 Retragerea aureliana a intervenit intr-un moment in care Dacia putea

fi considerata o provincie puternic romanizata. Interpretarea logica,
rationala a informatiilor izvoarelor antice duce la concluzia ca
Aurelian a retras din Dacia doar armata si administratia. Bineinteles a
trecut la sud de Dunare si acea parte a populatiei ale carei interese
erau legate de imperiu, insa restul locuitorilor au ramas in Dacia.
Aceasta interpretare este pe deplin confirmata de descoperirile
arheologice, paleocrestine, care demonstreaza continuitatea daco-
romanilor in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Sursele etnografice și folclorice