UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

3 ELEMENTE DE TEORIA GRAFURILOR

Cuprins unitate de învăţare nr.3

Obiective:

La sfârşitul acestui modul vei fi capabil:

- să dobândeşti cunoştinţele matematice de bază necesare
reprezentării unei reţele rutiere folosind teoria grafurilor
- să înveţi să operezi cu o matrice ataşată grafului reţelei
- să înţelegi modul de reprezentare a controlului optim al intersecţiilor folosind
teoria grafurilor.

Durata medie de studiu individual - 2 ore

57
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

În multe domenii, se pot realiza aplicaţii ce se bazează pe posibilitatea reprezentării

schematice, cu ajutorul unor puncte (sau noduri) şi segmente (eventual orientate) care unesc aceste
noduri.
Pentru exemplificare, reţelele de calculatoare, reţelele electrice, reţelele de transport, dar şi
diagramele de organizare din economie sau fluxurile tehnologice. Toate aceste scheme pot fi
studiate matematic pe baza teoriei grafurilor care reprezintă o ramură a matematicii care se ocupă
de codificarea reţelelor şi măsurarea proprietăţilor acestora [27].
În acelaşi timp se poate spune că teoria grafurilor reprezintă ramura matematicii care
studiază topologia reţelelor. Ea a fost creată de Leonhard Euler (1736) fiind folosită în cercetare,
până în secolul al XX-lea, în special în domeniul matematicii şi fizicii. Din această ultimă perioadă,
datorită specialiştilor în geografie şi transporturi, teoria grafurilor a devenit un instrument
matematic foarte util atât în studiile din aceste domenii, dar şi în cele legate de ştiinţe sociale.
În domeniul geografiei transporturilor, măsurile folosite de teoria grafurilor au devenit
instrumente puternice, nu doar pentru a ilustra problemele structurale ale reţelelor de transport, ci şi
pentru a analiza structura şi accesibilitatea reţelelor şi pentru a evalua şi compara dezvoltarea
reţelelor în timp.
Scopul unui graf este de a reprezenta o structură, nu imaginea vizuală a reţelei. Conversia unei
reţele reale într-un graf planar este un proces simplu care se bazează pe următoarele reguli:
 Orice punct terminal sau intersecţie devine un nod;
 Orice nod conectat este legat printr-un segment liniar.
Rezultatul acestor abstractizări se concretizează în reprezentarea din Figura 3.1.

Figura 3.1: Reprezentarea reţelei printr-un graf

Uneori, în reprezentarea reţelei reale se pot crea confuzii generate de dificultatea stabilirii
conexiunilor. Funcţie de circumstanţe, pot fi aplicate şi alte reguli, astfel:

58
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

 Se poate adăuga un nod nou, chiar dacă acesta nu este terminal, sau un punct de intersecţie
dacă de-a lungul unui segment se schimbă proprietăţile. Se recomandă [31] de exemplu, să
se reprezinte ca nod trecerea de la două la patru benzi de circulaţie, pe un segment de
drum continuu, chiar dacă această situaţie nu produce o intersecţie sau un punct terminal.
 Se poate adăuga un nod fictiv din motive de estetică în special când se cere ca
reprezentarea grafului să fie comparabilă cu reţeaua reală.
 Dacă localizarea relativă a fiecărui nod poate rămâne similară cu corespondentul din
lumea reală cerinţa anterioară nu trebuie îndeplinită.
În cazul reţelelor de transport rutier sau feroviar care sunt strict legate de spaţiul geografic,
graful este definit mai des prin legături decât prin noduri, în timp ce reţelele din transportul maritim
sau aerian se definesc în primul rând prin noduri şi apoi prin legături (arce) întrucât acestea din
urmă nu sunt, de cele mai multe ori, foarte clar definite.

3.1 CONCEPTE ŞI DEFINIŢII DIN TEORIA GRAFURILOR

Pentru înţelegerea teoriei grafurilor sunt fundamentale noţiunile descrise în continuare.

Graful este constituit dintr-o mulţime X ale cărei elemente sunt numite puncte, noduri sau
vârfuri, notate xi. Un nod este abstractizarea unui oraş, intersecţie de drumuri sau punct terminal
(staţia, aeroport, port, etc.)

Figura 3.2: Reprezentarea geometrică a unui graf

Conexiunea între nodul xi (extremitatea iniţială) şi nodul xj, (extremitatea terminală)
aparţinând mulţimii X se numeşte arc al grafului. Arcul reprezintă, de obicei, abstractizarea
infrastructurii de transport pe care se realizează deplasarea între noduri. Ca o regulă generală,
direcţia de deplasare este reprezentată printr-o săgeată. Când nu se foloseşte această reprezentare, se
presupune că deplasarea are loc în ambele direcţii. Dacă se cunoaşte orientarea conexiunii între xi,
graful se numeşte graf orientat (Figura 3.2.a). În literatura de specialitate se face distincţia clară

59
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

între grafurile orientate şi cele neorientate, în ceea ce priveşte terminologia folosită. Astfel,
reprezentarea grafică a unor structuri se face prin noduri şi arce dacă graful este orientat, sau
vârfuri şi muchii dacă graful este neorientat.
Cea mai adecvată reprezentare a unui graf este cea geometrică: elementele mulţimii X sunt
reprezentate prin puncte, iar arcele grafului sunt reprezentate prin segmente orientate care unesc
punctele xi  X .
Reprezentarea grafului G = (X, A) din Figura 3.2 poate fi definită astfel:
Mulţimea nodurilor: X  x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ,
Mulţimea arcelor:

A = (x1, x2), (x1, x4), (x1, x5), (x2, x3), (x3, x4), (x4, x5)
Sub-graful este o subdiviziune a grafului G. Dacă sistemul global de transport este
considerat întregul atunci fiecare reţea de transport reprezintă, în teorie, un sub-graf. De exemplu,
reţeaua rutieră a unui oraş este un sub-graf al reţelei regionale de transport, care, la rândul ei este un
sub-graf al reţelei naţionale.
Graf orientat – este graful în care perechile (xi, xj)  A sunt orientate, adică (xi, xj) este o
pereche ordonată, unde xi este nodul iniţial, iar xj este nodul terminal, Figura 3.2.a. Perechea (xi, xj)
este denumit arc şi este reprezentat grafic de segmentul xi  xj. Graful poate fi parcurs doar în
sensul reprezentat de săgeţi şi reprezentarea se consideră asimetrică.
Graf neorientat - este graful în care perechile (xi, xj)  A nu sunt orientate, adică perechea
(xi, xj) este echivalentă cu (xj, xi) Perechea (xi, xj) este denumită muchie şi este reprezentată grafic
de segmentul xi  xj. Un graf neorientat poate fi parcurs în oricare dintre cele două sensuri,
reprezentarea fiind simetrică.
Un graf neorientat este denumit simplu dacă nu are bucle şi nu are niciodată mai mult
decât o muchie între două vârfuri, Figura 3.2.b. Un graf neorientat care nu este simplu se numeşte
multi-graf.
Un graf parţial al unui graf orientat sau neorientat este graful obţinut prin suprimarea
anumitor arce sau muchii.
Un sub-graf al unui graf orientat sau neorientat este graful obţinut prin suprimarea anumitor
noduri sau vârfuri şi toate arcele sau muchiile incidente acestora.
Un graf orientat se numeşte elementar dacă nu conţine bucle.

60
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

Un graf orientat se numeşte complet dacă există un arc (xi, xj) şi un arc (xj,xi) pentru
oricare pereche de noduri xi, xj  X2, respectiv pentru un graf neorientat, dacă există o muchie (xi,
xj) pentru oricare dintre perechile diferite de vârfuri xi, xj  X2.
Graful complet conţine deci, un număr de arce:
n  n  1
a . (3.1)
2
Graful planar este graful în care fiecare intersecţie a două arce alcătuiesc un nod. Cum
acest graf este situat într-un plan, topologia lui este bidimensională. O altă definiţie poate fi
rezumată astfel: „Un graf este planar nu dacă este în plan, ci dacă toate intersecţiile dintre arce
formează noduri.”
Graful neplanar este graful în care nu există noduri la intersecţia a cel puţin două arce.
Aceasta implică o a treia dimensiune în topologia grafului întrucât există posibilitatea existenţei
unui „treceri” peste o altă mişcare cum ar fi exemplul transportului aerian sau cazul nodurilor
rutiere cu pasaje.
Un graf neplanar poate avea mai multe legături (arce) decât un graf planar.
Pentru analiza unui graf este necesar să se înţeleagă noţiunea de adiacenţă între noduri sau
vârfuri. Astfel, într-un graf neorientat un vârf xi se numeşte adiacent altui vârf xj dacă există o
muchie între xi şi xj.. Ansamblul vârfurilor adiacente vârfului xi este definit prin expresia:

Adj  xi   x j / xi , x j  A, unde x j , xi  A (3.2)

Într-un graf orientat, se disting nodurile succesoare şi predecesoare, astfel:

Succ xi   x j / xi , x j  A, (3.3)

Pr ed  xi   x j / x j , xi   A. (3.4)

Ordinul sau rangul grafului – este dat de numărul nodurilor (deci cardinalul mulţimii
nodurilor) care alcătuiesc graful.
Gradul unui vârf particular, într-un graf neorientat, numărul muchiilor incidente lui, deci
d  xi   adj  xi  . (3.5)

Într-un graf orientat, se defineşte semi-gradul exterior al nodului xi, notat d+(xi) şi este egal
cu numărul arcelor ce pleacă (ies) din nodul xi. Se constată că în cazul grafurilor simple,
d  xi   succ xi  . (3.6)

În acelaşi mod, se defineşte semi-gradul interior al nodului xi, notat d(xi) egal cu numărul
arcelor care sosesc (intră) în nodul xi, deci se poate scrie pentru grafurile simple,
d   xi   pred  xi  . (3.7)

61
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

Pentru înţelegerea noţiunilor amintite anterior, se consideră graful neorientat compus din 4
noduri, din Figura 3.3. Se cere să se stabilească gradul vârfurilor grafului şi numărul muchiilor sale
şi să se generalizeze aceste rezultate unui graf simplu complet având n vârfuri.

Figura 3.3: Exemplificarea unui graf neorientat cu 4 vârfuri

Cum se poate observa, graful are 6 muchii şi fiecare dintre vârfurile grafului are gradul 3,
deci gradul grafului este 3.
Dacă se generalizează, pentru un graf simplu complet având n vârfuri, fiecare dintre vârfuri
este legat la (n-1) alte noduri, gradul fiecăruia fiind (n-1). Numărul muchiilor unui graf este egal cu
jumătatea sumei gradului tuturor vârfurilor. În consecinţă, un graf simplu complet cu n vârfuri va
n  n  1
avea muchii.
2
Gradul unui nod (sau vârf), este o măsură simplă, dar efectivă a importanţei nodurilor. Un
nod este cu atât mai important cu cât sunt mai mari valorile sale adică dacă mai multe arce converg
spre el.

Figura 3.4: Reprezentarea conexiunilor şi drumurilor într-un graf

Nodurile de tip radial au un ordin ridicat, iar cele terminale au un ordin care poate fi cel
puţin 1. Un nod radial perfect ar trebui să aibă ordinul egal cu suma tuturor ordinelor celorlalte

62
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

noduri ale grafului şi o structură tip radială perfectă are ordinul egal cu valoarea 1. În anumite
publicaţii acest indicator se regăseşte sub denumirea de valenţa nodului [120].
O reţea de transport face posibilă deplasarea fluxurilor de persoane şi mărfuri de-a lungul
arcelor (legăturilor) sale. Teoria grafurilor trebuie să dea posibilitatea reprezentării mişcărilor ca
legături care pot fi considerate astfel:
 Conexiune: se referă doar la două noduri care iau în considerare posibilitatea de mişcare
dintre ele, deci şi direcţia de deplasare. Cunoaşterea conexiunilor dintr-un graf permite să se
stabilească dacă se poate ajunge de la un nod la altul.
 Drum în graf orientat (calea) reprezintă o succesiune (secvenţă ordonată) de legături (arce)
care sunt parcurse în aceeaşi direcţie, cu proprietatea că extremitatea unui arc coincide cu
originea următorului arc. Lungimea drumului reprezintă numărul arcelor care compun
acel drum. Un drum este elementar dacă nodurile pe care le conţine sunt toate distincte.
 Circuit: Un drum în care nodul iniţial şi cel terminal coincid. Este un ciclu în care toate
legăturile sunt parcurse în aceeaşi direcţie. Circuitele sunt foarte importante în transporturi
întrucât cele mai multe sisteme de distribuţie utilizează circuite pentru a acoperi cât mai
mult teritoriu posibil într-o singură direcţie (rute de livrare).
 Bucla este un circuit de lungime 1, deci reprezintă un arc care leagă un nod de el însuşi.
Pentru a exista un drum între două noduri trebuie să existe posibilitatea de deplasare fără
oprire (întrerupere), deci o succesiune de arce. Găsirea tuturor drumurilor într-un graf reprezintă un
atribut fundamental în măsurarea accesibilităţii şi a fluidităţii traficului.

Figura 3.5: Reprezentarea circuitelor şi ciclurilor într-un graf

Noţiunile prezentate anterior au o altă semnificaţie în cazul grafurilor neorientate, astfel:
 Lanţul reprezintă un şir de muchii care au câte o extremitate în comun (direcţia nu
contează) şi este echivalentul drumului pentru grafurile orientate.

63
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

 Ciclul reprezintă un lanţ în care nodul iniţial şi nodul terminal sunt identice şi care utilizează
acelaşi arc o singură dată. Această noţiune este corespondentul circuitului din cazul
grafurilor orientate. Un graf care nu formează un ciclu se numeşte aciclic.
Pentru înţelegerea noţiunilor descrise anterior se consideră reţeaua din Figura 3.6 în care
nodurile sunt numerotate cu 1, 2, ...., n. Se presupune că toate nodurile sunt orientate, deci ele pot fi
traversate doar în direcţia indicată.

Figura 3.6: Exemplu de reprezentare a unei reţele ca graf orientat

Un segment orientat de la nodul i la nodul j este reprezentat de perechea (i,j). Dacă un
segment cuprins între nodurile i şi j de reţea permite circulaţia în ambele direcţii, reprezentarea se
face prin două segmente (i,j) şi (j,i) menţinând calitatea grafului orientat al reţelei.
Strategia de notare a nodurilor permite descrierea completă a unui graf prin listarea tuturor
arcelor. De exemplu, reţeaua din Figura 3.6 este descrisă prin arcele (1,2), (2,1), (2,3), (3,2), (2,5),
(3,4), (3,6), (6,3), (4,5) şi (5,6). Astfel pot fi definite următoarele noţiuni:
Lanţul de la nodul i la nodul j este o rută specificată cuprinzând arcele orientate în aceeaşi
direcţie, ce permite deplasarea de la nodul i la nodul j. De exemplu:
 (1,2), (2,3), (3,6);
 (1,2), (2,5), (5,6).
 (1,2), (2,3), (3,4), (4,5) şi (5,6).
Ciclul este un lanţ care conţine un o parcurgere completă şi se termină în nodul de origine.
De exemplu, (2,5), (5,6), (6,3), (3,2) este un ciclu de la nodul 2 la el însuşi.
Un drum între nodurile i şi j este o succesiune de arce între aceste două noduri, nefiind
obligatoriu ca toate arcele să fie orientate în aceeaşi direcţie. În Figura 3.6, un drum de la nodul 4 la
nodul 1, care să nu fie lanţ, este (4,5), (2,5), (2,1) care constituie, de asemenea, drumul de la nodul 1
la nodul 4.
Un nod j este accesibil pentru nodul i dacă există un lanţ de la i la j.

64
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

O reţea conexă este cea în care există drum între toate perechile de noduri. Reţeaua din
Figura 3.6 este o reţea conexă. Un arbore este o reţea sau o parte din reţea care este conexă, dar nu
conţine cicluri. Reţeaua din Figura 3.6, poate deveni un arbore dacă se înlătură arcul (3,6) şi (6.3).
Atunci când se analizează diferitele structuri ale unei reţele, este important să fie luate în
considerare şi următoarele noţiuni:
 Simetria şi asimetria grafurilor. Un graf este simetric dacă fiecare pereche de noduri
legate într-o direcţie este legată, de asemenea în direcţia opusă. Prin convenţie, o linie fără
săgeată reprezintă o legătură în care este posibilă mişcarea în ambele direcţii. Majoritatea
sistemelor de transport sunt simetrice, dar există posibilitatea apariţiei asimetriei în cazul
transportului maritim sau aerian. Asimetria poate apărea în cazul reţelelor de transport rutier
doar când străzile sunt cu sens unic.
 Graful complet este definit dacă două noduri sunt legate în cel puţin o direcţie. Un graf
complet nu are sub-grafuri.
 Graf conex. Un graf complet este descris ca fiind conex dacă toate perechile distincte de
noduri determină cel puţin un drum care le uneşte (lanţ). Direcţia nu este importantă pentru
ca un graf să fie conectat, dar poate fi un factor pentru aprecierea nivelului de conectivitate.
Dacă numărul de subgrafuri p>1, graful nu este conectat deoarece are mai mult decât un
sub-graf. Există mai multe niveluri de conectivitate în funcţie de gradul în care fiecare
pereche de noduri este conectată.
 Două grafuri sunt complementare dacă unirea lor are ca rezultat un graf complet. Reţelele
multimodale de transport sunt complementare dacă fiecare sub-graf beneficiază de
conectivitatea celorlalte sub-grafuri.
 Rădăcina. Un nod, r pentru care fiecare dintre celelalte noduri reprezintă o extremitate a
unui drum care începe din r, reprezintă o rădăcină. Direcţia de parcurgere este importantă, în
acest caz. O rădăcină este punctul de plecare într-o reţea de distribuţie.
 Arbore. Un graf conex fără cicluri este un arbore. Un arbore are un număr de arce mai mic
cu o unitate decât numărul de noduri. Dacă un arc este îndepărtat graful încetează de a mai fi
conex. Dacă este introdusă o nouă legătură între două noduri, se creează un ciclu. O ramură
a unei rădăcini este un arbore atunci când nu există arce conectate la mai mult decât un nod.
 Nod de articulare. Într-un graf conex un nod este un nod de articulare dacă sub-graful
obţinut prin îndepărtarea acestui nod nu mai este conectat. Acesta conţine mai mult decât un
sub-graf (p>1). Un astfel de nod este în general un port sau aeroport sau un nod dintr-o reţea
de transport rutier care deserveşte un punct aglomerat.

65
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

3.2 REPREZENTAREA GRAFURILOR

Reprezentarea grafurilor se poate face cu ajutorul matricei de adiacenţă sau a listelor de

iadiacenţă.

3.2.1 Reprezentarea grafurilor prin matricea de adiacenţă

Se consideră graful G = (X,A). Se presupune că nodurile (vârfurile) sunt numerotate de la
x1 la xn. Reprezentarea prin matricea de adiacenţă a grafului G constă într-o matrice booleană M de
tip nxn, astfel:
1, daca x j  A
( xi , x j )   . (3.8)
0, daca x j  A

Dacă graful este valoric (de exemplu, arcelor le sunt ataşate distanţe) se poate folosi o
matrice completată după regula:
 valoarea arcului, dacă (xi, xj), respectiv (xi, xj) A;
 0, pentru elementele de pe diagonală (i=j);
 , dacă (xi, xj), respectiv (xi, xj) A, deci nu există legături între cele două noduri.
În cazul grafurilor neorientate, matricea de adiacenţă este simetrică în raport cu diagonala
descendentă. Numărul unităţilor dintr-o linie (coloană) este egal cu gradul vârfului corespunzător.
Matricea de adiacenţă a unui graf având n vârfuri necesită deci, completarea a n2 celule. Dacă
numărul arcelor este inferior acestei valori, reprezentarea este departe de a fi optimă. Pentru
simplificare, nodurile sunt simbolizate doar numeric.

Figura 3.7: Graf neorientat cu 5 noduri

Pentru graful neorientat din Figura 3.7, matricea de adiacenţă este:
1 2 3 4 5
1 0 1 0 0 1
2 1 0 1 1 1
3 0 1 0 1 0
4 0 1 1 0 1
5 1 1 0 1 0
Calculele care se efectuează asupra matricei de adiacenţă se rezumă la verificarea ordinului
matricei prin însumarea pe linie, respectiv coloană, stabilind, astfel gradul fiecărui nod.

66
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

3.2.2 Reprezentarea prin liste de incidenţă

Se consideră acelaşi graf cu n noduri, numerotate de la 1 la n. Reprezentarea prin lista de
adiacenţă constă într-un tablou de n liste pentru fiecare dintre nodurile grafului din Figura 3.7,
conţinând nodurile succesoare fiecărui nod. Lista de adiacenţă se poate scrie ca în Figura 3.8. În
cazul grafului orientat, din Figura 3.9 listele de adiacenţă sunt reprezentate în Figura 3.10:

Figura 3.8: Reprezentarea listei de incidenţă pentru graful neorientat

Figura 3.9: Exemplu de reprezentare a unui Figura 3.10: Reprezentarea listei de adiacenţă
graf orientat cu 5 noduri pentru graful neorientat

Se defineşte închiderea tranzitivă a unui graf G=(X, A), graful Gt =(X, At), astfel încât
pentru toate perechile (xi, xj) X2, arcul (muchia) (xi, xj) aparţine lui At dacă şi numai dacă există
un drum (lanţ) de la xi la xj.

Figura 3.11: Reprezentarea unui graf neorientat cu 8 noduri

67
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

Calculul închiderii tranzitive a unui graf se poate face adăugând puterile succesive matricei
de adiacenţă.
Se consideră matricea de adiacenţă ataşată grafului din Figura 3.11:

În această matrice, sunt consemnate toate drumurile egale cu 1 (un arc),

de la nodul i la nodul j. Pentru a exista un drum de lungime 2 (două arce) care
leagă nodul k de nodul r, trebuie să se identifice un nod i, astfel încât să existe
un drum de lungime 1 de la k la i şi un alt drum de lungime 1 de la i la r.
Pentru a testa această ipoteză, trebuie să se parcurgă simultan linia k şi
coloana r.
Drumurile de lungime 2 se obţin înmulţind matricea cu ea însăşi,
rezultatul fiind matricea de rang 2, M2.

În matricea M2, valorile de pe diagonală reprezintă drumul (deci

numărul de arce de lungime 2) de la fiecare vârf la el însuşi.
Prin însumarea matricei M1 cu matricea M2 se obţine o matrice nouă
ale cărei valori înregistrate în fiecare celulă reprezintă suma drumurilor egale
cu 1 şi cu 2, deci se poate spune că matricea M1+ M2 este matricea drumurilor
inferioare sau egale cu 2.

68
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

Urmând aceeaşi metodă, se determină matricea M3 a drumurilor egale

cu 3, respectiv inferioare sau cel mult egale cu 3.

Metoda se repetă până când toate celulele matricei au o valoare diferită

de zero, sau două matrice sumative din etape succesive sunt egale.
Această metodologie se va aplica pentru determinarea diametrului
reţelei cunoscând graful ataşat (paragraful 4.1.2).
Generalizând, pentru a calcula matricea tranzitivă a unui graf având
n vârfuri ar trebui să se realizeze n multiplicări şi n adunări (deoarece, în cel
mai defavorabil caz, cel mai lung drum elementar între două vârfuri este de
lungime n).

69
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

Un exemplu deja cunoscut de reprezentare al unei reţele de transport este reţeaua urbană de
tip grid, aşa cum se poate observa în Figura 3.12, în care intersecţiile sunt noduri legate între ele
prin segmentele de drum, denumite arce.
Dacă în această reţea prezintă interes, în egală măsură şi mişcările de virare nu doar cele de
traversare, reţeaua din jurul nodurilor trebuie să includă legături (arce) suplimentare [29].

Figura 3.12: O reţea de intersecţii şi segmentele de drum corespunzătoare

De exemplu, în nodul 4 se vor include şi mişcările de virare la stânga reprezentate în Figura
3.13, în care nodul 4 este înlocuit cu nodurile 16 şi 19, respectiv 17 şi 18.

Figura 3.13: Reprezentarea mişcărilor într-o reţea

În reţelele de tipul prezentat în Figura 3.12 şi Figura 3.13, tranzitarea legăturilor (arcelor)
este selectată, astfel încât să fie incluse, de exemplu, efectele semafoarelor din diferitele noduri ale
reţelei.

70
 UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.3

Reţelele rutiere de tipul celor prezentate anterior pot fi folosite pentru studiul zonelor cu
intersecţii critice. Totuşi pentru o planificare globală a transporturilor, se impune scăderea
„granularităţii” reprezentării reţelei.
O regiune urbană este divizată în mai multe sectoare, apoi în cartiere şi, în final, în zone cum
sunt cele 15 zone prezentate în Figura 3.14.

Figura 3.14: Reprezentarea sub formă de reţea a curenţilor de trafic urban [29]
Fluxurile rutiere trebuie considerate ca deplasându-se dintr-o zonă în alta a reţelei. În mod
obişnuit ele sunt „emanate” sau generate de un centru de greutate (denumit „centroid”) al unei zone
sau atras de acesta dacă are originea într-un alt centru de greutate.
Toate discuţiile despre generarea, distribuţia şi atribuirea fluxurilor rutiere se referă la
mişcările posibile ale acestora între centrele de greutate la care se adaugă intrările şi ieşirile
suplimentare ale reţelei.
Unirea centrelor de greutate se poate realiza în două moduri:
 Prin conectarea nodurilor reţelei,
 Prin conectarea mijloacelor segmentelor dintre noduri.
Reţeaua poate fi o reprezentare geometrică a actualelor segmente şi intersecţiile lor
(nodurile) sau poate fi rezultatul însumării segmentelor de drum din interiorul zonelor într-o
reprezentare (de reţea) a mişcărilor ce au loc dintr-o zonă în alta.
Reţeaua tip inelar – radială în care nodurile sunt centre de greutate şi arcele conectează
centrele de greutate adiacente, reprezintă un tip modern de reţea. În acest tip de aplicaţie, arcele
grafului nu corespund segmentelor actuale de drum, ci reprezintă mişcările dorite pentru fluxurile
rutiere dintre zone. Dacă reprezentarea reţelei incorporează secţiunile actuale de drum atunci, pentru

71
 OPTIMIZAREA CIRCULAŢIEI ÎN REŢEAUA RUTIERĂ

estimarea unor mărimi, precum timpii de călătorie dintre noduri sau dintre centrele de greutate, pot
fi luate în considerare explicit proprietăţile acestor secţiuni.
Dacă se utilizează o reţea radială sau de tip inelar – radială atunci timpii de călătorie de-a
lungul segmentelor sale sunt estimaţi la valorile actuale ale timpilor de deplasare între zone
utilizând toate alternativele de deplasare. În oricare dintre cele două cazuri este necesar să se
cunoască date de intrare de tipul:
 Timpii de călătorie şi/sau costul călătoriei în funcţie de gradul de ocupare a segmentului de
drum,
 Debitul de circulaţie (rata fluxului),
 Alţi factori definitorii.
În aplicaţiile teoriei grafurilor privind reprezentarea reţelelor de transport, un nod poate
reprezenta terminalul (capătul) unuia sau mai multor segmente şi poate fi folosit fie pentru a uni
extremităţile unui număr de segmente, fie pentru a reprezenta o sursă (origine) sau o destinaţie a
traficului.
În anumite aplicaţii este convenabil ca nodurile să reprezinte centrele de greutate ale zonelor
analizate sau chiar combinaţii, ca în exemplul din Figura 3.14, unde nodurile numerotate reprezintă
centrele de greutate ale zonelor şi nodurile nenumerotate sunt noduri ale reţelei rutiere.

TEMA DE CASĂ:
Se consideră graful din figura de mai jos ataşat unei reţele rutiere urbane,
în care arcele cu săgeată simbolizează străzile cu sens unic.
 Scrieţi matricea de adiacenţă ataşată grafului.
 Comparaţi matricea obţinută cu matricea corespunzătoare cazului în care
toate străzile ar avea două sensuri.

72