In general, pentru situatiile care necesita la rezolvare un oarecare efort mintal (si un caz

tipic este cel al celor din economie), se cauta, in primul rand, o metoda de reprezentare a lor care
sa permita receptarea intregii probleme dintr-o privire (pe cat posibil) si prin care sa se
evidentieze cat mai clar toate aspectele acesteia.
In acest scop se folosesc imagini grafice gen diagrame, schite, grafice etc. O reprezentare
dintre cele mai utilizate este cea prin grafuri. Acestea sunt utilizate in special pentru vizualizarea
sistemelor si situatiilor complexe. In general, vom reprezenta componentele acestora prin puncte
in plan iar relatiile (legaturile, dependentele, influentele etc) dintre componente prin arce de
curba cu extremitatile in punctele corespunzatoare. Intre doua puncte pot exista unul sau mai
multe segmente (in functie de cate relatii dintre acestea, care ne intereseaza, exista) iar
segmentelor li se pot asocia sau nu orientari (dupa cum se influenteaza cele doua componente
intre ele), numere care sa exprime intensitatea relatiilor dintre componente etc.
Este evident, totusi, ca aceasta metoda are limite, atat din punct de vedere uman (prea
multe puncte si segmente vor face desenul atat de complicat incat se va pierde chiar scopul
pentru care a fost creat - claritatea si simplitatea reprezentarii, aceasta devenind neinteligibila)
cat si din punct de vedere al tehnicii de calcul (un calculator nu poate 'privi' un desen ca un om).
Din acest motiv, alaturi de expunerea naiv-intuitiva a ceea ce este un graf, data mai sus,
se impune atat o definitie riguroasa cat si alte modalitati de reprezentare a acestora, adecvate in
general rezolvarilor matematice.
Se numeste multigraf un triplet G = (X, A, f) in care X si A sunt doua multimi iar f este o
functie, definita pe produsul vectorial al lui X cu el insusi (X2 = XX), care ia valori in
multimea partilor multimii A (notata P(A)). Multimea X se numeste multimea nodurilor
multigrafului si elementele sale se numesc noduri (sau varfuri) ale multigrafului, iar A
reprezinta multimea relatiilor (legaturilor) posibile intre doua noduri ale multigrafului.
Se numeste graf orientat un multigraf in care multimea A are un singur element: A = .
In acest caz multimea partilor multimii A are doar doua elemente: multimea vida si
intreaga multime A. Daca unei perechi orientate (xi, xj) din X2 i se asociaza prin functia f
multimea A atunci spunem ca exista arc de la nodul xi la nodul xj iar perechea (xi,xj) se va
numi arcul (xi,xj). Nodul xi se numeste nod initial sau extremitate initiala a arcului (xi,xj)
iar nodul xj se numeste nod final sau extremitate finala a arcului (xi,xj). Arcul (xi,xj) este
incident spre interior varfului xj si incident spre exterior varfului xi. Daca pentru un arc
nodul initial coincide cu nodul final atunci acesta se numeste bucla. Nodurile xi si xj se vor
numi adiacente daca exista cel putin unul din arcele (xi,xj) si (xj,xi).
Daca unei perechi orientate (xi, xj) din X2 i se asociaza prin functia f multimea vida
atunci spunem ca nu exista arc de la nodul xi la nodul xj.
Este evident ca a cunoaste un graf orientat este echivalent cu a cunoaste varfurile si arcele
sale. Din acest motiv putem defini un graf orientat prin perechea (X,U), unde X este
multimea varfurilor sale iar U multimea arcelor sale.

De asemenea, putem cunoaste un graf orientat cunoscand multimea nodurilor si, pentru
fiecare nod, multimea arcelor incidente spre exterior. Din acest motiv putem defini un graf
orientat ca o pereche (X,) unde X este perechea nodurilor iar este o functie definita pe
X cu valori multimea partilor lui X, valoarea acesteia intr-un nod xi, (xi) X fiind
multimea nodurilor adiacente nodului xi, prin arce pentru care xi este extremitatea initiala.

Se numeste graf neorientat un multigraf in care multimea A are un singur element iar
functia f are proprietatea: f[(xi,xj)] = f[(xj,xi)] , oricare ar fi nodurile xi si xj din X
In aceste conditii, daca f[(xi,xj)] = f[(xj,xi)] = A atunci perechea neorientata este o muchie
iar daca f[(xi,xj)] = f[(xj,xi)] = spunem ca nu exista muchie intre varfurile xi si xj.
Deoarece, in cele mai multe din cazurile practice care vor fi analizate in acest capitol,
situatia este modelata matematic printr-un graf orientat, vom folosi, pentru simplificarea
expunerii, denumirea de graf in locul celei de graf orientat iar in cazul in care graful este
neorientat vom specifica acest fapt la momentul respectiv.

1.2. Concepte de baza in teoria grafurilor

1. semigraf interior al unui nod xk: este multimea arcelor = care sunt incidente spre interior
nodului xk;
2. semigraf exterior al unui nod xk: este multimea arcelor = care sunt incidente spre exterior
nodului xk;
3. semigradul interior al unui nod xk: este numarul arcelor care sunt incidente spre interior
nodului xk = cardinalul lui si se noteaza cu ; kxUkx
4. semigradul exterior al unui nod xk: este numarul arcelor care sunt incidente spre exterior
nodului xk = cardinalul lui si se noteaza cu ; +kxU+kx
5. gradul unui nod xk: este suma semigradelor nodului xk: = + ; kx+kxkx
6. nod izolat: este un nod cu gradul 0;
7. nod suspendat: este un nod cu gradul 1;
8. arce adiacente: arce care au o extremitate comuna;
9. drum intr-un graf: o multime ordonata de noduri ale grafului: (x1, x2, , xk), cu proprietatea ca
exista in graf toate arcele de forma (xi,xi+1) i = 1,,k-1;
10. lungimea unui drum: este numarul arcelor care il formeaza;
11. drum elementar: un drum in care fiecare nod apare o singura data;

12. drum simplu: un drum in care fiecare arc apare o singura data;
13. putere de atingere a unui nod xi < X in graful G: numarul de noduri la care se poate ajunge
din xi. Puterea de atingere se noteaza cu p(xi), 1 i n si evident p(xi) . +ix
14. drum hamiltonian: un drum elementar care trece prin toate nodurile grafului;
15. drum eulerian: un drum simplu care contine toate arcele grafului;
16. lant: un drum in care arcele nu au neaparat acelasi sens de parcurgere;
17. circuit: un drum in care nodul initial coincide cu cel final;
18. circuit elementar: un drum in care fiecare nod apare o singura data, cu exceptia celui final,
care coincide cu cel initial;
19. circuit simplu: un drum in care fiecare arc apare o singura data;
20. circuit hamiltonian: un circuit care trece prin toate nodurile grafului;
21. ciclu: este un circuit in care arcele nu au neaparat acelasi sens de parcurgere;
22. ciclu elementar: un ciclu in care fiecare nod apare o singura data, cu exceptia celui final,
care coincide cu cel initial;
23. ciclu simplu: un ciclu in care fiecare arc apare o singura data; Observatie: Intr-un graf
neorientat notiunile de drum si lant sunt echivalente si de asemenea cele de circuit si ciclu.
24. graf partial al unui graf G = (X,U): este un graf G'(X,U') cu U' U;
25. subgraf al unui graf G = (X,): este un graf G'(X',') unde X' X si '(xi) = (xi) X'
pentru orice xi X'; 113
Elemente de teoria grafurilor
26. graf redus al unui graf G = (X,U): este un graf G*(X*,U*) unde X* este formata din multimile
unei partitii de multimi nevide ale lui X, iar () exista doar daca i j si exista cel putin un arc in
U, de la un nod din la un nod din *iX,*jX*iX*jX.
27. graf tare conex: este un graf in care intre oricare doua noduri exista cel putin un drum;
28. graf simplu conex: este un graf in care intre oricare doua noduri exista cel putin un lant;
Observatie: Pentru grafuri neorientat notiunile de tare conex si simplu conex sunt echivalente,
graful numindu-se doar conex;

29. componenta tare conexa a unui graf G = (X,U): este un subgraf al lui G care este tare conex
si nu este subgraful nici unui alt subgraf tare conex al lui G (altfel spus, intre oricare doua noduri
din componenta exista cel putin un drum si nu mai exista nici un nod in afara componentei legat
printr-un drum de un nod al componentei).

1.3 . NOTIUNEA DE GRAF

Desi definitiile date anterior ,referitoare la notiunea de graf sunt clare si complete, tin sa
dezvolt aceasta pentru o mai buna intelegere.
Se numeste graf orice multime finita X prevazuta cu o relatie binara interna U. Graful se
noteaza G=(X,U).
Grafurile pot fi de doua tipuri:
Grafuri orientate (digrafuri);
Grafuri neorientate.
Se numeste graf orientat perechea ordonata G= (X,U) in care relatia binara nu este
simetrica.
Se numeste graf neorientat
simetrica.

perechea ordonata G=(X,U) in care relatia binara este

1.3.a.Grafuri neorientate
Definitie :Se numeste graf neorientat o pereche ordonata de multimi (X,U), unde :
-

X este o multime finita si nevida de elemente numite varfuri sau noduri

U este o multime de perechi neordonate de cate doua elemente din X, numite muchii
sau arce.

Asadar, un graf neorientat poate fi reprezentat sub forma unei figuri geometrice alcatuita
din puncte (varfuri, noduri) si linii drepte sau curbe care unesc aceste puncte (muchii, arce).

Vom folosi:
-

pentru grafuri neorientate termenii de varf si muchie ;

pentru grafuri orientate termenii de nod si arc

Daca o muchie trece prin nodurile x si y, atunci ea se noteaza (x,y) sau [x,y].
Pe caz general, intr-un graf neorientat G = (X,U) notam :
-

m numarul muchiilor ; n numarul nodurilor ;

X=

multimea varfurilor ;

U=

multimea muchiilor ;

o muchie uk este o pereche neordonata (a,b) alcatuita din doua

elemente din X.

Definitie: Pentru o muchie uk = (a,b) , vom spune ca :

-

varfurile a si b sunt adiacente si se numesc extremitatile muchiei uk ;

muchia uk si varful a sunt incidente in graf. La fel, muchia uk si varful b ;

muchia (a,b) este totuna cu (b,a) (nu exista o orientare a muchiei).

Definitie: Gradul unui varf x, notat d(x), reprezinta numarul muchiilor care trec prin nodul x
(incidente cu nodul x).
Un varf care are gradul 0 se numeste varf izolat.

Un varf care are gradul 1 se numste varf terminal.

Teorema: Intr-un graf G = (X,U), cu n varfuri si m muchii , suma gradelor tuturor varfurilor este
egala cu 2 * numarul muchiilor.

Exemplu :

Avem pentru graful considerat :

- X = multimea varfurilor (nodurilor)
- U= multimea muchiilor (arcelor)
- Muchiile sunt : u1 = (1,2) ; u2 = (2,3) ; u3 = (3,4) ; u4 = (2,4) ; u5 = (5,6) ;
- d(1) = 1 ; d(2) = 3 ; d(3) = 2 ; d(4) = 2 ; d(5) = 1 ; d(6) = 1 ; d(7) = 0 ;
- varful 7 este varf izolat ; vafurile 5 si 6 sunt varfuri terminale .
1.3.b.Metode de reprezentare

Este o matrice A cu n linii si n coloane, in care elementele a[i,j] se definesc astfel:

Deoarece muchia (a,b) este totuna cu muchia (b,a), rezulta ca a[i,j] = a[j,i] ,
oricare ar fi i ,j
. Din acest motiv, matricea de adiacenta pentru un graf neorientat
este simetrica fata de diagonala principala.

Pentru fiecare nod i , cu i

, formam lista vecinilor lui i. Aceasta cuprinde toate
nodurile care sunt extremitati ale muchiilor ce trec prin nodul i.

Reprezentam graful de mai sus prin primele doua metode :

1.

2.
Pe fiecare linie i din listele vecinilor contine indicii coloanelor pe care se gasesc valori de
1 in linia i a matricei de adiacenta.
Citirea unui graf memorat cu ajutorul matricei de adiacenta
Varianta 1:
Citirea numarului de varfuri,citirea regiunii de deasupra diagonalei principale urmata
de simetrizare.
var a:array[1..120,1..120] of 0..1;
x,d,i,j,n:byte;
begin
write('nr de varfuri:=');readln(n);
for i:=1 to n-1 do
for j:=i+1 to n do begin
write('a[',i,',',j,']:=');readln(a[i,j]);
a[j,i]:=a[i,j];
end;
end.
Varianta 2:
Se citesc n-nr de varfuri,m-nr de muchii;
-initializarea matricei de adiacenta cu zero;
-citirea extremitatii fiecarei muchii;
-completarea matricei de adiacenta.
var a:array[1..120,1..120] of 0..1;

x,d,i,j,n:byte;
begin
write('n:=');readln(n);
write('m:=');readln(m);
for i:=1 to n do
for j:=1 to n do a[i,j]:=0;
for i:=1 to m do begin
writeln('Muchia ',i,' este:');
readln(x,y);
a[x,y]:=1;
a[y,x]:=1;
end;
end.
Definitie: Fie graful G = (X,U). Un graf partial al lui G este un graf G1 = (X,V), cu V U.
Altfel spus, un graf partial G1 al lui G, este chiar G, sau se obtine din G pastrand toate varfurile si
suprimand niste muchii.

Definitie.Fie graful G = (X,U). Un subgraf al lui G este un graf G1 = (Y,T), cu Y

X si

T U, iar T va contine numai muchiile care au ambele extremitati in Y. Altfel spus, un subgraf
G1 al lui G se obtine din G eliminand niste varfuri si pastrand doar acele muchii care au ambele
extremitati in multimea varfurilor ramase.

Exemplu :

-graful initial
a. Eliminam muchiile care trec prin nodul 4 graf partial

Am eliminat muchiile u3 si u4, pastrand toate varfurile.

b. Eliminam varfurile 5,6,7 si muchiile corespunzatoare(u5) subgraf

1.4.Notiunile de lant si ciclu

Definitie.Se numeste lant in graful G, o succesiune de varfuri L = (z1,z2,,zk), unde z1,z2,,zk X,
cu proprietatea ca oricare doua varfuri consecutive sunt adiacente, adica exista muchiile [z 1,z2],
[z2,z3],., [zk-1,zk] U.
Varfurile z1 si zk se numesc extremitatile lantului, iar numarul de muchii care intra in
componenta sa reprezinta lungimea lantului.
Daca varfurile z1,z2,,zk sunt distincte doua cate doua, lantul se numeste elementar. In caz
contrar, lantul este ne-elementar.

Exemplu :

L1 = (1,2,3,4)

- lant elementar

L2 = (1,2,4,3,2,3,4)

- lant ne-elementar

L3 = (2,4,3,2,1) - lant ne-elementar

L4 = (6,5,1,2,3,4) -lant elementar

Definitie.Se numeste ciclu intr-un graf, un lant L = (z1,z2,,zk) cu proprietatea ca z1 = zk si
muchiile [z1,z2], [z2,z3],., [zk-1,zk] sunt distincte doua cate doua.
Def. Daca intr-un ciclu, toate varfurile cu exceptia primului si a ultimului sunt distincte doua
cate doua, atunci ciclu se numeste elementar. In caz contrar, el este ne-elementar.

C1 = (2,3,4,2) - ciclu elementar

C2 = (1,2,4,3,1)

- ciclu elementar

C3 = (5,2,4,3,1,5 - ciclu elementar

C4 = (1,2,3,4,2,5,1)

- ciclu ne-elementar

C5 = (5,2,3,4,2,1,5)

- ciclu ne-elementar

Obs. In cadrul unui lant, muchiile se pot repeta, dar in cadrul unui ciclu ele trebuie sa fie
distincte.
Definitie.Un graf G este conex daca oricare ar fi doua varfuri ale sale, exista un lant care le
leaga.
Obs. Intr-un graf conex, luand oricare doua varfuri , putem gasi cel putin un traseu(lant) care
porneste dintr-un varf si ajunge in celalalt.
Definitie.Se numeste componenta conexa a grafului G =(X,U), un subgraf G1=(X1,U1) a lui
G,conex, cu proprietatea ca nu exista nici un lant care sa lege un varf din X1 cu un varf din X-X1.
Exemplu.

In acest exemplu exista 3 componente conexe:

-

G1 =(X1,U1), cu X1= si U1=

G2 =(X2,U2), cu X2= si U2=

G3 =(X3,U3), cu X3= si U1=

Problema: Sa se determine daca un graf e conex sau nu.

Program conex;
Var a:array[1..50,1..50] of integer;
Viz: array[1..50] of boolean;
i, n: integer;
f:boolean;
procedure DF(x:integer);
.
end;
procedure citire;
..
end;

BEGIN
Citire; DF(1);
f:=true;
for i:=1 to n do if not viz[i] then f:=false;
if f then write('Graful este conex')
else write('Graful nu este conex');
END.

1.6.Parcurgerea grafurilor
Parcurgerea grafurilor se realizeaza cu scopul vizitarii varfurilor acestora.Fiecare varf se va
vizita o singura data,cu scopul prelucrarii informatiei.
Parcurgerea:-in latime
-in adancime

Parcurgerea in latime (BF-Breath First)

Se viziteaza la inceput varful initial,apoi se viziteaza vecinii nevizitati ai acestuia,apoi vecinii
nevizitati ai vecinilor si asa mai departe.
Program pentru BF
Se va utiliza o coada.Initial,in coada se afla doar varful initial,la fiecare pas se va prelucra
varful aflat la inceputul cozii.Consideram toti vecinii nevizitati ai acestuia si ii adaugam in coada
dupa care, varful fiind prelucrat va fi eliminat din coada.Prelucrarea se va face atat timp cat
exista elemente in coada.
Pentru a retine varfurile vizitate folosim un vector boolean cu semnificatia:
viz[i]=true,daca varful i a fost vizitat
=false,altfel
Initial,toate varfurile sunt nevizitate.
var c:array[1..20]f byte;
a:array[1..20,1..20]of 0..1;
viz:array[1..20]of boolean;
vi,vc,n,u,i,p:byte;
begin
write('varf initial:=');readln(vi);
for i:=1 to n do viz[i]:=false;
p:=1;
u:=1;

c[1]:=vi;
viz[vi]:=true;
while p<=u do begin
vc:=c[p];
for i:=1 to n do
if a[vc,i]=1 and not viz(i) then
begin
u:=u+1;
c[u]:=i;
viz[i]:=true;
end;
p:=p+1;
end;
for i:=1 to n do write(c[i],' ');
readln;
end.

PARCURGEREA IN ADANCIME(DF-Depth First)

Se porneste din varful initial,se viziteaza primul vecin nevizitat al acestuia,apoi primul vecin
nevizitat al vecinului,si asa mai departe.Cand un varf nu mai are vecini nevizitati se realizeaza o
intoarcere in varful precedent lui de unde se continua prelucrarea.
Vom utiliza o procedura recursiva,vectorul viz de vizitate,matricea a de adiacenta ,vectorul df
in care vom retine sucesiunea varfurilor in parcurgerea varfurilor in adancime si o variabila nvvnr de varfuri vizitate.
var a:array[1..20,1..20]of 0..1;
viz:array[1..20]of boolean;
df:array[1..20]of byte;
n,vi,nvv,i,j:byte;
procedure d_f(vc:byte);
var i:byte;
begin
viz[vc]:=true;
nvv:=nvv+1;
df[nvv]:=vc;
for i:=1 to n do
if (a[vc,i]=1) and (not viz[i]) then
end;
begin
for i:=1 to n do viz[i]:=false;
nvv:=0;
d_f(vi);
for i:=1 to n do write(df[i],' ');
readln;
end.

d_f(i);

CAPITOLUL II

Grafuri hamiltoniene si grafuri euleriene

Definitie: Se numeste ciclu hamiltonian intr-un graf, un ciclu elemenar care
contine toate varfurile grafului.
Definitie: Se numeste graf hamiltonian , un graf care contine un ciclu
hamiltonian.
Exemplul 1:
Ciclul C = [1,2,3,5,4,1] este un ciclu hamiltonian => graf hamiltonian (muchiile
sunt distincte doua cate doua)

Exemplul2:

Graful din acest exemplu este hamiltonian, deoarece ciclu C =[2,5,1,3,4,2]

este
elementar (pleaca din varful 2 si se intoarce tot in 2, iar muchiile [2,5], [5,1], [1,3],
[3,4], [4,2] sunt distincte doua cate doua) si in plus contine toate varfurile.
Definitie: Se numeste lant hamiltonian intr-un graf, un lant elementar care
contine toate varfurile grafului.

Teorema: Daca intr-un graf G(X,U) cu n3 varfuri, gradul fiecarui varf x

verifica conditia

, atunci graful este hamiltonian.

Definitie: Se numeste ciclu eulerian intr-un graf, un ciclu care contine toate
muchiile grafului.
Definitie: Se numeste graf eulerian, un graf care contine un ciclu eulerian.
Exemplul1:

Ciclul C=[1,2,3,6,7,8,3,4,5,1] este eulerian, deoarece muchiile sale consecutive

sunt distincte doua cate doua (ciclul nu trece de doua ori prin acelasi ciclu).

Exemplul 2:

Pentru acest graf, ciclu C = [2,1,5,2,3,4,2] este eulerian, deoarece pleaca din
2 si se intoarce tot in doi, iar muchiile sale consecutive, adica [2,1], [1,5], [5,2],
[2,3], [3,4], [4,2] sunt distincte doua cate doua si reprezinta toate muchiile grafului.
Teorema: Un graf fara varfuri izolate este eulerian, daca si numai daca este
conex si gradele tuturor varfurilor sunt numere pare.

Demonstratie
Fie un graf fara varfuri izolate care contine un ciclu eulerian (graf eulerian).
Demonstram ca graful este conex si gradele tuturor varfurilor sale sunt pare.
a) Graful este conex. Fie x si y doua varfuri ale grafului. Cum x nu este
izolat, rezulta ca exista o muchie incidenta lui x. Tot asa, exista o muchie
incidenta cu y. Cum ciclul este eulerian (contine toate muchiile) va
contine si cele doua muchii. Prin urmare, x si y sunt unite printr-un
lant.Cum x si y au fost alese intamplator, rezulta ca oricare duoa varfuri
sunt unite printr-un lant.In concluzie, graful este conex.
b) Gradele tuturor muchiilor sunt pare. Sa presupunem ca varful x apare de
k ori in lant. La fiecare aparitie a lui x , se vom d(x)=2k. Cum varful x a
fost luat arbitrar, rezulta ceea ce trebuia demonstrat.
Sa presupunem ca graful G este conex si are gradele tuturor varfurilor numere
pare.Sa aratam ca G contine un ciclu eulerian.
Pornim cu unul din varfurile grafului . Fie el v. Intentionam sa formam un ciclu
, care incepe si se termina cu v.Conform ipotezei,exista un numar par de muchii
incidente cu v. Selectam una dintre ele incidenta la varful v1.Atat in v cat si in v1
raman cu un numar impar de muchii incidente. Selectam, o muchie incidenta la v1
si repetam rationamentul. Multimea varfurilor este finita. In concluzie, vom
ajunge, la un moment dat , intr-unul din varfurile prin care am trecut. Daca acesta
este chiar v am obtinut ciclul cautat. Sa presupunem ca am ajuns intr-un alt varf
decat v. Tinand cont de algoritm au fost selectate un numar par de muchii incidente
acestuia. Prin urmare, exista o muchie pe care o putem selecta. Porcesul se repeta
pana cand selectam o muchie incidenta la v.

In acest caz am gasit un ciclu care incepe si se termina in v. Il notam cu " c"
.
Exista doua posibilitati:
1. Ciclul obtinut este eulerian, caz in care teorema este demonstrata.
2. Ciclul nu este eulerian. In acest caz, operam asupra grafului G, renuntand la
muchiile selectate.In acest fel, se obtine un graf partial al lui G pe care il
notam cu H.In acelasi timp, retinem ciclul gasit. Din analiza grafului H
rezulta:
Gradele tuturor varfurilor sale sunt pare ;
Multimea muchiilor lui H este nevida;
Cel putin una din muchiile lui H are o extremitate comuna (varf) cu una din
muchiile ciclului selectat;
Pornind dintr-un varf comun, selectam intocmai ca la inceput un alt ciclu c1.
Formam din c si c1 un nou ciclu .Extragem muchiile comune ciclului c1 si apoi
procedam in mod similar.
Repetam procedeul pana la selectia unui ciclu eulerian.