M E D I C A Ț I A S Â N G E L U I

Curs AMF 2 1
Ilieș ClaudiaSteliana
1. MEDICAŢIA ANTIANEMICĂ

Se foloseşte în tratamentul anemiilor carenţiale. Această grupă cuprinde fierul, care

corectează anemiile feriprive, vitamina B12 şi acidul folic, care corectează anemiile
megaloblastice datorite deficitului celor două vitamine, ca şi diferiţi factori de creştere
hematopoietici-eritropoietina, destinată în principal corectării anemiei din bolile renale
cronice.

MEDICAŢIA ANEMIEI FERIPRIVE

Fierul este un compus cu efect terapeutic numai ca medicaţie de substituţie în anemiile
feriprive. Este indispensabil pentru organism, intrând în compoziţia hemoglobinei şi a unor
enzime. Necesarul de fier este de cca 1mg/ zi la bărbat şi 1,4 mg/zi la femei. În ultimele luni
de sarcină şi la sugari necesarul este de 6 mg/zi. Administrarea orală de preparate de fier în
cantităţi ce depăşesc aportul alimentar este urmată de o absorbţie limitată (6-7%) la
persoanele sănătoase, datorită unui mecanism limitativ reprezentatde proteine transportoare
din celulele mucoasei duodenului terminal.

Medicaţia orală - este cel mai mult folosită, fiind calea fiziologică de absorbţie a fierului. Se
utilizează săruri feroase (Fe2+), care se absorb mai bine şi sunt mai puţin iritante decât cele
ferice. Doza optimală pentru adult este de 180 - 200 mg de fier pe zi.

Preparate farmaceutice:

Glubifer drajeuri ce conţin glutamat feros. Se administrează 3x2 sau 3x1 draj/zi.

Ferglurom fiole buvabile ce conţin gluconat feros; conţine 12% fier. Se administrează 100-200 mg
de 3 ori pe zi.

Ferro-Gradumet comprimate enterosolubile de sulfat feros, care cedează treptat fierul. Un

comprimat conţine 105 mg fier. Se administrează 1 comprimat pe zi, dimineaţa.

Tardyferon drajeuri de sulfat feros care cedează treptat fierul.

Ferronat sirop ce conţine fumarat feros. Dozele uzuale sunt de 600mg/zi.

Fer-sol fiole buvabile conţine fericolinat.

Ferrum Hausman sirop şi fier polimaltozat fiole buvabile conţin un complex de hidroxid fier
trivalent polimaltozat.

Efecte adverse: acţiunea iritantă asupra mucoasei intestinale cu apariţia inapetenţei,

greţurilor, durerilor epigastrice; de aceea se administrează după mesele principale. Formele
lichide colorează smalţul dentar. Datorită fixării hidrogenului sulfurat (stimulent fiziologic al
peristaltismului) deseori se produce constipaţie.

Medicaţia parenterală - este indicată in situaţii de excepţie, cand nu este oportună

administrarea orală (deficit de absorbţie, ulcer gastric, boli inflamatorii ale intestinului,
intoleranţă la fierul oral, bolnavi necooperanţi). Injectarea unei soluţii cu Fe2+ este o situaţie
nefiziologică ce poate avea efecte toxice. Administrarea parenterală foloseşte numai
compuşi de fier ce eliberează treptat ionii de fier (complexe coloidale neionizate).

Curs AMF 2 2
Ilieș ClaudiaSteliana
Dextriferon conţine fier polimaltozat, un complex polizaharidic al fierului. La inceput se
administrează . fiolă apoi 1 fiolă la 2-3 zile.Unele preparate se injectează i.m. profund, altele
pot fi injectate i.v. lent. O fiolă a 2ml soluţie conţine 100 mg fier.

Jectofer este un complex feric cu sorbitol şi acid citric. Se administrează i.m. profund.

Oxid feric zaharat (Venofer) este un complex hidroxid fericsucroză. Se poate administra i.v.,
pană la 300 mg/zi (echivalentul a 120 mgFe).

Efecte adverse: acţiune iritantă locală puternică, de aceea se administrează i.m. profund;
tulburări vaso-motorii. Ionii de Fe formează microprecipitate cu proteinele plasmatice,
determinand astfel o reacţie vasomotorie, colaps, ischemii, spasme ale musculaturii netede;
supradozarea poate provoca hemosideroză.
Intoxicaţia acută cu fier se realizează pe cale orală şi este periculoasă la copii, provocand
gastroenterită acută, afectarea ficatului şi fenomene toxice sistemice prin absorbţia fierului,
tulburări hemodinamice (colaps, lipotimie, etc). Ca antidot specific se foloseşte
deferoxamina (Desferal), care este un chelator specific al fierului.

MEDICAŢIA ANEMIEI MEGALOBLASTICE

Cobalaminele sau vitamina B12 şi acidul folic sunt vitamine din complexul B,
indispensabile pentru sinteza normală a ADN, respectiv pentrumitoza şi maturaţia celulară.
Vitamina B12
Acidul folic este indispensabil pentru formarea nucleotizilor purinici şi pirimidinici, esenţial
pentru sinteza ADN, deci pentru multiplicarea şi maturarea celulară.
Leucovorina este indicată la bolnavii care prezintă fenomene toxice prin deficit de folaţi
activi, sub tratament cu metotrexat (citotoxic antimetabolic inhibitor al dihidrofolat -
reductazei ).

ERITROPOETINA
Eritropoetina se foloseşte pe langă aportul de fier sau factori de maturare in anemii grave. Este un
factor de creştere hematopoetic a cărui acţiune este dirijată direct către linia eritrocitară.

2. MEDICAŢIA HEMOSTAZEI ŞI COAGULĂRII

Hemostaza fiziologică implică reacţia vasculară (contracţia vaselor), factorul trombocitar

(plachetar) care cuprinde aderarea trombocitelor la peretele vascular şi agregarea lor,
procesul de coagulare prin intermediul celor 12 factori plasmatici, procesul de fibrinoliză. În
condiţii patologice pot să apară 2 procese: stări de hipercoagulabilitate) ce duc la tromboză
intravasculară) şi sindroame hemoragipare, datorită insuficienţei proceselor de coagulare. În
primul caz se folosesc medicamente antitrombotice, iar în al doilea caz se intervine cu
medicaţie hemostatică.

MEDICAŢIA ANTITROMBOTICĂ
Este indicată pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor tromboembolice. Cuprinde 3
grupe: antiagregante plachetare, anticoagulante şi fibrinolitice.

ANTIAGREGANTELE PLACHETARE
Sunt medicamente care pot inhiba agregarea şi alte funcţii ale plachetelor.
Acidul acetilsalicilic sau aspirina are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată.
Acţiunea se produce la doze mici: 75-100 mg pe zi (Aspenter).

Curs AMF 2 3
Ilieș ClaudiaSteliana
Sulfinpirazona (Anturan) este un derivat de fenilbutazonă. Are şi efect uricozuric.

Dipiridamolul se administrează oral. Are şi efect coronarodilatator.

Ticlopidina (Ipaton, Ticlid) se utilizează pentru prevenirea trombozelor cerebrale.

Clopidogrel (Plavix) acţionează prin blocarea selectivă şi ireversibilă a receptorilor pentru

ADP de la nivel plachetar şi se indică după intervenţii de chirurgie cardiovasculară
(by-pass-uri, stent-uri), în prevenirea IMA, accidentului vascular cerebral.

Heparinele cu masă moleculară mică s-au izolat din heparina standard, au efect lent şi de
lungă durată, folosindu-se pentru profilaxia trombozelor venoase şi a emboliilor în chirurgia
ortopedică, la pacienţi hemodializaţi. Riscul de hemoragii este mic.

Enoxaparina (Clexane) se administrează s.c şi are durata acţiunii de 18 ore.

Nadroparina (Fraxiparine) se administrează într-o doză pe zi.

Alţi compuşi: dalteparina(Fragmine), reviparina (Clivarine).

Heparinoizii sunt compuşi macromoleculari asemanatori heparinei. La noi în ţară se

comercializează preparatul Lasonil unguent, care conţine heparinoid şi hialuronidază, fiind
folosit în tromboflebite superficiale, hematoame, contuzii musculare.

Antivitaminele K sau anticoagulantele orale interferă cu sinteza unor factori de coagulare la

nivelul ficatului. Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, unde pot avea loc unele
interacţiuni. Medicamentele nu au acţiune în sângele prelevat. Efectul in vivo are un timp de
latenţă. Dispariţia efectului de la oprirea administrării necesită 2-10 zile. Pentru controlul
efectului anticoagulant se urmăreşte indicele de protrombină (timpul Quick). Nivelul acestuia
trebuie să scadă la valori de 20-25% pentru efect sigur (respectiv timpul Quick trebuie să
crească).
Efectele adverse: hemoragii spontane (epistaxis, hemoragii digestive). Sunt contraindicate la
gravide (au efect teratogen), boala ulceroasă, apoplexie, 4-5zile după naştere şi intervenţii
chirurgicale, extracţii dentare. Cel mai utilizat este acenocumarolul (Trombostop), timpul de
latenţă a instalării efectului de 1-2 zile, dispariţia efectului în 1-3 zile. Se foloseşte pentru
prevenirea trombozelor la cardiaci şi în tratamentul trombozelor venoase profunde,
trombozelor arteriale. Antagonizarea efectului în caz de supradozare se face prin
administrarea de vitamină K1 (fitomenadionă). Alt compus este warfarina, cu un timp de
latenţă de 36-70 ore şi un efect care se menţine 5- 7 zile de la prima doză.

MEDICAŢIA FIBRINOLITICĂ este o medicaţie eroică în tromboze masive (embolie

pulmonară gravă, infarct miocardic). Tratamentul se face cât mai precoce în primele ore
(până la 20 de ore de la producerea accidentului). Se administrează numai în perfuzie. Se
folosesc urokinaza, extrasă din urină şi streptokinaza o proteină de origine bacteriană. In caz
de supradozare apar hemoragii. Alţi compuşi: alteplaza şi anistreplasa (Eminase). Costul
tratamentului este foarte mare.

HEMOSTATICELE
Sunt medicamente capabile să oprească sângerarea.

Curs AMF 2 4
Ilieș ClaudiaSteliana
HEMOSTATICELE CU ACŢIUNE VASCULARĂ pot acţiona sistemic sau local. Pentru
aplicare locală se folosesc vasoconstrictoare: adrenalina(1‰, 1:10 000 în epistaxis, extracţii
dentare), substanţe astringente (produc vasoconstricţie, coagularea proteinelor) - clorura de
fier, acidul tricloracetic.
Sistemic în caz de fragilitate capilară se utilizează carbazocrom (Adrenostazin) un
derivat asemănător adrenalinei, care creşte rezistenţa capilarelor şi scade timpul de sângerare.
Se foloseşte la diabetici, înaintea intervenţiilor chirurgicale, în ORL. Etamsilatul (Dicynone)
un compus sintetic care combate fragilitatea vasculară se administrează parenteral.
Bioflavonoizii sau vitamina P sunt activi în caz de carenţă vitaminică. Scad fragilitatea şi
cresc rezistenţa capilarelor. Rutozidul se administrează injectabil, tarosinul (rutozid cu
vitamina C, care are efect sinergic) se dă oral, troxerutinul (Troxevasin , Venoruton) se dă
sistemic dar şi local (unguent, gel), fiind folosit în boala varicoasă deoarece are şi acţiune
venotonică.

HEMOSTATICELE PROCOAGULANTE
Vitaminele K: Vitamina K1 sau fitomenadiona se găseşte în plante, vitamina K2 este
sintetizată de unele bacterii (inclusiv flora intestinală), vitamina K3 sau metilnaftochinona
este un compus de sinteză. Ele acţionează la nivelul ficatului activând unii factori ai
coagulării (II,VII, IX, X). Se folosesc pentru tratamentul şi profilaxia hemoragiilor provocate
prin deficit de vitamină K, care poate apare în cazul unei flore intestinale insuficiente sau
unui aport insuficient de la mamă (la nou născut), în supradozare de anticoagulante orale.
Venostatul (Reptilase) este un extract din veninul unui şarpe şi conţine o enzimă, o
hemocoagulază. Se foloseşte injectabil pentru tratamentul hemoptiziilor şi pentru profilaxia
sângerărilor chirurgicale.
Factorii de coagulare se obţin din sângele recoltat: fibrinogenul,globulina antihemofilică
(factorul VIII). Pentru acţiunea locală se folosesc: trombina umană liofilizată sub formă de
pulbere sau dizolvată în ser, se aplică la locul hemoragiei, fibrina umană sub formă de burete
îmbibat cu soluţie de trombină se aplică pe plăgile chirurgicale sângerânde când nu este
posibilă ligatura. Sângele venit în contact cu trombina coagulează în matricea de fibrină.
Gelatina sub formă de burete acţionează similar fibrinei.

HEMOSTATICELE ANTIFIBRINOLITICE se folosesc în stări de hiperfibrinoliză care pot

apare în cancere metastatice, la prostatici, în ginecologie, în şoc toxico-septic, dar şi după
extracţii dentare. Acidul aminocaproic se poate administra oral, local şi i.v. Local se foloseşte
în hemoragii postextracţii dentare. Acidul tranexamic (Exacyl) se poate administra oral şi i.v.
Acidul aminometilbenzoic (Gumbix) este asemănător acidului tranexamic. Aprotinina (Katein,
Trasylol) interferă cu acţiunea plasminei şi este şi un inhibitor de proteaze. Se foloseşte în
şoct oxicoseptic, în pancreatita acută. Se administrează i.v. injectabil sau în perfuzie.

3. SUBSTITUENŢII DE PLASMĂ
Sunt soluţii ale unor substanţe macromoleculare care introduse în circulaţie determină
expansiunea volumului lichidului intravascular de unde denumirea de “plasma expander”,
refăcând volemia.
Dextranii sunt polizaharide ce se prepară biosintetic. Se folosesc
Dextranul 40 şi Dextranul 70, cu masă moleculară relativă în jur de 40 000, respectiv 70 000,
în soluţii. În colapsul hipovolemic măresc volumul circulant - efect de volum - şi cresc
presiunea arterială către normal, măresc debitul cardiac.

Curs AMF 2 5
Ilieș ClaudiaSteliana
Albumina umană se foloseşte în soluţie izotonă 5%, acţionând ca substituent de plasmă în
condiţii de hipovolemie. Soluţia hipertonă 25% acţionează prin aport de proteine şi reface
volemia.
Hidroxietilamidonul (HAES) este un complex de molecule de amilopectină hidroxilată. Se
utilizează polizaharidul cu masa moleculară 450.000. Se găseşte sub formă de soluţii
perfuzabile 6% şi 10%.
Polimeri peptidici pe bază de gelatină - se folosesc cei cu masa moleculară de 30.000 -
35.000, obţinuţi din gelatina denaturată. Cresc volemia, efectul durează 24 ore, nu sunt
imunogenici , nu produc anticorpi, nu interferă cu coagularea sau grupele sanguine. Preparate:
Haemaccel, Marisang, Gelofusine, Plasmagel, sol. perfuzabilă 3,5%. Prezintă
incompatibilitate cu sânge sau plasmă. În tratamentul stărilor de hipovolemie se mai folosesc
şi soluţii cristaloide, care difuzează uşor prin peretele vascular, mărind volumul masei
circulante numai pentru o perioadă scurtă (20-30 minute). Corespund mai mult pentru
combaterea deshidratării, a exicozei. De ex. serul fiziologic (soluţie NaCl 0,9%, soluţie
izotonă); soluţie Ringer (izotonă, izoionică cu plasma); soluţie de glucoză 5,4% (izotonă).

Curs AMF 2 6
Ilieș ClaudiaSteliana