Povestea cifrei 8... Desenează o imagine din această poveste!

A fost odată, demult, pe când oamenii nu ştiau să scrie

sau să citească, într-un sat îndepărtat, o familie care avea
doi copii, un băieţel şi o fetiţă.
Pe băiat îl chema Octavian, iar pe fetiţă Olivia.
Tatăl lor lucra la pădure, iar copiii se duceau adesea
să-i ducă de mâncare bietului om, care pleca dimineaţa, de
îndată ce se arătau zorile, şi se mai întorcea seara, după ce
apunea soarele.
Mama le-a făcut copiilor doi colăcei, le-a pregătit apoi
coşul cu merinde pentru tatăl lor şi i-a trimis, ca de obicei,
să-l ducă acestuia.
Copiii i-au lăsat tatălui bucatele pregătite de mama lor,
apoi, la întoarcerea spre casă, ei s-au gândit să vadă cum
arată daca lipesc cele două turtiţe....Zis şi făcut. Au lipit cei
doi colăcei şi s-au minunat pe lângă noua formă, până când
s-au luat cu joaca şi s-au rătăcit.
În drumul său spre casă, tatăl copiilor văzu pe o
lespede o formă ciudată, ca şi cum ar fi fost doi colaci
lipiţi. „Copiii mei!”, se gândi omul. Dacă s-au rătăcit?
Nu plecă spre casă, ci îi strigă pe copii prin pădure.
Într-adevăr, ei erau sub un copac, adăpostiţi de frig şi
tremurând de frică. Tatăl îi luă, îi duse acasă, iar mama le
făcu un ceai ca să se încălzească..
Auzind cele întâmplate, au venit în căsuţa aceea şi
bunicii celor doi copii. Numărând aceştia câţi oameni erau
în casă, au constatat că sunt opt şi au spus că dacă va dori
cineva să scrie semnul acelui număr, să deseneze cei doi
colăcei salvatoari.
Şi aşa a apărut cifra 8...