CONȚINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

Definiția dreptului subiectiv civil

Posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ dintr-un raport juridic civil - persoana fizică ori
persoană juridică - în virtutea căreia aceasta poate, în limitele dreptului și moralei, să aibă o anumită
conduită și putând pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, să
solicite concursul forței coercitive a statului.

Clasificarea drepturilor subiective civile

A. Drepturi subiective civile absolute și relative

Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept în virtutea căruia titularul său poate avea o anumită
conduită, fără a face apel la altcineva pentru a și-l exercita.
Sunt absolute drepturile personal nepatrimoniale și drepturile reale.
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept în virtutea căruia titularul poate pretinde subiectului
pasiv o conduită determinată, fără de care dreptul nu se poate realiza.
Categoria drepturilor subiective civile relative include toate drepturile de creanță.

B. Drepturi subiective civile patrimoniale și nepatrimoniale

Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil al cărui conținut poate fi evaluabil în bani
- Drepturile patrimoniale se împart, la rândul lor, în drepturi reale și drepturi de creanță.
o Dreptul real (jus in re), este acel drept patrimonial în virtutea căruia titularul său
își poate exercita prerogativele asupra unui bun, în mod direct și nemijlocit, fără
concursul altei persoane

Drepturile reale prezintă următoarele caracteristici:

-iau naștere din raporturi juridice stabilite între titularul dreptului, ca subiect activ şi
toate celelalte subiecte de drept, ca subiecte pasive nedeterminate;
-conferă subiectului activ puterea de a-și exercita prerogativele (posesia, folosința şi
dispoziția) dreptului direct asupra lucrului, fără concursul unei alte persoane;
-dreptului real îi corespunde obligația generală și negativă ce revine subiectelor
pasive nedeterminate de a nu face nimic de natură să aducă atingere exercițiului drep-
tului;
-drepturile reale sunt absolute fiind opozabile tuturor (erga omnes), în sensul că toate
subiectele de drept sunt ținute să respecte prerogativele pe care titularii lor le au;
-drepturile reale conferă titularilor – pe lângă celelalte atribute specifice (posesie,
folosință, dispoziție) – atât un drept de urmărire, cât şi un drept de preferință;
-drepturile reale sunt limitate ca număr, fiind expres reglementate de lege (numai
prin lege putând fi create noi drepturi reale) părțile neputând crea prin convenția lor
alte drepturi reale.

o Dreptul de creanță (jus ad personam) – este acel drept patrimonial în temeiul că-
ruia subiectul activ numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv numit debitor,
ca acesta să dea, să facă sau să nu facă ceva, respectiv să îndeplinească o obligație
corelativă prin executarea căreia se realizează dreptul creditorului.
 Drepturile de creanță prezintă următoarele caracteristici:
- dreptul de creanță rezultă din raporturi juridice care se stabilesc între una sau mai
multe persoane determinate, ca subiect activ și una sau mai multe persoane determinate,
ca subiect pasiv.
- conferă titularului lor (creditor) posibilitatea de a cere subiectului pasiv determinat
(debitor), ca acesta să dea, să facă sau să se obțină a face ceva;
- implică obligația din partea debitorului care să constea în a da, a face sau a nu face;
- drepturile de creanță sunt relative, sens în care nu sunt opozabile decât subiectului
pasiv determinat. Asta nu înseamnă că drepturile de creanță nu trebuie respectate şi de
către terțele persoane, ci doar că executarea obligației corelative nu poate fi cerută de
creditor decât debitorului respectiv;
-drepturile de creanță sunt nelimitate ca număr, întrucât nu sunt prevăzute expres de
lege, iar părțile putând conveni asupra creării oricăror drepturi subiective în raporturile
dintre ele.
-drepturile de creanță izvorăsc din acte juridice (contracte sau acte juridice
unilaterale), precum și din fapte juridice în sens restrâns (fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii, plata nedatorată etc)

- Din categoria drepturilor personale nepatrimoniale fac parte:

o drepturi care privesc existenta și integritatea (fizică şi morală) a persoanei fizice,
precum: dreptul la viață, dreptul la onoare, dreptul la demnitate umană etc.;
o drepturi care privesc identificarea persoanei, cum ar fi: a) pentru persoana fizică:
dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la domiciliu; b) pentru persoana juri-
dică: dreptul la denumire, dreptul la sediu, dreptul la marcă.
o drepturile decurgând din creația intelectuală ca formă de exprimare a
personalității, adică drepturile nepatrimoniale ce izvorăsc din opera literară,
artistică ori științifică și din invenție. (pot avea latură patrimonială reprezentată de
remunerația dreptului de autor sau dreptul de recompensă al inventatorului)

C. Drepturi subiective civile principale şi accesorii

Dreptul principal este dreptul subiectiv civil care are o existentă de sine stătătoare, soarta sa
nedepinzând de vreun alt drept.
Dreptul accesoriu este dreptul subiectiv civil a cărui soartă juridică depinde de existență altui
drept subiectiv civil, cu rol de drept principal.
Întrucât sunt numai drepturi principale, drepturi principale și accesorii vizează numai drepturile
patrimoniale
Drepturile patrimoniale de creanță sunt drepturi principale existând și anumite drepturi de creanță
accesorii care depind de drepturi principale (dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda ce
decurge din un contract de împrumut)
Drepturi reale principale – dreptul de proprietate publică și privată singurul care conferă toate trei
atribute proprietarului său , posesie , folosință și dispoziție
Am rămas in urma scuze >:D
 D. Drepturi subiective civile pure și simple și drepturi afectate de modalități

Drepturile subiective civile pure și simple sunt cele care conferă o deplină certitudine titularilor
lor, întrucât nici existența și nici exercitarea lor nu depinde de vreo împrejurare viitoare: un asemenea
drept poate fi exercitat de îndată, după nașterea lui, în mod definitiv și irevocabil. Marea majoritate a
drepturilor civile sunt pure și simple.
Un asemenea drept, pur și simplu, este spre exemplu, dreptul de proprietate dobândit de donatar,
printr-un “dar manual”.
Drepturile subiective civile afectate de modalități sunt drepturi a căror existență ori exercitare
depinde de o împrejurare viitoare, certă ori incertă.