Clasificarea botanică speciilor pomicole

Speciile pomicole de climat temperat aparţin clasei Magnoliatae și se grupează:

12 familii, 5 subfamilii, 24 genuri şi peste 66 specii
15 familii, 5 subfamilii, 2 genuri şi peste 6 specii
120 familii, 50 subfamilii, 13 genuri şi peste 86 specii
2 familii, 15 subfamilii, 124 genuri şi peste 96 specii

Familia prunoidae cuprinde următoarele specii:

Prunus, Armrniaca, Piersica, Amigdalus, Cerasus
Pirus, Malus, Cydonia, Sorbus, Mespilus
Fragaria, Rubus, Ribes, Grossularia
Vaccinium, Hipopophae, Juglans, Corylus.

Clasificarea speciilor pomicole după habitus

Pomi propriu-zişi au o durată de viață de:
15-100
15-50
5-15
100-150

Care este metoda de bază a multiplicării pomilor propriu ziși:

Se înmulțesc prin semințe, altoire, iar unele şi prin drajoni.
Se înmulțesc prin altoire, drajoni, stoloni iar unele şi prin drajoni.
Se înmulțesc în vitro, altoire, iar unele şi prin marcotaj.
Se înmulțesc prin divizarea tufei, generativ, iar unele şi prin alipire.

Care este metoda de bază a multiplicării la arbustoizi:

Se înmulțesc, în general, pe cale vegetativă şi, mai rar, prin seminţe.
Se înmulțesc, în general, pe cale generativă și mai rar prin semințe.
Se înmulțesc, în general, pe cale vegetativă şi, mai rar, prin marcotaj.
Se înmulţesc, doar pe cale vegetativă.

Care este durata de viață a arbuștilor:

10-15 nai
15-45 ani
45-65 ani
65 și mai mult

Cele mai reprezentative specii din grupa arbuștilor sunt:

Coacăzul negru şi roşu, agrişul, afinul.
Mărul, părul, gutuiul.
Prunul, caisul, cireșul, vișinul.
Cornul, castanul, alunul.

Care este perioada de viață la semiarbuști:

2 ani
1 an
3 ani
0,5 ani

Plantele fructifere semierboase sunt reprezentate în climatul temperat de:

Coacăz, zmeur
Zmeur, mur
Căpșun, frag
Frag, josta
Clasificarea speciilor legumicole
După durata de viață plantele legumicole se grupează

Anuale, bienale, multianuale

De un an, de lună, de jumate de an
Anuale, trimestriale, semestriale
Durată scurtă, medie, mijlocie

Plantele legumicole anuale parcurg ciclul ontogenetic timp:

1. An
2. Ani
3. Ani
4. ani

Plantele legumicole bienale formează semințele timp de

1. An
2. Ani
3. Ani
4. Ani

După organele comestibile speciile legumicole se împart

Specii la care se consumă organele vegetative și specii la care se consumă organele generative
Specii la care se consumă subterane și cele aeriene
Specii la care se consumă organele după o prealabilă pregătire
Specii la care se consumă organele crude

Din grupul plantelor legumicole la care se consumă organele vegetative fac parte:

Morcovul, Gulia, Varza albă, Conopida

Mazărea, Anghinaria, Broccoli, Sfecla roșie
Spanacul, Pătrunjelul, Ceapa, Usturoiul
Tomatele, Porumbul zaharat, Ardeiul, Dovleacul

Clasificarea Viței de vie

Subgenul Euvitis – cuprinde speciile de viţă din zonele:

Temperate ale Europei, Asiei și Americii Centrale și de Sud

Ecuatoriale doar pe Continentul European
Sub ecuatorial pe Continentul American
Continentul Asiatic zona tibetului

Subgenul Muscadinia – cuprinde specii răspândite:

În regiunile tropicale şi subtropicale ale Americii de Nord (S.U.A şi Mexic)

Pe continentul Eurasiatic
Pe continentul African
Pe tot globul
Clasificarea pomicolă
Grupa pomacee cuprinde
Mărul, părul, gutuiul, moşmonul, scoruşul, păducelul.
Cireşul, vişinul, prunul, caisul, piersicul
Castanul cu fructe comestibile alunul, specii din familii diferite dar cu fructe uscate.
Coacăzul, agrişul, zmeurul, murul, căpşunul, fragul, afinul, cătina albă, scoruşul negru, lonicera albastră.

Grupa pomacee se caracterizează prin

Rezistență la ger, pretenţioase la umiditate şi fertilitatea solului.
Rezistență la fertilitatea solului, la umiditate şi grindină.
Rezistență la brumă, la secetă şi dăunători.
Rezistență la factorii de mediu, la factorii tehnologici şi abiotici.

Grupa drupacee se caracterizează:

Rezistență la temperaturile scăzute din timpul iernii (-26°C piersicul), au cerințe mai mari faţă de căldură şi
sunt mai rezistente la secetă
Rezistență la temperaturile ridicate din timpul iernii (-26°C piersicul), au cerințe mai mari faţă de căldură şi sunt mai
rezistente la secetă