CURS 5

(sinteză)

HOTĂRÂRILE PRELIMINARE
- ACȚIUNEA ÎN INTERPRETARE -

1. Aspecte conceptuale
Curtea de Justiție a Uniunii Europene colaborează cu instanțele judecătorești din statele
membre, care sunt instanțele de drept comun în materia dreptului Uniunii1. Trimiterea preliminară
reprezintă un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene. Acest mecanism urmărește să
garanteze interpretarea și aplicarea uniforme a acestui drept în cadrul Uniunii, conferind instanțelor
din statele membre un instrument care le permite să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene,
cu titlu preliminar, cu întrebări referitoare la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unor
acte adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii2.
Rolul Curții în cadrul procedurii preliminare este acela de a oferi o interpretare a dreptului
Uniunii sau de a se pronunța cu privire la validitatea acestuia, iar nu de a aplica acest drept la situația
de fapt care face obiectul procedurii principale. Acest rol revine instanței naționale3.

2. Hotărârile preliminare
În conformitate cu art. 267 TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să
se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor și la validitatea și interpretarea
actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.
Potrivit dispozițiilor art. 267 TFUE, orice instanță dispune de prerogativa de a adresa Curții o
cerere de decizie preliminară referitoare la interpretarea unei norme a dreptului Uniunii în cazul în
care apreciază că o astfel de decizie îi este necesară pentru soluționarea litigiului cu care a fost
sesizată4.
Articolul 267 TFUE, prevede faptul că orice instanță a unui stat membru, în măsura în care
trebuie să se pronunțe în cadrul unei proceduri menite să conducă la o decizie cu caracter
jurisdicțional, poate, în principiu, să sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminară5.

1
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7031/ro/.
2
CJUE, Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (2018/C 257),
pct. 1.
3
CJUE, Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (2012/C 338/01),
pct. 7.
4
Ibidem, pct. 11.
5
Ibidem, pct. 9.

1
 Astfel, în cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat
membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este
necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această
chestiune.(art. 267 TFUE).
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe
naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este
obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe
judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea
hotărăște în cel mai scurt termen.
Decizia prin care instanța unui stat membru adresează Curții una sau mai multe întrebări
preliminare poate să îmbrace orice formă admisă de dreptul național în materia incidentelor
procedurale6.

6
Ibidem, pct. 20.