William Barr, procurorul general al SUA: „Suntem într-o perioadă similară cu zilele

Bisericii timpurii, când autorităţile îi obligau pe creştini să-si încalce credinţa”

Barr arată că unul dintre cele mai importante aspecte ale libertăţii religioase este
libertatea de a-ţi transmite credinţa copiilor.
Nici o societate nu poate exista fără capacitatea de a restrânge viciul, susţine Barr.
Conform lui Barr, imoralitatea este o altă formă de tiranie. Oamenii înrobiţi de
propriile pofte fac viaţa în comunităţi imposibilă. Şi traficul de persoane, şi mafia
lemnului sunt fenomene profund imorale, care au la bază viciul şi lăcomia.  Religia ajută
la formarea unei culturi morale in societate şi încurajează disciplina morală.
Seculariştii şi aliaţii lor «progresişti» s-au folosit de toată forţa comunicării în
masă, a culturii populare, a industriei de divertisment şi a universităţilor pentru a
declanşa un atac neîntrerupt asupra religiei şi valorilor tradiţionale.”
„Problema nu este că religia e impusă celorlalţi. Problema este că valorile nereligioase
şi seculare sunt impuse forţat credincioşilor. Aceasta îmi aduce aminte cum unii
împăraţi romani nu puteau să-şi lase cetăţenii creştini – altfel loiali – în pace, ci îi
obligau să-şi încalce conştiinţa prin aducerea de jertfe împăratului divinizat.”
Barr identifică trei zone specifice de conflict:
1. Conţinutul programei şcolare publice – în sensul punerii în aplicare a
unui curriculum care susţine valori anti-tradiţionale, fără ca familiile sa aibă
opţiunea de a renunţa la acestea. De exemplu, legile publice din New Jersey,
Illinois şi California impun elevilor şi părinţilor curricula LGBT. 
2. 2. Politicile de stat concepute pentru a limita accesul şcolilor religioase la
fonduri disponibile, pentru a obliga oamenii religioşi să-şi inscrie copiii în
şcolile publice.
3. 3. Utilizarea legilor statului pentru a obliga şcolile religioase să accepte
„morala” seculară. Aceste state cer comunităţilor locale să transforme şcolile în
locuri neprimitoare faţă de familiile cu valori religioase tradiţionale; acestor familii
li se spune implicit că fie se conformează, fie pleacă.
statul trebuie să apere libertatea religioasă, ca pe o valoare democratică
fundamentală.