UNIVERSITATEA ECOLOGICA - BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

- KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA -

Metode si tehnici de reeducare neuro-motorie

REFERAT 2

Prof. Dr. Kinetoterapeut : Eugen Caracas

Student anul lll: Prip Nicolae

Sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic
Proprietățile fundamentale ale neuronilor
Structura și funcțiile Sistemului Nervos Central

1.Sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic

Sistemul nervos vegetativ este responsabil cu coordonarea funcțiilor organelor

care nu pot fi controlate voluntar: inima, plămâni, glande endocrine și exocrine.
Sistemul nervos vegetativ se împarte în sistem nervos simpatic și sistem nervos
parasimpatic. Sistemul nervos simpatic își are originea în măduva spinării, zona
toraco-lombară, iar cel parasimpatic își are originea în zona craniană și în zona
sacrală a măduvei spinării. Cu toate că este numit și sistem nervos autonom,
sistemul nervos vegetativ se află în strânsă legătura cu sistemul nervos somatic,
denumit sistem nervos al vieții de relație, și împreună alcătuiesc sistemul nervos.
Sistemul nervos simpatic este reprezentat de centrii nervoși din coarnele laterale
medulare. Componenta periferică este reprezentată de lanțurile paravertebrale
( 22-25 de perechi de ganglioni uniți prin ramurile inter-ganglionare), plexurile
viscerale (celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior, hipogast).
Sistemul nervos simpatic intervine în caz de pericol prin declanșarea reacției de
fugă sau luptă, care mai este cunoscută și sub numele de răspunsul simpato-
adrenal. În cazul activării se secretă acetilcolină care activează secreția de
adrenalină (epinefrină) și noradrenalină (norepinefrină) care sunt eliberate în
sânge.
Sistemul nervos simpatic acționează autonom, fără control conștient și pregătește
corpul pentru acțiuni în situații periculoase, prin:
- creșterea ritmului cardiac,
- constricția vaselor sanguine,
- dilatarea pupilelor,
- piloerecția (pielea găinii),
- dilatarea bronhiilor,
- scăderea motilității intestinului gros,
- creșterea transpirației,
- creșterea presiunii sanguine,
- dilatarea vaselor sanguine ce irigă inima,
- reduce secreția glandelor salivare și cauzează o secreție vâscoasă de salivă.
Sistemul nervos parasimpatic este alcătuit din 2 componente: parasimpaticul
cranian care este localizat în trunchiul cerebral și parasimpaticul sacrat care este
localizat în măduva spinării regiunea sacrală.
Acesta se ocupă cu odihna corpului și digestie, având mai multe roluri:
- conservarea energiei,
- constricția pupilei,
- încetinirea ritmului cardiac,
- creșterea activității intestinale,
- creșterea activității glandelor,
- relaxarea mușchilor din tractul intestinal.

2. Propietatile fudamentale ale neuronilor

Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul,
reprezinta actiunea neuronului de a raspunde la un stimul electric prin generarea
unui potential de actiune (deci conversia stimulului in impuls nervos). Din punct
de vedere functional, neuronul trece prin doua stari: de repaus, in care exista o
diferenta de potential electric intre interiorul si exteriorul celulei (numita
potential de repaus) si de activitate sau de excitatie, cand este generat potentialul
de actiune. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se
deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma
membranei.
Conductibilitatea. este proprietatea neuronului de a transmite impulsul electric
de-a lungul prelungirilor sale. Conducerea influxurilor nervoase prin nervi este
conditionata de integritatea lor morfo-functionala, lezarea lor fiind urmata de
afectarea conductibilitatii. Această conducere se realizează diferit în fibrele
mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60–120 m/s în cele mai
groase, 3–14 m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice, 0.5–2 m/s).
Transmiterea impulsului electric se face din punct in punct de-a lungul neurilemei
si a membranelor prelungirilor neuronale. Conductibilitatea depinde de prezenta
tecii de mielina, care este izolanta din punct de vedere electric si de grosimea
fibrei nervoase (fibrele groase conduc mai rapid decat cele mai subtiri).
Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă
a axonului.
Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.
Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea
acesteia prin sinapse.

3.Structura si functiile sistemului nervos central

Sistemul Nervos poate fi impartit in:
-sistem nervos central (SNC) si sistem nervos periferic (SNP)
Sistemul nervos central este alcatuit din encefal și măduva spinării.
Encefalul, este alcătuit din trunchiul cerebral, cerebel, diencefal și emisferele
cerebrale, mai detaliat este format din partea exterioară care conține corpurile
neuronilor (cortexul cerebral sau materia cenușie) și o parte interioară în care
fibrele nervoase sunt localizate și formate prin prelungirile lor care transmit
informații pentru restul organismului și la cele care primesc informații de la
celelalte părți ale corpului. În afara scoarței tuturor acestor fibre, ele sunt
înconjurate de mielină, a cărei consistență albicioasă a condus la alocarea celei
mai interioare părți a creierului numită materie albă.
În interiorul creierului există mai multe structuri cum ar fi talamusul,
epitalamusul, hipotalamusul, glanda pituitară și ganglionii bazei, inclusiv nucleul
amigdală, nucleul caudat și nucleul lenticular
La baza creierului se află cerebelul(prozencefalul) și trunchiul cerebral. Aceasta
este ultima parte, care este direct legată de maduva spinării.
Măduva spinării este o structură cilindrică lungă care curge prin coloana
vertebrală și poate fi considerată o extensie reală a creierului. Structurile lor,
totuși, sunt speculare: partea centrală a măduvei spinării (materia cenușie) este
de fapt formată de corpurile neuronilor, în timp ce partea exterioară este formată
din materie albă. În ambele cazuri, unitatea de bază este neuronal.Ambele corpuri
sunt înconjurate de membranele de protecție numite meninge. Exteriorul,
cunoscut sub numele de dura mater, este un scut real de protecție. Arahnoidul și
pia materul definesc în schimb un spațiu în interiorul acestuia, prin care curge
fluidul cefalorahidian, fluidul care are el însuși o funcție protectoare față de orice
traumă.
Sistemul nervos central este locul unde informația colectată de la sistemul nervos
periferic este refăcută și din care informațiile vor fi distribuite prin sistemul nervos
periferic.
În special, creierul procesează și interpretează informațiile colectate de la măduva
spinării, jucând un rol-cheie în majoritatea funcțiilor corpului, inclusiv mișcarea,
senzația, gândirea și memoria și controlând atât acțiunile conștiente ale corpului.
Unele mișcări reflexe sunt făcute în schimb prin măduva spinării fără de care sunt
implicate structurile creierului.
Substanța cenușie care formează cortexul cerebral este capabilă să controleze
mișcările voluntare, dar nu numai, ci controlează limbajul, simțurile, mintea și
memoria. În funcție de funcția efectuată, mai multe zone corticale iau nume
diferite; cortexul cortexului, cortexul somatosenzorial, cortexul vizual și cortexul
auditiv.
Cu toate acestea, fiecare dintre structurile din interiorul creierului îndeplinește
funcții speciale. Thalamusul, integrează și transmite informațiile senzoriale și
participă la controlul mișcării și memoriei. Hipotalamul controlează funcțiile
autonome, cum ar fi temperatura corpului, foamea și setea, și participă la
procesarea memoriei și a emoțiilor. De asemenea, secretă hormoni care
controlează producerea altor hormoni hipofizari. Acesta din urmă controlează
numeroasele funcții ale glandelor endocrine, inclusiv metabolismul, echilibrul
lichidelor și mineralelor, răspunsul la stres și sexualitatea. Epitalamusul se ocupă
de simțul mirosului, în timp ce amigdala are un comportament agresiv.
În cele din urmă, cerebelul controlează mișcarea și echilibrul și are un rol în unele
tipuri de memorie și abilitatea de a influența muzica și matematică, în timp ce
brainstemul este o stație prin care toate informațiile trec din creier și îl
direcționează. Din aceasta, provine majoritatea nervilor care controlează
structurile craniului și aici sunt neuronii responsabili pentru controlul funcțiilor de
bază cum ar fi bătăile inimii și respirația.
BIBLIOGRAFIE :

1. Arseni C.: - Tratat de neurologie Vol 1+2 ed. Medicala Bucuresti 1981
2. Cordun M.;-Kinetologie Medicala ed. Alma Bucuresti 1999
3. Caracas E.;- Eficienta metodelor psihopedagogice si acupuncturale in
recuperarea hemiplegicilor 2019
4. Caracas E., Caracas M.F., Bogdan C.;- Vindecarea prin muzica ed.
ePublishers 2020
5. Caracas E., Caracas M.F., Bogdan C,;- A fi varstnic ed. ePublishers
2020
6. Margarit M, Margarit F.;- Principiile kinetoterapiei in bolile neurologice
ed Universitatii din Oradea 1997
7. Margarit M, Margarit F.;- Aspecte ale recuperarii bolnavului neurologic
1998
8. Iaroslav K.;- Recuperarea neuro-motorie prin mijloace fizical-kinetice ed.
Medicala Bucuresti 1989
9. Robanescu M.;- Reeducarea neuro-motorie ed. Medicala Bucuresti 1992