Capitolul IT EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE Din cele mai vechi timpuri se stie ca educatia crestina acopiilor ar trebui realizata preponderent acasa, in cadrul familici. Educatia oferita in scolile apartinand de bise- rici si participarea la slujbele bisericesti reprezinta aspec- te importante, dar, bineinteles, ele depind de cooperarea si atitudinea familici. Aceasta functie a familici (trimite- rea copiilor la scoala duminicala si aducerea lor la bise- ric&) ramane totusi una adiacenta procesului fundamen- tal al educatiei crestine, care continua, zi de zi, in cadrul cAminului. Curios, dar existé o penurie de materiale uti- le pe tema educatiei crestine a copiilor in sanul familiei. In bogata visticrie a scrierilor bisericesti sia textelor litur- gice exista putina empatie pentru activitatea parintilor si o insuficienta apreciere a ei. Predicile adresate parintilor sunt aproape intotdeauna mai curand condamnari gene- rale ale indiferentei paringilor fara de indatoririle biseri- cesti si apeluri la a fi constiinciogi in aducerea la biserica a 119BISERICA $I COPII NOSTRI copiilor. Chiar si atunci cand Biserica are de-a face cu si- tuatii specifice, cum ar fi rugaciunile pentru mama care a nascut un copil, rugiciunile de imbisericire si cele pentru mama care a suferit un avort spontan, pare sa fie o ciuda- ta lips de viziune in ceea ce priveste nevoile spirituale si sentimentale ale unei mame. Regula interzicerii unci ma- me dea participa la slujbele bisericesti si de a primi Sfan- ta Impartasanie timp de sase saptamani de la nastere este greu de inteles.' Si, cu toate acestea, familia este recunoscuta drept ,,bi- serica de acasa”, iar misiunea parintilor este, cu adevarat, un fel de preotie laica. In sanul unei familii crestine, cre- dinga crestina trebuie sa se intrupeze, si fic adusa la viata in experienta de zi cu zi, a fiecarei ore. Copiii merg, la gcoa- la duminicala o or pe siptimana; ei participi la slujbele bisericesti inc& o ora sau doua pe sapramana, dar viata de familie este mereu, in fiecare zi a anului gi ca se regaseste in fiecare detaliu al vietii — in relatiile personale, in pro- curarea, pregatirea si in consumarea hranei, in vreme de sanatate i de boal. Este mediul in cadrul caruia se desfa- soara viata copilului. Nu indraznesc si indic un program al modului in care Biscrica poate ghida si sprijini familia. In cel mai bun caz, putem incerca aici si dobandim un pic mai multa intele- gere a ceea ce inseamna sporirea duhovniceasca in familie sia problemelor si sarcinilor educative implicate. "A se vedea Liturgical Notes, de Pr. Zheludkoy, in ,Vestnik rus- skogo Khristianskogo dvizheniya’, nr. 106, Paris, 1973. 120II. EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE Iubirea in viata de familie Natura esentiala a unei familii este aceca ca ea este in- temeiata pe iubire, fiind o intrupare a iubirii dintre cdteva fiinge umane. O familie nu se defineste legal; nu se caracte- rizeaza prin asemanarea de varsta, ocupatii, gusturi sau de numiarul de persoane din cadrul grupului. Ea se bazeaza pe iubirea reciproca dintre sot si sogie si pe iubirea dintre pa- rinti si copii. Experienta iubirii familiale este diferita de al- te expresii ale jubirii. Ea este existentiala in sensul ca — spre deosebire de iubirea romantica sau de devotamentul fata de oanumita cauza, care necesita proclamare si explicare prin cuvinte — iubirea familial nu trebuie sa fie verbalizata con- stient. Mai mult decat atat, ea este o experienta universala, deoarece fiecare om apartine unui anumit fel de familie. Conceptul crestin de familie si de iubire familiala are un caracter special. El este inrudit cu conceptul trinitar al lui Dumnezeu: o fiinga umana nu poate exista complet singura. Ea devine pe deplin umana numai intr-o relatie de iubire cu alte fiinte umane. O astfel de relatie poate fi incalcata - cuplul poate sa nu se iubeasca reciproc, parintii pot sa nu-si iubeasca copiii, copiii pot sa nu-si iubeasca pa- rintii -, dar lipsa iubirii este intotdeauna o violare a ade- varatei naturi a familici. Relatia dintre sot si sotie Relatia dintre sot si sotie este foarte diferita de perioa- da romantica a ,,indragostirii”, care functioneaza ca un val urias ce ridica barca de pe nisip. In relatia soy-sotie, fiecare dintre parteneri renunta la ,ego-ul” sau. Persoana devine 121BISERICA $1 COPHI NOSTRI doar o parte dintr-un nou intreg, Pentru a fi fericiti, am- bii trebuie si fie fericiti; daca unul este nefericit, amandoi sunt la fel. Nici o decizie nu poate fi luata separat. Dureri- le partenerului cantaresc la fel de mult ca propriile dureti. Orice ai face, celilalt este implicat. Intr-un sens real, in ca- sitorie, doi fac unul. Dificultatea relagiei const in faptul ca a inbi nu este acelasilucru cua placea. Exista intotdeauna trasacuri gica- litati pe care un cuplu nu le agreeaza la celalalt. Poate fi aroganta sau lenea, vorbaria sau nerabdarea, uncle obice- iuri si gusturi mostenite din familia din care provine unul dintre ci, unele idiosincrasii superficiale. Exista situagit cand un sof si o sotie pur si simplu se calc pe nervi re- ciproc. Cum se descurca unul dintre ei, in iubire, cu tra- siturile care ti displac? Aceasta natura abraziva a vietii in casnicie este ceea ce s-ar putea numi yasceza” si am auzit calugari experimentati spunand ca efortul ascetic al vietii in cisnicie este mai mare decat cel al unui calugir intr-o comunitate monastica. In alte grupuri sociale, poti evita © persoana cu trasaturi enervante. Te poti controla si poti face fata trasaturilor exasperante pentru o perioada limi- tata de timp; dar, intr-o familic, nu exista posibilitatea de ate izola. Asa cum esti, trebuie sa ajungi la o ingelegere cu ceilalti membri ai familici tale, aga cum sunt ei. O fami- lie crestina (,,Biserica de acasi”) se formeaz4 numai atunci cAnd ,ajungerea la o ingelegere” reprezinta o adevarata in- trupare a credintei crestine, a nadejdii gia dragostei. Capitolul 13 din Epistola I catre Corinteni ramanc pentru totdeauna cel mai practic manual al iubirii, in re- latiile interumane: ,Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, 122II. EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toa- te le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda...” Efortul de a aplica acest gen de iubire, stridania constanta de a infrunta, in acest spirit, miile de dificultati agravante din relatiile noastre de zi cu zi continua pe par- cursul lungilor ani ai fiecarei casnicii crestine. Sunt convins’ ci dragostea nu exclude nemultumi- rea. Este ceva in neregula cu dragostea ta daca nu te superi niciodata. Tocmai datorita faptului ca un sor sau o sotie are viziunea unui indragostit asupra partenerului de viata, ca persoana ce merita sa fie iubita, orice ar periclita aceasta vi- ziune nu o poate lasa indiferenta pe acea persoania. lisus S-a infuriat pe negustorii de la Templu, tocmai pentru ca ii iu- bea. Supararea inradacinata in iubire este un clement nece- sar al relatiilor sot-sotie; cAsatoria nu este o ,tovarisie ba- zata pe admiratie reciproca”. As merge si mai departe si ag afirma cA nu este gresit si ai o anumiti teami fata de nemul- gumirea partenerului de viata. Intr-un fel, sotul si sotia de- vin constiinta celuilalt. Dar furia nu este resentiment si nici iritabilitate, Furia izbucneste repede pentru a deveni mai apoi reconciliere, iertare si compasiune pentru cel ranit. Iubirea parentala Pe masura ce viata de familie inainteaza, ea capita o noua dimensiune gi o noua perspectiva. Daca casitoria a insemnat renuntarea la celibat, fiecare soy devenind 0 par- te a celuilalt, ulterior, odata cu aparitia copiilor, parintii descopera ci renunta tot mai mult la ei insisi si, uneori, se 123BISERICA $I COPHI NOSTRL ilor fa- i des- copere noua sa personalitate, una mai puternica gi mai im- bogitita. Adevarat, adevarat zic voud ca daca grauntele de grau, cand cade in pimant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multé roada (loan 12, 24). Aceasta adevarata ,,asceza” a vietii de familie este un proces dificil si dureros. ,,Sinele” fiecarui membru al ei este constrans, slefuit si cilcat in picioare constant, din cauza nevoilor simt pierduti in vartejul preocuparilor gi al dato: miliale. in acest proces, fiecare membru trebuie sa- celorlalti. $i acest efort trebuie facut indiferent daca esti sau nu sustinut de credinta crestina pe care 0 ai. Noptile albe, extenuarea fizica, limitarile proprici libertagi gi grija sunt fapte inevitabile. Tatal se poate simti neglijat pen- tru ca sotia sa devine mai mult mami decat sotic. Aceas- ta violare a ,sinelui” poate displicea si poate cauza multa amariciune. Sub aspectul credingei crestine, o sacrificare benevola a propriului simg afectat al ,sinelui” sau al au- tosuficientei poate deveni jertfa din care se nagte o noua persoana. In paralel cu disponibilitatea de a jertfi ceva din sine, trebuie sa existe un efort la fel de benevol de a recu- noaste ,sinele” celorlalti, de a le ingelege personalitatea, propriile lor puncte de vedere si inzestrari. Paringii au nevoie de iluminare si indreptare in inge- legerea semnificatici relatiei dintre ei si copii lor. Funda- mentul acestei relatii il constituie o iubire responsabila, care include autoritate, respect si intelegere faa de perso- nalitatea copilului. Din punct de vedere crestin, iubirea parentala detine intreaga plenitudine emotionala a iubi- rii, dar ea nu trebuie sa fie posesiva. In cel mai bun caz, ca este complet altruist, fiindu-ne data noua ca model, prin iubirea Nascatoarei de Dumnezeu pentru Fiul sau. Iubi- 124II. EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, rea parinteasca nu ar trebui sa fie simtita de catre parinte ca fiind un dar oferit copilului, in schimbul caruia el poa- te astepta recunostinta. De fiecare data cand aud paringi plangandu-se ca copiii lor sunt nerecunoscatori, am indo- ieli asupra calitatii dragostei lor parintesti. Iubirea unei mame pentru copilul sau ti umple viata, i-o imbogateste. Este resimtita ca find o iubire pentru ceva mai presus de ea insasi, ce nu ii apartine, in sensul posesivitatii. Copiii trebuie s4 se dezvolte aparte de parintii lor. Semnificatia sacrificiala sau crestina a iubirii parintesti inseamna toc- mai acceptarea acestui lucru, o acceptare bucuroasa a cas- tigarii independentei copiilor. Imaginea lui Avraam gi a lui Isaac are o semnificatie chiar gi pentru fiecare parinte de azi, in sensul ca un parinte este dispus sa ofere lui Dum- nezeu viata copilului, nu pentru a-i pune capat, ci astfel incat viata acestuia sa fie traita mai mult potrivit voii lui Dumnezeu dect celei a parintelui. Intotdeauna mi s-a pa- rut c4 aceasta este foarte bine ilustrata in icoanele Nasca- toarei de Dumnezcu, unde Iisus este reprezentat stand in poala ci, inconjurat, iar nu ,,strans” de bratele ci. Iubirea copiilor fata de parinti si frati Dificultatea pe care o presupune iubirea schimbatoa- re a copiilor pentru parintii lor provine din faptul ca ea face parte dintr-un proces de distantare de parinti. Tota- la dependenta din prima copilarie, intreaga bizuire gi in- credere in omnipotenta parintilor, este foarte importanta si satisfacatoare pentru acestia din urma. Dar dezvoltarea normala a unui copil il conduce prin stadii de indepen- denga gi rebeliune. In cele mai fericite circumstante, in ce- 125BISERICA $I COPIII NO$TRI le din urma, se stabilesc relatii de prictenie gi de respect re- ciproc; si, treptat, acestea se transforma, in cazul copiilor deveniti adulti, in iubirea plina de compasiune, intelegere si recunostinta pentru paringii mai in varsta. Relatia de iubire-ura dintre frati si surori este, intr-un fel, o paradigm a relatiilor noastre cu toti oamenii. Afec- tiunea si iubirea dintre fragi si surori este descori consi- derati ca fiind ceva de la sine inteles. Intr-o anumita ma- sura acest fapt este justificat, dar cu togii cunoastem vio- lenta sentimentelor contradictorii dintre fragi. Copii care tin, iner-adevar, unii la algii si au un puternic sentiment de apartenenti la o singura familie se vor rizboi intr-un abandon complet. Deseori vor spune si chiar 0 vor crede in acel moment: , Il urasc..”, ,O omor..’, , Nu mai vorbese cu el...” intr-un anumit sens, toate acestea sunt superfici- ale si firesti, constituind aproape o parte intrinseca a pro- cesului de crestere in cadrul unei familii. Este la fel de nor- mal pentru un copil sa simta suparare pe ceilalti, precum este normal ca unt bebelus sa plang’ cand fi este foame. Multi paringi spun: ,,Este bine pentru ei sa se refuleze!” si exista o anumita intelepciune in aceasta atitudine, pen- tru cA a-ti reprima pur si simplu furia si a nu o manifesta niciodata este, probabil, mai daunator decat o bataie pe cinste sau decAt 0 cearta violenta, dupa care totul este ui- tat gi iertat. $i cu toate acestea mai exista un aspect. Plansul unui bebelus poate fi un simptom al foamei. Mama incearca sa-l hraneasca la timp, sa stabileasci un anumit program, astfel incat plansul si nu mai fie necesar. Dac certurile si furia sunt simptome ale nevoilor interioare, aceste nevoi trebuie sa fie recunoscute si rezolvate. Daca scopul con- 126IIL EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE fruntarii il constituie refularea, atunci trebuie si avem certitudinea ca acest ceva este ,cliberat”, este recunoscut siinteles de catre parinte sau de catre adultul care il are in grija pe copil si ca acesta este ajutat treptat sa-i faci fara. Furia este un mod de a spune cA ceva din relatia cu o alta persoana nu imi satisface dorintele. Vreau aceasta jucarie, acest scaun, aceasta ceasca, aceasta persoana, aceasta apro- bare de a fi a mea, si el mi-a luat-o! Este un conflict al do- rintei de posesiune. Mai poate fi si un mod dea obtine iu- birea: ,,II lovesc pentru ca nu vrea s4 vorbeasca cu mine!” Poate fi incapacitatea de a rezolva o problema, problema de a fi prea tanar sau prea batran, insuficient de inteligent, sau prea destept, ori prea putin popular. Poate fi o forma de gelozie. Poate fi un efort de determinare a propriei po- itii, a propriului rol, de a stabili ,,cine este seful”. Astfel de probleme si nenumarate altele similare ne vor insoti toata viata. Scopul educatiei, in special al ce- lei religioase, este acela de a ajuta persoana sa creasca si sa se maturizeze, de a o incuraja si adopte un mod creativ, constructiv gi,,bun” de a trata astfel de probleme. Vechiul principiu ,inveti ceea ce practici” ramane valabil. Inceta- genitul obicei de a-si rezolva problemele infuriindu-se pe o alta persoani il poate determina pe copil sa devina tipul de adult infantil, care-si pierde cumpatul la cea mai mica provocare. Atunci cand se ocupa de certurile si bataile dintre co- pii, un parinte ar trebui, intai de toate, sa le recunoasca drept simptome. Reprimarea simptomelor nu este folosi- toare, desi, evident, o anumita masura de autocontrol tre- buie invatata: nu se poate permite copiilor sa se raneasca reciproc sau sa facd imposibila viata celor din jur. Simp- 127BISERICA $I COPIII NO$TRI tomele sunt folositoare daca ne ajuta sa recunoastem gi sa tratim cauza. Multe cauze ale maniei, cum ar fi frustrarea de anu fi recunoscut sau incapacitatea de a face ceva anu- me, sunt tratate in mod adecvat de-a lungul procesului firesc al cresterii, in orice familie fundamental linigtita si iubitoare. Dar acest proces de cregtere si maturizare poa- te fi incurajat si sustinut. Pentru a »facori” o cearta poate fi util ca certaretii sa fie despartiti, astfel incat, fiecare, se- parat, s poata spune fara intreruperi ce gi de ce s-a intam- plat. De obicei, chiar atunci cAnd se incearca verbalizarea conflictului, fara a fi amenintat de intreruperi si argumen- tari, emotia furici scade, cearta inceteaza si urmeaza im- pacarea fird scuze formale. Mai mult decat atat, uneoti, acest fapt ofera, atat celui ce povesteste, cat si celui ce as- culta cu calm, o ingelegere a adevaratei cauze a furiei: ge- lozie, insingurare, sentimentul respingerii sau orice altce- va. Aceasta ofera parintelui ocazia sa-l ajute pe copil sa se ingeleaga pe sine insusi si locul pe care il ocupa in cadrul familici si in viata sa. ,Da, tu esti cel mai mic gia fi cel mai mic presupune cutare gi cutare lucru...” ,Da, esti fata, si aceasta inseamné ca poti face unele lucruri pe care nici un baiat nu le poate face...” ,Intrucat esti cel mai mare, cutare si cutare lucru este greu, dar apoi...” Pe de alta parte, mania copiilor gi certurile lor pot atra- ge paringilor atentia asupra anumitor cauze care le prici- nuiesc si care ar trebui rezolvate de catre ei. Un copil care se simte respins trebuie sa primeasca mai multa atentie; complexul siu de inferioritate poate fi climinat prin des- coperirea si recunoasterea talentelor gi a abilitagilor igno- rate anterior. Un copil ,,care face pe seful” ar putea avea nevoic sa i se ofere mai multe responsabilitati. 128II, EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, Cred cu tarie ci majoritatea unor astfel de situatii pot si ar trebui sa fie indreptate mai degraba prin actiuni si atitudini decat prin cuvinte. Predicile tinute copiilor fac foarte putin bine: de fapt, ele pot dauna atunci cAnd ti in- vata si ascunda adevaratele motive si emotii prin cuvinte ce nu le corespund in totalitate. Principalul scop al educatiei crestine in cadrul familiei este acela-de a transmite copiilor conceptul de bine gi de ce inseamna a te simti bine. Acest ,,bine” presupune con- ditia de fericire, bucurie, pace interioara si dragoste pen- tru ceilalti. El se reflecta in cuvintele lui Petru din ziua Schimbiarii la Fata: ,,Bine ne este noua sa fim aici!” Daca, fiind in caminul lor, copiii resimt dorinta fundamentala dea fi buni gi simt cu adevarat ce inseamna ,,a te simti bi- ne’, atunci s-a pus o baza solida educatiei lor cregtine. Familia extinsa In societatea noastra contemporana exista tendinta re- ducerii familiei la nucleul parinti-copii. Probabil ca o sin- gura familie nu poate face prea multe in aceasta privinta, dar cel putin ea poate recunoaste importanta grupului fa- miliei extinse, intr-o casi crestina. Pentru copiii mai mici, familia si casa reprezinta lumea lor. Relatiilor cu parintii sunt, inevitabil, de o natura destul de egoista: paringii sunt cei ce le ofera toate; paringii sunt puterea ce le regleaza via- ta. Generic vorbind, copiii sunt centrul in jurul caruia se invarte viata parintilor. Pe de alta parte, relatiile cu bunicii, miatusile, unchii si verii sunt, de obicei, mult mai relaxa- te. Exista o legatura de afectiune, de apartenenta recipro- c&, dar ea este mai slaba. Diferentele intre modul de a trai 129BISERICA $1 COPHI NO$TRI sunt mai pronuntate. Pentru copii, aceasta reprezinta o bu- ni ocazie de a trai noi experienge de relationare. Un unchi poate fi original, modul sau de viata fiind foarte diferit de cel al paringilor; o bunica sau o strabunica poate fi o per- soana invalida, ale cArei nevoi necesita o atentie mai mare decat cea acordata copiilor etc. Desi au apus zilele mare- lui clan familial, ar trebui si facem eforturi pentru a men- tine relatiile de familie cel pugin prin comemorare, cores- pondenti, vizite si sarbatori petrecute in familie. Albumul de familie inc& mai ocupa un loc special. Relatiile de afec- tiune din cadrul ,,familie extinse” reprezinta o experienga tranzitorie foarte folositoare, de la micile legaturi de fami- lie la apartenenta la societate ca intreg. Viziunea familiei asupra lumii Unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii de familie il constituic intelegerea comunia victii, a scopului ei, a fericirii, a,,ierathiei valorilor vietii” — cu alte cuvinte, atot ceea ce alcatuieste viziunea unei persoane asupra lu- mii. Consider ca aceasta nu este doar o chestiune de cre- dinta sau de ideologie comuni, ci ceva mai tainic $i pro- fund inradacinat. O ingelegere comuna este greu de obti- nut in cazul ,cisatoriilor mixte’, dar deseori ea este destul de absenta chiar si atunci cand sogul si sofia au, formal, acecasi credinta. Pe de alta parte, am vazut cupluri casito- rite care au realizat, cu adevarat, in cAsnicia lor, o unire in iubire si a caror ,unitate” sau viziune comuna asupra viefii includea oarecum acceptatea diferentelor celuilalt. Fundamental, o viziune comuna asupra vietii se con- struieste pe un concept comun al fericirii gi, intr-o familie 130IH, EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE crestina, aceasta inseamna un concept crestin al fericirii. Dorinta dea fi fericit este intiparita in fiinga umana. Mul- te dintre influengele anticrestine care ne inconjoara fac apel la dorinta de fericire a omului. Fiecare reclami pe ca- re o vedem la metrou promite o anumita fericire si pace a mingii doar dacd cumparam una sau facem cealalta (chiar si »si frecventezi o biserica pe care o alegi tu”). Dorul de fericire, sentimentul instinctiv ca aceasta este o stare a vie- tii vrednica de dorit si cd atunci cand suntem nefericiti ne indepartam de ceea ce ne este menit, pare a fi innascut in om. Probabil ca este un fel de memorie subconstienta a conditiei umane de dinaintea Alungirii din Rai. Aceasta tema a fost foarte bine tratata de catre vredni- cul de pomenire Episcop Serghie de Praga, in seria sa de cuvantari despre ,,Starea de Bine”!. Dupa ce a vorbit des- pre nostalgia omului dupa fericire, el a continuat prin a spune ca noi ne simtim nefericifi cand acceptam vremel- nic sa fim posedati de puterile raului ca fiind sinele nostru real, reflectand adevarata natura a personalitatii noastre. Cu alte cuvinte, noi ajungem nefericiti cand acceptim raul ca peo parte autentica a adevaratului nostru sine. Aceasta confuzie ne face si vorbim gi sa gandim gresit. In relagii- le noastre cu ceilalti, de asemenea, tindem sa identificam adevarata lor natura gi caracterul cu raul pe care il vedem in ci gi reactionam fata de acest rau ca si cum ar fi o par- te organica a personalitatii lor, ca si cum ei insisi ar fi rai. Viata de zi cu zi si, in special, viata de familie, reprezinta un mijloc de atingere a adevaratei persoane, stabilind rela- tii cu adevdrata persoana si refuzand sa accept ceea ce este ireal, temporar si rau ca fiind parte a naturii fundamentale * ,O Blagobytii’, in revista ,Vechnoye”, Paris, ian. 1954. 131BISERICA $1 COPIII NO$TRI a persoanei pe care o iubim. Fiecare zi a viefii ne este da- tA spre a descoperi cel putin o particica a acelei bunatagi si bucurii care reprezinta esenta vietii vesnice. In aceasta ca- utare a bunatatii vietii trebuie si fim creativi in modul de abordare al fiecarui moment al vietii noastre. O astfel de infrangere creativa a obsesiei raului conduce la 0 percep- tie plina de bucurie asupra lumii. Invingand pacatul, noi revelam binele si, prin aceasta, participam la viata vegnica. Ca o metoda de biruire a raului, Episcopul Serghie suge- reaz propria antrenare in perceperea binelui din oameni sia binelui vietii. L-am citat destul de mult pe Episcopul Serghie deoa- rece am considerat abordarea lui ca fiind extrem de rele- vanta pentru misiunea conturarii unui mod de viata cres- tin si deoarece manifesta o reala ingelegere a problemelor pe care le implica. Aceasta abordare se aplica: exasper: reciproce (si descori , justificate”) atat de des resimgite de sot si sogie; nemulgumirii paringilor fata de gusturile, ati- tudinile si dezvoltarea copiilor lor; antagonismului copi- ilor fata de parintii lor si al unora in raport cu ceilalgi. Ea reliefeaza cu precizie adevarata diferenta dintre o familie »fericita” si una ,nefericita’. Intelegerea crestina a fericirii ca o ,stare binecuvanta- ta’, precum cca descrisa in Fericiri, trebuie sa fie predata pirintilor, pentru ca ulterior si fie predata — gi exemplifi- cata — de c&tre acestia copiilor. Fericirea fundamentala es- te o stare de iubire si de comuniune in iubire, senzatia de incredere (care, in termeni seculari, este inlocuita de cu- vantul ,,siguranta’) si libertatea de a cregte gi de a-ti fructi- fica darurile creative date de Dumnezeu (in sensul creatiei din Cartea Facerii). Din pacate, ideii de crestinism a mul- 132ILL EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, tor laici ti lipseste aceasta senzatie de bucurie gi fericire si, in schimb, cregtinismul este identificat cu un set de inda- toriri destul de formale. Mise pare cA cea mai urgenta misiune a educatiei cres- tine a parintilor nu o reprezinta atat de mult accentuarea datoriilor pe care le au, de a respecta regulile bisericesti, de a-i face pe copii si urmeze cursurile gcolii duminicale etc., ci aceea de a le dezvalui semnificatia realitatilor fun- damentale ale vietii. Doar atunci cand parintii incep sa-si puna ci insisi astfel de intrebari esentiale precum ,,Ce este fericirea?” ,,Ce este pacatul?” ,,Ce urmari-are asupra noas- tra?” ,,Ce este iubirea?” ,,Ce inseamna pentru mine copiii mei?” Ce vreau pentru ei?”, atunci ei vor incepe sa per- ceapa adevarata natura a datoriilor si obligatiilor lor. Res- pectarea regulilor este important si legile nu trebuie in- cAlcate, dar, mai intdi, parintii trebuie s4 fie motivati de intelegerea sensului vietii. Disciplina familiei Disciplina, ,,crucea autoritagii’, reprezinta un alt as- pect al iubirii, care trebuie sa fie inoculat de catre parinti. In familie, disciplina inseamna, intai de toate si in special, o recunoastere autentica a intregii ordini si structuri a dis- ciplinei si ascultarii in care traieste familia. Aceasta inclu- de atat ascultarea sotici de sot (care mi se pare ca este mai dificila pentru sot decat pentru sotie si de cele mai multe ori sogul nu reuseste sa-si asume aceasta disciplina) si res- pectul si consideratia sopului fara de sogia sa (cf. I Petru 3). Ea mai include gi principiul ierarhiei ascultarii. Ar putea 133BISERICA $1 COPIII NO$TRI exista uncle neintelegeri atunci cand sogul sau sogia simt cAvalorile implicate se afla mai presus decat armonia rela- tillor lor: ar putea fi o chestiune de principii si convingeri la care nu se poate renunta; ar putea fi, de exemplu, faptul cA atitudinea unuia dintre parinti distruge personalitatea copiilor. Dar ori de cate ori ascultarea trebuie si fie incal- cata, aceasta ar trebui si se intample de dragul unei ascul- tari superioare. Copiii recunosc repede validitatea ascultarii si a dis- ciplinei pe care parintii si-o insugesc — fie ca acestia merg in mod regulat la biserica, sunt corecti in ceea ce prives- te achitarea taxelor de transport sau de telefon sau arata amabilitate si ospitalitate fata de musafiri, ori igi contro- leaz unele obiceiuri precum fumatul sau consumul de al- cool. Ascultarea fata de lege, ca principiu de actiune gi nu ca ritual formal, nu dovedind un fals respect, reprezinta una dintre temeliile unei case crestine, Ascultarea copiilor sporeste intre limitele acestui cadru. Antrenamentul'ascultarii incepe cu copiii foarte mici, care trebuie protejati de pericolele pe care nu le ingeleg: »Nu fugi in strada!” ,,Nu atinge!” ,, Nu te sui acolo!” De obicei include o restrictie de natura fizica a actiunii copi- lului. Un parinte ingelept va evita intotdeauna sa ceara de la un copil foarte mic ascultare cand aceasta nu poate fi pusa in aplicare — de pilda ,,sa dea un pupic” cand copilul nu vrea sa facd asta. Totusi, foarte curand, ascultarea copilului devine o chestiune de liber arbitru: ,,Mama a spus s& nu fac asta. Dar daca as face-o?” Acesta este momentul in care at- mosfera generala de ascultare din cas devine importan- ta. Nu trebuie sa existe confuzii: lucrurile interzise sunt 134IH, EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE strict interzise, pedepsele sunt consecvente gi nu ocazio- nale, iar ierarhia valorilor trebuie sa fie si ea foarte clara. Atunci cand neascultarea unui copil produce o neplacere minor, el ar trebui certat si pedepsit pentru neascultare. Dar o neplacere similara — lucruri sparte, inundarea baii etc, — cauzata de neindemanare sau de dorinta de a ajuta nu poate fi urmata de pedeapsa sau cearta. O dadaca ina- intata in varsta, care si-a petrecut toata viata ingrijind co- pii, vorbea despre doua familii la care fusese angajata: ,In casa familiei X totul era interzis, dar, de fapt, puteai face orice voiai. in casa familiei Y puteai face ce voiai, dar ceea ce era interzis era cu adevarat interz: Pe masura ce copiii cresc, aceasta intuitie a ierarhiei su- punerii devine din ce in ce mai importanta. Parintii cres- tini igi pot ajuta copiii sa ingeleaga fapcul cd motivatia care se afla in spatele intregii discipline gi ascultari este ,,faca-se voia Ta” si nu ,,faca-se voia mea”. In mod ideal, ar trebui si existe o structura clara si fer- ma a supuncrii, insotita de o real ingelegere a motivatici copilului, si nu slabita de teama de a fi nepopular. In acest moment este important de evidentiat diferen- fa neta dintre disciplina si respectarea unor reguli, pe de o parte, si impunerea de catre parinti a gusturilor, emotiilor, dispozitiilor si sentimentelor lor, pe de alta. A nu privi la televizor in Vinerea Mare ar putea fio regula perfect vali- da, dar daca fata sau baiatul simte sau nu emotia sau dispo- zitia sincer resimtita de parinti reprezinta o alta chestiune. Pe aceasta nu © poti cere, nu o poti prescrie. Poti doar spe- ta ca intr-o zi, la vremea sa, copilul tau o va descoperi din proprie experienga. In multe familii de preoti, de exemplu, aflam copii care la un anumit stadiu al dezvoltarii lor ma- 135BISERICA $1 COPIIE NO$TRI | nifesta animozitate fata de conceptele gi sentimentele reli- gioase, din simplul motiv ca au fost ysaturati” de vorbarie religioasa. Un copil de artist ar putea ciuta eliberare dedi- candu-se complet sporturilor. O mami idealista si tensio- natd emotional ar putea si nu comunice cu fiica sa absorbi- | tide infatisarea, de hainele gi de viata sa social. Atitudini- le si emotiile nu pot fi impuse tanarului explicandu-i-le la nesfarsit sau asteptandu-ne ca el sa reactioneze emotional aga cum vrem noi. Rezumand tema supunerii si a disciplinei in familie, ! consider ca acestea ar fi cerintele majore: O structura generala a supunerii si disciplinei in cadrul careia si traiasca intreaga familie, inclusiv pa- rintii. Reguli simple, bine definite, stabilite de paringi gi intarite de acceptarea de catre ci a poverii acestei res- ponsabilitati constante gi continue. O discernere plina de iubire a motivatiei copilu- lui, ingelegerea punctului sau de vedere, a gusturilor gi a personalitatii sale. O ingelegere clara a ceea ce se poate astepta si a ceea ce poate fi impus prin disciplina si a ceea ce se afla dincolo de acest domeniu si nu ar trebui sa fie im- pus prin autoritate. Cultul acasa Adeviarata intrebare este aceea daca a te ruga este un lu- cru ce se poate invafa. Rugaciunea este relatia noastra cu Dumnezeu, este ca si cum ,ai sta inaintea lui Dumnezeu’, si aceasta poate veni doar din efortul sincer al unei per- 136III. EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, soane, ajutata de harul lui Dumnezeu. {ntr-un fel, a inva- ta A te rogi poate fi comparat cu a invata sa vorbesti. Tre- buie sa existe 0 abilitate innascuta pentru limbaj; trebuie s existe un anumit continut pe care vrea sa-I transmita vorbitorul; dar mai trebuie sa existe si exercitiul si antre- namentul in procesul vorbirii. Asa cum familia reprezin- ta mediul natural unde se invara vorbirea si unde se stabi- leste comunicarea prin cuyinte intre copilul mic si ceilalti membri ai familiei, la fel, familia este gi locul unde copilul poate fi implicat firesc in ,,a invata si se roage”. De la par- ticiparea la rugaciunea celorlalti, de la obiceiul dobandit prin rutina zilnica, rugaciunea poate deveni o experien- t& real, copilareasca la inceput, dar care se va transforma mai tarziu intr-o autentica experienta a adultului. Redau aceasta definitie generala a rugaciunii deoarece este destul de important pentru parinti si inteleaga ce incearca ei sa faca: a-i cere si memoreze rugaciuni, desi ¢ foarte necesar in multe privinte, nu inseamna, de fapt, a-l invata pe co- pil sa se roage. Pentru parinti, cel mai bun mod de a-gi introduce co- piii in experienta rugaciunii consta in impartasirea cu cia proprici experiente a rugaciunii. Ea incepe cu rugaciunea rostita de parinti asupra unui bebelus, aceasta fiind proba- bil una dintre cele mai intense experiente de rugaciune pe care le poate trai o mam gi poate sta la baza experientei zilnice de rugaciune a unui copil. De obicei, prima rugaciune verbala a copiilor este una de genul ,,Binecuvanteaza, Doamne...”, in care copilul al- catuieste o intreaga lista de nume a oamenilor pe care vrea sa-i aminteasca. Este foarte important ca parintele sa se roage, intr-adevar, cu copilul. Este vital pentru copil sa ai- 137BISERICA $I COPHUI NOSTRI ba aceasta prima experienta a vorbirii cu Dumnezeu. In acest fel, el participa la afirmarea faptului ca Dumnezeu exista si cste important pentru el s asocieze aceasta cu ce- va personal — enumerarea oamenilor pe care fi cunoaste gi fi iubeste. Senzatia prezentei lui Dumnezeu apare destul de firesc la aceasta varsta. Pe masura ce copilul creste, pot fi adaugate rugaciunile de tipul »Mulrumesc, Doamne..., si parintele il poate ajuta pe copil sa-si aminteasca in spe- cial evenimentele fericite ale zilci. Prima rugiciune ,,invatata” in majoritatea familiilor or- todoxe este probabil formula ,in numele Taralui si al Fiu- lui gial Sfantului Duh, Amin’, intrebuingata atunci cand se face semnul crucii. Ea implica migcare, actiune pe cate co- pilagul o accepta ca pe un joc cu degetelele; este scurta; are o semnificatie valida si pentru adulgi, nefiind necesar si fie dezvatata ulterior. In acest sens, cred ca este mai buna de- cat ,,rugaciunile copiilor” deja alcatuite, precum ,,Doam- ne, ziua s-a sfarsit..”, care nu le apartin intr-adevar si impli- ci memorarea a ceva ce ulterior li se va parea copiliresc. Abordarea rugiciunilor mai lungi este si mai dificila. A ignora tezaurul de rugaciuni al marilor sfinti, pe care il gisim in cartile noastre de rugiciuni, pare un fapt nerezo- nabil, ca si cum ne-am margini la gangureli atunci cand vorbim cu copii aflagi in crestere. $i totusi, oricine a ascul- tat recitarea nedeslugita si fulgerator de rapida a Rugaciu- nii Domnesti de catre un copil de opt-noua ani (,,$i nu ne duce pe noi in calea ispitei”) se va indoi daca chiar aceasta inseamna a invafa sa te rogi. O atitudine potrivita ar fi aceea ca ei sa rosteasca o sin- guri propozitic a unei rugiciuni formale, asigurandu-ne cio inteleg. O rugaciune poate fi explicata in termeni ge- 138IIL EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, nerali (,,Aceasta este o rugiciune adresata lui Dumne- zeu-Sfantul Duh, Care ne da viata...”). Apoi copiii vor in- ie: ,O, Imparate Ce- resc, Mangiietorule, vino si Te salasluieste intru noi!” Treptat, pe parcursul anului, propozitia poate fi comple- tata si dezvoltata, astfel ca intreaga rugiciune sa devina fa- miliara si plina de semnificagii. Aceasta se aplica si ruga- ciunilor dinaintea marilor sarbatori: initial, putem folosi doar propozitia-cheie sau primele cuvinte, care vor per- mite copiilor sa recunoasca rugaciunea in biserica. vata sA spuna doar o scurta propozil Timpul acordat rugaciunii, oricat de scurta ar fi ea, tre- buie sa fie un ragaz de comunicare negrabita, relaxata, in- tre parinte si copil. Respectarea acestei reguli este una din- tre indatoririle cele mai dificile pe care le poate avea un parinte, dar merita din plin efortul. Zece minute sunt su- ficiente pentru a citi sau a povesti o scurta istorioara bibli- ca, a discuta despre un verset al rugaciunii sau despre vreo problema sau un eveniment de peste zi. Cred ca cel mai important lucru pe care parintii il pot face atunci cand fi invaga pe copii lor sa se roage este si aiba zilnic un rigaz de comunicare pe indelete cu copiii lor gi sa introduca in acest rastimp obiceiul rugaciunii, obiceiul de ,a sta inaintea lui Dumnezeu”. Din motive practice pare mai usor ca perioa- da de rugaciune sa fie mai lunga inainte de culcare si sa fie foarte scurta — poate pur si simplu insemnarea cu semnul crucii si invocarea binecuvantarii lui Dumnezeu pentru intreaga zi — dimineata, cand copiii o pot face si singuri. In afara rugiciunii de dimineaga si de sear, mai exista sialte ocazii pentru rugaciunea de acasa. Acum, rugaciuni- le din vremea mesei isi fac cu greu loc in viata de familie, intrucat insusi obiceiul mesei — mesele ca adunari de fami- 139BISERICA $1 COPHI NOSTRL lie mai mult sau mai putin formale — a disparut. In mod firesc, micul dejun deseori inseamna a rongai ceva in timp ce diferitii membri ai familici se grabesc spre scoala sau la lucru; la pranz, majoritatea familiilor nu vin acasa, iar la cina paringii sunt bucurogi sa-i yada pe copii linistiti, cu farfuriile in fata televizorului. Este inutil sa deplangem sau sAcriticam aceste situatii, dar consider ca toate familiile ar trebui sa faci un efort pentru a mengine traditia mesei in familie ori de cate ori este posibil, cel putin duminica sau la ocaziile speciale. Traditiile referitoare la rugaciunea din vremea mesei difera: in unele familii se face doar semnul crucii, in altele se citeste sau se canta o rugaciune. Ceea ce conteaza este acest scurt rigaz de adunare interioara, de re- cunoastere a prezentei lui Dumnezeu in viata noastra. O alta ocazie care prilejuieste rugiciunile in familie este atunci cand cineva pleaca intr-o calatorie, Exista un obicei rusesc ca toata familia si se ageze pentru un mo- ment de tacere, sfargit prin insemnarea cu semnul sfintei cruci. in general, a face semnul crucii pentru a binecuvan- ta pe cineva este un mod bun, scurt gi linistit de rugaciu- ne. Cu siguranti exist’ multe ocazii cind paringii ar face bine daca ar oferi aceasta rapida binecuvantare fiului sau fiicei lor. $i cantarea ,Multi ani traiasca!” poate fi in mod adecvat adaugata oricarei aniversari: a zilei de nagtere, a numelui sau a unui eveniment. Toate aspectele vietii de familie trebuie sa treaca testul, destul de exigent, al autenticitatii. Doar obiceiurile simple, sincere si nepretentioase vor dainui. Rugaciunile familiale nu fac exceptie de la aceasta regula: este vital pentru o fa- milie crestina sa descopere o forma de recunoastere zilnica a prezentei lui Dumnezcu in viata noastra. 140II. EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE Celebrarea sarbatorilor Mai exist un alt aspect al vietii bisericesti strans legat de cultul manifestat in cadrul familiei. Traditiile famili- ale legate de sarbatorile liturgice si de posturi sunt vitale pentru educatia crestina. Caracterul festiv al sarbatorilor bisericesti, fapt care face ca ele sa fie o adevarata sarbatoa- re si pentru copii, este mentinut atunci cand se reflecta si in obiceiul celebrarii lor acas’. Doar caminul familial le poate oferi copiilor adevarata experienta a distractici, a bucuriei datorate zilei de sarbatoare. In’ sens liturgic, sar- batoarea are loc in biserica, explicatia verbala a semnifi- catiei sale poate fi oferita la scoala duminicala, dar, pen- tru ca aceasta si devina o sarbatoare a copiilor, ea trebuie celebrata acasa. Probabil tocmai acesta este motivul pen- tru care observam o astfel de decadere in ceea ce priveste sarbatorile bisericegti. In comunitatile agrare ale lumii de demult, majoritatea sarbatorilor bisericesti erau legate de intregul stil de viata. Inca imi mai amintesc multe traditii tinute in copilarie — impodobirea caselor cu ramuti verzi la Rusalii, binecuvantarea primelor recolte la Schimbarea la Fata, eliberarea porumbeilor de Buna Vestire, clatitele gi intrecerile de sanii din ,,sptamana branzei” (ultima sap- tamana dinaintea Postului Mare), distractia de la ,Targul Salciei” de Flori. Astazi inca mai avem traditii ce fac par- te din stilul nostru de viata: cina din Ziua Recunostin- tei, bradul si darurile de Craciun, sfintirea agheasmei si a caselor de Boboteaz, privatiunile alimentare pe perioa- da Postului Pastelui, pregatirea mancarurilor de Pasti si incetarea postului in noaptea de Inviere, traditia sarba a 141BISERICA $1 COPIII NOSTRI »Slavei”!, ,Vasiliopita”® greceasci. Ortodoxia din America trebuie si pretuiasca astfel de tradigii gi sa-si creeze unele proprii, bogate si pline de semnificatii, potrivit nevoilor sale, precum au fost si traditiile ,,garilor de origine” in se- colele trecute. Este un mod bun de a iesi din starea de ane- mie a victii noastre bisericesti. Acest scop este o adevarati provocare pentru fiecare familie gi parinte in parte. Am auzit despre doua intam- pliri in care bunicile au dat dovada de o adevarata inge- niozitate. O bunica de origine greaca, necajita ca nu exis- ta candela in casa copiilor ci si preocupata in noaptea de Pasti de pastrarea luminii lumAnarii pe care o adusese de la biserica, a stins focul de veghe al centralei termice si apoi La reaprins cu flacara pascal. O alta bunica nu stia cum si transmita nepotilor ei aerul festiv al sarbatorii Nagte- rii Maicii Domnului. Parintii copiilor erau la serviciu; co- piii erau la scoala; nimeni, in afara de bunici, nu mersese la biserica. Pana si ajung’ acasa copiii, bunica a inlocuit icoana din bucatarie cu una a Maicii Domnului, a aprins o candela in fata ci sia facut un tort mare, pe care La age- zat pe masa din bucatarie. Surprinsi, copii au intrebat ci- ne era sarbatoritul si totul s-a transformat intr-o adevara- tA sarbatoare. iradigia sarb-ortodoxa de sirbatorire a unui sfant, ca patron al familici — n. trad. 2 Paine sau prajitura traditionala de Anul Nou, conginand 0 mo- ned sau un obiect mic, aducator de noroc celui care il gisegte. Tra- ditie specifica unor tari ale Europei Rasiritene gi regiunii Balcanilor -n. trad. 142IIL EDUCATIA CRESTINA IN FAMILIE, Responsabilitatea familiei in ceea ce priveste educatia crestina O familie crestina nu se poate eschiva de la responsa- bilitatea de a transmite copiilor anumite informatii si cu- nostinte despre credinta lor. Aceasta se aplica intai de toa- te copiilor mai mici, care ar trebui sa afle din familie anu- mite idei despre Dumnezeu, despre viata pe pamant a lui lisus Hristos, despre rugaciune si cultul bisericesc, despre sarbatori si despre marii sfinti. Multi parinti au nevoie de ajutor in indeplinirea acestei sarcini. Ei insisi au nevoie de informatii s este pentru copiii lor. Mai trebuie gi sa invete sa distinga intre ceea ce este adevarul fundamental, esenta credintei noastre crestin-ortodoxe si traditiile secundare acumulate i trebuie si constientizeze cat de important de pictatea populara (cum ar fi,,s4 nu cosi duminica”). Nu este nimic gregit in legatura cu astfel de traditii, dar ele ar putea face rau atunci cand li se acorda o importanga pri- mordiala, aproape superstitioasa. As spune ca informati- ile crestine pe care trebuie sa le transmita familia constau intai de toate in idei despre Dumnezeu — prezenta Sa, pu- terea Sa, dragostea Sa, grija si dreptatea Sa; in anumite is- torioare biblice, in special in cele ale Noului Testament; in cateva simple rugaciuni bisericesti; intr-o elementara cunoastere a principalelor sarbatori, cel putin Nagsterea Domnului nostru lisus Hristos, Epifania, Floriile, Sapta- mana Mare, Pastele, Rusaliile. Mai important, in special pe masura ce copiii cresc, este interesul parintilor fata de stimularea doringei copi- ilor de a afla mai multe. Parintii nu pot cunoaste totul, dar igi pot manifesta interesul, curiozitatea, dorinta de a 143BISERICA $I COPII NOSTRI afla. Conversatiile neplanificate care apar in momente ne- asteptate, prilejuite de o intrebare brusca a copilului, ca reactie la o situatie dificila sau suparatoare, reprezinta un foarte important mod de a educa. Consider ca paringii ar trebui sa-si inving’ tendinta de a simti ca ¢ firesc ca ei sa stie totul si si raspundi la toate intrebirile. Ei chiar vor fa- ce mai mult bine daca vor impartasi cu copiii lor dorinta de a afla raspuns la intrebari, de a medita asupra proble- melor. Nici preotul parohiei nu poate oferi toate raspun- surile si mi se pare ca atitudinea care ,incurajeaza creste- rea” cel mai mult const& in a stimula dorinta copiilor de pa afla”, de a ciuta informatia: Cautagi si veti afla, batepi si vise va deschide (Matei 7,7). in concluzie: Pentru a deveni un bun crestin, familia trebuie sa accepte viata, valorile si provocatile ci, in spiri- tul credintei crestine; si aceasta nu coincide intotdeauna cu evlavia conventional a parintilor. O familie cregtina trebuie sA se straduiasca si stabileasca relatii de iubire in cadrul familiei si cu cei din afara acesteia, avand ca temei acel gen de iubire descrisa la Corinteni, capitolul 13. O fa- milie crestina trebuie sa traiasca intr-un cadru disciplinar recunoscut de toti membrii sai gi intr-o ierarhie a valori- lor cregtine. Intr-o familie crestina, rutina zilnica a viegii trebuie si fie strabacuta de lumina recunoasterii prezentei lui Dumnezeu — in cultul familial si in traditiile si sarba- torile Bisericii. Intr-o familie cregtina, dezvoltarea intelec- tului copiilor, a talentelor si a darurilor trebuie stimulata si prequita in spiritul ingelegerii crestine a maretici perso- nalitatii umane.